Decăderea poporului român

 Noi putem vorbi oricât despre cât degrozavi suntem, dar realitatea ne izbește peste față în mod necruțător și vrând-nevrând suntem obligați s-o acceptăm căci nu avem încotro. Adevărul crud este acela că am intrat într-o perioadă de decădere abruptă, dacă analizăm faptul că în 36 de ani s-a ajuns la unul dintre cele mai joase niveluri, caracterizate prin datorie externă cu mult peste 50%din PIB și deficit bugetar de peste 9,4% din PIB. Înainte de 22 Decembrie 1989, data începerii Revoluției Române:

- România producea petroliere la Șantierul Naval Galați,

- România producea  locomitive la Electroputere Craiova,

- România producea  apă grea la Turnu Severin,

- România producea oțeluri speciale la Târgoviște,

- România producea autocamioane de mare tonaj la Brașov,

- România producea mobilă pentru export în multe mari combinate,

- România producea carne de pasăre la combinatul din Timișoara,

- România producea componente mecanice esențiale la IMGB,

- România producea platforme marine și utilaje performante de extracție a țițeiului,

- România dispunea de o populație cu un grad de calificare ridicat, 

- România avea un sistem educațional de foarte bună calitate le toate nivelurile.

În toiul revoluției, din piepturile muncitorilor ieșeau lozinci precum nu ne vindem țara, de parcă la colțul străzii veniseră cumpărătorii, uitându-se faptul că vânzarea presupune atât un vânzător, cât și un cumpărător. Realitatea este că ar fi trebuit ca din piepturile muncitorești să fie strigată lozinca: nu ne distrugem țara, căci vedem și noi ce s-a întâmplat cu clădirile unde odinioară erau secțiile unor întreprinderi industriale, transformate în malluri sau lăcașuri de divertisment.

Colegul meu MARX a zis că istoria este făurită de popor. Deci nu trebuie nimeni să nu se lamenteze că suntem aici, căci fiecare dintre noi a contribuit în felul lui la situația în care ne aflăm. Absența la procesul de votare, lipsa de orientare și de exigență  legate de persoanele pe care le-am propus și le-am votat, sunt numai două dintre cauzele dezastrului, dar contribuția fiecăruia la decădere, a fost esențială.

Faptul că au plecat peste 5 milioane de compatrioți ai noștri în bejenie, faptul că locul combinatelor și platformelor industriale a fost luat de structuri organizaționale oarecare, ce nu presupun forță de muncă de înală calificare, ci de așa-zis talent jurnalistic, actoricesc, vocal sau de divertisment, arată că procesul de decădere s-a produs, din moment ce oamenii și-au pierdut calificarea, statul nu are o strategie de dezvoltare coerentă a țării. Dacă de la Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul,  Al. I. Cuza, la Carol I, vorbim de creșterea poporului român, începând cu Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis, vorbim de decăderea poporului nostru, ceea ce este o realitate tristă, iar rolul lui Nicușor Dan este foarte dificil, căci trebuie să urnească lucrurile pentru a începe procesul ascendent în istoria noastră.


(10 noiembrie 2025)

N-au spart ușa. Au înlocuit numai yala.

A venit sorocul. Familia IOHANNIS a predat statului, locuința din strada BĂLCESCU 29 din Sibiu, unde a avut sediul o sucursală a Raiffeisen Bank. Există mari discuții despre faptul că familia IOHANNIS nu a predat cheile locuinței și a fost nevoie să fie schimbată yala. Au apărut mari discuții că locuința a fost părăsită de proprietari și la preluare nu s-a găsit într-o stare foarte bună.

Dacă familia IOHANNIS se prezenta și preda cheia, evident apăreau discuții, legate de gestul care ar fi fost nefiresc pentru un fost șef de stat, care se punea într-o postură bizară, din care televiziunile ar fi avut foarte mult de câștigat. Dacă locuința ar fi fost zugrăvită, geamurile spălate și parchetul dat cu ceară, ar fi apărut comentarii dintre cele mai răutăcioase, căci gura lumii nici pământul n-o astupă.

S-a ajuns aici pentru că a existat contextul favorabil prin legea care dă șefului statului anumite privilegii legate de efectele aplicării legilor pe timpul exercitării mandatelor. Dacă în constituție principiul prin care toți suntem egali nu în fața legii, ci în fața constituției, căci există legi care crează diferenție și oamenii devin egali în fața legilor care consfințesc inegalitățile date de tot felul de imunități, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Vor urma și alte procese până când statul va recupera și milionul de euro de pe chirii și penalități. Anul 3102 ziua 15 ianuarie, este un termen rezonabil de finalizare.

Spectacolul este interesant și arată până unde se ajunge prin aplicarea de legi cu deficiențe severe în definirea de articole, încât totul mă duce la gândul că în studenție, un examen se susține până trece studentul sau până moare profesorul.


(03 octombrie 2025)

Umilirea lui Klaus IOHANNIS

Circulau balade conform cărora, în ultimul an al celui de-al II-lea  mandat al oricărui președinte, trepădușii, lingăii, profitorii și ceilalți oameni de nimic din jurul acestuia, nu-i mai ciugulesc din palmă și chiar dau semne de răzvrătire. Nu am luat în considerare versurile unor astfel de balade, dar ceea ce s-a întâmplat cu palatul aflat în renovarea de 9 milioane de euro de pe Aviatorilor și procesul verbal de predare-primire a casei din Sibiu, îmi arată că bietul Klaus IOHANNIS abia acum începe să traverseze calvarul care i se pregătise cu ani și ani în urmă de toți cei care nu l-au considerat nicio clipă de-al lor.

