Peste 20% din diplomele de studii superioare în circulație sunt false!

A existat cândva ideea de a avea o bază de date a diplomelor universitare din spațiul mioritic, numai că minunea nu a durat decât trei zile și s-a oprit pentru că nu s-a găsit finanțarea acestui proiect fundamental pentru sănătatea învățământului superior cel mioritic. De fapt nu s-a dorit, pentru că având o bază de date cu diplomele reale, adevărate, ale absolvenților pe bune din învățământul superior, oricine ar fi verificat o diplomă, ar fi văzut dacă e adevărată sau e falsă și cele peste 20% de diplome false ar fi ieșit din circulație mai mult sau mai puțin zgomotos.

Procesul de digitalizare e lent în spațiul mioritic pentru că el scoate la iveală toate incorectitudinile din societate, ori lucrul acesta de curățire a cangrenelor din societate nu convine unei poărți importante dintre cetățeni, căci la 20% din dipliome false, corespund 5% din populația activă, ceea ce înseamnă inși care se dau exact ceea ce nu sunt, pentru a ajunge miniștri, deputați, senatori sau cine știe ce mai tipologie de funcționari cu salarii grase, obținute fraudulos.

N-am scos o vorbă aici despre diplomele de bacalaureat false, care și acestea or fi cu zecile de mii, dar nici despre diplomele obținute fraudulos, de către inși care au trecut prin licee sau prin facultăți ca gâsca prin apă, plătind bani grei pentru promovarea de examene, pentru note în cataloage și pentru promovarea trimestrială, pentru a ajunge la examenul de bacalaureat ca să-l promoveze tot fraudulos.

Dacă plagiatul a fost evidențiat de o aplicație care identifică sursele de așa-zisă inspirație, dar pe românește se traduce prin copy-paste, digitalizarea ar aduce limitări dure de furt și de fals în procesele de instruire, căci examenul susținut online înseamnă cu mult mai mult decât a rezolva un test grilă, ci a folosi inteligența artificială de analiză a multor parametri pe care îi oferă cel ce susține examenul, inclusiv analiza testării pe bază de amprentă a caracterelor tastate pentru a furniza răspunsuri și rezultate.

Mai este de așteptat, dar drumul este sigur, căci fără digitalizare nimeni nu ne mai ia în considerare, exact cum s-a întâmplat cu comenzile care trebuiau plătite numai cu cardul, ceea ce a generat pentru o bună bucată de timp, izolare și nimic altceva, trebuind ca și noi să operăm cu cardul bancar. 

(30 noiembrie 20250

De ce vrea lumea să facă doctorate în știință?

Am stat și m-am gândit cum să dau un răspuns cât mai corect la întrebarea de ce vrea lumea să facă doctorate în știință și am găsit o serie de răspunsuri, pe care le enumer aici, în continuare. 
Lumea vrea să facă doctorate în știință, pentru că:
- doctoratul este condiție de admitere într-o meserie, ca de exemoplu, asistent universitar,
- promovarea pe funcțiile de lector, conferențiar și profesor universitar cer doctorat,
- dacă ai doctoratul primești un procent în plus la salariu,
- doctoratul este echivalat automat cu gradul unu din  învățământ,
- în cercetarea științifică acesta este dovada trecerii unui prag superior al activității,
- unii doresc să aprofundeze un domeniu și să obțină titlul de doctor pentru ei,
- titlul de doctor în știință într-un CV dă bine,
- li s-a oferit oportunitatea de a face ceva fără mare efort și nu vor s-o rateze,
- o diplomă în plus, fie ea și de doctor, dacă se poate, nu strică la o adică,
- cei care nu au simțul ridicolului, cred că a fi doctor în știință este o banalitate.
La viața mea am întâlnit tot felul de personaje, care mai de care mai doctor în ceva, dar foarte puține persoane care au titlul de doctor pe care le-am întâlnit chiar au folosit rezultatele din tezele lor de doctoral la locul lor de muncă, pentru a dovedi că n-au pierdut timpul degeaba în stagiile lor doctorale.

(20 februarie 2025)

Tipuri de teze de doctorat

Există mai multe tipuri de teze de doctorat și mă voi strădui să le identific pe toate, să le definesc și eventual să le exemplific.
Teze de doctorat adevărate sunt acele teze construite cu multă trudă, care au la bază o documentare serioasă și includ soluții originale din punct de vedere teoretic, soluții obținute într-un autentic proces de cercetare științifică.
Teze de doctorat plagiate sunt acele teze în care autorii au inclus fragmente mai mici sau mai ample din alte lucrări științifice originale, ale altor autori, fără a indica sursa. Machedonii au un proverb: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Deci, dacă într-o teză de doctorat plagiatul reprezintă 4% sau 5% sau 30%, teza de doctorat și-a pierdut originalitatea și este o teză de doctorat plagiată, iar autorul ei plagiator se numește.

Teze de doctorat mediocre sunt acele teze realizate în dorul lelii, fără o documentare solidă, fără soluții originale date problemelor, ci mai degrabă sunt înșiruiri corecte de idei preluate de colo șoi de colo, fără a avea o logică sau un fir roșu conducător sau o analiză comparată. Ele sunt texte din care cititorul nu înțelege prea mare lucru, pentru că nu se constituie în sinteze complete, ci sunt niște preluări neglijente, nesistematizate din literatura de specialitate, îmbrăcate în false construcții care să dea senzația că s-a derulat un proces de cercetare științifică, dar finalitatea lipsește sau rezultatele sunt afectate în rigurozitatea lor, iar la verificări fără pretenții se văd erori fundamentale.

