1.000 de oameni care m-au impresionat: fina Maria

Fina Maria lucra la războaie la țesătoria de la Găvana. Era trecută de cincizeci de ani. Venea pe la noi când trecea de la fabrică și se oprea să discute cu mama. Îmi aduc aminte că într-o zi, când discuta fina Maria cu mama, a trecut pe trotuar  un bărbat pe bicicletă. M-a surprins cum fina Maria a apucat bicicleta de coarne și l-a smucit pe bărbat de i-a sărit chiul din cap.
- Auzi, mă, tu ai uitat cum se dă bună ziua? Ai uitat când intrai pe sub războaie să culegi mosoarele?
Bărbatul s-a ridicat, s-a urcat din nou pe bicicletă și a plecat. Am aflat că fusese un ucenic de la țesătorie pe care partidul îl luase și-l trimisese la o școală cu termen redus de ofițeri de securitate, ca țara să aibă cadre pregătite din rândul muncitorimii. Știam că fina Maria era femeie slobodă la gură, dar m-a impresionat că nu tolera proasta creștere la alții, dar și la ai ei și nu se sfia să le facă morală fetelor sale atunci când acestea se purtau fără respect față de oricine era mai în vârstă.

Eu credeam că după acea întâmplare lui fina Maria o să i se întâmple necazuri, căci mașinile securității bântuiau prin mahala și oamenii dispăreau cât ai bate din palme și erau duși la stuf cu anii. Ei nu-i era frică pentru că lumea o știa de frică, pentru că era ilegalistă și deși avea gura bogată, era chemată să stea în tribuna din centru de pe Strada Mare la 1 Mai și la 23 August, iar eu ca pionier, când o vedeam îmi ziceam în gând c-o cunosc, că este fina Maria, cea care ne aducea ciubucuri rozalii când eram mititei.



(11 aprilie 2023)