Cum se finanțează cercetarea științifică fundamentală? (II)

 Cercetarea științifică fundamentală nu este ceva folcloric, unde autorul popular se trezește cântând o doină sau un cântec de jale. Cercetarea științifică fundam,entală se face acolo unde sunt adevărate școli de cercetători, unde există lideri, adică personalități recunoscute pentru rezultatele lor. O școală presupune un domeniu, presupune rezultate importante obținute anterior, recunoscute în lumea științifică, pentru acre există preocupări pentru aplicații concrete în industrie. 

Să ne amintim de principiul COANDĂ și de uscătoarele de păr care sunt pe piață și care funcționează pe acest principiu, așa cum tot pe același principiu se face eliminarea igrasiei de la casele cu temelie de cărămidă, construite la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Cercetarea științifică fundamentală necesită eforturi considerabile și mai ales fonduri considerabile, căci numele mari din știință  se apropie de un centru de cercetare științifică fundamentală pentru sume greu de suportat de cei care stau cu mâna întinsă la bugetul de stat pentru a obține salarii minime pe economie sau salarii care sunt înscrise în grile create cu zgârcenie.

Există teme de cercetare științifică fundamentală care sunt bine definite și despre care la congresele științifice importante se vorbește explicit. Echipe de cercetători nu au altceva de făcut decât să se pună pe treabă, ceea ce înseamnă:

- realizarea unei documentări pentru definirea problemei,

- studierea stadiului cercetării pentru a se vedea unde s-a ajuns,

- identificarea noilor abordări,

- găsirea de soluții,

- ierarhizarea soluțiilor în funcție de criterii de validare,

- selectarea unui număr restrâns de soluții,

- rafinarea celor mai bune două-trei soluții,

- aprofundarea unei soluții acceptată ca fiind cea mai bună,

- analiza comparată a soluției originale cu alte soluții existente,

- diseminarea rezultatelor cercetării fundamentale,

- dirijarea rezultatelor spre zone de cercetare de dezvoltare.

Îmi aduc aminte de o tanti care spunea că face o cercetare privind realizarea unui sistem de operare de prelucrare paralelă și este în stadiul de diseminare a rezultatelor. Când am intrat în detalii, am aflat că echipa sa era formată din ea însăși, drept care am tras concluzia că tanti nu făcea cercetare științifică fundamentală, ci doar făcea niște exerciții bizare de apelare a unor macrodefiniții care simulau prelucrarea paralelă, căci nu dispunea cum era și firesc, de un transputer.

Îmi place la nebunie cum niște inși se laudă că au făcut doctorate cun niște laureațin ai premiului NOBEL, uitând să ne spună ce cercetări au făcut ei după ce mau susținut doctoratul, ca să justifice că chiar s-a realizat un transfer de notorietate de la conducătorul științific spre proaspătul doctor în științe și contribuțiile respectivului se regăsesc pe la tot felul de beneficiari din industrie. Dacă după susținerea tezei, proaspătul doctor coordonat de un laureat de premiul NOBEL, nu a mai produs nimic în următorii 10 ani, doctoratul său nu a fost decât o frecție la un picior de lemn, în niciun caz premisa pentru a coordona o echipă care să realizeze cercetări fundamentale de răsunet.

(13 septembrie 2025)

Cum se finanțează cercetarea științifică fundamentală? (I)

Nu mă apuc eu acum și aici să discut despre cercetarea științifică fundamentală, căci este un siubiect sensibil, din moment ce toată lumea dorește să deruleze cicluri de cercetare științifică fundamentală, căci acolo nu se normează nimic și mai ales pentru faptul că nimeni nu acceptă că este o persoană oarecare, ci sunt foarte mulți care se cred genii, bântuiți de idei originale, care merită și mai ales, trebuie să fie finanțate copios, căci rezultatele vor fi de-a dreptul spectaculoase și vor rezolva probleme după care lumea aleargă cu gura căscată de zeci, sute sau mii de ani să le rezolve.

Un mod de finanțare a activității de cercetare științifică este acela de a derula un program de finanțare de către guvern, care miroase în proporție de 80% cu a arunca banii pe fereastră, căci dacă nu sunt impuse criterii riguroase de selecție a proiectelor care vor fi finanțate, riscurile de a termina ciclul de cercetare fără vreo soluție sunt îngrozitor de mari.

În opinia mea, există cercetători științifici serioși, bine documentați, cu articole publicate, care au pe birourile lor probleme specifice cercetării fundamentale, la care lucrează și care au rezolvări în proporție de 80% cel puțin, dar le trebuie fonduri pentru a testa soluțiile originale și pentru a realiza prototipul. În acest caz, acordarea finanțării nu înseamnă bani aruncați pe fereastră, căci riscurile de a nu obține rezultate specifice cercetării fundamentale, sunt minime, în comparație cu situațiile în care cel care solicită finanțare nu are clară problema de care se va ocupa, bâjbâie chiar și în etapa de documentare și este lipsit de experiența și mai ales de talentul pe care le presupun cercetările fundamentale, care înseamnă descoperirea de principii, de teorii, de metode care  revoluționează un domeniu al științei sau tehnicii.

În opinia mea, cel care solicită fonduri pentru o cercetare fundamentală, trebuie să facă dovada că le merită, căci acele fonduri nu sunt dirijate spre o gaură neagră de unde nu se va vedea niciodată vreun rezultat, iar pentru aceasta nu trebuie niciun fler, ci doar o analiză atentă a activității solicitantului de fonduri, legată de vârstă, de cercetările anterioare, de rezultatele concrete obținute și verificate, de modul în care a făcut diseminarea și de implementările soluțiilor originale. Citările nu sunt suficiente, căci se știe cum se obțin în mod artificial citările.

Ar fi bine să se analizeze modul nefericit în care au fost alocate fondurile pentru cercetare în UE din moment ce la pandemie Europa nu a fost în stare să ofere un vaccin pentru COVID 19 de ultimă generație, căci vaccinul oferit era ceva din comuna primitivă...

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (III)

Să presupunem că echipa de cercetători științifici dintr-un departament al unei facultăți s-a specializat pe un domeniu și are capacitatea de a derula proiecte de cercetare științifică pentru industrie. A fost studiată piața și există argumente solide pentru a se constitui într-un pentru de cercetare. Echipa va elabora un proiect și va aplica pentru a obține finanțare pentru a înființa centrul de cercetare științifică. Să presupunem că se obține finanțare nerambursabilă pe durată de 3 ani și se înființează centrul de cercetare științifică.
Să presupunem că acest centru încheie contracte și soluționează contra cost, prin activități de cercetare științifică probleme noi ale unor unități de producție din industrie. Să presupunem că acest centru obține profit, prin activitățile de cercetare științifică pe bază de contract. După cei 3 ani cât timp a obținut finanțarea prin concursul de proiecte, centrul de cercetare are maturitatea de a derula cicluri de cercetare științifică susținute financiar prin contractele de finanțare cu unități de producție din industrie pe acre le are. Trebuie să ne imaginăm că industria are unități de producție puternice care au interes să plătească activitate de cercetare științifică pe bază de contract, pentru că ele au probleme noi de rezolvat, au activități care generează profit, căci nu din pierderi se plătește cercetare științifică. Autofinanțarea cercetării este în concluzie modalitatea prin care activitatea de cercetare științifică se derulează folosind banii încasați din munca de cercetare, nu din bani care nu au nicio legătură directă cu soluțiile originale obținute din procesul de cercetare științifică.

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (II)

În articolul publicat de mine în 12 septembrie 2025 am arătat cum o echipă de cercetători științifici dintr-un departament al unei facultăți, care sunt de fapt cadre didactice care-și câștigă salariul din cursurile predate studenților, dezvoltă cicluri de cercetare științifică pe bază de contract pentru industrie, să rezolve probleme de producție, încasează bani și obțin și profit acei cercetători. Dacă fac acest lucru cu succes și de la toate contractele lor încasează profit suficient de consistent pentru a dezvolta cicluri de dezvoltare finanțate din acele profituri, abia atunci în departament se va spune că cercetarea științifică se autofinanțează. Dacă proiectele autofinanțate dau soluții care se implementează în industrie și se încasează profit, autofinanțarea cercetării a fost o activitate de succes și sunt create premisele pentru noi cicluri de cercetare științifică. Echipa de cercetători trebuie să aibă flerul de a intui probleme  din industrie și soluțiile originale pe care le obține să fie imediat implementare contra cost și să aducă profit atât echipei de cercetători care a vândut soluția originală, cât și societății indstriale care o implementează. Doar așa se vorbește de autofinanțarea cercetării științifice. Orice altă abordare este orice numai autofinanțare, nu.

(13 septembrie 2025)

Tărăgănarea, defectul nostru fundamental

Noi avem și calități, dar și defecte. Defectul nostru fundamental este acela că ne place să tărăgănăm lucrurile, crezând că unele probleme fie se rezolvă de la sine, fie că interesul pentru problemă dispare și nu se supără nimeni că nu am rezolvat-o.