Teze de doctorat ca și inexistente sunt acele teze care  au fost susținute, în fața unor comisii speciale care au acces la secrete de nivel maxim, iar după susținere sunt puse în mape sigilate, la care au acces specialiști care au același nivel de acreditare pe care l-a avut comisia în fața căreia a fost susținută teza care a acordat titlul de doctor. Este cunoscut că tezele de doctorat se susțin în ședințe publice și tezele sunt puse la dispoziția publicului larg pentru a fi consultate la biblioteca universității unde se susțin aceste teze. Din moment ce tezele nu parcurg pașii necesari, se încalcă principiile doctoratelor, ceea ce convin anumitor categorii pentru care doctoratul nu mai este de mult timp știință, căci știința nu este la secret.

Tezele de doctorat auto-denunțate sunt acele teze de doctorat pe care autorii lor le retrag din circuit chiar și dacă au fost susținute și au fost acordate titlurile de doctor în știință pentru ele. Autorii renunță la titlurile științifice din varii motive, despre care nu vreau să vorbesc, dar aici se exclude situația că teza este atât de bună și de valoroasă încât ar impune ca multe alte teze să fie considerate ca necorespunzătoare și respectivilor autori să le fie retrase titlurile de doctori. Altele sunt cauzele din care autorii solicită anularea diplomei de doctor, retragerea titlului științific și distrugerea exemplarelor din teza auto-denunțată.

Teze de doctorat viciate sunt acelea în care conducătorul de doctorat a pierdut această calitate datorită unor motive întemeiate, drept care unele etape ale stagiului doctoral se reiau, pentru asanarea acelor cauze care au generat încetarea calității de conducător științific al doctorandului sau chiar a celui care a obținut titlul științific, care titlu este afectat de incidentele legate de conducătorul științific.

(19 februarie 2025)

Nu te apuca să faci un doctorat dacă....

Nu te apuca să faci un doctorat dacă:
- nu ai timp pentru așa ceva,
- nu ai chemare pentru muncă grea de 3 - 5 ani,
- nu-ți place să mergi prin biblioteci,
- ai oroare să lucrezi în echipe de cercetare științifică,
- vrei să faci lucrurile care să-ți iasă din prima,
- ai o muncă de conducere care te absoarbe cu totul,
- ți-a trecut vremea și te-ai uzat,
- o faci de gura altora, nu că vrei tu,
- n-ai chef să te justifici pentru soluțiile alese în teză,
- nu ai combustibil în tine de ars pe termen lung,
- ai prea multă șmechereală decât este permis, că nu ține în teză,
- crezi că plagiatul este o soluție salvatoare,

- nu-ți place să scrii articole, referate, cărți,

- ești certat cu disciplina specifică redactării de texte,

- nu-ți place să primești sugestii sau observații,

- nu ții la tăvăleală în seminarii științifice.

(26 ianuarie 2026)

Un individ cu medii de 5(cinci) pe linie e în stare să facă un doctorat?

Mai mergeam prin secretariatele de facultate ba să discut despre orarul meu, ba să iau un catalog, ba să fac o cerere pentru un împrumut la CAR, ba să mă interesez de programul unui coleg cu care trebuia să fac un articol solicitat de șeful de catedră. Eu știu să păstrez relații bune cu cei din secretariate, pentru că numai așa este posibil să obțin soluțiile dorite de mine la problemele care apăreau din când în când.
Într-o zi, mergând la un secretariat de facultate, în vremurile când nu existau școli doctorale și documentele doctoranzilor se gestionau la nivel de facultate și când partidul era partid și juca un rol important, o secretară tinerică mi-a arătat o foaie matricolă a unui doctorand, foaie matricolă ce era dominată de note de 5(cinci) și rar de tot apărea câte u 6(șase), iar foarte, foarte rar apărea și câte un 7(șapte), iar proprietarul ei, era un personaj celebru pentru prostioarele pe care le debita prin ședințe, numai că tocmai susținuse teza de doctorat. Eram siderat, că un nene care terminase pe la Iași o facultate oarecare, aciuat în București, reușise performanța să facă un doctorat, căci poziția sa politică îi permitea, deși credința mea că un nene de media 6(șase) fără ceva, nu e în stare să facă decât o teză de doctorat tot de un șase fără ceva, adică o teză de tot c-c-tul. Dar nu mai conta, din moment ce pozioția sa politică îl deșteptase instantaneu și o comisie îi validase capodopera de doi bani. Nenea respectiv, nu era altceva decât precursorul plagiatorilor din ziua de azi și al multor nulități care au pe perete înrămate diplomele de doctor, pe care în loc să se șteargă cu ele la c-r se fălesc în fața celor care nu știu cu ce se mănâncă un doctorat, mai ales atunci când nu faci cercetare științifică în domeniul în care ai făcut teza de doctorat.

