EPOCA DE AUR

Îmi aduc aminte vremurile de dinainte de 1989 în care se edifica societatea socialistă multilateral dezvoltată și România traversa EPOCA DE AUR, iar la al XIV-lea congres al pcr lumea îl ovaționa ce secretarul general al partidului Nicolae CEAUȘESCU, pe mult iubita și stimata tovarășa academician Elena CEAUȘESCU, savant de renume mondial, doctor honoris causa a multor universități prestigioase de peste hotare. Apărea în public și în tribune Nicu CEAUȘESCU, prim secretar pcr la județul Sibiu. Se vorbea despre Zoe CEAUȘESCU, cercetătoare la Institutul Național de Matematică, pentru care se construise o clădire impunătoare undeva pe calea Griviței, clădire care pe turnul liftului avea semne de integrală și de alți operatori ușor de recunoscut din matematică. Lumea amintea de Valentin CEAUȘESCU și el cercetător științific cu studii la Londra, care lucra la IFA de la Măgurele. Marin CEAUȘESCU era fratele lui Nicolae CEAUȘESCU și ani în șir a fost șeful reprezentanța economică a României la Viena.  Ilie CEAUȘESCU, doctor în istorie, a fost frate al lui Nicolae CEAULESCU,  a fost general al armatei române și a ocupat funcția de ministru adjunct al apărării. Elena BĂRBULESCU, sora lui Nicolae CEAUȘESCU, absolventă de Istorie era inspector general adjunct la județul Olt. Florea CEAUȘESCU și  Nicolae Andruță CEAUȘESCU erau frați ai lui Nicolae CEAUȘESCU.

Deși am urmărit destul de atent ceea ce se întâmpla în societatea comunistă și deși la televiziunea națională în cele două ore zilnice de program spațiul de emisie era ocupat mult de ceea ce făcea partidul și secretarul lui general sau unii membrii ai familiei sale, nu-mi amintesc să-i fi văzut pe toți CEAUȘEȘTII reuniți pe o aceeași scenă, deși cultul personalității lui Nicolae și cel al Elenei CEAUȘESCU atinseseră cote dincolo de paroxism, iar peste tot se verbea despre EPOCA DE AUR pe care o traversa țara deși alimentarele erau goale, curentul electric se întrerupea și frigul acapara apartamentele românilor.

Sunt în 20 ianuarie 2025 și mă frec la ochi, amintindu-mi de vremurile nenorocite pe care le-am trăit, iar afară este soare de parcă ar fi primăvară, deși e un pic cam friguț.

(20 ianuarie 2025)

Tăcerea e de aur

De la un timp încoace apar pe sticlă diferite persoane care provin din anturajele mai apropiate sau mai îndepărtate ale unor personaje din primele linii ale regimuliui comunist din țara noastră. Ele vorbesc despre viața lor în cercurile unde trăiau sau pe care  le frecventau. Aș fi apreciat foarte mult la respectivele persoane dacă:
- prezentau adevărul,
- nu denaturau contextul,
- nu înfrumusețau urâtul,
- ar fi evitat modestia inexistentă,
- n-ar fi cosmetizat și exagerat.
Să prezinți drept oameni pe niște indivizi care își pierduseră cele mai elementare urme de umanitate, este deja împotriva oricărei logici și slujește disperării cu care se agață fiecare de speranța că lumea uită atrocitățile comunismului și transformarea personajelor odioase în oameni iubitori, buni, altruiști, modești, sensibili și înțelegători, va face ca perioada groaznică de dinainte de 1989 să devină suportabilă, cu elemente pozitive, cu concluzia că alții au fost de vină, nu conducătorii de atunci.
Există documente. Există victime. Există dovezile palpabile. Nu mai trebuie să vină nimeni să-mi spună mie că regimul comunist a fost bun, că dictatorii, acoliții, rudele și progeniturile lor au fost altfel decât îi știa toată lumea, adică răi, superficiali, profitori, orgolioși, avantajați, puternici, îngâmfați, supraevaluați, îmbuibați și traficanți de influență.
Am fost într-o bază de practică înainte de 1989 și acolo era una dintre rudele de departe, provenind din Scornicești, care era și studentă la Cibernetică. Colega în grupa căreia lucra studenta a fost torturată pur și simplu de cei din comitetul de partid din facultate și din ASE asupra modului cum se poartă cu studenta, asupra atmosferei din echipa care mergea pe câmp și câte și mai câte. 
Năravurile s-au păstrat și după 1989, căci am văzut un distins profesor care mi-a făcut cunoștință cu un preparator, fiul unei vedete politice dâmbovițene, preparator care era musai un strălucit economist, care avea soluții de excepție la contractele de cercetare la care lucra, care era un model de cadru didactic după cum își ținea seminariile, care era un doctorand perfect și pe care mi l-a recomandat cu căldură să-l cooptez într-un proiect, lucru pe care l-am făcut. I-am dat sarcini pe care el singur trebuia să le rezolve și nu a mai apărut niciodată. Am aflat că a devenit conferențiar rapid.

Un singur tânăr cu numele de CEAUȘESCU am cunoscut la Direcția Județeană de Statistic din Pitești în 1968 care spunea cu voce tare că nu este rudă cu Nicolae CEAUȘESCU și punct.

(23 noiembrie 2021)