Ceea ce nu înțelegem este faptul că lucrul pe bază de management de proiecte presupune:

- termene stricte de finalizare,

- resurse alocate doar pentru intervale stabilite,

- că nu face fiecare ce vrea și când vrea,

- existența verificării modului de folosire a resurselor,

- sancționarea nerespectării termenelor stabilite.

Lucrul pe bază de proiect exclude tărăgănarea și impune schimbarea mentalității că avem posibilitatea de a face și mâine ceea ce trebuia făcut azi, pentru că la proiecte este posibil ca ziua de mâine să nu mai existe, din moment ce se anulează alocarea de resurse.

Se știe că în PNRR există un termen limită la care trebuiau finalizate proiectele. Se știe cât durează realizarea un proiect și orice amânare sau tărăgănare are ca efect ceea ce se vede acum, adică abandonarea de proiecte și pierderea fondurilor, căci lumea nu a lucrat după regulile managementului de proiecte și s-a crezut că tărăgănarea va însemna și alocarea de resurse peste limitele de timp planificate.



(20 august 2025)

Pregătește-ți cariera de cercetător științific!

Nu oricine are calitățile necesare pentru a fi cercetător științific de succes. Este vorba de:
- a înțelege ce înseamnă cercetarea științifică,
- stabilirea calităților unui cercetător științific,
- proiectarea în timp și pe etape a carierei de cercetător,
- identificarea riscurilor în derularea  etapelor.
O persoană care dorește să devină cercetător științific trebuie să pornească de la faptul că activitatea de cercetare științifică este o activitate de echipă și echipele se constituie doar în locuri unde performanța are un nivel deosebit de ridicat, pentru a fi definite proiecte de cercetare științifică în vederea obținerii finanțării și în acest fel se asigură continuitatea muncii de cercetare.

O persoană, pentru a deveni cercetător științific trebuie să dovedească anumite calități, care se exprimă în primă instanță prin elemente de ordin cantitativ. 

În primul rând, persoana trebuie să aibă în liceu și în facultate medii mari cam la toate disciplinele.

În al doilea rând, persoana să fie caracterizată prin capacitate de a munci constant și ritmic.

În al treilea rând, persoana trebuie să facă dovada că are capacitatea de a lucra în echipă.

În al patrulea rând, persoana trebuie să înceapă, să facă și să termine  toate lucrurile la vremea lor.

În al cincilea rând, persoana să dovedească faptul că știe să învețe proceduri și mai ales că le aplică.

În al șaselea rând, persoana trebuie să evite folosirea lui NU în discuțiile pe care le poartă.

În al șaptelea rând, persoana dacă critică o soluție trebuie să vină cu altă soluție mult mai bună.

În al optulea rând, persoana trebuie să aibă o exprimare clară și să aducă argumente solide la orice.

În al nouălea rând, persoana dacă aduce în discuție un subiect să facă dovada unei solide documentări.

În al zecelea rând, persoana mai întâi oferă rezultate de bună calitate și apoi eventual emite pretenții.

Cercetătorul științific este un om disciplinat, curajos, perseverent, modest, politicos, onest, direct, clar, pozitiv, constructiv, documentat, prietenos, optimist, cultivat, sistematic, receptiv, muncitor, deschis, credincios, altruist, luminos, hotărât, ambițios, neconflictual.

(01 februarie 2025)




(01 ianuarie 2025)

Cercetarea științifică surogat

Ideea de a dezvolta proiecte de cercetare științifică cu alocare de fonduri prin competiție pe durată de 3 ani se dovedește a fi falimentară din moment ce din 100 de proiecte, sub 10% se auto-susțin în continuare după terminarea celor  3 ani. Pentru mine dovada cea mai clară a fost faptul că țările UE în timpul pandemiei, la sumele uriașe alocate, nu au fost în stare să livreze decât acel vaccin AstraZeneca, vaccin care era cu două generații în urmă.
În opinia mea, cercetarea științifică surogat este aceea în care fondurile se scheltuie:
- pe teme neinteresante,
- fără eficiență predictibilă,
- după o alocare haotică,
- în cadrul unor structuri neperformante.

Noi vorbim despre centre de excelență, înțelegând prin excelență orice altceva decât performanță adevărată, criterii de evaluare a adevăratelor valori și calități ale persoanelor care derulează activități de cercetare științifică.

Absența transparenței a făcut ca echipele care desfășoară activități de cercetare științifică să fie alcătuite după criterii care nu au nimic cu caracteristicile pe acre trebuie să le îndeplinească un cercetător științific și aici mă refer la pasiune, profunzime, perseverență, ambiție, creativitate, dar și altele. 

În opinia mea, un tânăr student preocupat să devină un profesionist, care se documentează, care aprofundează problematica unui domeniu ceva mai restrâns, care începe să colaboreze cu un profesor care are deja rezultate în acel domeniu, care este dispus să dezvolte teme de cercetare, care este dispus să învețe ce înseamnă cercetare științifică face primii pași pentru a merge pe cont propriu și pentru a munci în a găsi soluții la probleme din domeniul de care se ocupă, soluții proprii, care să fie apreciate de cei care activează în acel domeniu, atunci când face comunicări la conferințe științifice.

Trebuie spus din start că cercetarea științifică nu este subfinanțată, ci finanțarea este greșită. Sunt prea multe proiecte care reprezintă drumuri înfundate, din cauză că finanțarea are la bază criterii în care subiectivismul este dominant și multitudinea de solicitări, nu de teme sau de proiecte, este prea mare, ceea ce fărâmițează fondurile alocate. Noi vorbeam în comunism de auto-cenzură, dar emiterea de pretenții nejustificate acum în democrație este copleșitoare, iar procedurile specifice contestațiilor blochează procesele, cu efecte dezastruoase asupra cercetării însăși.

Există în USA cercetare științifică de succes, nu în UE, dar copierea acelor modele ar însemna transformări dureroase, ceea ce nu ne caracterizează, căci nouă ne place să ne vedem cei mai deștepți, cei mai frumoși, cei mai interesanți și nu acceptăm să ne învețe alții ceva, orice. Ceea ce știu eu este că mulți dintre cei ce lucrează în cercetare, consideră că ei merită ca în mijlocul drumului să fie sacii de bani și ei să se înfrupte după dorința sufletului, ca să aibă timp ca printre picături să mai vină și idei geniale, ca să facă cercetare științifică, uitând că procesele de cercetare științifică înseamnă proceduri, muncă, creativitate și multă nădușeală. În cercetarea surogat mediocritatea se acceptă, căci excelența este tot un fel de mediocritate, un pic poleită și însoțită de zgomote și de laude, mai puțin de rezultate.




(23 ianuarie 22025)

Nu dați nici bani și nici putere proștilor!

Noi vehiculăm tot felul de concepte, unele dintre ele fiind asociate jignirilor, dar nu ne deranjează foarte tare, decât în clipa în care apar consecințe dintre cele mai neplăcute pentru colectivități mari,, căci în cazul colectivităților restrânse oamenii se resemnează repede și nu acționează.

Românul are o vorbă: omul prost, după fapte se cunoaște. Este un mare adevăr, de care ar trebui să ținem seama și dacă vedem petrecându-se lucruri nepotrivite, colectivitățile mici sau mari, ar trebui să găsească modalități să se protejeze, pentru a nu fi repetate acele fapte care le aduc numai și numai necazuri.

Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz nu un om plin de inteligență aduce televiziunile pentru a fi imortalizat momentul tăierii panglicii unui closet banal construit într-o școală, unde așa ceva trebuia să existe de acum 30 de ani.
Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență își construiește pe bani publici propriul bust pe care îl plasează într-un loc circulat din localitatea unde el trăiește.
Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență se apucă să realizeze o construcție de dimensiuni faraonice pentru a avea un sediu propriu, fără a dispune de resursele necesare plății utilităților pe timpul iernii.
Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență se apucă și scoate lespezile de piatră vechi de sute de ani, pentru a le înlocui cu gresie, în dorința stranie de a moderniza un monument istoric dintr-o cetate de scaun și de a continua cu înlocuirea tocăriei vechi, încă foarte bună, cu elemente noi care permit montarea de termopane, fiind convins că tot ceea ce face este nu bine, ci foarte bine, pentru comunitate.

Omul prost, după fapte se cunoaște.

În niciun caz, nu un om plin de inteligență trece la repetarea discursului pe care-și imaginează că-l va ține în fața concetățenilor săi în noaptea trecerii dintre ani, ca și cum el ar fi buricul pământului, deși realitatea îl contrazice, căci este un banal edil, care nici nu a avut resursele de a depăși stadiul de roșu al construcției unde dorește să-și ducă și alte proiecte la fel de stupide mai departe.

