C.E.

Catedra de Cibernetică Economică a apărut ca structură distinctă cred undeva prin 1965, 1966. I-am auzit de câteva ori pe unii dintre fondatori vorbind despre vremurile grele pe care au trebuit să le traverseze datorită rezistenței la noi a celor din jur, care se vedeau ințați de noile tendințe ale tehnicii de calcul.

Când am venit eu în învățământ în toamna anului 1971, Catedra de cibernetică Economică era o structură consolidată. Erau acolo trei subcolective:
- sub-colectivul de Statistică Economică,
- sub-colectivul de Cibernetică Economică,
- sub-colectivul de Informatică Economică.

Catedra de Cibernetică Economică era o catedră numeroasă, căci acolo era incluși și cercetătorii, analiștii, programatorii și personalul tehnic din cadrul Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE.

Eu am activat în sub-colectivul de Informatică Economică ale cărui ședinte se desfășurau de regulă într-o sală de curs din clădirea Ciberneticii, căci la acele ședințe participau într-un număr foarte mare specialiști din LCCE, DCS, ICI, ITC.

Ședințele de catedră extinse în prezența lui Manea MĂNESCU se țineau în Aula Magna.

Catedra de Cibernetică Economică a avut ca șefi de catedră pe profesorii Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Virgil SORA, Geo VASILESCU. După separare, noua Catedră de Cibernetică Economică a avut ca șefi pe profesorii Emil SCARLAT, Eugen ȚIGĂNESCU, Dumitru MARIN.

La începutul anului 2012 Catedra de Cibernetică Economică s-a desființat, fiind absorbită de Catedra de Informatică Economică, totul fiind sub titulatura Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică. Una dintre cttoriile lui Manea MĂNESCU și aici mă refer la Catedra de Cibernetică Economică, s-a năruit datorită propriei sale dezvoltări, vorba colegilor mei MARX și ENGELS, adică  dialecticii hegeliano/marxiste, zic.



(15 septembrie 2026) 

Catedra de Cibernetică Economică

Trebuie să mă laud și eu cu ceva și anume, am fost membru al Catedrei de Cibernetică Economică. În anul 1970, pe când profesorul Nicolae RACOVEANU, decanul Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică mi-a propus să rămân asistent universitar stagiar îm Catedra de Cibernetică Economică am auzit pentru prima dată acest nume, deși ceva-ceva mai știam eu. Deși am primit repartiție guvernamentală, întâmplarea a făcut să ajung asistent universitar stagiar începând cu anul universitar 1971 - 1972 în Catedra de Cibernetică Economică. Erau în Catedra de Cibernetică Economică următorii profesori universitari:

Manea MĂNESCU

Constantin IONESCU

Ludovic TÖVISSI

Gheorghe VASILESCU

Mihai C. DEMETRESCU

Mircea BULGARU.

Tot în Catedra de Cibernetică Economică erau conferențiarii:

Vladimir TREBICI

Tudor BARON

Nicolae VIȘINOIU

Eugen ȚIGĂNESCU

Gheorghe DODESCU

Gheorghe BOLDUR

Traian MITRAN

STĂNCULESCU

Virgil SORA

În Catedra de Cibernetică Economică erau când am venit eu acolo, lectorii universitari universitari:

Marcel STOICA

Constantin BARON

Liviu TROIE

În Catedra de Cibernetică Economică erau când am venit eu acolo, asistenții universitari:

Vasile NICA

Afrodita IORGULESCU

Gheorghe OPRESCU

Gheorghe STOICA

Dumitru MARIN

Rodica MIHALCA

Constantin APOSTOL

Valer ROȘCA

Florin PILAT

Dan IONESCU

Mircea MANOLE

Ion TALABUR

Gheorghe SABĂU

Gheorghe SOFRONIE

Floare MUSTAȚĂ

Nicolae APOPEI

Corneliu CUȘA

Livia NISIPEANU

Tudor MISDOLEA

Cu timpul, unii asistenți au devenit lectori universitari. Au mai venit în În Catedra de Cibernetică Economică noi asistenți universitari, dar au mai plecat fie lectori universitari, fie asistenți universitari care nu aveau posibilitatea de a promova pe motive de dosar.