ILIESCU, Dumnezeu să-l odihnească, a fost un președinte slab, în mintea unora.

BĂSESCU, a fost un om rău și răzbunător, în mintea altora.

IOHANNIS, a fost arogant, distant și de neînțeles, în mintea unora și altora.

Pentru ei, nici ILESCU, nici BĂSESCU, nici IOHANNIS nu au fost ceea ce trebuiau, deși ei au fost acele slugi care i-au adus în fața poporului și i-au prezentat după pohta ce ei au pohtit-o, din moment ce dețineau toate mijloacele posibile de a manipula exact cum au visat, în propriile interese. După încheierea ultimelor mandate, ILIESCU, BĂSESCU, IOHANNIS au trecut prin furcile caudine ale umilințelor, căci slugile, oricare ar fi ele, doar așa știu să-și cinstească stăpânii care și-au pierdut puterile, umilindu-i. ILIESCU a fost ridiculizat. BĂSESCU a devenit PETROV, iar IOHANNIS a predat casa și va restitui și milionul din moment ce ANAF a prins curaj și vulgul o cere. Este parcă un blestem, ca oamenii din jurul nostru să fie blamați și când sunt în viață și când nu mai sunt printre noi, căci hrana noastră cea de toate zilele nu este în niciun caz bunătatea, iertarea și milostenia, ci ura, ca apoi să mergem la gară pentru a ne urca în mărfarul care nu duce nicăieri, de unde și expresia ura și la gară.

Nu m-aș mira ca să citesc într-un ziar că un fost președinte din spațiul mioritic, a emigrat, scârbit. De cine depinde repararea a ceea ce este de reparat, încă nu e timpul trecut și s-o facă.




(02 octombrie 2025)

Rebelul ne-mafnific

Există un personaj care pendulează de colo-colo ca musca fără cap. Aveam un bun prieten care mi l-a descris într-un singur cuvânt: mediocru. Eu am o teorie. Un om mediocru, merge pe stradă mediocru. Un om mediocru,  bea apă dintr-o cană tot mediocru. Un om mediocru, scrie o scrisoare de dragoste într-un mod mediocru. Un om mediocru, spune te iubesc unei femei, tot într-un mod mediocru. Un om mediocru,  scrie o povestire mediocră. Un om mediocru,  face o teză la un examen de admitere, mediocră. Un om mediocru, face o teză de doctorat mediocră, incluzând exact ceea ce-l duce pe el ca mediocru ce este, spre plagiat, ca formă de manifestare specifică mediocrității, care este vecină cu necinstea. Deci, un om mediocru nu-și depășește niciodată condiția sa de om mediocru. Așa că nici de această dată, nu se va manifesta altfel decât ca un om mediocru. Un om mediocru, nu are comportament de bărbat adevărat, căci mediocritatea nu se asociază verticalității coloanei vertebrale. Un om mediocru,  este lunecos, se strecoară ca o moluscă nevertebrată, căutând scăpare în ape tulburi. Un om mediocru,  nu este nici în car, nici în teleguță. Un om mediocru,  vrea să pară exact ceea ce nu este. Un om mediocru,  se visează rebelul magnific, numai că rebelul magnific presupune geniu, iar mediocritatea nu se împacă în niciun caz cu genialitatea. Un om mediocru, este făcut să încurce lucrurile. Un om mediocru,  se gudură pe lângă stăpân, iar când crede că și-a atins scopul, asemeni unui câine mai puțin credincios, își mușcă stăpânul sau ca să nu-și piardă bucata de pâine, doar mârâie, după care se gudură, că de aceea este câine-om. 6 + 5 = 11, 1 + 1 = 2. Atât spun despre omul mediocru pe care l-am descris aici. 7 este numărul de consoane și 4 este numărul de vocale din numele și prenumele lui.


(04 martie 2025)

Băi, cutare!

Mai nou, acum pe TIK TOK toți care au să-și exprime o nemulțumire față de cineva, se filmează cu un mesaj scurt în care enumeră tot ce are de spus, folosindu-se de formula de adresare cu băi! Pe ntru a fi convingător, vorbitorul transformă numele persoanei și ION devine IOANE, POPESCU devine POPESCULE, MARIA devine MARIO, LEANA devine LEANO, IONESCU devine IONESCULE, ECATERINA devine ECATERINO, numai pentru MIHAI nu prea există altă formă, căci MIHAIULE nu prea sună bine, iar cu MIHĂIȚĂ nu te adresezi cuiva pentru a-i arunca găleata de zoaie în cap.
Parcă TIK TOK a fost creat pentru noi românii, căci noi avem plăcerea de a ne remarca unii în fața altora cu tot felul de injurii, de critici și de vorbe grele, căci numai noi suntem mai schimbători decât vremea și dacă ieri l-am înjurat pe unul, azi îl pupăm în c-r dacă avem un interes la el, pentru că interesul poartă fesul, iar respectivul nu ține ranchiună, căci așa este el iertător și plin de smerenie. 
Acum că telefoanele mobile smart sunt pe toate drumurile și a-ți face un cont pe TIK TOK nu este o mare scofală, oricine se poate alătura milioanelor de utilizatori nepoți și nepoate ale lui MANOLE și ai lui ANA, la care se adaugă și strănepoți ai ciobanului din MIORIȚA, gata-gata să se adreseze cu băi, cutare, oricărui barosan care i-a nemulțumit cumva și față de care nu trebuie să lase o poliță neplătită. Mai ales acum după ordonanța trenulețul când se ia, nu se dă, valul de nemulțumiri este imens, la care se mai adaugă și anularea alegerilor prezidențiale, ceea ce face ca valul de nemulțumiri să se concretizeze printr-o avalanșă de clipuri care încep invariabil cu băi, CIOLACULE, băi BOLOJANE sau băi.






