Cine nu-l lasă pe Ilie BOLOJAN să facă reforme?

Cunosc niște persoane care spun tot timpul că sunt unii care nu-l lasă pe Ilie BOLOJAN să facă reforme. Deși urmăresc cu atenție scena politică românească și am ascultat luările de cuvânt ale premierului Ilie BOLOJAN, nu am reușit să aflu:

- care sunt reformele pe care dorește să le implementeze,

- în ceconstă fiecare reformă în parte.

Eu vin din zona programării calculatoarelor și la mine, pentru a mă apuca să scriu un program, trebuie să știu exact în ce constă problema de rezolvat. Trebuie să știu ce date de intrare am, ce formule de calcul folosesc și cum trebuie să afișez rezultatele. În mintea mea, adică ce mi-a mai rămas acum la 79 de ani, mă așteptam să mi se spună exact: reforma X cu numele cutare și cutare constă în:

- faza xz-1 în care fac cutare și cutare lucru și efectul benefic va fi, căci și alții care au făcut reforma z-1 exact așa, acele rezultate le-au obținut la indigo;

- faza xz-2 în care fac cutare și cutare lucru și efectul benefic va fi, căci și alții care au făcut reforma z-1 exact așa, acele rezultate le-au obținut la indigo;

...

- faza xz-m în care fac cutare și cutare lucru și efectul benefic va fi, căci și alții care au făcut reforma z-1 exact așa, acele rezultate le-au obținut la indigo.

Tot așa mă așteptam să primesc lămuriri de la Ilie BOLOJAN pentru toate reformele.

Mă mai așteptam ca Ilie BOLOJAN să vină cu vreo 10-15 specialiști recunoscuți și să-mi spună că el s-a consultat cu acești specialiști. Aș fi vrut ca unii dintre specialiști să-mi spună ce modele cibernetice a aplicat și la ce se așteaptă să se producă în realitate.

Nu s-a întâmplat așa și când îi aud pe unii că spun că Ilie BOLOJAN nu e lăsat să implementeze reformele, mă uit la ei și nu-i înțeleg, căci eu nu știu despre ce reforme este vorba, căci măririle de taxwe și tăierile de sporuri și de pensii nu sunt reforme, ci căi facile dea bate pasul pe loc și de a mima reformele, prin curbe de sacrificiu, specifice anilor  '30 din secolul trecut.



(27 iunie 2026)

Pregătește-ți cariera de cercetător științific!

Nu oricine are calitățile necesare pentru a fi cercetător științific de succes. Este vorba de:
- a înțelege ce înseamnă cercetarea științifică,
- stabilirea calităților unui cercetător științific,
- proiectarea în timp și pe etape a carierei de cercetător,
- identificarea riscurilor în derularea  etapelor.
O persoană care dorește să devină cercetător științific trebuie să pornească de la faptul că activitatea de cercetare științifică este o activitate de echipă și echipele se constituie doar în locuri unde performanța are un nivel deosebit de ridicat, pentru a fi definite proiecte de cercetare științifică în vederea obținerii finanțării și în acest fel se asigură continuitatea muncii de cercetare.

O persoană, pentru a deveni cercetător științific trebuie să dovedească anumite calități, care se exprimă în primă instanță prin elemente de ordin cantitativ. 

În primul rând, persoana trebuie să aibă în liceu și în facultate medii mari cam la toate disciplinele.

În al doilea rând, persoana să fie caracterizată prin capacitate de a munci constant și ritmic.

În al treilea rând, persoana trebuie să facă dovada că are capacitatea de a lucra în echipă.

În al patrulea rând, persoana trebuie să înceapă, să facă și să termine  toate lucrurile la vremea lor.

În al cincilea rând, persoana să dovedească faptul că știe să învețe proceduri și mai ales că le aplică.

În al șaselea rând, persoana trebuie să evite folosirea lui NU în discuțiile pe care le poartă.

