Porția zilnică de aberații

Dacă stăm drept să gândim strâmb, vedem cum se spun aberații peste tot. Unele aberații vizează declanșarea sentimentului de teamă, a celui de panică sau a groazei, aducătoare de emoții puternice, stări în care omul ia decizii iraționale și se lasă condus de alții fără să gândească prea mult.

Aberațiile sunt produsul unora care nu prea au:

- logică, 

- experiență,

- cultură,

- spirit,

- verb,

dar care vor să iasă în față cu orice preț. Am cunoscut persoane despre care din prima mi-am dat seama că au tendința de a spune aberații. Oricine, dacă este ceva mai atent la cei din jur, găsește cu ușurință pe cel ce aberează, pentru că respectivul:

- la orice subiect aflat în discuție are ceva de zis;

- face pe interesantul și pe omul sigur pe el;

- promite orice și-și stabilește termene nerealiste;

- vorbește cu voce tare și accentuează cuvinte;

- râde zgomotos din orice fără să se ferească;

- aleargă după unul și după altul ostentativ;

- din 10 cuvinte, 6 sunt nume de persoane;

- se laudă că știe pe toată lumea importantă;

- vine cu cifre exacte despre lucruri banale;

- face din lucruri simple ceva complicat;

- consideră realizabile toate fantasmagoriile;

- a pierdut demult contactul cu realitatea.

Am văzut maeștrii ai aberațiilor, dar cu un pic de expertiză și acești maeștrii sunt de arătat cu degetul și mai ales de evitat, căci ei produc pe unde trec numai și numai dezamăgiri. Noi avem o vorbă, că nu e prost cine cere, ci acela care plătește. La persoanele care spun aberații, ele sărăcuțele nu au nicio vină din moment ce au și ascultători și creduli care le înghit pastilele. Ne dăm seama de cei care aberează numai din simplul fapt că se îmbracă ciudat, să pară ceea ce nu sunt și sunt foarte atenți cu freza lor, pe care o vor impecabilă. Mai este un semn din care se vede că omul aberează: din cauză că se concentrează asupra aberației, nu clipește, stă cu ochii deschiși și are o privire fixă, goală și  rece  de om prost gata să mascheze de fapt cine este el în realitate..

(12 ianuarie 2018)

Politica, sora mică a pornografiei

Politica este sora mai  mică a pornografiei. Am argumente solide pentru a susține această afirmație. Le voi lua pe rând pentru a-mi demonstra afirmația, iar la final voi încheia cu QED.

În primul rând, atât politica, cât și pornografia sunt afaceri rentabile.

În al doilea rând, din politică, dar și din pornografie se scot profituri uriașe.

În al treilea rând, nici politica și nici pornografia nu presupun vreo calificare.

În al patrulea rând, nici în politică și nici în pornografie nu intră oricine.

În al cincilea rând, și în politică și în pornografie se lucrează cu tarife.

În al șaselea rând, în politică și în pornografie activitatea se duce în spații amenajate.

În al șaptelea rând și politica și pornografia atrag nenumărați gură-cască.

În al optulea rând și politica și pornografia se fac cu mult zgomot.

În al noulea rând, politica și pornografia au scheme după care își derulează activitățile.

În al zecelea rând, s-a dovedit co politica și pornografia interferează natural.

Mai sunt și alte lucruri care fac să arate că cele două sunt rude de sânge. Le voi adăuga în viitor, dar se va vedea că politica este sora mai mică pentru că.

(26 iunie 2017)

Din nou despre proști și despre mediocrii

Am înțeles că PSD a câștigat alegerile din 06 decembrie 2017 cu un program de guvernare ambițios. Am mai înțeles că acel program de guvernare avea un grafic de implementare. Am mai înțeles că s-au înregistrat întârzâieri. Se vede că au fost grave erori, începând cu OUG 13. Deci, acum la 6 luni, la evaluare se impun măsuri, chiar dramatice, mergând până la schimbarea guvernului. Analiștii noștri politici, mai corect, pseudoanaliștii noștri politici, strigă care pe ce voce se pricepe, că nu știu ce sau că nu știu cum. Dar în realitate, lucrurile sunt clare. Pentru ei a face rating și a-și exprima limitele sau ideile celor care-i plătesc, sunt obiective prioritare. Așa, că ei, ca niște simbriași cuminți, docili și limitați, nu fac altceva decât să manipuleze și nimic altceva. Acum, se vede că:

- fondul suveran e KK;

- legea salarizării e muci;

- autostrăzile sunt NU;

- legea răspunderii magistraților e mulțimea vidă;

- fondurile europene sunt zero;

- declanșarea de acțiuni în regres, nu;

- marile proiecte de construcții sunt NULL;

- lupta de imagine e maximă;

- comunicarea este minus infinit.

Toate se întâmplă pe fondul unei inerții mioritice inexplicabile, din dorința unora de a se face că fac ceva, dar nu fac nimic. În mediocritatea lor, nu au curajul de a lua măsuri. Ei sunt bântuiți de teama de a nu greși, căci numai cine nu muncește, nu greșește. Numai că și stând pe loc, programul de guvernare nu se implementează de la sine cu cei din eșaloanele 3 și 4 care sunt și leneși și incompetenți și fățarnici și slugi și lingăi și dornici de înavuțire fără muncă. Despre corupția lor să nu mai vorbesc. Cu salarii de bugetari nici viloaie nu au cum să-și facă și și-au făcut, nici averuri n-au a acumula și le-au acumulat și tot așa. Nici mediocrația  și nici prostia nu salvează România. Punct.