(04 februarie 2025) 

Greșelile liberalilor în această campanie electorală prezidențială

Credeam că acum în anul 2024, liberalii au învățat și ei ceva și nu vor face greșeli impardonabile în această campanie electorală pentru prezidențiale, dar realitatea m-a contrazis violent, căci toți liberalii nu s-au dat în lături în a se întrece la făcutul de greșeli, greșeli dintre care eu voi enumera aici doar câteva și anume:

- preluarea de sloganuri naziste și aici mă refer la cel cu ciuma roșie,

- trimiterea pe poziție de comunicatori a unor persoane arogante, nereprezentative, 

- transmiterea de mesaje lipsite de relevanță, bazate pe supoziții,

- folosirea obrăzniciei și aroganței pe post de argumente în luări de cuvânt,

- insistența pe ipoteze lipsite de realism, așa cum este retragerea lui LASCONI,

- negarea colaborării cu AUR, când în realitate PNL colaborează cu AUR,

- evitarea discuției despre guvernările PNL catastrofale ale lui CÎȚU și ORBAN,

- cosmetizarea unui viitor creionat nesigur, căci nu scoate niciun cuvânt despre guvernarea cu PSD,

- pedalarea rămânerii la guvernare cu PSD ca să nu se fure alegerile, ca argument hilar.

În loc să ne arate nouă cu ce esete mai bun liberalul Nicolae CIUCĂ decât oricare alt candidat, strategia PNL este bazată pe a arăta cât de răi sunt contracandidații lui Nicolae CIUCĂ, ceea ce enervează teribil pe oameni și-i îndepărtează de opțiunea de a-i vota pe liberali, căci strategia aceasta este de tip PDL, bazată pe aroganță, agresivitate verbală, lipsă de respect a celor din jur, minciună, manipulare grosolană. PNL a uitat care a fost soarta PDL și în 2024 este cel mai aproape de a o reproduce în scurt și în rezumat. Acum este prea târziu de a trimite pliante cu Nicolae CIUCĂ și Nicușor DAN încropite în pripă și chiar de a schimba orientarea discursului, folosind experiența alegerilor din USA, de unde erau de învățat multe.




(06 noiembrie 2024)

De ce căutăm defectele oamenilor?

Eu am o teorie și anume, nu am cum să mă folosesc de defectele oamenilor, căci nu defectele oamenilor mă vor face pe mine fericit sau nu defectele oamenilor mă vor ajuta să-mi rezol eu problemele cu care mă confrunt. Eu trebuie să cunosc calitățile oamenilor, căci numai cunoscându-le calitățile am posibilitatea să aleg omul potrivit, care să mă ajute să-mi rezolv o problemă.
Mi se pare bizară și nepotrivită obsesia unor oameni de a căuta cu insistență defectele celor care candidează la președinția țării noastre.

Se vorbește de faptul că X nu cunoaște nicio limbă străină. Este cunoscut faptul că un președinte de stat are translator, ceea ce rezolvă problema, dar nouă ne place să facem din țânțar, armăsar.

Se vorbește că Y a luat la BAC media 7,05 deși acest examen stabilește relativ nivelul de cunoștințe ale unui tânăr de 19 ani și nu performanța acestuia, așa cum face un certificat de absolvire a unei școli de meserii, în care se vede clar ce și cum despre stăpânirea meseriei în mod concret.

Se vorbește că Z a terminat o universitate privată, dar uităm să spunem că și universități de stat ocupă poziții de 60, 61 și tot așa în ierarhizarea națională a universităților și avem chiar un miinistru care a absolvit o universitate de stat aflată la coada clasamentului, de exemplu.

Se vorbește despre W că abia e în stare să formuleze o frază, uitând că omul a fost șef de promoție și că a fi orator nu este la îndemâna oricui, dar calitățile de orator se dobândesc în timp pentru cine este perseverent.

A căuta defecte și a contabiliza gafe făcute involuntar din cauza vitezei, nu este cel mai bun lucru, deși pentru televiziuni este mană cerească identificarea de fracturi logice, filmarea de gesturi nepotrivite, de răspunsuri incorecte și de tot ceea ce face deliciul emisiunilor de mare audiență.

Este trist că chiar candidații la prezidențiale își aruncă unii altora săgeți, punctând defectele identificate, numai că uneori acele mici descoperiri le explodează în față că nu-și văd bârna din propriul ochi, înainte de a vedea paiul din ochiul celuilalt contracandidat.




(03 octombrie 2024)

De ce căutăm cu lumânarea defectele prezidențiabilelor?