Omul prost, după fapte se cunoaște și de aceea este absolut obligatorie cunoașterea limitelor pe care fiecare dintre noi le avem, pentru ca semenii noștri să elimine din start posibilitatea de a ne da putere și bani, cu care să nu știm ce să facem, iar în micimea noastră să trecem la fapte care înseamnă risipă, distrugere și mai ales pierderi, cu efecte dramatice a semenilor noștri, pierderi de care noi, îmbătați de propriile limite și de putere, nu ne dăm seama și mergem mai departe în pas de defilare.


(20 iunie 2024) 

Ce înseamnă să fii student?

În ziua de azi, calitatea de student o obțin cei care sunt:
- coordonați de părinți, 
- inspirați de modele alese,
- dornici să devină specialști,
- sfătuiți de profesorii lor,
- îndemnați de prieteni,
- dornici să obțină o diplomă,
- inspirați de profersioniști,
- încredințați că numai cu o profesie anume vor obine un salariu bun,
- orientați să aibă un statut social aparte.
Nu oricine este obligat să devină student și să termine o facultate. Cine vine să termine o facultate știe că:

- facultatea are o durată de 3 ani,

- viața de student este foarte frumoasă,

- studentul trebuie să meargă la cursuri și seminarii,

- promovarea anilor universitari înseamnă promovarea de examene,

- este necesar să învețe pentru examene,

- elaborarea de proiecte și referate înseamnă muncă,

- și după terminarea facultății el trebuie să învețe,

- între specialiștii de același fel competiția este acerbă,

- tot ceea ce face trebuie făcut cu seriozitate.

Zi de zi, studentul trebuie să dedice cel puțin:

- patru ore pentru cursuri și seminarii,

- două la patru ore pentru studiu, referate și proiecte,

- una sau două ore pentru activități complementare.

Cine alege să devină student, trebuie să abordeze întregul parcurs cu multă seriozitate, pentru că a deveni un specialist în domeniul ales, nu este deloc o treabă ușoară, mai ales că alegerea este făcută pentru o perioadă de cel puțin trei ani și ținând seama că există multe joburi bine plătite, în piața muncii, fără a fi nevoie de a fi absolvent de facultate. Cine a optat să devină student, știe la ce căruță  s-a înhămat și mai ales care îi va fi traiectoria, dacă dorește să profeseze pe specializarea pe care și-a ales-o și pentru care se pregătește în facultate, cu truda pe care o presupun examenele, proiectele și lucrarea de licență, toate trebuind promovate cu note cât mai bune. Viața de student nu exclude un job, part-time, pentru a încasa ceva bani și pentru a acumula experiență. Dacă jobul este apropiat ca preocupări cu profilul facultății este foarte bine, căci studentul va avea posibilitatea să învețe din producție multe chestiuni, pe care le va folosi la referate, la proiecte, dar mai ales la lucrarea de licență.

Faptul că un tânăr este student, este cel mai bun prilej de a se forma ca specialist în domeniul pe care și l-a ales, în ideea de a lucra după terminarea facultății la un loc de muncă, pe poziție de specialist în acel domeniu.


(10 octombrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doina BANCIU

Doina BANCIU este absolventă a Institutul Politehnic București, promoția 1972. A lucrat în intervalul 1972 - 1989 în meseria pentru care s-a pregătit pe băncile facultății, fiind cercetător științific la ICI- Institutul Central de Conducere în Informatică.
În anul 1989, Doina BANCIU a susținut teza de doctorat și a obținut titlul de doctor inginer la Facultatea de Electrotehnică și Energetică.

Din anul 2002 Doina BANCIU este profesor universitar la Universitatea din Bucureşti Facultatea de Litere – Secția Bibliologie și Știinţa Informării.

Profesoara universitară Doina BANCIU a condus ICI de pe poziția de director general în intervalul 2001 - 2006 și din 2009 -2015. 

În anul 2003 profesoarei universitare și director general al ICI Doina BANCIU i-a fost decernată Diploma și Medalia Grigore MOISIL de către Asociația Profesională INFOREC și Departamentul de Informatică Economică, ca semn al recunoașterii aportului lui Doina BANCIU la dezvoltarea învățământului de informatică economică din țara noastră.

Pe mine m-a impresionat Doina BANCIU pentru eficiența demersurilor sale care au condus la dezvoltarea ICI în ceea ce privește realizarea cercetării științifice pe bază de proiecte cu finanțări durabile, pe teme de mare actualitate. Directoarea Doina BANCIU are talentul de manager care știe ce înseamnă valoarea autentică a cercetărilor și a cercetătorilor și a creat acel climat în ICI care a dezvoltat munca de cercetare științifică autentică și a stimulat cercetătorii ca să obțină rezultate valoroase, pe care să le publice în reviste cu mare impact în lumea specialiștilor. Pe o scară de la 1 la 10, Doina BANCIU este managerul complet al unui institut de cercetare căruia eu îi acord nota 10, căci are strategie, are viziune, este eficientă în deciziile pe care le ia. Cu aceste calități te naști și profesoara universitară Doina BANCIU s-a născut și s-a văzut.

(25 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Jack TIMOFTE

 Fostul meu student Jack TIMOFTE este absolvent al Secției de Informatică Economică de la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, promoția, 1999, în vremurile când durata studiilor era de 5 ani, când admiterea la facultate avea două probe de matematică și una de fizică și cartea era carte.

Jack TIMOFTE a terminat în anul 2000 un curs de master legat de Managementul informatizat al proiectelor.

Jack TIMOFTE a susținut în anul 2009 teza de doctorat de 209 pagini, intitulată  Securitatea organizației în economia digitală și coordonată de profesor universitar doctor inginer Flarea NĂSTASE.

a publicat articole precum Wireless Intrusion Prevention Systems, în revista Informatica Economică, nr. 3 din 2008, paginile 129 - 132, Intrusion Detection using Open Source Tools, în revista Informatica Economică, nr. 2 din anul 2008, paginile 75 - 79,. El a participat cu lucrări interesante la ediții ale Conferinței Internaționale de Informatică Economică, organizată de asociația profesională INFOREC și de Catedra de Informatică Economică.

Pe mine Jack TIMOFTE m-a impresionat că este profesionist și că atât la teza de doctorat, cât și în articolele publicate, el a venit cu soluții originale la probleme cu care s-a confruntat în practica de zi cu zi și a avut la bază o imensă muncă de documentare, dublată de munca de cercetare științifică depusă de el.

(05 martie 2023)

Interviu cu prof. univ. dr. Elena DOBRE de la Universitatea OVIDIUS

Am colaborat cu prof.univ.dr. Elena DOBRE la elaborarea articolului Contabilitatea orientată

proiect, care a apărut în Suplimentul cotidianului Economistul nr. 333 din 14 aprilie 2003, doamna

Elena DOBRE fiind expert contabil la acea vreme și lector la Universitatea Ovidius din Constanța.

De atunci am ținut legătura și i-am urmărit evoluția carierei profesionale, definită prin dinamism,

performanță și inovare, căci realizările sale stau mărturie la fiecare pas. De comun acord am

convenit să realizăm acest interviu. Întrebările mele vor fi precesate de acronimul II, iar

răspunsurile profesoarei universitare Elena DOBRE, vor fi precedate de acronimul ED.

II: S-o luăm cu începutul. Cine este Elena DOBRE?

ED: Elena DOBRE a fost Elena CĂLIN, nepoata unor bunici materni și paterni țărani colectivizați și

fiica unor părinți aflați la prima generație cu calitate de salariat. M-am născut și am copilărit în

comuna Lehliu jud. Ialomița, comună arondată mai târziu unui județ nou înființat în 1981, jud.

Călărași. Lumea satului din Bărăgan mi-a influențat personalitatea prin caracteristicile sale: (1)

dârzenia datorată muncii câmpului pe arșită și iernilor viscolite ce făceau să se topească zăpada

de multe ori, abia în luna mai; (2) onestitatea și adevărul dat fiind morala colectivității sătești în

care ciclul vieții se derula după anotimpuri și după evenimentele obștii în care fiecare se regăsea,

indiferent de vârstă.

II: Cum a fost eleva Elena DOBRE în școala generală?

ED: Am fost o elevă bună, chiar premiantă. Dincolo de curiozitate și competiție, stimulentul de

bază era Revista Cutezătorii pentru care nu primeam bani de abonament dacă nu aveam note

mari.

II: Ce discipline i-au plăcut elevei Elena DOBRE?

ED: Mai bine zis, ce discipline nu i-au plăcut elevei Elena DOBRE? Răspuns: aritmetica și

matematica la care nu avea note maxime. Ca elevă mi-a plăcut limba română, chimia și chiar

educația cetățenească, o disciplină nouă la acea vreme, față de care profesoara de predare îmi

prevedea o carieră de avocat.

II: Dar în liceu, cum a fost liceana Elena DOBRE? Ce discipline i-au plăcut?