Toate converg la ideia că la comedia e finita. Deci trebuie o restartare. Aici nu se lucrează cu jumătăți de măsură. Analiștii noștri politici văd:

- sistemul paralel;

- acoperiți;

- forțe malefice;

- războaie fratricide;

- despoți;

- subiectivism;

- control absolut;

- interese obscure.

În realitate lucrurile sunt de un banal strigător la cer. Guvernuul nu a performat. Dacă va continua se va bate pasul pe loc. Dacă va fi schimbat, va exista o șansă de a merge înainte. Este lupta dintre incompetență și dorința de a face ceva. Este lupta dintre viziunea dâmbovițeană a bătutului pasului pe loc și viziunea europeană de a face saltul calitativ de a ieși din groapa istoriei unde lentoarea ne-a aruncat. În sfârșit văd și eu că se aplică un punctaj, fără a face cosmetizări, fără a face aprecieri cu premianți de duzină, ci se merge pe criterii cantitative pentru a face încadrări calitative. Adică, cine a îndeplinit 78% din programul de guvernare este bun. Cine a îndeplinit peste 92% din programul de guvernare este foarte bun. Proștii și  mediocrii trebuie să plece. Scena trebuie ocupată de actori foarte valoroși. În managementul de priecte există graful GANTT. Cineva a avut inspirația să facă un asemenea graf pentru planul de guvernare al PSD. Urmărind acest graf, se vede cu exactitate dacă managementul este bun sau dacă managentul e prost. Trebuie calculat numai un raport dintre numărul actitivtăților executate la timp supra numărul activităților ce trebuiau executate ăn cele 6 luni de guvernare. Dacă raportul dă o valoare mai mică decât 0,78 înseamnă că managementul de KK și trebuie schimbat. Dacă nu, nu mă interesează, înseamnă că sub 78%, nu este bun și trebuie să plece. Marș!

(14 iunie 2017)

Multi se vor Deng Xiaoping

Așa cum se fac firme care nu presupun investiții, tot așa diferiți indivizi se visează peste noapte consultanți. Ei vin și spun că fac președinți, că pun președinți, că inventează personalități, că ajută pe mai marii zilei în a lua decizii.

Este adevărat ca lumea a cunoscut sfătuitori de taină pentru marile personalități. este adevărat că unii șefi de stat sau muierile lor consultau vrăjitoare. În niciun caz sfătuitării erau luați din șanțuri sau vrăjitoarele erau de prin locuri obscure.

Toți cei care deveneau consultanți erau verificați și pentru sumele cerute mai și garantau succesul. Să ne amintim cum pe National Arena la un niting electoral podiumul era de catifea roșie, exact de forma pe care Obama o avusese în USA dar de culoare albastră.

Una-i una, alta-i alta. Așa ceva nu se face, pentru că cele două lumi erau total diferite. Forma aceea mergea ăntr-un anumit spașiu, cu un anumit fundal, iar la București era ca nuca-n perete.

Consultanța politică înseamnă bani mulți, pentru idei care permit concentrarea tuturor energiilor către succes. Există și consultanti care fac strategii eșuate, însă pentru aceștia a doua șansă nu mai există. E un așa-zis consultant cu numele unui caricaturist, care apărea extrem de preșios în preajma unor potentați ai zilei și s-a dovedit un așa strateg că e plimbat cpre tot felul de restricții de libertate generată de tranzacții ilicite.

Longevivul Deng Xiaoping despre care se zicea ca purta papuceii de rafie cârpiți și răscârpiți a fost ani în șir sfătuitorul de taină recunoscut al tuturor chinezilor. El este părintele tepriei o tara si doua sisteme.

 O Chină în care există un magazin de stat cu preșuri fixe, cu salariați în salopete care fac gimanstică la mijlocul zilei, iar la doi pași este un capitalism înfloritor, cu concurențî reală, cu negociere cu branduri deosebite și cu chinezi elegant îmbrăcați.

Numai că cine citește despre Deng Xiaoping va vedea că el:

- era un teoretician desăvârșit;

- avea în spate o vastă ptactică politică;

- dispunea de acumulări calitative excepționale;

- era respectat prin ceea ce a adus nou pentru șara lui;

- a convins cu argumente de nerspins aplicarea în practică a teoriilor sale;

- era un înțelept nu un milionar in dolari;

- asculta de rașiune și nu de atracția mercantilă.
In .zona strategilor politici li a consultantilor politici,una este să vrei și alta este să faci.  Una este succesul dovedit și cu totul altfel stau ipotezele unui succes virtual, cândva, undeva, dacă... 

Rezultă că nenumărați mioritici se doresc un fel de Deng Xiaoping carpato-danubiano-pontici, numai că prin tot ceea ce fac se înconjoară e ridicol și se umplu de materiale fecale.

(05 aprilie 2016)