Noi, dar și alții ca noi, au avem aceeași meteahnă, aceea de a vedea paiul din ochiul altuia, fără a vedea bârna din ochiul nostru, pentru că identificând defectele altora, credem eronat, că noi suntem mai buni, mai frumoși, mai deștepți, mai interesanți, mai speciali, deși realitatea ne contrazice la tot pasul.
Cu atât mai mult, căutăm defectele prezidențiabililor, pentru că ne considerăm îndreptățiți, deoarece prezidențiabilii:
- vor ocupa cea mai înaltă funcție în stat și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni,
- ne vor reprezenta în lume și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni,
- vor apare la televizor să ne călăuzească și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni,
- vor reprezenta modele pentru noi toți și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni.
Este numai o iluzie, căci în realitate, fără a ne da seama, căutăm în fiecare prezidențiabil exact ceea ce avem noi, deși nu recunoaștem, dar defectele pe care le identificăm ne ajută să dovedim că noi suntem mai buni decât ei și să dormim liniștiți peste noapte, că în sfârșit am găsit cu cine să ne comparăm și noi să ieșim deasupra, adică neșifonați. Dacă luăm pe fiecare prezidențiabil, televiziunile, în general mass-media, a identificat la fiecare o serie de carențe, numai că noi nu ne oprim acolo, ci săpăm cu stoicism mai adânc și mai adânc până găsim exact acele carențe care fac din ei personaje de planul al II-lea, pentru că planul întâi este al nostru, căci calitățile noastre ne recomandă pentru acel loc. Dacă nota noastră de la BAC este cu o sutime mai mare decât 7,05 evident suntem mai buni. Dacă la licență am obținut o notă mai mare decât 9,20 suntem superiori și conchidem că la susținerea lucrării toți fraierii obțin nota 10. Avem talentul de a găsi defecte, chiar și fără lumânare și ne mândrim că suntem buni, cei mai buni, deși viața merge mai departe, iar punând ștampila în dreptul numelui de prezidențiabil care seamănă cel mai mult cu fiecare dintre noi, nu facem altceva decât să concentrăm într-o persoană trăsăturile esențiale ale poporului și ILIESCU a fost cum este poporul și BĂSESCU a fost cum este poporul și CONSTANTINESCU a fost cum este poporul, iar IOHANNIS este și el cum este poporul. Cel ce va urma tot așa va fi, dar ceea ce este important se leagă de faptul că și poporul evoluează și de aceea niciun președinte nu va semăna cu predecesorul său.

(30 septembrie 2024)

De ce suntem atât de săraci?

Dacă până la începutul secolului al XX-lea eram îndreptățiți să ridicăm din umeri și să zicem că soarta ne-a făcut să fim săraci, căci am stat pavăză la intersecția imperiilor și popoarele migratoare ne-au tras înapoi. Numai că pe durata secolului al XX-lea și cu deosebire în deceniile care au trecut din secolul al XXI-lea, au fost create premisele să depășim stadiul sărăciei și să ne străduim să urcăm un pic mai sus pe scara bunăstării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Suntem săraci pentru că:

- partidele politice au făcut politică măruntă,

- nu am avut conducători destoinici,

- nici noi nu ne-am străduit să ne depășim condiția,

- opțiunile noastre la vot au fost deficitare,

- nu am acceptat că sunt alții mai deștepți decât noi,

- deși suntem săraci, am cumpărat lucruri proaste,

- suntem bântuiți de orgolii stupide,

- nu am avut și nu avem un program de țară,

- timpul trece pe lângă noi și noi pe lângă el, fără niciun rost.

Deși am aderat la UE și suntem membri NATO, nu ne-am dezbărat de metehnele nici cu capra vecinului, care capră trebuie să moară și nici cu capul plecat pe care sabia nu-l taie, ceea ce ne face să nu vedem mai departe de lungul nasului și să acceptăm ceea ce știam deja, că lasă că merge și așa.

dacă am avea puterea să rupem pisica în două, să ne privim în oglindă, să tragem aer în piept și să pornim hotărâți să devenim acei oameni care scriu istorie, cu siguranță că într-o generație, adică în treizeci- paruzeci de ani am scăpa de sărăcia aceasta și am avea curajul să ne privim prima dată în ochi între noi, ca după aceea să-i privim și pe alții, pentru că am avea motive de mândrie.



(29 septembrie 2024)

Data alegerilor prezidențiale din 2024

În primăvara anului 2024, când se credea că președintele Klaus IOHANNIS va prinde un post de top fie la NATO, fie la UE, liberalii au venit cu propunerea ca tururile alegerilor prezidențiale să se desfășoare în septembrie, ca în acest fel, președintele IOHANNIS să meargă la noul post ți țara să aibă un președinte ales, iar lucrurile să meargă pe făgașul lor.
Viața a arătat că socoteala de acasă nu se potrivește deloc cu socoteala din târg și ar fi ciudat ca alegerile să se desfășoare în septembrie și de la al II-lea tur de scrutin să existe un președinte ales, nu știm cine și președintele în funcție, pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie. De aceea, liberalii doresc să se revină cumva la vechiul calendar al alegerilor prezidențiale, pentru a nu crea disconfort actualului președinte, pe care funcțiiole de top din structurile europene l-au ocolit, datorită unor erori de management politic.
Ironiile la care se dedau liderii PNL și PSD, precum și trepădușii lor, evidențiază imaturitatea acestora, căci lucrurile simple și clare, devin în mințile lor inundate de suficiență și mediocritate, evenimente cruciale, de care depinde evoluția națiunii pe următorii o mie de ani, deși trenul face 20 de ore de la Timișoara pânăla Mangalia pe 800 de kilometri, deși în Japonia, exact aceeași distanță se parcurge în cel mult două ore și jumătate în cele mai pesimiste scenarii.

În plus, limba de lemn din televiziuni cu ruperea coaliției, cu scandalurile din coaliție și tot tacâmul, accentuează micimea și penibilul situației în care politicienii mioritici băltesc aiurea și ineficient, într-o societate unde nu se întâmplă nimic notabil, deși PNRR-ul impune ca lucrurile să stea altcumva.