În al șaptelea rând, persoana dacă critică o soluție trebuie să vină cu altă soluție mult mai bună.

În al optulea rând, persoana trebuie să aibă o exprimare clară și să aducă argumente solide la orice.

În al nouălea rând, persoana dacă aduce în discuție un subiect să facă dovada unei solide documentări.

În al zecelea rând, persoana mai întâi oferă rezultate de bună calitate și apoi eventual emite pretenții.

Cercetătorul științific este un om disciplinat, curajos, perseverent, modest, politicos, onest, direct, clar, pozitiv, constructiv, documentat, prietenos, optimist, cultivat, sistematic, receptiv, muncitor, deschis, credincios, altruist, luminos, hotărât, ambițios, neconflictual.

(01 februarie 2025)




(01 ianuarie 2025)

Proiect de țară

Toată lumea vorbește cu orice prilej despre un proiect de țară. Mai întâi trebuie lămurit ce este acela un proiect de țară. În opinia mea, un proiect de țară trebuie să aibă în primul rând un orizont de timp, de 10 ani de 20 de ani,  de 30 de ani sau de 1000 de ani cum își imagina Hitler. În al doilea rând, un proiect de țară trebuie să conțină un obiectiv. Pe vremea lui Ceaușescu acel obiectiv era să ajungă Spania din urmă în cinci ani. Drept care nu se întâmpla și se amâna pentru următorul cincinal. În al treilea rând, proiectul de țară trebuie să includă mijloacele cu care se atinge acel obiectiv. Mai pe românește spus, un proiect de țară trebuie să conțină tot ceea ce este necesar pentru a răspunde la întrebările ce? cu ce? cu cine? când? de ce?

Un proiect de țară trebuie să fie un text de cel mult 5 pagini, clare, care se adresează unor oameni de onoare, pentru care un text clar are o singură semnificație și nu înțelege fiecare ce vrea și nu face fiecare interpretarea nenorocită care îi convine lui și numai lui.

Un proiect de țară se adresează unui popor și nu numai unei categorii, are încorporat în el țelul măreț și mobilizator, cu toate mecanismele specifice dezvoltării.

Proiectul de țară nu este o construcție abstractă, ci pornește de la realitățile existente, presupune parcurgerea unor etape și mai ales concentrarea tuturor energiilor într-o singură direcție, astfel încât obiectivul de finit să fie atins.

Obiectivul definit trebuie să fie foarte precis, precum:

• dublarea nivelului de trai;
• dublarea salariului mediu;
• dublarea productivității muncii;
• eliminarea decalajelor dintre sat și oraș;
• zero poluare pe întreg teritoriu;
• apropierea de dezvoltarea Germaniei cu +sau - 5%;
• implementarea societății bazate pe cunoaștere.

Astfel de obiective sunt nenumărate dar ele o dată definite trebuie analizate, trebuie ales unul și acela trebuie asumat de toate forțele existente în societate.

Pornind de la experiența altor state și luând în considerare resursele existente trebuie ales intervalul de timp, care trebuie să fie realist, precis, mobilizator și acceptat.

Dacă obiectivul este eliminarea haznalelor din fundul curții, intervalul de timp nu trebuie să depășească 5 ani, dar acesta trebuie urmat de un alt obiectiv și tot așa, progresul obținut se va realiza din aproape în aproape prin pași mărunți.

Obiectivul care vizează eliminarea decalajelor majore dintre sat și oraș este rezonabil dacă are asociat un orizont de timp de 15 ani. Se identifică decalajele, se identifică modalitățile de a le reduce, se stabilește necesarul de resurse, se stabilesc etapele de parcurs și se adoptă proiectul astfel încât acesta să nu fie aruncat la coș de la un ciclu electoral la altul așa cum se face acum motivându-se prin greaua moștenire.