(06 octombrie 2024)

Proverbul machedonesc

La machedoni există un proverb: dacă într-o oală cu ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Mare adevăr spune acest proverb machedonesc! Nu știu dacă dintr-un milion de indivizi aduși în fața unei oale de ciorbă, dacă li se spune că s-a pus acolo o lingură de c-c-t, vreunul mai dorește să guste din ciorbă. Să deplasez discuția spre tezele de doctorat, despre care se zice că au în ele 4% text plagiat sau 0,84% text plagiat sau 2,95% text plagiat, căci este vorba de o lingură de c-c-t sau de o linguriță de c-c-t aruncată în oala cu ciorbă, totul c-c-t se numește. Deci nu contează cât text plagiat este în teza de doctorat, căci dacă există puțin text plagiat sau mult text plagiat, teza plagiat se numește. Nu avem cum spune că un criminal l-a omorât doar un pic pe un cetățean, dacă cetățeanul a rămas fără viață. Criminalul l-a omorât și punct. Tot așa și cu plagiatul în teza de doctorat. Dacă autorul tezei a scris 150 de pagini a 30 rânduri, adică 4500 de rânduri din care 5% sunt plagiate, în opinia mea, autorul are capacitatea de a reformula textul format din 4 pagini și un pic, astfel încât să fie toată teza originală. În opinia mea, autorul nu trebuie să ajungă la aplicația informatică de anti-plagiat după ce a depus teza de doctorat, ci înainte, pe cont propriu. El va afla care sunt hibele din teză și se va aplica asupra tezei să le remedieze. Este mult mai important să previi decât să te umpli de c-c-at și după aceea s-o iei de la capăt ca Sisif, fără a mai ști că ajungi la liman cândva, căci după un scandal de plagiat, niciun conducător de doctorat nu va mai colabora cu respectivul.

(15 septembrie 2024)

Doctoratul ca marfă

 Văd că multă lume strâmbă din nas când aude că X sau Y sau Z au făcut doctorat, deși nimic nu recomanda nici pe X, nici pe Y și cu atât mai puțin pe Z să facă doctoratul căci nși pe X și pe Y și pe Z îi recomanda puținătatea calităților intelectuale pentru un astfel de demers.
Totuși și X și Y și Z au făcut ce au făcut și au obținut doctoratul. În mod normal, pentru a nu mai exista nicio discuție, doctoratul ar trebui să fie o marfă, așa cum marfă este prezervativul care-i ajută pe parteneri să obțină satisfacție maximă, cum doctoratul satisface la maximum orgoliul individului care-l obține fără a avea calitățile intelectuale necesare.
Dacă ar apare o lege care să transforme doctoratul în marfă, lucrurile ar fi extrem de profitabile pentru toată lumea, mai ales pentru cei care și-l doresc cu ardoare, dar sunt inhibați de o societate nedreaptă, care pune stavili artificiale pentru a-i ține la distanță de un serviciu banal, penibil și mai ales inutil, din moment ce avem zeci de mii de doctori și niciun premiu NOBEL.
N-ar fi neinteresanr ca pentru 100.000 de euro cash plătiți la destinație fără TVA, să se ofere diploma de doctor. Pentru 300.000 euro cu TVA inclus, să se obțină doctorat cu teză scrisă, de fapt generată de IA și depusă la bibliotecă. Pentru 1.000.000 fără TVA inclus, se va oferi și susținerea publică generată prin IA oriunde își dorește clientul și aici mă refer în aula universității specificate de acesta. I se vor înregistra clientului vocea și câteva secvențe cu acesta, iar IA își va face treaba, adică:
- va genera rezumatul,
- a genera prezentarea rezumatului,
- a asambla prezentarea în decorul solicitat,
- va livra clientului prezentarea ca produs finit.
Pentru 20.000.000 de euro, clientului i se va livra o plachetă de platină, bătută cu diamante și un bust făcut din marmură de Carara. Toată lumea ar fi mulțumită. Și societatea care ar ști exact cum stau lucrurile și doctorii, care au dat un ban și stau în față plini de mândrie, fără a tremura de emoție că vreo comisie le va invalida teza, așa cum se întâmplă acum în modul cel mai bizar cu putință.

(09 iunie 2024)

Confundarea cauzei cu efectul

Întotdeauna în evoluția unui fenomen există cauze și efecte. Atunci când ne propunem să studiem un fenomen și să-l explicăm, este normal să ne îndreptăm spre a identifica toate cauzele care generează acel fenomen, care conduc la o anumită evoluție a sa și abia după aceea să trecem la studierea efectelor. Niciodată nu trebuie început studiul cu efectele, pentru că acestea de regulă sunt evidente și parcursul studiului nostru este facil, de suprafață și cu siguranță nu va duce la soluțiile așteptate în ceea ce privește dirijarea dinamicii sau combaterii efectelor. Necunoscând cauzele, niciodată nu se va obține soluția care să reducă sau să combată efectele negative din evoluția fenomenului.

Dacă luăm viața noastră de zi cu zi, vedem nenumărate situații în care analiștii sau așa-zișii analiști se preocupă de descrptivismul celor care ne înconjoară, nefăcând de fapt analiză, căci a face analiză înseamnă a identifica toate cauzele care generează fenomenele negative din economie și din societate, pentru a găsi modalitățile de combatere a fenomenelor.

În loc să fie analizate lucrurile așa cum trebuie, așa-zișii analiști se duc la efecte și catuă să repare efectele în modul cel mai superficial cu putință, prin faptul că soluțiile lor de tot râsul înseamnă investiții care nu duc la nimic, dar care generează profituri imense, care ajung rostogolite și la bieții de ei.

Voi da două exemple:

- cumpăratul camerelor de supraveghere a examenelor de bacalaureat a avut rolul de a combate efectul adică propagarea de rezolvări și copiatul; acestea erau efectele unui mod defectuos de derularea a proceselor de instruire, cu referire clară la carențele de educație a elevilor și la corupția din sistem, căci fum fără foc nu există, iar profesorii supraveghetori joacă un rol esențial, 

- testarea antidrog a elevilor reprezintă așa cum este formulată ca problemă din start soluția referitoare la o investiție a echipamentelor de testare, cu profituri substanțiale pentru cei care câștigă licitațiile, în niciun caz eradicarea consumului de droguri în școli.