În anul 2011 s-a produs dispariția Catedrei de Cibernetică Economică, prin absorbția ei de către Catedra de Informatică Economică, rezultând Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică.  Au fost încercări de a nu se produce acest dezastru, în care catedra fanion a Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică a dispărut. Vor trece ani până când o echipă de tineri îndrăzneți și determinați vor avea curajul să-și ia destinele în propriile mâini pentru a readuce la viață o nouă Catedră de Cibernetică Economică, căci facultatea are nevoie de o entitate care să o reprezinte alături de celelalte entități mărețe.

 




(28 februarie 2025)

Eu și șefii direcți

Niciodată nu am avut așteptări nesăbuite, disproporționate, fericite sau favorabile mie de la șefii mei direcți, pentru că și ei și eu suntem oameni, cu plusurile și cu minusurile noastre, dar un comportament normal, civilizat, predictibil și onest mă așteptam de la șefii mei. Unii s-au comportat cum trebuie, dar mulți dintre ei, fără calități de manageri, au crezut că au pâinea și cuțitul și au avut o atitudine deplorabilă, pe care la vremea potrivită am taxat-o exact cu unitatea de măsură potrivită, meritată și de neuitat.

Primii mei șefi direcți au fost părinții mei. Nu mă voi lansa în analiza comportamentului acestor șefi căci o voi face mult mai detaliat cu o altă ocazie.

Următorii mei șefi au fost învățătorii mei. ca șefi direcți am cuvinte extrem de urâte la adresa acestora, căci nu au avut niciuna dintre calitățile de modelatori de suflete. Scârba pe care o nutresc și acum pentru acele specimene mă face să nu mă dezlănțui aici cu invectivele pe care respectivii le merită din plin.

Profesorii ca șefi direcți au fost extrem de neomogeni. Am avut profesori care au fost modele pentru mine, cum tot așa au fost și profesori care la o gazetă de perete ar trebui puși la capitolul: așa nu. Profesorii mei speciali au fost Viorica NEAMȚU, Lucreția TROCAN, Eugenia MINASIAN, Eugen BOIA, Nicolae RACOVEANU, Ludovic TOVISS, Edmond NICOLAU, Dragoș VAIDA, Alexandru POPOVICI.

După ce am intrat în pâine, am avut șefi direcți, care chiar purtau această titulatură și primeau salariu să fie șefi. Primul șef de sector a fost matematicianul Vasile IONESCU. I-au urmat șefii de catedră Mircea BULGARU, Virgil SORA, Ion Gh. ROȘCA, Bogdan GHILIC-MICU, Cătălin BOJA. N-au fost mulți, dar niciunul nu s-a purtat cu mine așa cum se purtase profesorul OLARU de la Universitatea din Timișoara cu bunul meu prieten Vladimir. Profesorul OLARU i-a zis lui Vladimir că evoluția lui depinde strict de el și i-a făcut o proiecție a întregii cariere, spunându-i ce are de făcut pentru a trece de la o treaptă la alta de-a lungul anilor, cu duratele de așteptare probabile.

Și eu am fost cândva șef direct și de pe poziția mea de șef direct:

- am spus lucrurilor verde în față,

- nu am pus tălpi nimănui la promovare,

- am sprijinit venirea oamenilor valoroși,

- nu am stimulat evoluția non-valorilor,

- am sancționat pe cei ineficienți,

- am lăsat loc de bună ziua,

- am plătit monezi celor incorecți.

Consider că a fi șef direct nu este treabă ușoară și cel care are șansa să fie șef direct, nu trebuie să-și umilească subalterni și nici să nu le arate că viața acestora depinde de el, iar ca să evolueze, fiecare subaltern trebuie să plătească un tain. Întotdeauna am considerat că niciun cocoș de-al meu nu cântă pe gardul vreunui șef direct, iar dacă a existat un șef direct care mi-a forțat mâna, l-am detestat toată viața și nu i-am rămas dator niciun sfanț.