(20 mai 2016)

Structura logică a unei lucrări de licență

Așa cum omul este o construcție logică, bine proporționată, evident și o lucrare de licență trebuie să fie tot astfel elaborată. Orice lucrare de licență trebuie să aibă:

• un titlu nici prea lung dar nici prea scurt, pe care oricine care-l citește să aibă ideie despre ce tratează lucrarea, pentru a nu-și crea așteptări care să-i fie înșelate dacă citește lucrarea și dacă din titlu omul își făcea o ideie, iar la citire vede că lucrurile stau cu totul altfel; afară e vopsit gardul și-n năutru-i leopardul; un titlu prea scurt este pecific lucrărilor ample de 500-600 pagini; un titlul prea lung spune tot și nimeni nu mai citește lucrarea; la o lucrare de 40-50 de pagini titlul trebuie să nu depășească niciodată 15 cuvinte; cele mai reușite titluri conțin maximum 10 cuvinte; din titlu se reăspunde la întrebările CE? UNDE? CUM? și rareori la altele; unele din cuvintele ce formează titlul sunt cuvinte cheie și autorul lucrării trebuie să țină seama ca în lucrare ele să se regăsească și să fie dezvolatte;
• un obiectiv construit ca o propoziție simplă, cu un singur predicat și doar câteva alte cuvinte, fără prelungiri și detalieri inutile; din obiectiv trebuie să rezulte clar care este finalitatea astfel încât nimeni să nu se aștepte ca după ce a lecturat ceea ce este scris să găsească acolo un bulgăre de aur sau o moșie de 300ha cultivată cu rapiță; obiectivul trebuie croit astfel încât să rezulte că tot ce este scris acolo este relizat nu de o echipă, ci de o singură persoană, un absolvent de facultate, după ce a parcurs 3 ani învățând și lucrând la laborator sau în producție în stagiile de practică; propoziția trebuie să conțină cel puțin un cuvânt cheie din titlul lucrării;
• un cuprins care decurge din obiectivul definit, pentru că una este efectuarea unei analize, alta este implementarea unui sistem informatic, altceva înseamnă proiectarea unei aplicații informatice și cu totul altfel arată cuprinsul unei lucrări de licență destinată unei aplicații de e-commerce care utilizează o bază de date; totuși, orice cuprins are elemente comune indiferent despre ceea ce tratează lucrarea de licență; astfel, orice lucrare de licență are o introducere, se încheie cu concluzii, are o bibliografie; orice lucrare de licență trebuie să facă o analiză mai la început a ceea ce este făcut în domeniul tratat și mai către sfârșit să arate că din punct de vedere economic ceea ce s-a făcut este eficient; în rest, de la coordonator la coordonator, se structurează cuprinsul ca să acopere problematica; este necesar ca toate cuvintele cheie din titlu să se regăsească cel puțin o dată în titlul unui capitol;
• o arborescență care presupune dezvoltarea cuprinsului la nivel de subcapitole și la fiecare subcapitol se vor scrie câte 5 propoziții foarte scurte prin care se spune ce tratează fiecare subcapitol; privind pe orizontală se exclud repetările su tratările aberante când un concept este folosit inainte de a fi definit; mai mult, se va vedea în acele propoziții dacă sunt cuvinte cheie din titlu care nu apar niciodată în lucrare ceea ce este rău;
• un stil de scriere a textului, căutând să lipsească acele construcții de umplutură care nu fac altceva decât să sporească confiziile din conținutul luat ca un întreg;  stilul vizează evitarea punerii verbelor la persoana a întâia și lucrul la modul impersonal, cu se face, se drege; tot legat de stil se stabileșc modalități de a numerota figurile și tabelele astfel încât să se evite situațiile în care exista tabele sau figuri nereferite sau, mai rau se face referire la ceva care nu există în lucrare; mare atenție trebuie acordată formulelor să nu apară o variabilă cu mai multe semnificații sau o semnificație pentru mai multe variabile; lucrul se gestionează bie prin construirea unei aneze; devine dramatic daca este o avriabilă în formulă și în lucrare nu se scrie ce înseamnă; eu am impus ca etxtele să nu conțină nicio formă a verbului A PUTEA și nici verbe la viitor sau la condițional;
• o bibliografie care trebuie construită foarte corect de la început respectând un standard dar în același timp să fie asigurat un mod flexibil de lucru, știut fiind afptul că bibliografia se construiește dinamic;
• un folder care are ca nume licenta yyyy-mm-dd vvv unde yyyy reprezinată anul, mm reprezintă luna, dd reprezintă ziua și vvv reprezintă versiunea 001, 002... 099 să zicem; managementul versiunilor ne scuteste de cel mai groaznice întâmplări generate de pierderea din neatenție sau din neglijență a conținutului digicat sau de alterarea aiuritoare a conținutului, fără posibilitatea de a-l reconstitui; deci de fiecare dată cînd trecem la eelaborarea a unei noi variante, vom salva vechea variantă intr-un nou folder si vom creste versiunea cu o unitate, adica trecem de la versiunea 0045 la 0046, de exemplu; nefăcând așa apar pierderi acre duc spre a dubla efortul de refacere a ceea ce s-a distrus sau se amână cu un an sisținere lucrării dintr-o neglijență copilărească;
• un management al elaborării lucrării care presupune organizare, eșalonare, definire clară a etapelor și mai ales determinare d a face ceva foarte special care să-l reprezinte pe absolvent; nu trebuie neglijat faptul că lucrarea de licență este singura lucrare care definește 100% de autor; lucrarea de disertație are restricții privind originalitatea și autorul trebuie să includă forțat acele rezultate care sunt originale; teza de doctorat prin implecațiile ei este realizată sub un control foarte strict al conducătorului științific întrucât un rateu al tezei atrage după sine pierderea calității de conducător de doctorat și nimeni nu vrea să se riște sub nicio formă.