(28 iunie 2024) 

Cui i se arată mâța?

Așa-zișii jurnaliști și așa-zișii analiști politici, văd în chemarea generalilor COLDEA, DUMBRAVĂ și a avocatului TRĂILĂ la DNA, prilejul perfect de a arăta mâța cuiva. Unii dintre așa-zișii jurnaliști și așa-zișii analiști politici nici nu se sfiesc în a arăta persoana căreia i se arată mâța, căci nu pentru alegerile europarlamentare sau pentru alegerile locale din 9 iunie se derulează pelerinajul la DNA, ci zic ei, pentru alegerile prezidențiale din toamnă este pregătit totul.

Eu nu dau doi bani pe tot ce debitează și așa-zișii jurnaliști și așa-zișii analiști politici, pentru că nu există printre ei măcar unul care să fi gestionat pe bune un closet public și să se și vadă că au făcut treabă bună acolo. De pe margine, din cărți sau din ceea ce au visat cu o noapte înainte, oricare om are capacitatea de a debita tot felul de chestii, care mai de care mai halucinante.

Ceea ce este sigur se leagă de faptul că mass-media de la noi este în cea mai jalnică situație, căci ete bântuită de:

- agramați,

- mediocri,

- lacomi,

- ageamii,

- roboței,

- slugi,

toți în stare să se vândă la kilogram pentru doi arginți, lucru dovedit prin categoriile de spoturi publicitare pe care le frecventează și care definesc tipologiile de afaceri pe care le stimulează fără pic de scrupule.

Trebuie să reamintesc acum și aici că vineri 17 decembrie 2021 am scris un articol pe care încă îl consider de actualitate, chiar dacă mulți neagă evidența. Numai mâine nu este poimâine, adică 15 septembrie, respectiv, 29 septembrie 2024 și punct.

(29 mai 2024)

Scenariile care-l privesc pe președinte

După ce l-au tocat mărunt pe președinte, așa-zișii jurnaliști ai lui pește-prăjit, au ytrecut acum la scenariile din care Klaus IOHANNIS și-ar da demisia. Li se aplică acestor neica-nimeni proverbul câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Anul 2024 este un an foarte greu și toată lumea știe acest lucru. Este războiul prelungit ruso-ucrainean, sunt luptele din Gaza și economia românească nu duduie în niciun caz. Președintele are acum multe probleme, căci politica externă a României are evenimente ce nu suportă amânare, ci se impun soluții de calitate, exact cum președintele ne-a obișnuit să le ofere, căci după cei 10 ani aproape de când IOHANNIS a fost președinte, nu mai avem MCV, România nu mai este cea mai coruptă țară din Europa și există unele rezultate legate de accederea noastră la spațiul SCHENGEN, căci nici BĂSESCU și nici CONSTANTINESCU și cu atât mai puțin ILIESCU nu au făcut mare brânză pentru țară, deși se zbuciumai și erau guralivi nevoie mare, fiecare punându-și propria etichetă.

Scenariile care se vehiculează acum se referă la o funcție care va fi vacantată în această vară la conducerea UE și care se zice, pe surse desigur, că ar fi pregătită pentru Klaus IOHANNIS, iar acesta ar trebui să demisioneze, Atunci, Nicolae CIUCĂ ar deveni președinte interimar și de aici apar tot felul de ipoteze legate de viitorul politic al lui Nicolae CIUCĂ.

Discuțiile vor continua și în perioadele ce urmează, căci gura lumii nici pământul nu o astupă și așa-zișii jurnaliști nu au alte preocupări în afara unor bârfe mărunte, căci de analiză nu sunt ei în stare. Mă refer la analiza economică adevărată, în care cine le citește articolelele să învețe ceva și să treacă la muncă pentru a aplica ceea ce au învățat. Despre analizele politice nici nu am ce zice, căci la București, așa-zișii jurnaliști sunt doar niște trompete de tinichea care preiau din zbor niște ziceri, pe care nici nu le înțeleg, dar pe care le compilează și obțin niște construcții peticite de doi bani.

Eu cred că Klaus IOHANNIS are acum alte probleme de rezolvat, căci iarna este destul de grea, pe plan extern lucrurile se complică și cum fișa postului său tocmai de politica externă trebuie să se ocupe, are multe de făcut, căci în politica externă nimic nu se temporizează și nimic nu se rezolvă de la sine cu trecerea timpului, iar în cei aproape 10 ani de când este președinte, Klaus IOHANNIS a arăta că știe să vadă lucrurile, știe să le analizeze și are soluții bune, când e vorba de politica externă cu deosebire.


(10 ianuarie 2024)

#RESPECT: Marea Neagră nu mai este lac rusesc

De azi, după încheierea summitului NATO de la Vilnius, Marea Neagră nu mai este lac rusesc. Noua abordare a poziției strategice a Mării Negre care a rezultat la summitul NATO de la Vilnius, a schimbat din temelii poziția României și Bulgariei în contextul în care alianța militară acordă o atenție sporită acestei regiuni. M-a bucurat că președintele IOHANNIS adeptul politicii pașilor mărunți, dar fermi, a urmărit cu perseverență și a reușit să transforme Marea neagră dintr-un lac rusesc, într-o componentă strategică esențială de apărare a NATO. Am scris de mai multe ori despre lacul rusesc, sintagmă a nefericitului BĂSESCU, pentru a se vedea că lumea este în mișcare și nici figurile de stil sau metaforele nu trebuie lăsate în sertare, ci trebuie scoase la iveală atunci când devin perimate.