ED: În liceu mi-a plăcut economia, limba engleză și literatura română cu care am ajuns în clasa

a11-a la Olimpiada faza națională Arad 1978, unde am obținut mențiune.

II: A avut modele printre profesorii săi Elena DOBRE?

ED: Da, majoritatea erau la cea vreme oameni cu vocație ce inspirau prin comportament și

activitatea de la catedră.

II: Să vorbim despre examenul de bacalaureat.

ED: Examenul de bacalaureat a avut probe Limba și literatura română și Matematica, ambele cu

note mari.

II: Cum ai ales facultatea unde ai dat admiterea? Cum a fost examenul de admitere?

ED: Am ales să dau admiterea la ASE București, facultatea Finanțe-Contabilitate doar pentru

faptul că părea că mă va conduce către o profesie stabilă. La ora aceea chiar nu știam ce

înseamnă profesia de economist.

II: Ca studentă, cum a fost Elena DOBRE?

ED: Am fost o studentă conștiincioasă care învăța toate cursurile pe modelul citit, recitit,

recapitulare scrisă și simulare examen oral cu o colegă bucureșteancă ce mă invita de fiecare dată

la ea acasă să repetăm pentru examene. Niciodată nu am omis de a citi vreun curs pentru că nu

m-am bazat pe norocul de nu îmi pica subiecte din cursul respectiv.

II: Cum au fost disciplinele din facultate?

ED: Toate mi s-au părut interesante chiar dacă unele păreau plictisitoare. Mi-a plăcut disciplinele:

Finanțe , Contabilitatea bugetară, Contabilitatea comercială, Contabilitatea comerțului exterior,

Drept Comercial.

II: Cum au fost examenele din studenție?

ED: Examenele erau orale sau scris+oral.

II: Ce profesori din facultatea te-au impresionat? Au fost modele printre ei?

ED: M-au inspirat în mod deosebit prof. Anghelache Gabriela (seminar Finanțe), prof. Negruțiu

Magdalena , prof. Feleagă Niculae (seminar Contabilitate- era perioada în care se pregătea să

plece să predea în străinătate, ceea ce ni se părea fabulos.... ).

II: Să vorbim despre lucrarea de licență. Cum ai ales acea lucrare? Cine a fost conducătorul

științific?

ED: Lucrarea de licență a avut titlul Echilibrarea bugetelor locale pe seama bugetului de stat și a

fost condusă de prof. Topciu. Am ales lucrarea după ce la un curs, profesorul (care vorbea liber și

convingător în amfiteatru, fără notițe) a afirmat că sistemul bugetar este asemenea vaselor

comunicante: excedentul unor bugete publice poate acoperi deficitul altora. Este valabil și astăzi,

rectificarea bugetară fiind mecanismul ce face posibil acest lucru.

II: Cât ai muncit pentru a realiza lucrarea finală?

ED: La acea vreme, anul IV semestrul II era dedicat exclusiv elaborării lucrării de licență.

II: Cum a fost la susținerea lucrării de licență?

ED: Susținerea a fost o reușită, mai ales că am beneficiat de o documentare deosebită în cadrul

Ministerului Finanțelor, unde seminaristul disciplinei Contabilitate bugetară avea funcție în cadrul

Serviciului Buget.

II: Au urmat anii de început la muncă în calitatea de absolventă de facultate. Cum au fost?

ED: Ca absolventă am fost repartizată (repartiție guvernamentală) la Banca de Investiții Sucursala

jud. Călărași. Orașele mari, centrele universitare erau închise la repartiția guvernamentală la nivel

național. Despre această constrângere care a schimbat multe destine, nu s-a vorbit niciodată după

1989. Deși poate a fost o soluție obiectivă de profesionalizare omogenă în profil teritorial, mulți

dintre absolvenți vizau orașele mari cu mai multe facilități ca standard de viață.

Munca de inspector la Banca de Investiții a fost facilitată de colegialitatea de bună calitate, de

organizarea profesională bazată pe metodologii de lucru și de aprecierea obiectivă. Toate aceste

lucruri mi-au responsabilizat activitatea fără a mi se părea covârșitor și am înțeles precoce că orice

profesie începe cu aplicarea de metodologii și continuă cu aplicarea de raționamente, în condițiile

perfecționării continue.

II: În contabilitate există tot felul de oportunități. Cum le-ai folosit?

ED: Contabilitatea am descoperit-o ca mod de lucru obiectiv și necesar încă de la facultate. Ca

inspector de bancă i-am înțeles utilitatea și mai târziu, după 1990, odată cu cărțile prof. Feleagă

Niculae am înțeles că este o inserție profesională transversală în economie. Regretatul profesor a

numit-o chiar ,,un joc social,, cu referire la utilitatea raportărilor financiare în luarea deciziilor

tehnico-economice și financiare.

II: Se fac specializări de expert contabil, de auditor. Să discutăm puțin despre acestea.

ED: Am devenit expert contabil în martie1991 prin examen organizat de Ministerul Finanțelor-

Biroul de Expertiză Contabilă. În 1992 am devenit Șef Birou Local Expertize în cadrul DGFP

Constanța. În 1994, în baza OG 65/1994 a fost înființată filiala Constanța CECCAR al cărui

secretar am devenit iar Biroul Local de Expertize s-a mutat la Tribunalul Constanța. Între timp, am

avut lucrări importante de expertiză contabilă judiciară.

II: Cum ai lucrat ca expert, ca auditor? Cât de utilă este experiența practică din lumea reală

pentru predarea cursurilor la studenți?

ED: În perioada 1992-2022 am lucrat ca expert contabil judiciar în multe dosare importante din

punct de vedere al complexității financiar-contabile, între care și câteva dosare cu spețe Shipping

care au presupus și cunoașterea terminologiei de specialitate în limba engleză. În anul 2000 s-a

înființat CAFR și am dat examen organizat la ASE București, examen de autorizare ca auditor

financiar. Între timp am obținut autorizare anuală de la CNVM ca cenzor extern independent (1996-

2000). În 1999 am devenit lichidator și mai târziu practician în insolvență, membru al UNPIR. În

anul 2008 an devenit consultant fiscal, membru CCFR Perioada de activitate în profesia contabilă

și mai ales lucrările de expertiză judiciară, m-au obligat la accesarea unor raționamente dobândite

gradual. Raționamentul profesional sau schema logică a problemei de rezolvat este fundamentul

exercitării oricărei profesii. Este o temă ce mă preocupă în a da măsură raționamentului în profesia

contabilă în baza factorilor determinanți și a contextului legislativ și de bună practică. Cum

măsurăm nivelul raționamentului profesional și mai ales, calitatea acestuia? Am avut câteva

tentative de a concepe o cercetare pe această temă mai ales că au fost timide încercări din partea

altor auditori financiari.

II: Cum te-ai apropiat de mediul academic?

ED: În 1999 după prima maturizare de peste 5 ani a profesiei contabile a apărut incompatibilitatea

expertului contabil de liberă practică cu calitatea de salariat, cu excepția activităților de învățământ.

În aceste condiții, am aflat întâmplător de scoaterea la concurs a unui post de lector universitar la

Facultatea de Științe Economice a Universității Ovidius din Constanța. Aveam calitatea de

doctorand în economie-contabilitate la Catedra de Contabilitate a Facultății de Contabilitate a ASE

București.

II: Ai fost asistent universitar, lector universitar și acum ești profesoară universitară. Cum ai

parcurs aceste trepte?

ED: Am dat concurs direct pe poziția de Lector universitar, cu susținere prelegere la ASE București

în fața comisiei de concurs (Jugănaru Mariana, decan Facultate Științe Economice, Univ. Ovidius;

Bodnar Maria, profesor la Facultatea de Finanțe ASE București; Vâscu Teodora, profesor la

Facultatea de Finanțe ASE București; Vintilă Georgeta, profesor la Facultatea de Finanțe ASE

București;

II: La ce discipline ai avut seminarii? Cum a fost primul seminar ținut de Elena DOBRE?

ED: Am avut cursuri și seminarii la disciplinele pentru care m-am titularizat ca lector universitar:

Finanțe publice, Monedă și credit, Finanțele întreprinderii.

II: La ce discipline ai avut cursuri? Cum a fost primul curs ținut de Elena DOBRE?

ED: La primul curs de Finanțe Publice, mi-am amintit de definiția dată de profesoara mea de curs

finanțe publice și am decis să nu omit ,, Finanțele sunt relații sociale în formă bănească. Finanțele

publice reprezintă relația socială în formă bănească stabilită prin lege între stat și contribuabili,,.

II: Ca să ajungi conferențiar universitar, condiția de promovare, pe lângă lucrări științifice

publicate, este să ai doctoratul. Să detaliem puțin acest subiect.

ED: Condiția de promovare era de două cărți/cursuri universitare publicate. În 2006 când am

promovat pe postul de conferențiar aveam publicate mai multe cărți:

DOBRE, Elena (2003). Probleme privind emiterea, circulaţia şi contabilitatea efectelor de comerţ. Constanța: Ex Ponto. ISBN 973-644-

145-8.