În ambele cazuri se merge la efecte, nu la cauze, căci cei care ar trebui să studieze feneomenele nu au capacitatea de a face o analiză profundă și nici profesionalismul de a derula un proces de cercetare de amploare care să identifice cauzele, să stabilească legăturile directe dintre cauze și efecte și mai ales să găsească soluții pentru a elimina cauzele și deci, de a stinge efectele în mod realist, fără paleative.


(07 octombrie 2023) 

Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!

Îmi aduc aminte că acum ceva timp, discutam cu cineva și-mi explica procesul de scriere a unui articol, iar citările și referirile nu existau, în timp ce copy-paste era la acesta parte integrantă a procesului de scriere a articolului. Omul așa învățase și așa făcea. Nici nu auzise de plagiat și de scrierea unui articol original. Era important la el să i se spună în câte zile să scrie articolul și câte pagini să aibă articolul.

Faptul c ă o tanti își angajează sora la același loc de muncă unde era și ea, nu i s-a părut nimic neobișnuit. Faptul că șoferul lui tanti gestiona grozăvii, nu era ceva neobișnuit, căci nu știa, deși doar asocierea cu ea îi deschisese insului toate ușile posibile și imposibile.

Faptul că sunt persoane cu acte de nevăzători, dar conduc autoturisme, că există persoane cu grave probleme, dar nu le întreabă nimeni de nimic, totul pare a fi normal. Este vorba de o normalitate strâmbă, deformată din mintea celor care nu au niciun reper, pentru că s-au format într-o lume gelatinoasă, unde nu există onoare, proceduri, etică și fiecare face ce-i bubuie prin cap, crezând că lumea este orânduită după cum gândesc ei. Nu spun decât atât:

- Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!


(17 iulie 2023)

Anul 2024 este anul dispariției plagiatorilor dacă

Anul 2024 este anul dispariției plagiatorilor de pe plaiurile mioritice, ale legendelor despre crima celor doi ciobani asasini, ciobanul muntean și ciobanul ungurean, căci zic versurile:

Iar cel ungurean

Şi cu ce-l vrâncean,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovan,

sau despre sinuciderea meșterului care s-a aruncat de pe o clădire după ce și-a făcut aripi de șindrilă, cum zic versurile:

Și de pe grindiș,
De pe-acoperiș,
Mort bietul cădea!

Aplicațiile de verificare a plagiatului deja existente acum, în anul 2024 vor fi floare la ureche în raport cu ce va da orice aplicație înzestrată cu Inteligența Artificială - IA tuturor celor obligați s-o folosească înainte de a-și pune iscălitura pe un referat aspra unei lucrări, cu care girează calitatea și originalitatea lucrării. Anul 2024 va fi anul dispariției plagiatorilor dacă și numai dacă atât plagiatorii cât și cei care au girat plagiatul vor fi pedepsiți, unii pentru furt calificat, iar ceilalți pentru complicitate la furt calificat, iar pedepsele vor fi privative de libertate de o zi pentru unii și de 6 ore pentru ceilalți, dar vor fi scrise în cazier și nu va exista reabilitare vreodată.

(26 iunie 2023)

Eu și plagiatorii

Nu mi-au plăcut niciodată plagiatorii. Nu este vina lor că sunt plagiatori. Comunismul a deformat totul, iar plagiatorii sunt produsul comunismului. În comunism nu a existat dreptul de autor. În vremurile de demult, care au precedat comunismului, oamenii aveau onoare și onoarea îi obliga să nu facă lucruri mârșave. Ori plagiatul este o mare mârșăvie. Este furt. Dacă în comunism cine fura doi știuleți de pe câmpurile PAP-ului făcea pușcărie, nu același lucru se întâmpla dacă o betonieră care trebuia să ajungă pe un șantier, schimba un pic direcția și ducea betonul fie la nașul șoferului, fie la socrii șoferului, fie la directorul nevestei șoferului. Așa că plagiatul era un fel de a te înfrupta din bunurile altora și nimeni nu se supăra, căci nu era nici lipsă în gestiune și nici nu creștea ceva în ograda celui care plagia.

Când am intrat la doctorat, conducătorul meu științific mi-a zis că plagiatul este o mare rușine. Când am plecat de acasă în clasa a I-a, părinții mei mi-au zis să nu fur și plagiatul este un furt.

În vremurile de demult, veneau prieteni de-ai mei și-mi spuneau că unele persoane au plagiat bucăți importante din articolele noastre. De câte ori îi întâlneam pe plagiatori, le reproșam că n-au venit la mine să le dau materiale mai proaspete, nu vechiturile acelea pe care ei le-au plagiat. Măcar, dacă furau ceva, să nu fie ca ultimii borfași să fure vechituri, ci să fie și ei mai stilați, să plagieze după articole mai noi, mai importante, ca să se bucure și ei de isprava la care s-au dedat.

I-am urât pe hoți, îi urăsc și pe plagiatori, dar mai mult îi urăsc pe cei care sunt plătiți să bareze drumul plagiatorilor, ascensiunea acestora. Există nenumărate modalități de a gestiona o teză de doctorat, ca autorul ei să nu plagieze sub nicio formă. Doar dacă citești o teză îți dai seama imediat de locul unde apare partea plagiată, căci există o mare discrepanță de calitate între ceea ce produce doctorandul și ceea ce este furat de către acesta de undeva. dacă mai și discuți cu el să te lămurești asupra unor detalii se vede imediat că respectivul a furat, căci el nu a înțeles nimic. Dacă înțelegea, avea o minimă inițiativă și construia el ceva al lui, ușor diferit de ceea ce se găsea în lucrarea plagiată, iar dacă insista scotea ceva chiar mai bun.