(18 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Nicolae CĂTĂNICIU

Nicolae CĂTĂNICIU a fost studentul meu în vremurile când facultatea se numea Facultatede de Calcul Economic și Cibenetică Economică și se făcea carte 30 de ore pe săptămână. El era un student de excepție, căci media lui de absolvire a fost de peste 9,90 din 10, căci la o disciplină nesemnificativă primise o notă de nouă. Cu Nicolae CĂTĂNICIU am făcut la un cerc de cercetare științifică o lucrare și el a și fost la o sesiune științifică în Cehoslovacia și a avut succes.
Nicolae CĂTĂNICIU și-a dorit să vină în învățământul superior, dar vremurile i-au fost potrivnice, căci a concurat în compania unor persoane care s-au dovedit a fi extrem de modeste, căci nu criteriile valorice au contat atunci, comunismul fiind societatea rubedeniilor, pilelor și non-valorilor. 
Nicolae CĂTĂNICIU a făcut cercetare științifică.
În 1998, Nicolae CĂTĂNICIU a susținut teza de doctorat de 150 de pagini, intitulată Algoritmi numerici cu aplicatii in economie, sub conducerea științifică a profesorului Gheorghe DODESCU.

Pe mine m-a impresionat la Nicolae CĂTĂNICIU stilul lui de muncă. Știa să asculte pe cel cu care discuta, nu se grăbea să dea răspunsuri hazardate, venea cu soluții pe care le argumenta temeinic. El știa programare la un nivel foarte ridicat, căci la cercul de cercetare științifică, despre programare am discutat și lucrarea lui ceva de programare avea, iar Nicolae CĂTĂNICIU chiar a venit cu niște puncte de vedere proprii, ca rod al gândirii lui, după ce în prealabil se documentase.


(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe STOICA

Profesorului Gheorghe STOICA eu îi ziceam Gigi STOICA. Am fost colegi la Catedra de Cibernetică Economică dintotdeauna, căci el era mai mare decât mine și când am venit eu în catedră ca asistent stagiar, el deja era acolo asistent universitar titular. Eu eram asistent în sub-colectivul de informatică economică, Gigi STOICA era asistent în sub-colectivul de statistica ramurilor, mai exact, era asistentul șefului de catedră, un personaj care l-a făcut să sufere enorm, din moment ce nu permitea ca nimeni să nu scrie și să nu publice nimic în zona statisticii agrare, unde se defineau vaca, porcul și oaia, ceea ce pe mine mă amuza teribil, dar nu mă mira, căci dacă vrei să faci ceva, trebuie mai întâi să-l definești pe acel ceva.

Pe Gigi STOICA am reușit să-l cunosc mai bine, în anul în care eu și el am fost exilați de șeful de catedră într-o așa-zisă practică în producție în Centrul de calcul al ASE, pentru trei luni. Respectivul șef de catedră era și directorul adjunct al Centrului de calcul al ASE, fiind pe cai mari în relația cu Manea MĂNESCU. Am primit birouri la etajul al III-lea în actuala sală 2319 și veneam la muncă dimineața la 7:30 și plecam ca toată lumea care era salariată în Centrul de calcul al ASE, undeva la ora 15:30. Nu eram scutiți de ore. Când aveam seminarii, plecam de la sala 2319, ne țineam orele și după aceea reveneam. Șeful de catedră venea dimineața mai devreme de 7:30 să verifice dacă întârziam. Nu i-am dat satisfacție și cele trei luni nu ne-a prins niciodată în neregulă, lucru pe care, spre rușinea lui, l-a recunoscut într-o ședință de catedră. Nu mi-am imaginat nici în visurile mele cele mai negre ca un profesor universitar, să se coboare atât de jos să vină și să-și urmărească pe cei doi pigmei exilați.