DOBRE, Elena (2003). Buget şi Trezorerie Publică. Constanța: Ex Ponto. ISBN 973-644-146-6.

DOBRE, Elena (2003). Control financiar, expertiză contabilă şi audit. Constanța: Ex Ponto. ISBN 973-644-196-2.

DOBRE, Elena (2003). Elemente de monedă, credit bănci. Constanța: Ex Ponto. ISBN 973-644-244-6.

DOBRE, Elena (2005). Noi dimensiuni în contabilitatea şi gestiunea titlurilor de valoare. Bucureşti: Info Mega. 386 p. ISBN 978-973-

7853-02-4.

DOBRE, Elena, FOAMETE, Lidia Alexandra, HÂNCU, Gabriel-Valeriu (2002). Managementul Proiectelor – Glosar. București: Editura

Economică. ISBN 973-590-701-1.

BODEA, Constanța coordonator, DOBRE, Elena coautor (2002) Handbook of Project Management București: Editura Economică, 2002.

Ediţie bilingvă ro/eng. ISBN 973-590-604-X.

MATEI, Gheorghe, NEGREA, Alexandru, DOBRE, Elena (2002). Finanţe Publice – Teorie, Practică, Reglementări. Constanța: Ex

Ponto. ISBN 973-644-046-X.

DOBRE, Elena, MUNTEANU, Irena (2004). Finanţele întreprinderii. Noţiuni de bază, studii de caz şi teste de autoevaluare. Constanța:

Muntenia. ISBN 973-692-072-0.

DOBRE, Elena, MUNTEANU, Irena, DOBRESCU, Oana (2005). Finanţe publice. Noţiuni de bază, studii de caz şi teste grilă. Constanța:

Muntenia. ISBN 973-692-071-2.

II: Cât ai muncit pentru teza de doctorat? În ce au constat contribuțiile doctorandei Elena DOBRE

la dezvoltarea domeniului din teza de doctorat?

ED: La teza de doctorat susținută în 2004 am muncit 4 ani + 2 ani prelungire legală conform Legii

nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic. Varianta inițială a tezei de doctorat ,,Dimensiuni

noi în contabilittaea și gestiunea titlurilor de valoare,, avea 600 pagini și am redus paginația la

381deși uzanțele erau la nivelul de 200 de pagini. Tema a fost generoasă și de mare actualitate

tratând între altele ,,contabilitatea de acoperire și instrumentele financiare derivate,,. Tema a

anticipat criza din 2007-2008. Analiștii Wall Street au considerat responsabilă tocmai contabilitatea

de acoperire (hedging accounting) și modul de prezentare a riscului de piață în situațiile financiare.

II: Ai publicat articole?

ED: Da, am publicat articole mai întâi în publicațiile organismelor profesionale CECCAR și CAFR

pentru că temele erau orientate profesional și didactic. Mai târziu am publicat în reviste academice

și în jurnale open science. Am publicat de cele mai multe ori ca unic autor și de foarte puține ori

coautor. Probabil ca efect al obișnuinței de lucru în mod individual ca profesionist contabil.

II: Ai publicat cursuri?

ED: Da am publicat o serie de cursuri ca unic autor și câteva cu asistenții cu care am lucrat la

seminar. Întotdeauna am respectat munca fiecăruia și am menționat contribuția efectivă a fiecăruia

dintre noi.

II: Acum de pe poziția de profesoară universitară, coordonezi discipline. Să detaliem. Ce aduc

nou aceste discipline?

ED: Titularizarea ca profesor a avut ca discipline de predare pe linia finanțe-contabilitate și

management financiar de proiecte. În domeniul de interes finanțe-contabilitate, am coordonat

disciplinele Finanțele Întreprinderii și Finanțe Publice, ocazie cu care am publicat cursuri alături

asistentele universitare cu care am lucrat. Mai târziu în 2010 am fost coordonator pentru cursuri ID

Buget și Trezorerie Publică, Gestiune Bancară, Control Financiar și Expertiză Contabilă și Audit

Intern. În 2019 am fost coordonator curs opțional ID Gestiunea Financiară a Instituțiilor Publice

(curs universitar pentru învățământ cu frecvență publicat în 2022 la Editura Pro Universitaria ISBN

978-606-26-1499-7). Pe parcurs mi-au fost încredințate cursuri noi mai ales la programe de studii

master, precum Procedura Insolvenței, Audit financiar și guvernanță corporativă. Pe linia

managementului de proiecte, am predat discipline legate de finanțarea și evaluarea și controlul

proiectelor. Disciplinele încredințate de facultate spre predare și coordonare au avut ca noutate

integrarea reperelor practice în teorie prin utilizarea cu denominalizare a studiilor de caz oferite de

exercitarea profesiei contabile, inclusiv în domeniul managementului de proiecte. Lista lucrărilor și

CV-ul se regăsesc la finele ultimelor cursuri universitare publicate prin editura ProUniversitaria.

II: Anii de pandemie au fost grei. Cum ai procedat?

ED: Pandemia a instituit un alt tip de disciplină profesională bazată pe susținerea cursurilor on-

line, bazată pe interdicția de deplasare fără declarație...și pe teama de anu contacta virusul în

cauză....

II: Cum au decurs cursurile, seminariile și examenele online?

ED: Cursurile le-am ținut online pe folosind o scurtă perioadă platforma Zoom, apoi Webex privat și

Webex instituțional. M-am adaptat bine la programul online, acesta fiind comod atâta timp cât

există material de predare și interfața virtuală. Consider că susținerea activităților de învățământ în

varianta online este de departe mai bună din punct de vedere al fructificării timpului, cu condiția ca

prezența online să fie efectivă din partea studenților (referire la camera închisă pe tot parcursul

cursului). Am explicat de câteva ori studenților că nu este îndeplinită condiția de realitate a

activității dacă nu avem asigurată posibilitatea verificării aserțiunii existență definită în acest caz,

prin spațiu virtual și timp.

II: Cum arată o zi de muncă obișnuită a profesoarei universitare Elena DOBRE?

ED: Întotdeauna ziua de muncă a fost ghidată de agenda de lucru săptămânală. Această unitate

de măsură în timp mă ține conectată la sarcinile și evenimentele curente și îmi dă posibilitatea de a

face un bilanț de satisfacție. Menționez că pe tot parcursul meu universitar de până acum am

lucrat paralel ca expert contabil, auditor financiar, practician în insolvență, consultant fiscal.

II: Cum colaborează Elena DOBRE cu colegii săi? dar cu studenții săi?

ED: Consider și practic o colegialitate de tip formal instituțional pentru a acoperi pe deplin sarcinile

impuse sau ocazionate de funcția didactică. Am pus accent maxim și întotdeauna pe sarcina

didactică și am respectat toate cerințele impuse de managementul universitar. Deși am activat ca

expert formator pentru îmbunătățirea managementului universitar în cadrul unui proiect strategic

național (Proiectul Strategic pentru Învăţământul Superior, contract nr. POSDRU /2/1.2/S/4 /2009 Îmbunătăţirea

Managementului Universitar -mobility training at London Higher Education Institute -London), nu mi-am dorit ocuparea

unei poziții manageriale, influențată probabil de documentarea făcută la universități din UK unde

practicile de management sunt dominate de disocierea între funcția didactică și funcția

managerială (managementul universitar este asigurat de persoane ce nu dețin funcții didactice).

Cu studenții am colaborat bine și foarte bine prin disponibilitatea legată de explicații suplimentare

și de accentul pus pe studii de caz. Dovadă că în 2011 am obținut titlul de profesor Bolonia pentru

activități centrate pe student (a se vedea www.dobreelena.ro).

II: Am citit lucrarea Finanțe manageriale orientate pe proiecte, aflată la editura ProUniversitaria, în

curs de apariție. Să discutăm despre această abordare nouă.

ED: Această nouă abordare este de fapt mai veche pentru mine, adică am văzut finanțarea

proiectelor ca temă transdisciplinară încă de la primele inițieri legate de proiecte în anii 2000. Un

proiect universitar internațional derulat în anul 2000 la ASE București Facultatea de Cibernetică

Economică, în colaborare cu Universitatea Ovidius din Constanța, mi-a deschis ochii către

problematica proiectelor și dorința de aprofundare a acestui domeniu, mai ales că în calitate de

inspector de bancă de investiții aveam experiența practică a finanțării unor obiective economice.

Am beneficiat de o bursă de documentare la KTH University Stockholm, Suedia, ceea ce mi-a

permis accesul la teoria privind project management. Am tradus și am înțeles o serie de aspecte

ce m-au condus către publicarea unor lucrări în acest domeniu.

DOBRE, Elena (2007). Controlul şi Auditul Proiectelor. București: Editura Economică, 110 p. ISBN 978-973-644-145-8.