(23 mai 2023)

Inteligența artificială și tezele de doctorat

În momentul de față software anti plagiat a încercat să facă ordine cât de cât în tezele de doctorat, căci scot în evidență cât este preluat în mod neautorizat din alte surse, indicând chiar și sursele și ponderea textelor plagiate.

Existența aplicațiilor înzestrate cu Inteligență Artificială - IA specializate pe teze de doctorat au menirea de a revoluționa modul de a gândi doctoratul în așa fel încât să urmeze stagiul doctoral numai cei în stare :

- să facă cercetare științifică autentică,

- să dispună de timp pentru studierea cu adevărat a problemelor,

- să elaboreze soluții originale pentru rezolvarea de probleme,

- să dovedească aplecare spre muncă de creație,

- să elaboreze conținut logic de calitate.

O aplicație AI orientată pe teze de doctorat, mai întâi va avea capacitatea de a face analize calitative ale conținutului.

Va identifica vocabularul folosit de autorul tezei.

Va compara vocabularul tezei cu vocabularul domeniului în care este elaborată teza.

Va stabili calitatea textului.

Va identifica stilul autorului, așa cum aplicațiile AI identifică dacă un text este al unui anumit prozator sau poet sau dacă un anumit solfegiu este al unui anumit compozitor.

Să presupunem că doctorandul crează conținutul digital al tezei în cloud și aplicația IA recunoaște amprentele digitale ale acestuia. Din acest punct se va contabiliza tot ceea ce face doctorandul adică:

- timpul stat pe lucrul la teză,

- viteza de tastare,

- corecțiile,

- pauzele,

- căutările pe Internet,

- operațiile de preluare,

- ștergerile de conținut,

- verificarea logicii construcțiilor,

- reorganizarea de fișiere.

Acolo se va găsi totul despre activitatea doctorandului la teză, ceea ce va permite să se vadă dacă doctorandul a lucrat, a transpirat, a creat și mai ales se vor calcula indicatorii necesari pentru a se vedea că doctorandul este autorul unei teze valoroase. Acum câțiva ani, cu un doctorand al meu, fără a avea o aplicație înzestrată cu IA am reușit să facem analiză calitativă pe text, ceea ce reușea să scoată în evidență măsura în care sunt respectate cerințe. Noi eram doi indivizi care am alocat ceva resurse. Acum, că există echipe puternice care au fonduri imense, care folosesc instrumente sofisticate de dezvoltare de aplicații IA, a face contabilizarea modului în care doctorandul lucrează ca la un proiect oarecare unde se urmărește alocare și nivelare de resurse, nu mai este ceva ieșit din comun. Numai că acest mod este supărător pentru doctoranzii neperformanți, care văd într-un doctorat obținut fraudulos singura lor modalitate de a ieși în evidență cu ceva. Ei vor fi aceia care vor spune că IA este periculoasă etc., etc., etc. IA este periculoasă că taie aripile de carton ale tuturor neaveniților, care cred că știința este calea lor de a penetra pe ușa din dos în lumea selectă a valorilor, fără ca ei să fie valori. IA este singura cale de a face curățenie în lumea jegoasă a impostorilor.



(05 mai 2023)

Titlul de doctor în științe de pe vremea mea

Pe vremea mea se susțineau foarte puține teze de doctorat, pentru că:
- numărul doctoranzilor era foarte mic,
- numărul de conducători de doctorat era și el foarte mic,
- doctoratul nu era învățământ de masă,
- cine avea titlul de doctor chiar avea nevoie de el la muncă,
- standardele erau de nivel foarte înalt.

Titlul de doctor în științe era acordat unei persoane care:

- în facultate avusese rezultate foarte bune,

- continua cercetarea științifică și după susținerea tezei,

- dovedea că are capacitatea intelectuală de a munci din greu,

- nu etala titlul de doctor în public să pară ceea ce nu este,

- avea timpul material să facă o teză de doctorat autentică,

- nu alerga în același timp după nenumărați iepuri,

- avea respect față de sine și față de conducătorul științific,

- nu vedea doctoratul ca portiță de a urca în societate,

- vedea în doctorat singura șansă de a evolua profesional.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, evita să-l scrie cu litere de-o șchioapă pe cartea de vizită, căci nu prea erau cărți de vizită sau cei care dețineau un astfel de titlul munceau și nu aveau timp de prostii, precum promovarea personală în vederea obținerii unei funcții administrative care aduce bani cu sacul. 

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu ieșea ca păduchele în frunte pentru a afișa că posedă acest titlul pentru a se diferenția de ceilalți din turmă, căci el era cel interesat de obținerea de rezultate în munca de cercetare științifică, pentru că doctorii în științe lucrau în cercetare sau în universități unde pe lângă predare făceau și cercetare.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, lucrau în cercetarea științifică, rezolvând probleme cu care economia se confrunta. Ei nu ocupau funcții politice, funcții administrative în aparatul central și nu puneau niciodată diploma de doctor în științe pe poziția de scut care să-i departajeze cum că ei reprezintă o specie deosebită în peisajul social unde oamenii obișnuiți sunt majoritari.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu-și puneau diploma de doctor în vitrina din sufragerie sau pe peretele din holul de la intrarea din apartament și nici nu scriau pe plăcuța de la intrare în apartament cuvântul dr. pentru a nu se trezi solicitați la un caz de urgență medicală căci dr. înseamnă în mentalul popular doctor adică medic, omul care salvează vieți.