(12 iulie 2023) 

Oameni care nu lasă nimic în urma lor

Ștefan cel MARE a lăsat în urma lui multe mănăstiri, Anghel SALIGNY a lăsat în urma lui Podul de la Cernavodă, Nicolae CEAUȘESCU a lăsat în urma lui Canalul Dunăre-Marea Neagră, Henri COANDĂ a lăsat în urma lui invenția motorului avionului cu reacție, Marin PREDA a lăsat în urma lui romanul Moromeții, George CĂLINESCU a lăsat în urma lui volumul monumental al Istoriei literaturii române de la origini și până în prezent, Mihail EMINESCU a lăsat în urma lui poemul Luceafărul și exemplele continuă.

Sunt oameni care au fost puternici, dar care au trăit sub vremuri și nu au lăsat nimic în urma lor. După 1989 chiar nu știu să existe careva care să fi făcut ceva memorabil. Nu s-a construit nicio autostradă de sute și sute de kilometri, nu s-a construit un spital grandios, nu s-a făcut o linie de cale ferată cu 300 Km/h ca la TVG. Numele niciunui om al acestei perioade nu este legat de ceva măreț care să dăinuie peste timp și care lumea să-l numească folosind ILIESCU sau CONSTANTINESCI sau BĂSESCU sau IOHANNIS. Există o bucată din centura Piteștiului căreia i se zice a lui VĂCĂROIU, dar atât.

Aștept anul 2024 pentru a vedea finalizată Catedrala Mântuirii Neamului și numele Preafericitului Patriarh DANIEL va fi asociat acestei ctitorii, căci Preafericitul DANIEL a asigurat continuitatea derulării acestui proiect de anvergură națională.

Nimeni nu are a se plânge de absența banilor, de absența forței de muncă, de specialiști. Oamenilor le lipsesc marile idei, perseverența și implicarea în proiecte de mare complexitate, care să le asigure dăinuirea peste ani și ani.


(12 iunie 2023) 

Eroarea profesorilor

Profesorii au făcut marea lor eroare. Ei nu au ales un Miron COZMA și nici nu și-au dat seama că sunt mai pregătiți, mai numeroși și mai omogeni decât minerii, deci sunt o forță incomparabil mai mare decât forța minerilor, iar ceea ce ar fi avut ei puterea să facă dacă veneau 150.000 în Piața Victoriei era cu mult mai important decât oricare dintre mineriadele din anii '90.

Ei nu trebuiau să fie violenți, ci să le bată obrazul guvernanților care i-au ignorat și le-au aplicat un tratament discriminatoriu, căci în perioada în care se vorbește de România educată, tocmai ei, educatorii au fost marginalizați. Cei 150.000 de profesori dacă ar fi venit în Piața Victoriei, i-ar fi trezit la realitate pe guvernanți și dacă aceștia ar fi avut imaginea zilelor următoare în care Piața Victoriei ar fi fost ocupată de 200.000 apoi de 250.000 de dascăli, sunt siguri că profesorii ar fi devenit pentru întreaga societate acea forță care nu va mai trebui ignorată niciodată, care va trebui respectată și ale căror eforturi vor trebui apreciate cum n-a făcut-o niciun regim de după 1944 încoace.

Pentru a se produce toate acestea, trebuiau niște lideri sindicali cu sânge în instalație, nu niște mămăligi stupide care merg cu căciula în mână să se milogească. Există o lege. Pașii impuși de lege trebuiau respectați, dar fără prea multă vorbărie, după care trebuia venit în Piața Victoriei, fără șantajul înghețării anului școlar, ci doar  cele 150.000 până la 250.000 de dascăli în Piața Victoriei și tremurau izmenele pe guvernanți, căci nu te joci cu o astfel de forță, organizată, oricât de disciplinată este ea.

(02 iunie 2023)

Îngenuncherea Austriei

Îmi aduc aminte de noiembrie 1989. Era liniște în țară. Lumea tristă și tăcută își vedea de treabă. Tot așa ca și acum luna decembrie era cu mult soare și destul de călduroasă. Oamenii erau triști. Ca și acum. Atunci se spuneau bancuri. Acum nu se mai spun bancuri. Refuzul Austriei și Olandei de a ne introduce în spațiul SCHENGEN ne-a întristat foarte mult. Ne-a dezamăgit. Ca și în decembrie 1989 nimeni nu se aștepta să apară scânteia din care să iasă vâlvătaia. Acum, în anul 2022, după data de 8 decembrie, oamenii au devenit și mai triști. Se spune că mămăliga nu explodează. În anul 1989 mămăliga românească a explodat. Vedem un partiduleț minuscul, abia intrat în parlament și aici mă refer la AUR cum face zgomot prin benzinăriile OMW. Este o picătură într-un ocean și firmele austriece o duc bine-mersi în continuare.  Lumea uită de existența rețelelor de socializare și de capacitatea populației de a se mobiliza prin intermediul lor. Să nu uităm că în anul 2018 prin rețelele de socializare s-a reușit demonstrația din 10 august. Să nu uităm performanța remarcabilă de a desena tricolorul prin luminile de la telefoanele mobile în Piața Victoriei, folosind cel puțin 100.000 de luminițe compact colorate în roșu, galben și albastru, cu delimitări foarte exacte între culori, reușita unor maeștrii.