Anii au trecut și a venit și Revoluția din Decembrie 1989. Atunci am văzut o altă scenă extrem de nasoală, când la promovarea lui Gigi STOICA un nene din catedră, care nu îndeplinea criteriile de a se face conferențiar a ridicat problema că acesta absolvise o altă facultate din ASE, deși preda de peste 20 de ani statistică agrară și susținuse o teză de doctorat în anul 1987 de 164 pagini, intitulată Analiza eficientei factorilor agrotehnici de influenta asupra productiei agricole cu ajutorul metodelor moderne de calcul  și coordonată de profesorul universitar Oprea PARPALĂ și care din titlu arăta că includea metode de calcul, exact cu ceea ce se ocupă statistica.

Când îl întâlneam pe Gigi discutam despre copiii noștri, care erau studenți. La un moment dat, la o admitere m-a salutat cineva pe care nu l-am recunoscut. Un coleg mi-a spus cine m-a salutat. N-a trecut prea mult timp și când am coborât să merg la secretariat că aveam de rezolvat o problemă, în holul facultății se ținea o slujbă pentru sufletul celui dispărut, care nu era nimeni altul decât omul de mare caracter Gigi STOICA pe care l-am cunoscut, l-am apreciat și care m-a impresionat prin caracterul său hotărât, prin munca lui și prin dăruirea cu care-și făcea meseria.

(18 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ion DOBRE

Ion DOBRE a lucrat în Centrul de calcul al ASE și a fost colaborator apropiat al profesorului Gheorghe BOLDUR, de la Catedra de Cibernetică Economică. După un timp a venit prin concurs în Catedra de Cibernetică Economică pe poziția de asistent universitar.

Ion DOBRE este absolvent al Secției de Cibernetică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, promoția 1974.

În anul 1987, Ion DOBRE a susținut teza de doctorat de 192 de  pagini, intitulată Model de analiză și prognoză a dezvoltării economico-sociale în profil teritorial, coordonată de profesorul universitar Mircea BULGARU, la vârsta de 38 de ani.

Ion DOBRE este mai mic decât mine cu doi ani.

În intervalul 1974 - 1980 Ion DOBRE a lucrat în cercetare în cadrul LCECE din ASE.

În intervalul 1980 - 1989 Ion DOBRE a fost asistent universitar.

În intervalul 1989 - 1993 Ion DOBRE a fost lector universitar.

În intervalul 1993 - 1996 Ion DOBRE a fost conferențiar universitar.

Din anul 1997 Ion DOBRE este profesor universitar.

Am colaborat cu Ion DOBRE la realizarea lucrării referite prin:

Ion ODAGESCU, Ion IVAN, Pavel NASTASE, Rodica MIHALCA, Ioan ROXIN, Ion DOBRE, Radu MARSANU, Ion SMEUREANU, Vasile PETROVICI - PROGRAME APLICATIVE, culegere de probleme, Lito ASE, Bucuresti, 1984, 429pg Profesorul Ion DOBRE a elaborat în colaborare cu colegii lui de catedră numeroase lucrări de specialitate din care enumer aici  Simularea proceselor economice, publicată în anul 1996,  Sisteme suport pentru decizii, publicată în anul 2009,  Teoria deciziei, publicată în anul 2007, dar și multe altele. M-a impresionat la profesorul  Ion DOBRE dorința de a fi la zi cu cele mai noi teorii din domeniul său de cercetare științifică și capacitatea lui de a se mobiliza în a realiza lucruri deosebite. Îmi amintesc o întâmplare hazlie. Era vorba de o întâlnire festivă la Cantina Moxa și lipsea o tărie. Mi-am adus aminte că aveam o pălincă de Ardeal și bunul meu coleg Ion DOBRE era cu mașina, dar avea carnet de începător. L-am rugat să meargă cu mine folosind mașina lui la mine acasă să iau sticla de pălincă. L-am torturat cred pe Ion DOBRE căci eu aveam un ARO 244D și știam cum să-l conduc, dar el fiind începător avea temerile lui. M-a ascultat și a condus tot cum știa el. Dar cred că nu i-a fost deloc confortabil. Așa sunt toți șoferii care sunt în dreapta celui de la volan. Fac pe deștepții. Sper să nu se fi supărat. Important a fost că cu pălinca mea s-a încălzit atmosfera.