Dacă toate lucrurile sunt foarte clare, lucrarea se scrie apoape singură. Viitorul absolvent nu are altceva de făcut decăt să urmeze pas cu pas ceea ce este specific fluxului lucrării și să scrie de fiecare dată ceea ce a obținut, fără a face vreodată copy-paste din alte lucrări. El trebuie să treacă prin filtrul gândirii proprii toto ceea ce citește și să aibă puncte de vedere ale sale.

Lucrarea de licență are o economie a ei. dacă se impune să aibă un număr de N pagini fără anexe și fără bibliografie, atunci pentru o lucrare cu R capitole, lungimea Lg a unui capitol este dată de formula:

Lg = (N - Li - Lc)/R

unde:

Li - lungimea ca număr de pagini a introducerii, ceea ce înseamnă ca la 40 pagini Li = 2;

Lc - lungimea ca număr de pagini aconcluziilor, ceea ce înseamnă ca la 40 pagini Li = 2.

La care se adaugă:

- pagini pentru anexa cu numele de variabile

- pagini cu acronimele folosite în lucrare

- bibliografia care la 1 sau  2 pagini de lucrare  să aibă un titlu, deci ăntre 20 și 40 de titluri;

- anexa cu texte sursă care trebuie să includă fragmentele cele mai semnificative.

Este foarte important ca la elaborarea unei lucrări de licență, studentul absolvent, să se gândească la gospodina care prepară mămăliga și el să procedeze tot așa pentru a obține o lucrare curată, ca o mămăligă fără coccoloașe.

Oricine dacă vrea să facă o lucrare de licență care să-l reprezinte o va face fără eforturi supraomenești dacă urmează un drum bătătorit, este încrezător și are disponibilitate de a munci eficient.