DOBRE, Elena (2007). Finanțarea proiectelor economice. Constanta: Ovidius University Press, 150 p. ISBN 978-973-641-341-4.

DOBRE, Elena (2007). Control of Projects- a Cybernetic Control. Journal Of Applied Qantitative Methods (JAQM) [online], vol. 2, issue 3, pp. 320-

327. ISSN 1842-4562, indexed in member of DOAJ. Disponibil: http://www.jaqm.ro/volume-2,issue-3.php

http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.578.4401&rep=rep1&type=pdf

Menționez că publicarea în jurnalul JAQM se datorează chiar inițiatorului acestui interviu, drept

pentru care îi mulțumesc și astăzi pentru încurajare și sugestii. Ideile dezbătute atunci între un

informatician și un economist privind orientarea pe proiecte sau auditul datelor, m-au urmat în timp

și am ajuns să le dezvolt în lucrările mele.

Conștientizarea a venit gradual pe măsura documentării în domeniu dar orientarea finanțelor

manageriale pe proiecte a venit odată cu încredințarea cursului Finanțe manageriale la masterul

Administrarea și Auditul Proiectelor de Afaceri. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu 3 ani, ocazie

cu care am propus redenumirea cursului și restructurarea conținutului pentru a face inteligibilă

cauzalitatea retrospectivă dintre fezabilitatea proiectelor și decizia de finanțare a acestora. Practica

ne arată că mai întâi evaluăm fezabilitatea prin criterii tehnice operaționale și financiare așa încât

numai proiectele profitabile și durabile/sustenabile sunt supuse aprobării pentru finanțare. A fost

nevoie doar de a pune accentul pe această problemă. Am reușit sper, să elimin reticența cu care

studenții primeau cursul Finanțe manageriale în cadrul unui master orientat pe proiecte. Elementul

de bază a fost cred abordarea lucrativă și corporativă. După mulți ani de documentare teoretică și

practică, cred că lucrarea poate fi interesantă ca și curs universitar pentru nivel master, cel puțin

pentru câteva idei și abordări (mai mult sau mai puțin explicite) care în parte, au fost deja afirmate

și aplicate și în alte publicații proprii, și se se referă la:

- Finanțarea proiectelor și Finanțarea prin proiecte;

- Finanțarea proiectelor ca formă modernă de investiții;

- Managementul corporativ ca management al managementului de proiecte;

- Controlul progresului proiectului nu poate fi mai bun decât planul de control al proiectului.

- Implementarea și mai ales post-implementarea proiectului ar trebui anticipată la momentul

selecției proiectului pentru finanțare. Controlul post-implementării proiectului, ar trebui bine

planificat.

- Factorii de reușită ai proiectului sunt importanți dar și factorii de eșec ar trebui investigați cu

anticipație față de finanțarea proiectului.

- În multe cazuri, rezultatele proiectului sunt subsecvente rezultatelor curente ale organizației

și în această cheie se pot anticipa multe aspecte ce conduc la succesul sau la eșecul

proiectelor.

- .................. și lista continuă.....

II: Ce mai are pe masa de lucru Elena DOBRE, căci știu că are multe idei surprinzătoare și

dorința de a aduce noi elemente în domeniul în care face cercetare științifică?

ED: Poate că este prea mult spus cercetare științifică unor materiale mai bine organizare și poate

cu accent pe noutate și raționamente de asimilare..... Tocmai de aceea mi-am propus publicarea

cursurilor universitare pentru a se putea contura un profil autentic de profesor, așa cum este

acesta în realitatea didactică. Nu sunt cercetător înregistrat, nu am publicat decât în ISI

Proceedings și Open Acces Journals, deși am lucrări citate în Sustainability 2018-mdpi.com și în

Economics 2022-mdpi.com, ambele Q2. Pe masa de lucru stă în faza de publicare și un curs de

AUDIT în limba engleză pentru specializarea Business Administration. Următoarele materiale la

care lucrez de câțiva ani Fiscalitatea globală actuală- de la evitarea dublei impuneri la evitarea

dublei neimpuneri și Expertiza contabilă- reflecție a economiei de tranziție în România.

II: Să vorbim despre obiectivele viitoare pe care le are Elena DOBRE.

ED: Obiectivele profesionale sunt legate de aceste publicații care sper să se materializeze înainte

pe pensionare (iulie 2025). Obiectivele personale sunt legate de sănatate și de familie. Cu toții ne

dorim liniște sufletească și bucuria de a trăi, oricâte obstacole am avea... Dacă mă întrebați de

obiective, implicit apare ideea de rezultat și de succes. În ce mă privește, consider că întreaga

mea carieră profesională (de liberă practică și universitară), surprinsă în parte și în acest interviu,

nu reflectă neapărat ceea ce numim succes. Reflectă mai degrabă, bucuria de a avea putere de

muncă și satisfacția de a avea continuitate în rezultatele muncii împletind permanent teoria cu

practica.

II: Cum vede Elena DOBRE dezvoltarea Facultății de Științe Economice de la Universitatea

OVIDIUS din Constanța?

ED: Cred că s-au făcut mulți, mulți pași înainte pe linia cercetării și a eticii și sper să se maturizeze

un colectiv plin de aspirații și de realizări universitare.

II: Cum se vede Elena DOBRE peste 5 ani?

ED: La pensie dar fără plictiseală ... am multe de recuperat în viața personală... cărți de citit,

călătorii, muzee, expoziții...poate și alte lucrări de scris....

II: Dar peste 10 ani:

ED: Este un arc de timp pe care vreau să mi-l imaginez senin și plin de înțelepciune, fără mari

regrete și fără așteptări nerealiste.

Am mulțumit profesoarei Elena DOBRE pentru amabilitatea cu care a răspuns întrebărilor mele .
Sunt sigur că eforturile profesoarei Elena DOBRE se vor vedea și acum, dar și peste ani, când generațiile de studenți cu care a lucrat la cursuri și la seminarii, vor merge în producție și vor aborda problemele concrete folosind metodele și tehnicile pe care profesoara lor le-a prezentat de la catedră sau le-a scris în cărțile pe care le-a publicat fără ostenire.

(08 februarie 2023)

Depinde salariul de stadiul proiectelor?

Românul este maestru în justificări. De aceea nu sunt:
- autostrăzi, 
- spitale,
- săli de concerte,
- școli,
- investiții majore.
Se știe că există proiecte. Un proiect are stadii care duc spre implementare. Un stadiu are lucrări, o durată și resurse consumate. Deci este foarte ușor de a urmări drumul parcurs de un proiect. Este normal ca salariile executanților, ale managerilor și ale tuturor celor care lucrează acolo unde se derulează proiecte, să depindă de stadiile în care se află proiectele, adică de gradul de execuție.
În mod normal, ar trebui ca fiecare salariat să fie arondat unui număr de câteva proiecte și salariul lui să depindă de acele proiecte. Ar fi normal ca la terminarea proiectului, după un timp, salariații arondați lui să fie premiați dacă proiectul a fost bine executat și beneficiarul este mulțumit, iar auditul arată că lucrurile au mers bine acolo.

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu derulează un proiect?

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu implementează un proiect?

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu merg pe teren să vadă stadiile lucrărilor?

Cum să plătești salarii astronomice celor care nu fac mare brânză în afară de a învârti hârtii?

Trebuie făcut ceva ca salariile să fie strict depensdente de munca din derularea proiectelor de către executanți. S-au executat 25% din lucrări la un proiect. Plătesc cele 25% din salariile aferente executanților, dar plătesc tot 25% și celor care supervizează derularea proiectului. Nu plătesc după muncă executanții, iar pe așa-zișii coordonatori, îi plătesc în regie, la ore prestate. Și ei tot după proiect trebuie plătiți. Acum cu calculatoarele și cu software știn și cum se respiră într-un proiect, deci avem toate informațiile să facem să depindă salariile celor care se numesc coordonatori de la centru ale proiectelor sau cum s-or numi ei, tot după stadiile în care sunt proiectele de care se ocupă.

(14 ianuarie 2023)

Cine dă consultanță la PNRR dacă noi nu avem consultanți?

Consultantul este un om special. 
Consultantul este un om cu vastă experiență profesională.
Consultantul este un om cu rezultate de excepție verificate de practică.
Consultantul este un om super-specializat.
Consultantul este un om pe care să te bazezi în meseria lui.
Consultantul este creierul unei echipe de profesioniști.
Consultantul este un om cu capacitatea de a da soluții excepționale problemelor din domeniul său.
Consultantul este un omul în fața căruia îți scoți pălăria pentru cât de bun meseriaș este.
Consultantul este un om care diagnostichează și dă și tratamentul.
Consultantul este un om care oferă certitudinea că tot ceea ce propune este ceea ce trebuie.
Dacă așa stau lucrurile, este evident că noi nu avem consultanți pe niciun domeniu, deci banii de consultanță îi vor lua alții, care au profesioniști pe domeniile înscrise în PNNR. Nu are cum să fie consultant X din PNL sau Y din USR zau Z din PSD căci în afară de a fi doar niște lingăi mediocrii care nu știu pe ce lume se află și habar nu au de vreo meserie, nu se califică prin altceva. Să ne amintim că așa-zișii profesioniști mioritici nu au fost în stare să ofere un proiect de spital regional sau municipal care să fie avizat de Comisie? Să ne aducem aminte că profesioniștii lu'pește prăjit au construit acel pod pe sub care nu trecea locomotiva? Să nu uităm că vreo 10 Km de metrou s-au construit în 20 de ani, când alții l-ar fi făcut într-un an, pe motiv de profesionaliști de c-c-t.