(12 februarie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Alexandrina OȚOIU

Pe doamna profesoară Alexandrina OȚOIU am cunoscut-o în anul 1972 când am plecat într-o excursie în RDG și la Budapesta ne-am pierdut de grup, drept care am reușit să ne reunim la granița cu Cehoslovacia. Era o tensiune destul de mare, căci noi cei care ne rătăciserăm am creat oarece disconfort celorlalți. Doamna profesoară Alexandrina OȚOIU  a știut să calmeze lucrurile cu mult tact și prezentând argumente extraordinar de bine construite. 
Pe durata întregii excursii, ori de câte ori apăreau discuții, căci întotdeauna când românii se duc pe colo și pe colo, este imposibil să nu apară unul mai cu moț și să nu se dezvolte conflicte artificiale, pe care orice om de bun simț ar trebui să le evite. De fiecare dată, doamna Alexandrina OȚOIU  intuia direcția spre care se îndreaptă săgețile dintre diferiți indivizi din grupul nostru de excursioniști, intervenea și aplana încordările care oricum nu ar fi dus la nimic bun.
Am reîntâlnit-o pe doamna profesoară Alexandrina OȚOIU  într-o bază de practică  agricolă de la IAS  Nazarcea și m-am minunat cum o profesoară merge în practică agricolă, știut fiind faptul că asistenții se fofilau să meargă acolo să nu se expună la muncile agricole, căci piciorușele și mânuțele lor fine, nu erau obișnuite cu depănușatul porumbului, cu culesul de tomate, cu ruptul ciorchinilor de struguri, cu urcatul în pomi pentru a culege pere și alte munci la fel de ofertante și solicitante în același timp.
M-a impresionat doamna profesoară Alexandrina OȚOIU  că știa să se poarte cu noi cei mai tineri și știa să lucreze cu studenții săi, ca un om cu vastă experiență, fără să apeleze la amenințări, așa cum făceau unii colegi care reaminteau studenților că se vor revedea la examene și atunci ei vor ști să facă evaluările care trebuie, ținând seama de excentricitățile tinerilor neliniștiți și voioși cu procedurile de agricultură.

(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Grigore GRAMA

Grigore GRAMA era unul dintre cei care formau tripleta Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA și Valeriu PESCARU, absolvenți de facultate de la Moscova, care au venit și au scris sub coordonarea lui Manea MĂNESCU, celebra carte intitulată Mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul statistic, apărută în Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966, având 439 pagini. După această carte am învățat în primii trei ani de studenție.

Îmi aduc aminte când fără să vreau, am căzut ca musca-n lapte în vara anului 1972 și în toamna aceluiași an, Grigore GRAMA, care era prieten cu Vasile BIȚĂ, s-a simțit obligat să mă invite la o discuție, la el la biroul de director de Centru de laclu de pa IPIU, clădirea aceea imensă de peste drum de cofetăria hotelului București. M-a impresionat tonalitatea blândă a lui Grigore GRAMA și sfatul pe care el mi l-a dat, mai ales că înțelesese exact contextul în care mă aflam eu, pentru că aflase detaliul hotărâtor de la mine, ceea ce lămurea întregul mister al grozăviilor care se desfășurau pe multiple planuri.

Peste ani, la o întâlnire organizată cu ocazia Conferinței Internaționale de Informatică Economică, cred prin anul 2007, l-am reîntâlnit pe fostul meu profesor Grigore GRAMA. Deși trecuseră foarte mulți ani, timpul nu lăsase urme pe chipul lui. Era la fel de vioi cum în știam din studenție, era cu aceeași privire sclipitoare ca atunci. A luat cuvântul și a vorbit liber de m-am minunat de cum ținea firul povestirii și cum își amintea de evenimente și mai ales despre oamenii cu care lucrase, mai ales că în sală, la acel moment se aflau mulți dintre absolvenții primei promoții de absolvenți ai secției de Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic, adică ai secției de Informatică Economică de azi.