Cred că abia peste două săptămâni politicienii aroganți și nesăbuiți de la Viena își vor da seama că bulgărele de zăpadă a luat-o la vale și va lovi năucitor când va ajunge la destinație. Nu AUR este catalizatorul, și nici măscăriciul de SIMION, ci sentimentele de suferință îmbinat cu cel de umilință,  vor duce la o atitudine necontrolabilă. Discursul din această seară al președintelui IOHANNIS evidențiază îngrijorarea românească față de ce va urma, căci analizele la rece nu arată deloc bine. Mulțimea tăcută este cea care împinge lucrurile și supapele luate de oficialii de la București nu sunt suficiente pentru a preveni dezastrul. Chemarea lui Emil HUREZEANU, votul pentru OSCE sun niște picături în ocean. Durerea poporului român care are mândria lui este mult prea mare acum și forța lui de nestăvilit.



(12 decembrie 2022)

Cum arată volumul de istorie a noastră de la 1989 la 2022

Anul 1989
Anul 1989 a început asemeni tuturor celorlalți ani de după 23 august 1944 cu aceleași vorbe mărețe, fără acoperire în fapte. Se aștepta să aibă loc congresul al XIV-lea al pcr, congres care a certificat corectitudinea politicii partidului și l-a reconfirmat în fruntea partidului și a țării pe Nicolae CEAUȘESCU.
În toată Europa de Este s-au produs schimbări de sistem, numai la noi totul era împietrit, de se crease senzația că un blestem ne acoperise pentru totdeauna. Au venit zilele de după 17 decembrie și ceea ce credeau unii că este veșnic, s-a spulberat în doar câteva ore și regimul dictatorial a dispărut o dată cu plecarea elicopterului de pe clădirea cc al pcr, în 22 Decembrie 1989 undeva înainte de ora 12,00.

Perioada 1990 - 1996

Este o perioadă a evenimentelor care ne-au marcat pentru 100 de ani, în sensul că ne-au tras în jos. Mineriadele, Piața Universității, fesenismul obscen, demonstrațiile și contra-demonstrațiile, evenimentele de la Târgu Mureș, au arătat că ieșirea din comunism este grea, iar costurile sunt imense. Inflația, privatizarea, prăbușirea sistemului bancar, corupția și bâjbâielile în drumul spre democrație au arătat că fără o conducere deasupra vulgului, totul se duce de râpă. Lui Ion ILIESCU i se pun multe în cârcă pentru că el nu a știut să separe apele și să spună ins din conducere ce rol are, iar românul cum e el băgăreț, vine cu idei, nu și le asumă și după aceea arată cu degetul pe țapul ispășitor. Această perioadă este și ea tot o perioadă a sărăciei continuate din comunism, o perioadă în care au apărtu milionarii de carton.

Perioada 1996 - 2000

S-a vrut o perioadă în care partidele de dreapta, care au venit cu mii și mii de promisiuni aveau șansa să arate de ceea ce sunt în stare. Convenția democratică a venit chipurile cu 20.000 de specialiști să schimbe fața României în 200 de zile, dar în realitate a venit cu 200 de așa-ziși specialiști și nu a schimbat nimic în cei patru ani. Afacerile Țigareta 1, 2 și 3 au arătat nivelul de corupție la care s-a ajuns în acea perioadă și CNAICO sau COCOPA nefiind în stare să miște măcar un pai. În final, președintele a conchis că a fost învins de sistemul pe care el trebuia să-l călărească patru ani, nu să se considere lider regional și să se plimbe cu suita numeroasă și nesemnificativă de lingăi după el prin lume.

Perioada 2000 - 2004

Este o perioadă în care vorba scriitorului, nu s-a întâmplat nimic. Lucrurile au curs de la sine și inexistența unei strategii sau a unui plan de țară au dus la mersul asemeni mersului unei muște fără cap. Cu un președinte slab, cu un guvern bizar, lucrurile s-au rostogolit perpetuând sărăcia și izolarea în plan extern, chiar dacă au fost restabilite relațiile cu Casa Regală, cât de cât. Nu s-a construit nimic. Nu s-a progresat cu nimic. Doar vorbărie goală, ceea ce a făcut ca un partid istoric să iasă de pe scena politică, fără vreo șansă de a recâștiga încrederea electoratului.

Perioada 2004 - 2014 este anulată

Perioada 2014 -2022

A pornit de la idei generoase și a continuat pe o traiectorie interesantă, numai că partidele politice din spațiul mioritic nu-și schimbă nici blana și cu atât mai puțin, năravurile, ceea ce a făcut ca acum corupția să nu scadă din intensitate, deși DNA face eforturi disperate de a o tempera.

Perioada pandemiei a fost și ea cu o serie de particularități.

Zbuciumul politic a dat o serie de elemente de instabilitate și ineficiență, căci a ține țara în loc în 2020 pentru alegeri și apoi pentru alegerile președintelui PNL, a fost elementul care a dus spre dezastrul economic suprapus cu seceta din 2022. Dansul miniștrilor USR cu cererile de demisie au făcut ca în memoria colectivă, perioada de 4 ani care nu mai aveau niciun fel de alegeri și care se dorea să fie cea mai propice perioadă de dezvoltare și restructurare, a devenit teatrul celor mai nefericite frământări, cu schimbări de guverne, de președinți de partide, iar reașezarea scenei politice a devenit doar un vis.