(31 martie 2022)

Văzând ceea ce se întâmplă...

Politicienii mioritici sunt caractere mici, oameni de maximă superficialitate, care nu au nimic cu poporul din care provin pentru că:
- sunt mediocri,
- nu au cultură,
- au carențe la nivelul caracterului,
- lăcomia îi domină.
Noi facem greșeala fundamentală că la niște indivizii de nota 4,00 avem pretenția să ne furnizeze soluții de nota 10,00 la problemele cu care ne confruntăm zi de zi. În realitate, un individ de nota 5,00:
- merge pe stradă de nota 5,00,
- scrie o scrisoare de dragoste de nota 5,00,
- aruncă o piatră de nota 5,00,
- are o relație de ) nota 5,00 cu o femeie,
)- se îmbracă de nota 5,00.
A cere unuia de nota 5,00 să facă ceva de nota 8,00  este ca și cum ai vorbi de unul singur în pustiu căci respectivul deși aude ce i se spune, nici nu înțelege și nici nu caută să învețe ca vreodată să facă și el ceva pentru a da o rezolvare, cât de cât. Pe el, atât îl duce capul, niciodată mai mult.
Mă uitam acum la PNRR și sunt îngrozit cum niște conducători care nu au fost în stare în 5 ani să facă 200 km de autostradă, vor face 500 km în 3 ani. Ei nu au construit în 6 ani niciun spital și și-au propus să construiască 3 spitale în 3 ani. Au construit 6 km de linie de metrou în 15 ani și cred că vor face 20 km  de linie de metrou în 3 ani. Este ca și cum unui sportiv care ridică haltera de 70 kg cu mare efort îi inoculezi că la olimpiadă va ridica haltera de 170 kg. E aberant, nerealist și bizar.

Dovada vie este faptul că dacă alte țări au PNRR deja aprobat și au primit deja banii, la noi banii vor veni în noiembrie, deci cu o întârziere de 4 luni, iar birocrația lansării de proiecte va face ca abia în 2022 să se demareze studiile de fezabilitate, să se realizeze primele lucrări și optimismul meu scade cu fiecare trimestru din anul 2022 și din anul 2023, iar în final PNRR va fi fost doar un vis frumos, nimic altceva.
(30 septembrie 2021)

Cercetarea științifică

    Europa stă foarte rău lșa capitolul. cercetare științifică pentru că prin proiectul Bologna nu a făcut altceva decât să distrugă baza de la care pornește orice cercetare științifică. Cercetarea științifică prsupune:

- personal supra calificat,

- oameni pasionați de muncă,

- putere de documentare,

- inteligență reală,

- criterii de selecție,

- ierarhii bazate pe valoare,

- competiție corectă.

Niciuna dintre aceste cerințe nu este stimulată în țările UE, unde doctoratul a devenit un fel de kk-pak, iar plagiatul se practică până la nivel de șef de stat, pentru miniștri fiind ceva de-a dreptul banal. Dovada clară este dată de vaccinul care să-i imunizeze pe oameni de SARS COV 2 care în Europa este un produs de generația a III-a în timp ce în Statele Unite vaccinul folosește teorii ale generației a V-a.

    Mă apucă jalea să-i văd pe politicienii noștri cu câtă emfază vorbesc despre proiectele de cercetare științifică, știut fiind faptul că acele celebre FP7 nu sunt accesibile cercetătorilor de pe Dânbovița decât sub forma unor firimituri nesemnificative.

    În niciun caz nu se va vorbi de cercetare științifică bazăată pe structurile comuniste din anii '70, cu acele idei ale megalomaniei concentraționiste unde spionajul tehnic era sursa clasică de inspirație mioritică. Nici acum cercetarea științifică nu are bază de dezvoltare din moment ce finanțarea ei este la niveluri de-a dreptul ridicole, iar intelighenția academică supraviețuiește din grămezi-grămezi de seminarii și de cursuri în plata cu ora, pentru cercetare fiind alocate zero ore în realitate, căci documentarea este pentru orele de curs șide seminar nicidecum pentru derularea de cicluri de cercetare.

    Dacă mâine s-ar produce o reformă în educație și s-ar dori ca o parte din formarea forței de muncă să fie orientată spre cercetare, abia peste 20 sau 30 de ani se vor vedea rezultatele, căci ceea ce face acum sistemul de educație din țările UE este numai dedicat scoaterii unor executanți pe bază de proceduri cu activități în corporații unde diviziunea muncii are caracter industrial, orientat spre satisfacerea cerințelor cetățenilor de la care vin marile profituri care sunt expatriate.

    Aș vrea să se cunoască exemplul nefericit al Școlii de literatură din anii de început ai comunismului, când scriitori consacrați căutau să-i învețe pe tineri să scrie literatură militantă. Experimentul a eșuat lamentabil căci talentul nu se învață. Tot așa este și în cercetarea științifică, unde originalitatea soluțiilor are fundamente extrem de diverse, necunoscute nouă, iar cine crede că a fi cercetător înseamnă doar un birou și un salariu, face o mare eroare, căci cercetarea științifică înseamnă probleme noi și soluții noi, originale, eficiente la acele probleme, nimic mai mult, nimic mai puțin.

    Are cineva curajul să ia proiectele de cercetare finanțate din banii UE și să vadă câte din ele sunt continuate după 5 ani, după 10 ani? Eu cred că nu.

(03 aprilie 2021)

De ce nu atragem banii europeni?

Toată lumea vorbește despre banii europeni. Toată lumea se vaită că noi nu atragem bani europeni. Și nici nu vom atrage bani europeni, dacă nu ne schimbăm mentalitatea asupra mecanismelor de atragere a banilor europeni.

Noi nu atragem bani europeni pentru că:

- proiectele noastre sunt slabe;

- propunerile făcute au hibe în ele;

- evaluatorii le acordă punctaje mici;

- sunt proiecte de Dâmbovița.

Este foarte important de știut că ofertele de proiecte se construiesc așa cum vor cei ce oferă banii și nu așa cum cred cei care au nevoie de bani.

Lăcomia ce ne caracterizează este fundamentul care ne îndepărtează de șansa de a obține fonduri europene, fonduri pentru care polonezii au absorbție de 100%.

Spun lăcomie, pentru că noi ne încăpățânăm ca pe vremea lui CEAUȘESCU să facem totul de la A la Z. În realitate, trebuie acceptat că există firme specializate care știu să facă oferte de proiecte. Aceste firme:

- primesc tema, obiectivul de realizat prin proiect;

- se stabilește suma de bani care se cere de la UE;

- se negociază costul elaborării ofertei;

- se elaborează oferta de succes;

- se plătește suma ceurută de cel ce a elaborat;

- se depune oferta;

- se obține finanțarea căci oferta este de succes;

- începe derulatrea proiectului;

- se finalizează cu succes obiectivul;

- se validează îndeplinirea proiectului de succes.

De regulă, o firmă care știe să facă oferte de proiecte de succes are un tarif de 10% din valoarea proiectului, lucru neracceptat de cei ce sunt lacomi și care cred ei că știu să facă oferte de succes. Ei nu înțeleg că aceasta este o meserie, meseria de a face oferte de proiecte de succes. Ei nu acceptă să plătească pe cineva, ci construiesc improvizații de oferte cu care nu obțin finanțare. Numai așa se explică gradul infim de absorbție a fondurilor. Chestia ce trebuie cunoscută se leagă de faptul că plata firmei specializate în a face oferte nu se deduce din banii primiți de la UE, ci trebuie suportați de stat. Lipsa de viziune este aceea care face să nu se plătească o firmă specializată, dar sunt plătiți tot felul de tăietori de frunze la câini care mimează elaborarea de oferte, să le zic, oferte de eșec garantat. 

Nu am să înțeleg de ce Corina CREȚU nu spune de la obraz guvernanților cum trebuie să procedeze pentru a obține finanțări. Ea sărăcuuța tot zice una-alta, dar fraierii nu pricep că sunt tari de cap. În clipa în care se schimbă optica, se va găsi în târg și firma renumită din Vest care știe să facă proiecte și se va vedea că după angajare, vor curge finanțările așa cum fac și alții care au arătat inteligență, viziune și mai ales iscusință și nu îngrămădeală, lăcomie și prostie crasă. Punct.