(10 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Traian MITRAN

Când am intrat prima dată în catedra de Cibernetică Economică, într-o sală foarte mare de la etajul al VI-lea din clădirea Facultății de Cibernetică, prima persoană care a dialogat cu mine a fost conferențiarul universitar Traian MITRAN, care văzându-mi verigheta la deget și nu era orice fel de verighetă ci una foarte lată, căci așa am văzut la niște actori francezi, mi-a zis:
- Încă un măgar la turma noastră.
Era vorba de bărbații însurați care în popor formează o turmă de măgari, buni de tracțiune. Am stat de vorbă de multe ori cu conferențiarul Traian MITRAN și mi-a plăcut la el vorba caldă, măsurată și mai ales respectul pe care-l arăta fiecărui om indiferent de vârstă. Am fost la nunta unui prieten din centrul de Calcul unde el și doamna MITRAN au fost nași. M-a impresionat când ne-au întâmpinat pe mine și pe soția mea nașii cu cupe de șampanie și pișcoturi, care pe vremea aceea era ceva absolut spectaculos. 

A susținut teza de doctorat de 222 pagini, în anul 1974, intitulată Calculul eficientei economice a introducerii progresului tehnic in industria electrotehnica, avându-l conducător științific pe profesorul Manea MĂNESCU

Într-o bază de practică, un politruc stupid, un gunoi, a făcut o scenă penibilă, crezând că se impune în vreun fel și l-a apostrofat el lectorul incult, pe conferențiarul Traian MITRAN. om citit. Traian MITRAN a tăcut, dar l-a privit într-un anume fel și culmea, mai mulți colegi au tradus cu aceleași cuvinte privirea lui Traian MITRAN și de atunci am dedus că Traian MITRAN vorbea din priviri.

După Revoluția din Decembrie 1989 nu am mai ținut legătura cu cei din catedra, căci noi cei de la informatică, doream să ne facem catedră, căci ne simțeam exploatați, umiliți, torturați și când am aflat că Traian MITRAN a plecat în stele, m-a îndurerat și am concluzionat că pământul a pierdut un om adevărat, o persoană specială, care avea comportamentul unui nobil desprins dintr-o legendă.


(02 februarie 2023)

Mi-a murit călăul...

Fiecare dintre noi are călăul său sau călăii săi. Eu am avut călăun meu.
Pentru unii, tații lor sunt călăi din moment ce-i bat fără vreun motiv.
Pentru alții, călăii sunt învățătorii și profesorii lor, care-i torturează în loc să-i educe.
Pentru maturi, călăii sunt șefii lor care neavând calității profesionale care să-i impună în fața subalternilor, singura modalitate de a conduce este aceea de a se poziționa în postura de călăi care urlă, agresează și mai ales, își dovedesc incompetența prin ordine contradictorii de la o oră la alta, fără a obține ceva spectaculos la schimb.
Eu am avut un călău în viața mea, un prorector. Eram undeva înainte de anul 1987, deci nu mai mă consideram puști din moment ec mă apropiam de 40 de ani. În anul acela de dinainte de 1987, la o sesiune de examene, promovabilitatea la disciplina Limbaje de programare unde lucram și eu alături de trei colegi cu care scrisesem câteva cărți de succes în ale programării calculatoarelor, am avut un procent de promovabilitate ridicol, de sub 25%. Erau vremurile în care promovabilitatea trebuia să fie cât mai mare, căci în comunism nu se accepta rebuturi în rândurile studenților și prin extensie, restanțierii erau asimilați rebuturilor. Prorectorul care a fost călăul meu, își dorea nespus să devină rector drept care:
- se lupta ca instituția să apară în exterior, ca fiind una model,
- scria articole în presa centrală la apariția volumelor cu lucrările științifice ale lui CEAUȘESCU,
- o lăuda prin toate ședințele pe tovarășa de la cabinetul doi,
- exercita presiuni grosolane pentru a timora cadrele didactice.
Așa s-a făcut că în anul când promovabilitatea la disciplina de Limbaje de programare a fost sub 25% ne-a convocat pe noi cei patru făptuitori, pe decan, pe șeful de catedră și pe secretarul de partid. Mai întâi a măturat cu cei trei, după care, folosind niște cuvinte extrem de grele, colorate și necolocviale, ni s-a adresat nouă, urlând și făcând spume la gură. După acest recital, a început să ne zâmbească, iar la despărțire a vrut să dea mâna cu noi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Călăul meu a mers mai departe. A pus un afiș imens la intrarea profesorilor în clădirea istorică cu numele noastre, cu procentele de promovabilitate și cu un text deplorabil. Că efectul a fost cu totul altul, căci colegii care ne întâlneau ne felicitau pentru curaj, este o cu totul altă poveste. Numai un mare profesor de la o facultatea de răsunet a mers la călăul meu și i-a impus să înlăture afișul-rușine, lucru care s-a și produs.
Peste ani, dintre noi, unu coleg a ajuns mare barosan și nu mică mi-a fost surpriza să văd cum la o ședință festivă, îi înmânează călăului meu o diplomă. Când i-am reamintit de incidentul cu afișul, el mi-a zis:
- Lasă-l Ioane, că e și el bătrân...
- Nene, am văzut cum victima își premiază călăul.
Anii au trecut.
Am aflat zilele trecute că mi-a murit călăul zilele trecute. Dumnezeu să-l ierte că n-a știut ce face!