Cine avea titlul de doctor în științe de pe vremea mea, nu avea de ce să se rușineze, căci acest titlul se câștiga prin muncă intensă de cercetare științifică depusă cam 5 sau 7 sau chiar mai mulți ani și nu era asociat furtului intelectual prin plagiat nerușinat în complicitate cu conducătorul științific și cu membri comisiei de acordare a titlului la susținerea tezei de doctorat.



(30 aprilie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Gica DESPA

Am cunoscut-o pe doamna profesoară de matematică Gica DESPA cu mult înainte de Revoluția din Decembrie 1989. După ce am discutat mai mult cu dânsa, pe când mergeam la Școala Generală 194 unde și soția mea era profesoară, doamna Gica DESPA mi-a zis într-o zi:
- Domnule IVAN, noi, machedonii avem un proverb: dacă într-o oală de ciorbă, pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește.
Mulți ani nu am găsit tâlcul acestui proverb, dar de când cu procentele de plagiat din tezele unor pseudo-oameni de știință, proverbul acesta și-a dovedit marea actualitate. Dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t totul c-c-t se numește. Dacă într-o teză de doctorat ai 4% plagiat, totul plagiat se cheamă. Dacă într-o teză de doctorat ai 2,71% plagiat, totul plagiat se numește. Cum nu spui am violat un pic sau am omorât un pic, nici despre plagiat nu spunem că la o teză este plagiat doar un pic. Că e plagiat 4% sau 2,71%, teza este contaminată, exact cum s rezultat după un viol o pângărire și după o crimă un cadavru și în plagiat rezultă o teză plagiată și punct.
Câtă dreptate a avut doamna Gica DESPA! Cât de puțini au fost oamenii care m-au învățat cum se construiește o ierarhie curată a valorilor! Și doamna profesoară de matematică Gica DESPA mi-a deschis ochii să diferențiez valoarea de non-valoare, adevătul pur de adevărul contaminat de micniunele, care devine o mare minciună în integralitatea lui.

(05 februarie 2023)

Violul și plagiatul

Am cunoscut o doamnă profesoară de matematică și într-o discuție mi-a zis:
- Domnule IVAN, noi machedonii avem un proverb: dacă într-o oală cu ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. 
Mi-a rămas întipărit acest proverb machedomesc pe care-l consider deosebit de important, pentru tot ce mi-am propus să fac în viață și m-am străduit să nu greșesc picurând c-c-t în oala de ciorbă pe care o pregăteam zilnic în facultate sau oriunde mergeam să muncesc.

Sunt oameni care nici nu au o serie de noțiuni elementare.

Unii nu au noțiunea de a învăța, pentru că în viața lor nu au fost puși să învețe niciodată nimic. Eram la un examen de bacalaureat și le-am solicitat candidaților ca la examenul oral de limba și literatura română să exemplifice acolo unde este necesar cu versuri pe care ei să le recite. După examen, un elev, mi-a zis că a fost prima dată în viața lui când a fost pus în situația să învețe și el ceva. Nimeni nu-i ceruse să învețe nimic pentru că tăticul lui era primar în comună de nenumărate mandate și toată lumea avea nevoie de semnătura primarului.

Alții nu au noțiunea muncii de cercetare științifică pentru că lor nu li s-a explicat niciodată ce înseamnă să faci cercetare științifică. Dacă ei au văzut că pentru a scrie un referat sau un articol se face copy-paste, ei sunt convinși că munca de cercetare științifică înseamnă pur și simplu de a face copy-paste și atât. Sunt sigur că dacă ei ar fi văzut că munca de cercetare științifică înseamnă să înveți carte, să iei note mari, să citești literatură de specialitate, să primești o problemă nouă și să dai soluția ta, originală, pe care nu ai mai întâlnit-o niciunde la acea problemă, și dacă cei lângă care și-au făcut ucenicia munceau din greu și erau exigenți cu ei înșiși și cu cei din jurul lor, cu siguranță, nu s-ar fi ajuns ca să treacă asemeni gâștei prin apă prin școală și să emită pretenții la obținerea prin copy-paste a titlurilor academice.

Este de-a dreptul erezie să ceri cuiva să aibă onoare, când în constituția noastră acest cuvânt lipsește, iar oamenii fără onoare sunt cei mai frecventați în toate mediile, datorită pozițiilor pe care ei le ocupă și de unde motivează că în politică să nu spui niciodată, niciodată.

Văd acum tehnica de a cuantifica ponderea elementelor plagiate dintr-o lucrare științifică, deși niciun indicator nu este perfect. Dacă se analizează o lucrare are Ț cuvinte și prin analiza a tot felul de lucrări se găsește că fraze întregi din literatura accesată pe Internet se regăsesc R cuvinte, preluate prin  prin copy-paste în lucrarea supusă analizei, indicatorul:

 I = (R/Ț)*100

ne dă cât la sută din lucrare este plagiat din alte materiale aflate pe Internet. așa cum un violator nu are cum să-și justifice abuzul spunând:

- Am violat-o doar un pic, onorată instanță!,

tot așa și plagiatorul care este un hoț de produse de natură intelectuală, nu are cum să spună că a furat doar un pic. Există doar două posibilități la om și anume, a furat și e hoț, respectiv, nu a furat și este om cinstit. Nu se specifică niciunde pe lumea aceasta că dacă furi puțin nu ești hoț. Ai furat un bloc, ești hoț. Ai furat un ac, ești hoț. Este exact ca în proverbul machedonesc. Ce s-ar întâmpla dacă un criminal ar zice despre victima lui că a omorât-o puțin, nici nu vreau să mă gândesc. Pornind de la proverbul machedonesc, în clipa în care indicatorul I definit mai sus este nenul, indiferent de nivelul lui, rezultă că avem în față o lucrare plagiată și punct. Evidențele nu trebuie să ajungă în sala de judecată în cazul oamenilor de onoare, căci aceștia, când sunt prinși cu musca pe căciulă, ies din decor, pentru că onoarea nu le dă voie să privească pe semenii lor în ochi, cât privește despre sfidare nici nu are cum să fie vorba.