(29 octombrie 2018)

Inutilitatea studiilor de fezabilitate

Există mai multe modalități de a fura legal banii de la stat. Una dintre ele este elaborarea studiilor de fezabilitate inutile. 

Vrea cineva să construiască un spital, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, spitalul nu se construiește.  Peste ani, dacă se reia ideia cu spitalul, se mai face un studiu de fezabilitate. Spitalul tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască un stadion, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, stadionul nu se construiește.  Peste ani, dacă se reia ideia cu stadionul, se mai face un studiu de fezabilitate. Stadionul tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască o autostradă, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, autostrada nu se construiește. Peste ani, dacă se reia ideia cu autostrada, se mai face un studiu de fezabilitate. Autostrada tot nu se construiește. Și tot așa.

Vrea cineva să construiască un ceva, orice, musai plătește bani grei să se facă un stidiu de fezabilitate. În final, acel ceva, acel orice nu se construiește. Peste ani, dacă se reia ideia cu acel ceva, acel orice, se mai face un studiu de fezabilitate. Ceva-ul, orice-ul tot nu se construiește. Și tot așa.

A face studii de fezabilitate este deja un sport național pentru că:

- se fură prin ele bani foarte mulți,

- caracterul lor este repetabil,

- dacă sunt prost făcute nu contează,

- durata de viață este prea mică la ele,

- reprezintă ceva independent de orice,

- nu presupun nicio responsabilitate,

- nu necesită calificări grozave,

- câteva pagini cu elucrubații scrie oricine,

- sunt de inutilitate maximă.

Consider că DNA ar trebui să studieze aceste studii de fezabilitate ca forme de corupție în cazul în care se fac și nu sunt utilizate, dar și în cazul în care se vede că ele au fost de calitate îndoielnică, mai ales când ceea ce se realizează pe baza lor nu se dovedește a avea utilitate socială, așa cum se întâmplă cu acele telegondole ce nu duc nicăieri, acele azile de lux pentru bătrâni sau acele parcuri și stadioane făcute în locuri neadecvate. 

(16 martie 2018)

O aberație: studiile de fezabilitate

Intr-un ciclu investițional inteligent, studiul de fezabilitate este o necesitate. Într-o societate coruptă, iresponsabilă și ineficientă ca a noastră, studiile de fezabilitate sunt o afacere mănoasă, un mijloc sigur de îmbogățire și o modalitate de a fura banii fără să existe nici hoți și nici păgubași pentru că studiile de fezabilitate:

- sunt penibile;

- au tratări incomplete;

- sunt făcute de neprofesioniști;

- nu implică nimic;

- nu folosesc la nimic;

- nu spun nimic;

- se fac degeaba;

- sunt plătite gras;

- nu implică riscuri;

- conțin orice;

- noncalitatea nu este sancționată;

- nu au responsabilități.

Toate acestea au făcut ca întreaga atenție spre o investiție așa-zis strategică, investiție care nu va începe niciodată sau care dacă va începe cândva, nu se va termina niciodată, prin elaborarea unei cascade de studii de fezabilitate ce nu folosesc la nimic. Legea care prevede elaborarea studiilor de fezabilitate este făcută abil de șmecheri pentru șmecheri din moment ce durata de valabilitate a unui studiu de fezabilitate nu depășește 3 ani și există obligativitatea ca la depășirea duratei, să se refacă studiul. Alți bani, altă distracție. Și ca tacâmurile să fie complete, la o masă bogată, mai nou, se fac studii de prefezabilitate, o invenție de asemenea mâncătoare de bani, prin care se spune că aerul este pentru a fi respirat, apa pentru a fi băută și inelarul pentru a purta pe el un inel. Accesul la finanțări pentru studii de fezabilitate este obținut pe ochi frumoși, adică pe pile, pile politice.

(07 iulie 2017)

Faptele vorbește

Așa se zicea pe vremuri, parafrazându-i pe propagandiștii de început ai comunismului. Faptele vorbește spuneau cei cărora dacă le spuneai că ai bacalaureatul te întrebau dacă ai liceul, pentru că ei aveau doctorat înainte de a avea liceul terminat.

Acum, foarte mulți tineri parlamentari de pe întreg eșicherul politic vin și etalează:

- talente;

- incultură;

- mecanicism;

- șabloane;

- nonperformanță;

- noneficiență;

- siguranță;

- încredere;

- eroism;

- stereotipii;

- stăpânire;

- aroganță;

- suficiență;

- obrăznicie;

- vorbărie;

- neglijență;

- răutate;

- impulsivitate;

- indecență;

- incisivitate;

- brutalitate.

Unele dintre acestea, definitorii, se văd cu ochiul liber, iar altele trebuie demonstrate. Eu accept orice, numai că este necesar să se facă demonstrații cu fapte. Toată lumea vorbește despre proiecte. Eu accept proiectele, îi accept și pe managerii de proiect, cu o singură condiție: proiectul să fie de succes. Eu înțeleg prin proiect de succes, acel proiect care:

- cei care-l propun sunt din domeniu;

- are un grup țintă larg;

- are un obiectiv bine definit;

- se realizează fără șmecherii;

- se încadrează în costuri;

- respectă termenele;

- generează valoare;

- asigură funcționalitate cel puțin 10 ani după terminare;

- grupul țintă obține mari beneficii;

- eficiența proiectului se măsoară;

- auditul final arată că proiectul nu are abateri de la calitate;

- sunt create premise reale pentru trecerea la noi proiecte;

- experiența acumulată permite creșterea complexității proiectelor viitoare.

Orice altă abordare este numai o porcărie.

A lucra la un proiect care e nefinalizat, nici măcat nu trebuie sus în lista de activității.

A lucra la un proiect fără eficiență demonstrată după finalizare este o rușine.

A lucra fictiv la un proect, fără a preciza exact componenta executată este o mare minciună.

A lucra la un proiect fără a furniza detalii din care să rezulte calitatea muncii proprii e doar o minciună sau o laudă ieftină și stupidă. A apărut cândva o copilă, ceva de pe la Parliament și se lăuda în aroganța sa nemărginită că a făcut ceva pe la performanța aeroportului Otopeni pe la human ressources, că așa se zice acum. Eu nici n-aș fi deschis clanța cu enormitatea aceea, știind că și atunci și acum acolo se lucrează pe pierderi și companiile aeriene autohone, adică una, tot pe minus este.

Mie îmi plac fetișcanele cele fără voice, care se fâțâie destul de durdulii și vorbesc despre proiecte și evenimente. În loc să spună că se duc să cânte în fața unor bețivi care le ating pe fese, spun că merg la evenimente. Ele spun că merg la evenimente și când fac cântări la nunți. Uneori confundă parangheliile unde cântă la urechile unora ce le lipesc bacnote, cu spectacolele. Și ele au proiecte. Mai de succes sunt acele proiecte decât multe dintre proiectele dinconstrucții ce rămân neterminate, proiectele de la drumuri care se desfundă la prima ploaie sau proiectele de renovări de școli unde cad tavanele în capetele elevilor. Ele măcar sunt eficiente, că pleacă cu banul în buzunar după terminarea proiectului, nuntă, botez, aniversare sau spectacol în club, cu playback sau live, dar pleacă cu bănuțul. Mie chestiile cu proiectele de comunicare, de politologie mi-ar părea interesante dacă ar exista o cuantificare. Adică, înainte de proiect Ț% din grupul țăntă făceau și dregeau nu știu ce, iar după implementare Ț a scăzut, dacă tendința de scădere este cea bună sau a crescut, dacă creșterea este benefică. Orice trăncăneală despre proiecte care nu fac nimic benefic este deja pierdere de timp și prilej de a-i sanționa pe cei ce deschid gura pe aceste teme. Despre matematicieni de succes aș vorbi mult și aș remarca faptul că un matematician de succes este acela care:

- a descoperit un enunț și demonstrat o teoremă:

- a descris într-o carte rezultatele sale remarcabile;

- a creat o școală care a continuat și aprofundat ceea ce el a inițiat;

- a primit respectul confraților de pretutindeni.

Am citit cu mare mândrie o carte de matematică din limba granceză, publicată în editura MIR și am văzut acolo că se vorbea despre descoperirire lui Ciprian FOIAȘ, cel despre care aflasem că președintele Franței venise să-l ia cu el, că în Ro nu era aer de respirat. Așa zicea legenda. Când m-am interesat ce și cum, el era full professor la Indiana University, în USA.

Cred că nu sunt absurd când îmi definesc exigențele în a aprecia pe cei ce deschig gurițele să spună măscări în loc de a spune ceea ce au făcut efectiv, eficient și mai ales cu modestie, că numai meriterele reale sunt de apreciat. Restul este deșertăciune, de lumea politicienilor tineri este plină.

(08 aprilie 2017)