(17 noiembrie 2022)

CSIE'50 - șefii catedrei de Cibernetică Economică

Acum că se fac în acest an 2017 cei 50 de ani ai facultății de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică, trebuie spus cu claritate că a existat și o catedră de Cibernetică Ecpnomică, de care nu s-a atins nici Nicolae CEAUȘESCU, nici Ion ILIESCU, nici Emil CONSTANTINESCU, dar s-au atins indirect, prin oameni de bună credință, slugile lui Traian BĂSESCU. Așa că, în primăvara lui 2011, Catedra de Cibernetică Econolică, a fost absorbită de catedra de Informatică Economică, devenind astfel Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică-DICE. Pentru prima dată, la denumirea unei facultăți, nu corespunde o catedră care să preia din acea denumire, mai ales că într-o enumerare este obligatorie virgula, iar și-ul din denumirea departamentului întărește forțarea cu care s-a produs acea înghițire a unui pește mare de un alt pește ceva mai mare, dar nu îngrozitor de mare. Deplând acel moment nefericit și nu-mi reproșez nico clipă că nu am mers să discut despre găsirea unei soluții în care cred și acum.

Aici nu este vorba că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Era bine ca ciberneticienii, în acești 5 ani de la înghițire să facă ei un anume ceva ca să elimine exact acel criteriu care a stat la derularea acelui proces dezastruos de dispariție. Nu numai că nu s-a făcut prea mare lucru, ci unele aspecte s-au adâncit, pentru că managementul din DICE este favorabil tinerilor, tocmai cei care sunt majoritari și care în niciun caz nu doresc revenirea la metehne dictatoriale păstrate din vremurile de demult când șef era un profesor pe ușa căruia sclavii i-au scris măscări, de bun ce era...

Voi scrie în continuare câteva cuvinte despre șefii care au condus Catedra de Cibernetică Economică de la înființare de dinainte de 1967 și până la dispariția din 2011.

Primul șef de cateră a fost Manea NĂNESCU, mai mult cu numele și cu coordonarea din umbră, căci datorită funcțiilor importante în stat nu avea el timp să se ocupe la nivel de detaliu și de management de catedră, dar principii și linii directoare dădea acesta la greu și nimeni nu-i ieșea din cuvânt mai mult de frică, decât din convingere. Dar tot în numele lui se făceau abuzuri, căci fiecare ce visa noaptea venea și zicea că așa s-a găndint tovarășul academician, mai ales dacă acestea erau zise de oamenii ce asigurau legătura între el și mase. Pe acel interval, Catedra de Cibernetică Economică a cunoscut cea mai mare înflorire.