(11 ianuarie 2023) 

ANM slugă la Tv

Agenția Națională de Meteorologie s-a deprofesionalizat complet din dorința de a face pe plac televiziunilor. Împrățtie prognoze care să îngrozească pe oameni. Chiar și prognozele pe termen scurt sunt eronate. Zilele trecute ANM anunța cataclisme, ninsori, ploi și alte nenorociri în București și a fost contrazisă de soarele care a strălucit pe cer.

Se știe că televiziunile din 100 de știri, au peste 95 cu conținut negativ, care să definească acel context propice manipulării. Nu știu de ce nu există un organism independent, necorupt, care să analizeze ceea ce dau televiziunile sau fantasmagoriile ANM. Nu este greu. La știri se iau televiziunile și se trec pe emisiuni cu plus dacă știrea e pozitivă și cu minus dacă știrea e negativă. Pentru ANM este și mai simplu. Se iau hărțile cu prognozele de ieri și se  trec valorile de azi, pe care tot ANM le dă și se numără din K valori totale, câte sunt aproximativ egale la prognoze și la măsurat și câte sunt diferite. Se calculează un procent și se vede cât de riguroase sunt prognozele de pe o zi pe alta.

Despre prognozele pe termen lung, să se facă înregistrări și să se compare previziunile cu realitatea. Să nu uităm că se estima o iarnă foarte grea. Până acum nu a nins în București, deși în restul Europei de Vest este prăpăd. Nici nu vreau să cred că la ANM se copiază prognoze probabil făcute profesionist prin Paris sau Londra și aici doar sunt citite la Tv ca să-i sperie și să-i manipuleze pe românașii mei.

(14 decembrie 2022)

Minciunile postdecembriste de intoxicare

S-a vorbit despre literatura de sertar. Adică marile genii ale literaturii române, cu ideile lor nemaipomenite, nemaivăzute, nemaiîntâlnite, pe care cenzura comunistă le-a interzis a fi tipărite, au zis că scriu și scriu și scriu, dar ceea ce rezultă este ținut la sertar pentru a fi publicate ca opere de excepție, când vremurile o vor permite. A venit 22 Decembrie 1989, cenzura comunistă a dispărut și eu, naivul de mine, am continuat să aștept publicarea literaturii de sertar. Nu s-a publicat pentru că aceasta nu a existat. Cine a avut ceva de spus înainte de 1989 a spus, cu toate riscurile, cu toată cenzura. Știm cazuri în care romane sau volume de poezii au fost date la topit și autorii lor au fost marginalizați, dar aceștia sunt numărabili pe degetele de la o mână.
Și în cazul celor care lucrau în domeniul științei, tot așa au stat lucrurile. Cine a vrut să facă treabă a făcut. Știu că se văita lumea că nu sunt bani pentru achiziționarea de cărți din Vest. Îmi aduc aminte că mergeam pe la biblioteca ASE și solicitam ultimele cărți intrate despre computer science. Primeam astfel de cărți. Le citeam. Le făceam recenzie. Bibliotecara avea mirări că eu, nea Gică de la locomotive, vin să citesc, pentru că lumea nu se înghesuia să exerseze cu cititul. Într-o zi, doamna mi-a zis că li s-a cerut de la rectorat să propună titluri de cărți care să fie achiziționate. Mi-a zis dacă vreau să propun și eu două sau trei titluri. Știam de niște cărți foarte noi și foarte interesante. A doua zi le-am propus și atât. Au trecut luni bune, iar într-o zi, doamna de la bibliotecă m-a sunat la catedră și când m-am dus acolo, exact ceea ce comandasem, mă aștepta. Am citit acele cărți. Le-am făcut recenzii și chiar am scris niște programe folosind idei și algoritmi explicați acolo.
Într-un dialog cu cercetătorul doctor la Bonn Csaba FABIAN am aflat că dacă completez o carte poștală cu un anumit conținut, la un preț bun de trimis prin poștă, voi primi în 99% din cazuri ceea ce am solicitat.
Am mers la Monitorul Oficial, am făcut o comandă de 1000 de cărți poștale, am plătit și am primit după un timp cărțile poștale. 

Am trimis foarte multe. Am primit foarte, chiar foarte multe materiale exact pe temele care mă interesau. Eram cunoscut la registratura ASE căci scrisorile care soseau din străinătate în plicuri voluminoase treceau pe acolo. Uneori eram chemat la rectorat să-mi ridic corespondența mai specială. Aveam foarte multă literatură despre compilatoare, despre corectitudinea programelor, despre analiza de date și despre calitatea software. Era literatură la zi cum se zice.