(16  septembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Andreea PAUL VASS

Andreea PAUL VASS este o femeie de 44 ani.
Andreea PAUL VASS este absolventă de ASE promoția 2001 cu media 9,80. 
Andreea PAUL VASS a absolvit studii aprofundate în anul 2002 cu media 9,90.
Andreea PAUL VASS a derulat un stagiu doctoral finalizat în anul 2008 cu teza  de 244 pagini, intitulată Analiza practicilor anticoncurențiale si derogatorii in noul context al economiei globale, coordonată de profesorul Dumitru MIRON.
Andreea PAUL VASS este conferențiar universitar în ASE.
Andreea PAUL VASS a publicat lucrarea  Protecționismul european : implicații pentru Romania,  de  232 pagini,  în Editura Economică, București, 2004.
Andreea PAUL VASS  este coautoare la elaborarea și publicarea unor lucrări din care enumer aici:
- Comerț internațional : vol. 2 : Politica comerciala si perspectiva dezvoltării economice, 2017
- Țintirea inflației versus țintirea agregatelor monetare : Strategii de politică monetară alternativă în 

   perspectiva aderării la Uniunea Europeana - 2005

- Construcția și dezvoltarea infrastructurii specifice întreprinderilor mici si mijlocii  - 2005
- Rolul politicilor publice în atragerea investițiilor straine directe 2014.
Andreea PAUL VASS a fost parlamentar în 2012 - 2016, la 34 de ani.

Andreea PAUL VASS m-a dezamăgit pentru aroganța ei nemărginită în emisiunile tv unde era invitată și unde privea de sus pe toată lumea.

Andreea PAUL VASS m-a dezamăgit că a abordat multe probleme doar de la suprafață, ceea ce a dus la concluzii eronate, inclusiv cea de la sfârșitul lunii octombrie 2014 în care a cerut gloatei să-l voteze pe PONTA la președinție, deși candidatul partidului ei era IOHANNIS.

Andreea PAUL VASS m-a dezamăgit că s-a echipat cu un costum tradițional din Țara Oașului și ca politician a apelat la o formă facilă de manipulare, căci ea chiar dacă e născută în Zalău, trebuia să aibă acele straie mereu, în toate aparițiile, nu doar să facă paradă asupra originilor.

Andreea PAUL VASS m-a dezamăgit prin penibilul declarației privind operația ei de cezariană de duminică pentru a nu pierde nicio zi de muncă.

Andreea PAUL VASS m-a dezamăgit că s-a amestecat în politică cu tot felul de personaje fără calificări și fără studii pe bune, mai ales că situația ei școlară făcea diferența și locul ei nu era acolo printre mediocri, ci la laboratorul de cercetare și la actedră.



(14 august 2022)

PUTIN a așteptat 52 secunde

Îmi aduc aminte că MACRON a așteptat un șef de stat 900 de secunde, iar respectivul nu era nici pe departe reprezentantul unui  popor de 85 milioane de locuitori, ci undeva de 4 ori mai puțin. 
ERDOGAN l-a așteptat pe PUTIN  129 secunde.
MERKEL l-a așteptat pe PUTIN 4 ore și 15 minute.
Regina Elisabeta a II-a l-a așteptat pe PUTIN 840 secunde.
Papa Francisc l-a așteptat pe PUTIN 300 de secunde.
Unii au plăcerea de a se lăsa așteptați. În diplomație se zice că cel care așteaptă pornește cu un dezavantaj în dialogul cu cel care s-a lăsat așteptat. Eu cred că lucrurile stau cu totul altfel. Întârzierile au în ele însele explicații extrem de concrete:
- cel care întârzie nu și-a planificat bine timpul,
- cel care întârzie e dezordonat,
- cel care întârzie are temeri de învins,
- cel care întârzie este complexat,
- cel care întârzie nu este pregătit de dialog,
- cel care întârzie mai are de lucrat cu el însuși,
- cel care întârzie are carențe privind respectul pentru celălalt.

Îmi aduc aminte că în 1972 eram în Germania Democrată și trenul a avut o întârziere de două minute. Noi aveam autocar care trebuia să ne ia de la gară. Șoferul de la autocar nu ne-a așteptat și a plecat. Așa că am luat-o cu bagajele spre hotel ca ultimii oameni. Eu apreciez respectul pe care trebuie să-l aibă cineva pentru omul cu care se întâlnește. Eu nu acord sferutl academic. Mi-a întâmplat ca o persoană cu care am convenit o întâlnire la momentul Ț să întârzie. Nu l-am așteptat și am plecat. Nu accept scuze.

(22 iulie 2022)

Raluca TURCAN

 

Raluca TURCAN este politician.
Raluca TURCAN este un izvor nesecat de inspirație.
Raluca TURCAN are cele mai profunde aforisme din câte au fost construite pe acest pământ.
Raluca TURCAN trebuie să fie președintă a PNL.
Numai Raluca TURCAN are capacitatea de a ridica PNL.
Doar Raluca TURCAN deține adevărul absolut asupra succesului în politică. Ea a făcut dovada realelor calități intelectuale asupra ceea ce înseamnă marea politică. Doar ea este stăpâna meritocrației ca știință, artă și practică. Acea faimoasă concluzie pe care Raluca TURCAN a tras-o în legătură cu intoxicații de la Timișoara că este posibil să te culci sănătos și să te trezești mort, arată profunzimea logicii pe care numai ea este capabilă să o posede. Îmi aduc aminte de un banc. Un tip a murit în somn. Un altul explica faptul că mortul se visase la Revoluția Franceză și a murit de groaza lamei ghilotinei care venea spre gâtul său, pentru că fusese condamnat. Dar el dormea și visa.
(02 aprilie 2022)