Următorul șef de catedră a fost unul Mircea BULGARU sau Mircea BULGARIU, despre care nu scriu dimic, pentru că, deși a stat în fruntea catedrei ani buni, dar a stat și ca director al Centrului de Calcul al ASE.

După acesta a devenit șef de catedră profesorul Virgil SORA, care a fost ani buni decan al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El preda disciplina numită Demografie și-și trăsese partea leului ca fond de timp, căci natalitatea ca problemă de partid și de stat  îi dădea apă la moară. N-am să uit momentele penibile când într-o sală din clădirea veche, ne-am strâns noi niște bărbați oarecare să ne punem cenușă în cap, unii de ce nu au copii și alții de ce nu au patru su mai mulți decât atât. Am văzut atunci ce înseamnă politrucul ordinar și cum caută să iasă basma curată. Sștiu numai că în anul 1990 pe mandatul său, datorită marilor discrepanțe de gândire și de evoluție, noi cei de la subcolectivul de informatică economică, ne-am desprins și am format Catedra de Informatică Economică și am evoluat cu o dinamică spectaculoasă de i-am lăsat pe mulți cu gura căscată, căci șeful nostru de catedră, lectorul Ion Gh. ROȘCA știa ce vrea și noi eram în consonanță cu el.

Șeful de catedră Geo VASILESCU, marele profesor și decan al Facultății de Cibernetică, deși a căutat să evite, inevitabilul s-a produs și subcolectivul de cibernetică economică s-a desprins și el, construind Catedra de Cibernetică Economică, cea nouă, plecând deci cu brandul, lăsând subcolectivul de statistică într-o situație delicată.

Cel care și-a luat misiunea de a refonda catedra de Cibernetică Economică din temelii, a fost profesorul Emil SCARLAT, despre care știam că a terminat strălucitor facultatea de 5 ani, chiar Secția de Cibernetică Economică, mă refer la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică de pe vremuri, când învățământul superior însemna ceva.

Au urmat la cârma Catedrei de Cibernetică Economică profesorii  Eugen Țigănescu și Marin DUMITRU, dar despre ei vreau am scris și în continuarevreau să scriu articole diferite, cu mult mai multe detalii.

Ca membru al catedrei de Cibernetică Economică, amintirile mele nu au fost dintre cele frumoase pentru că:

- am asistat la abuzuri;

- nu s-au făcut promovări pe merit;

- au fost atitudini discreționare;

- pozițiile subiective erau prea frecvente;

- șefii nu înțelegeau rostul informaticii;

- caracterizările pentru calificative mi le-am făcut singur;

- era prea multă tristețe;

- se cam pilărea.

Mă limitez la a spune că per global, nu mi s-au pus tălpi în a mă dezvolta, în a publica, dar o anumită ostilitate am înregistrat, căci mulți confundau roul lor de conducători cu cel de vătafi pe o moșie. La ceas aniversar se cuvine să fim veseli. Ca să fie apoteotică acea veselie am scris acest articol mai nuanțat, căci vorba proverbului, cine râde la urmă, râde cu folos, Voi mai scrie despre vechea Catedră de Cibernetică Economică. Merită din plin.
Șefii catedrei de Cibernetică Economică reprezintă miezul problemei ce revine la creșterea și descreșterea ciberneticii economice de la noi, pentru că fanionul cât flutură lupta se duce. Când drapelul este la pământ moralul oștirii se prăbușește. Cine vrea să plângă, să plângă. Cine vrea să reclădească trebuia s-o facă imediat după 2011. Nu spun că acum este târziu. Numai că momentul aoptim a fost ratat. Unii spun că acum, când ASE este pe cai mari, a venit momentul reclădirii Departamentului de Cibernetică Economică. La vremuri mari, trebuie oameni mari. Napoleon oricum ar fi fost inventat, zice teoria modernă a făuririi istoriei. Unde este Napoleonul ciberneticii economice, că nu-l văd pe cal alb sau măcar cu un rucsac unde să încapă bastonul de mareșal?

(26 ianuarie 2017)