S-au zis minciuni după 22 Decembrie 1989 despre multe lucruri, dar acum se vede că au fost minciuni. Nici după 30 de ani nu avem un laureat al premiului NOBEL pentru literatură sau pentru fizică sau pentru chimie sau pentru medicină sau pentru economie. Nu avem nu pentru că atunci nu au fost condiții să avem, nu avem pentru că nu muncim suficient și nu depunem eforturi de calitate pentru a avea. Pleiada de plagiatori arată că la noi se urmăresc poleiala de la suprafață, rezultatele superficiale și câștigurile nemuncite. Lumea spălată vede această abordare și o detestă, iar noi încă o acceptăm zgomotoși.
´20 noiembrie 2022)

Linia roșie de netrecut, firul roșu conducător

Acum, ca și în vremurile comuniste:
- se vorbește o limbă de lemn,
- se folosesc scheme simplificate, 
- se definesc sloganuri stupide,
- se reacționează emoțional.
Am observat că Marcel CIOLACU a folosit conceptul de linie roșie legat de rezolvarea problemei energiei, linie pe care dacă o trecea PNL-ul, coaliția s-ar fi destrămat. Politicienii dâmbovițeni în fățărnicia lor, nu-și dau seama că unii fără alții n-ar rămâne la putere și ar fi la fel de șomeri ca fostul premier și n-ar mai suge la vaca numită banii-de-la-buget.
Comuniștii aveau și ei sintagma firul roșu conducător și denumeau așa ceva un obiectiv, o regulă ce trebuia respectată sau o activitate care musai trebuia dusă la bun sfârșit. Este bine că oamenii arată determinare, dar simplificarea nu duce la nimic bun, din moment ce nu apar modele, ipoteze de lucru și mai ales variante dintre care să fie aleasă una, folosind un criteriu de eficiență unanim acceptat.


(17 noiembrie 2022)

Învățați să plagiați cântând

    În copilăria mea era o emisiune la radio intitulată Învățați limba rusă cântând. Se difuza un cântec rusesc. Se luau versurile rând pe și se traduceau. Se explicau cuvintele. Se relua cântecul doar cu acele versuri. Încet-încet erau parcurse toate strofele. La final, cântecul era cântat în întregime. Probabil din 30 de cuvinte noi, omul reținea 3 sau 4. Azi erau reținute câteva, la următoarea emisiune erau reținute câteva și la 1.000 de ani cu siguranță se învăța limba rusă cântând...
    Păstrând spiritul emisiunii, dar operând câteva modificări, se învață plagiatul cântând. 
Cântecul inițial devine aici cartea sau articolul sau teza de doctorat susținută deja de altcineva. Cântatului integral al cântecului în limba rusă îi corespunde parcurgerea acelei părți din carte, din articol sau din teza de doctorat a altuia, care ne interesează. Se copiază  fragmentele fără ghilimele, fără a face vreo citare, în lucrarea noastră care este fie o carte, fie un articol, fie o teză de doctorat, că sunt prea frumoase și se potrivesc de minune cu ceea ce dorim noi să fie arătat, de parcă noi le-am fi făcut, mai ales dacă suntem lipsiți de contactul cu realitatea și chiar credem că gândirea noastră se suprapune exact cu gândirea acelui autor care a avut neșansa să scrie fragmentele înaintea noastră, nu i-ar fi rușine de nesimțit care este...
    Se procedează tot așa până când la cartea noastră sau la articolul nostru sau la teza noastră de doctorat am pus ultimul punct. Cu mândria lucrului gata făcut, cu mulțumirea că am atins un obiectiv, spunem că am scris cartea, că am terminat articolul sau că suntem gata să susținem teza de doctorat. Toate se datorează faptului că climatul este viciat și nimeni nu ne-a atenționat că atunci când preluăm fragmente  fără ghilimele și fără să cităm se cheamă furt intelectual și ca orice furt, este pedepsit, când justiția este cu adevărat oarbă și nu se uită la hoț pentru a-l vedea și a-l ierta dacă este unul dintre puternicii zilei.


(05 noiembrie 2022)

Cum se calculează gradul de plagiat?

Fiecare dintre noi care știm cele patru operații aritmetice suntem în stare să construim oricâți indicatori ne țin puterile.
Vreau un indicator de calcul pentru productivitatea muncii, pe lângă clasicul indicator, vom construi cel puțin 1.000 de indicatori în doi timpi și trei mișcări.
Despre gradul plagiatului dintr-o teză de doctorat:
- construim 222.222.222.222.222.222.222.222.222 indicatori,
- venim cu argumente cum că fiecare indicator este bun,
- aducem și argumente din care să rezulte că indicatorul este infect,
- facem calcule care arată exact ceea ce dorim,
- alegem indicatorul care arată ceea ce vrem noi să fie bine ca să nu fie rău.

Dacă avem o teză de doctorat care are N cuvinte și M este numărul de cuvinte din pasajele identificate ca fiind plagiate din teză, indicatorul I dat de relația:

I = (M/N)*100

arată cât este plagiat din teza de doctorat.

Dacă N=10.000 și M= 400

I =(400/10.000)*100 = 4

rezultă că teza este plagiată 4% și e OK, aplauze furtunoase, prelungite, ovații neîntrerupte. În fond ce contează 400 în raport cu 10.000 căci una e să ai în buzunar 10.000 de dolari și cu totul altfel stau problemele când ai în buzunar doar 400, adică suma de 400 de dolari nu se pune.

Dacă suntem ceva mai exigenți și ierarhizăm sursele după noutate, după importanță și dăm ponderi, acel 400 devine prin aplicare de coeficienți de importanță fie 800, fie 4.000 și ne îndreptăm vertiginos spre zone crepusculare din care sfântul devine diavol și inocentul devine borfaș.

Contează cât de bine știm să argumentăm și cât de convingători suntem când prezentăm un indicator. În rest, 1.000 de ani pace!



(04 noiembrie 2022)