(14 mai 2016)

Algoritmul făcutului mămăligii

Deși este simplu, a face mămăliga nu este laîndemâna oricui, pentru co există riscuri să iasă:

• cu cocoloase;
• vârtoasă;
• nefiartă;
• terci,

De aceea trebuie scris algoritmul preparării mămăligii care constă în următorii pași:

• se ia un tuci sau o cratiță;
• se ia o lingură sau un făcăleț;
• se iau mălaiul și sarea;
• se pune apa în tuci sau în cratiță;
• se pune sare în apă;
• se pun tuciul sau cratița pe foc;
• când apa fierbe, se toarnă mălai în ploaie;
• se mestecă în tuci să nu se facă cocoloașe;
• se pune în continuare măla în ploaie până se simte la mână necesitatea de a face efort când se mestecă;
• se lasă să fiarbă până când clocotește compoziția;
• se mestecă mereu și se urmăreste să fie omogenă compoziția;
• când compozișia este omogenă și se vede că mălaiul este bine fiert, se retrage vasul de pe ochiul aragazului;
• se răstoarna mămăliga pe farfurie.

Algorimului i se asociază și o schemă logică sau o altă reprezentare. Ideia este să facă omul pașii prezentați și în final să obțină mămăliga. Algoritmul este minimal dacă sărind oricare dintre etape nu se mai obține mămăliga.

(24 aprilie 2016)

Mutarea Antenei 3

Istoria este simplă ca bună ziua. Și eu aș fi procedat la fel. Dacă aș fi fost puternicul zilei, când din 20 de televiziuni 19 m-ar fi pupat chiar peste tot, dacă una nu ar fi făcut acest lucru, cu siguranță mi-aș fi pus întrebări precum:

- ceilalți nu văd bine?

- aceasta are ceva cu mine?

- cine de acolo are ceva?

- de ce are ceva?

- cât de influentă este?

- frecvența atacurilor ce justificare are?

- există o echipa care atacă?

- care sunt efectele?

- cât de mare ste audiența?

- ce vocabular este folosit?

- există cuvinte cheie;

- are vreo legătură cu dinamica sondajelor?

- care este capacitatea de mobilizare?

- este o diversiune?

- sub umbrela cui acționează?

- care este IQ mediu de acolo?

- cine plătește?

- cine îi plătește?

Mai sunt multe alte întrebări, dar sunt sigur că indiferent de conținutul acestora, dacă analiștii din jurul personajului care studiază fenomenul nu au calificarea potrivită, dau răspunsurile dorite de stăpân și rezultatul deciziilor acestuia vor fi dintre cele mai nepotrivite. Toată lumea știe că daca unui copilaș de un an și un pic îi spui să nu pună mânuța pe mașina de călcat încinsă, exact acest lucru îl va face. este reacția unui bebe mai mărișor. Există mult mai multe modalități de a-l convinge pe bebe mare să nu pună mânuța pe fierul de călcat încins. Îi dai o bomboană sau o jucărie, adică îl faci aliat sau îl compromiți.

Îmi aduc aminte de omul cu torța olimpică în mâna dreaptă și de apelul său spre cei sun 20% din fani care oricum nu se uitau la Gâlmea și la emisiunile lui. Îmi aduc aminte cum nenumărați pigmei tunau și fulgerau din tot felul de cotloane, fără argumente, la adresa unor realizatori de la Antena 3. Să fie foarte clar, am urmărit cu insistență mai toate televiziunile cu emisiuni de politică. Am remarcat la toate aspecte de mare inegalitate. 

Sunt moderatori buni care au inbitați buni.

Sunt moderatori buni care au inbitați slabi.

Sunt moderatori slabi care au inbitați buni.

Sunt moderatori slabi care au inbitați slabi.

Și la Antena 3 sunt emisiuni din întreaga acestă gamă.

Ne amintim de repartajul Alessandrei Stoicescu de la NY din septembrie 2001 când a folosit cuvântul efectiv de atâtea ori încât și acum îmi este jenă să-l mai folosesc eu.

