În PSD se face eroarea de a vorbi despre candidatul la prezidențiale acum la început de ianuarie 2018 când se știe exact că alegerile prezidentului vor fi undeva în noiembrie 2019. A lua în discuție pe un interval așa de mare o candidatură înseamnă:
- a accelera uzura morală a celui luat în discuție;
- a i se căuta tot felul de cusururi celui considerat prezidențiabil;
- tocarea mărunțică a persoanei prin abordări abrupte:
- generarea de erori involuntare din partea persoanei cu pricina;
- a concentra energii negative chiar din interior;
- costuri nejustificat de mari pe fundalul ineficienței garantate;
- crearea unei antiteze puternice pentru partea cealaltă;
- formarea unei coaliții care mizează pe votul negativ garantat.
Faptul că în PSD nu se elaborează o strategie pentru alegerile prezidențiale este destul de nasol pentru că lăsând loc șuntărilor și trădărilor așa cum s-a tot întâmplat, drumul spre prezidențiale va fi blocat ca și până acum. Trebuie spus că un prezidențiabil valabil trebuie să îndeplinească o serie de condiții minimale dintre care amintesc:
- notorietatea,
- verticalitatea,
- eficiența,
- spectaculozitatea,
- credibilitatea,
- promptitudinea,
- umorul,
- concordanța.
Despre concordanță mă voi referi mai pe larg. Votanții formează grupuri țintă corora candidatul la prezidențiale trebuie să li se adreseze. Fiecare grup țintă are așteptările sale. Strategii de campanie ai PSD trebuie urgent:
- să definească grupurile țintă ortogonale;
- să identifice așteptările fiecărui grup;
- să stabilească distanțele minime;
- să vadă posibilii prezidențiabili;
- să definească strategia de campanie;
- să accepte eliminarea ideii de vot negativ;
- să etapizeze acțiunile și responsabilitățile.
Este cunoscut faptul că PSD este partid mare și nu va accepta niciodată să nu aibă candidat propriu, deși cu alt candidat într-o coaliție ar câștiga alegerile prezidențiale. Dacă PSD face o largă coaliție în anul 2018 și reușește să primească garanții că în coaliție candidatul PSD va fi sprijinit, mai du-te vino, în legătură cu șansele de a câștiga aceste alegeri. Sunt și alte condiții care trebuie îndeplinite, căci cântecele sirenelor sunt ademenitoare pentru unii lideri de acolo și ce vedem acum în zona carențelor de caracter dă certitudini că năravurile multor lideri nu s-au schimbat, iar anul 2019 va fi pentru ei prilej de manifestare plenară și definitivă în a-și arăta micimile, carențele și răzbunările. Nu există pădure fără uscături și nici partid fără trădători, unii dintre ei de o vulgaritate respingătoare, care s-a dovedit la fel de păguboasă în primul rând pentru ei. Toți îi respectă pe dușmanii valoroși, nimeni nu respectă otrepe. Acestea sunt folosite de șters pe jos, după care sunt aruncate la coșul de gunoi. Exemplele sunt nenumărate și nu vreau să le înșir aici, căci articolul mai trebuie să se și termine cândva.
Despre prezidențiabilul PSD din interior au început să se facă valuri, ceea ce este destul de rău, căci managementul politic zice altceva în legătură cu pașii de parcurs pentru astfel de alegeri. Cele 3 înfrângeri ar trebui să nu o anunțe pe cea de-a IV-a din 2019. mai întâi trebuie pregătit partidul și abia după aceea trebuie pornite dicuții, bârfe, cancanuri și elucrubrații.
Concluzie: PSD are mult de furcă în interior pentru a găsi drumul de succes la prezidențialele din 2019. Dacă va ști să drămuiască timpul și să judece cu creierul, nu cu circumstanțele momentului, va avea șanse. Dacă va proceda aiuritor așa cum a făcut în anul 2014 drumul spre succes îi va fi barat din interior, căci nimeni nu are nevoie de abordări ambigue, fitilistice, sofisticate, fluctuante, delirante, fanteziste, generale, umoristice, caricaturale, superficiale, neefective, ci de realism, pragmatism, adevăr, modestie și de recunoaștere a idealurilor în cel pentru care cei mai mulți ar merge sau chiar merg la vot. În acest moment PSD nu este pregătit pentru o abordare științifică în concordanță cu cerințele managementului politic a problemei prezidențialelor din anul 2019, căci toți se cred acolo măreți, deștepți sublimi, atoatecunoscători, mari strategi, drept care pentru câți soliști sunt nimeni nu a scris niciodată o partitură, nici măcar un reqviem, darmite o odă a bucuriei.
(08 ianuarie 2018)
Zilele trecute, la căsuța poștală am găsit un pliant al candidatului Nicolae CIUCĂ, pliant executat cu o grafică de excepție, cu un format perfect, pe o hârtie de calitate deosebită. Din start, textul CE A FĂCUT NICOLAE CIUCĂ pentru București, îmi crează senzația că Nicolae CIUCĂ nu candidează la prezidențiale unde ar trebui să arate ceea ce a făcut el pentru românii din toată România, ci candidează pentru funcția de primar al capitalei, pentru a ne arăta ce a făcut el pentru bucureșteni.