Îmi amintesc și de interviul acelei domnișoare care vorbea și de tătic dar și de Luxten dar și despre chestiuni foarte delicate care afectează tineretul, fără să înțeleg prea bine ce și ce. ceea ce îmi aduc aminte cu mare plîcere este premoniția nefastă care s-a și adeverit  a lui Octavian Paler, legată de venirea lui Emil Boc în poziție de premier.

Dar acolo au fost și lucruri modeste, chiar monotone, de slabă calitate, care au și dispărut în timp. Fatul că emisiunile titrate ale lui Carmen Avram, ÎN PREMIERĂ arată numai nasolii, nu le urmăresc. Aș fi preferat ca din 5 emisiuni, tot una foarte bună să fie despre ceva foarte bun de pe plaiurile mioritice, că sunt sigur ca avem și de-astea.

Nu mi-au plăcut emisiunile în care sunt ei între ei acolo cu neamuri, cu cățel, cu purcel, mai ales de zile mari.

Deci, analizând emisiunile Antenei 3, rezultă ca  Rareș Bogdan și Andreea Crețulescu au emisiuni excelente, iar la TVR adormi de monotonie și din cauza de ritm. Despre Robert Turcesu îmi exprim regretul că și-a pierdut prospețimea când aflam de la invitați că Norvegia are președinte și când un X care își pregătea ascensiunea fulminantă nu știa imnul de stat al țărișoarei lui.

Și a venit și ziua Z, adică ieri 27 martie 2016, zi în care s-a închis mustăria. Radu Tudor a făcut o emisiune dintr-un sediu pustiu care amintea de televiziunea din Belgrad din perioada razboiului 1996-1999.

Cine are interes, firul derulării evenimentelor este:

• emisiuni cu caracter anti prezidențial
• atacuri la persoana unității de măsură bocul
• critici la adresa partidului de guvernământ
• coordonarea celor 322
• procese de astupat gura
• marșul din jurul Palatului C
• condamnarea
• filmulețul din cravată
• sechestru
• anunțarea evacuarii
• protestul din Piata Constituției
• evacuarea dorită
• recunoaștere erori de caătre un  ex
• mutarea efectuată
• viața curge și așa.

Până ieri 27 martie 2016, sediul Antenei 3 era Soseaua Bucuresti Ploiesti Nr 25- 27, Sector 1, Bucuresti.

Din data de 28 martie 2016 sediul Antenei 3 este undeva în zona pavilioanelor expoziționale de la Casa Scânteii, căci presă scrisă nu prea mai există pentru a i se zice Piața presei Libere...

Noroc că nu se schimbă și adresele de e-mail și cele de web o data cu mutarea de sedii...

Nimic nu trebuie dramatizat, numic nu trebuie exagerat. Îmi amintesc poezia lui Bertolt Brecht în traducerea lui Nina Cassian în care se zicea ca dacă cel mai puternic om al planetei care când se încrunta tremurau două continente, dacă ar muri și peste trei zile ar învia, nu s-ar găsi pentru el nici măcar unloc de portar. Ei, bine, asta arată că nimic nu este veșnic și toată lumea trebuie să știe că cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.

Se potrivește și la oameni dar și la structuri media, ceea ce este un lucru firesc, pentru că viață exist și după ce Larry King s-a retras de la CNN. De ce am crede altfel și despre altele de pe la noi. Să nu dramatizăm și să privim cu calm. Uraganele vin și trec la patru ani în spațiul carpato-danubiano-pontic. Cine stă drept și e falnic ramâne, cine nu, este culcat la pământ și calcat în picipare. O slugă n-ar cum să fie niciodată boier, iar simbriașii, când dispare sursa fug ca șobolanii de pe corabia care a luat apă. Antenele s-au mutat. Așa ca spectacolul trebuie să aibă ritm. O diversitate e necesară. SAșa cum tutunul ucide, monotonia adoarme. 

Și acum să vedem continuarea!

(28 martie 2016)