Corupția din mediul academic

Ca orice domeniu al vieții economico-sociale românești și mediul academic este măcinat de o corupție aflată în toate formele ei de manifestare, de la corupția mică, trecând prin corupția de nivel mediu și ajungând la marea corupție, întrucât lipsa onoarei este patra de temelie a manifestărilor care antrenează la tot pasul corupția, fără a ocoli nici pe conducători, nici pe profesori, nici pe studenți.

În mediul academic funcționează sistemul pilelor. Este vorba fie de pilele pentru promovarea examenelor, fie de pilele pentru angajarea pe posturi didactice a celor mai puțin merituoși, fie de pilele pentru crearea de posturi didactice și derularea concursurilor pentru ocuparea de posturi în departamente, dar și a altor tipuri de pile care vizează accederea nemeritată la titlurile academice.

Deși există în mediul academic o serie de modalități care dau aspectul corectitudinii derulării proceselor, oamenii sunt cei care desfășoară activitățile și ei sunt cei care deturnează sensul celor mai nobile principii, ducând totul în direcția deciziilor bazate pe subiectivismul dus la extrem. 

Existența unor texte sofisticate în carta universității, în regulamente și în legile care supervizează mediul academic, lasă loc la interpretări și la efectuarea de modificări, în funcție de obiectivele și interesele urmărite la un moment dat, cu efecte directe asupra promovării mediocrității la tot pasul.

Corupția din mediul academic a determinat scoaterea examenului de admitere, definirea unui mod păgubos de constituire a notei de promovare a examenelor și scăderea nivelului exigenței în promovarea cadrelor didactice și în acordarea titlurilor academice, căci ideea de sancțiune este profund diluată.

(30 iunie 2024)

Management prost (III)

Eram pe un hol să aștept intrarea la un prorector, care mă invitase să rezolvăm om problemă. În timp ce așteptam acolo, de la closetul de pe etajul întâi, a ieșit un alt prorector care își ștergea mâinile cu un prosop de hârtie. M-a abordat din scurt spunându-mi ceva despre cursul de masterat de Securitate informatică în limba engleză, care trebuia să intre în procesul de evaluare.
Eu consider că un manager nu procedează așa, adică după ce atunci când iese din closet, pe hol se apucă să rezolve probleme. Era normal să-mi spună să trec pe la el fie în aceeași zi, fie într-o altă zi. În opinia mea, problemele nu se rezolvă în ușa closetului sau pe hol, după ce ai ieșit din closet, să vadă poporul cât de activ și de preocupat ești tu față de problemele cotidiene.

(17 ianuarie 2024)

Management prost (I)

Manager ești că te naști manager sau manager nu ești pentru că nu ai calități de manager, calități date de mama natură la naștere. Voi arăta acum câteva cazuri de management prost exercitat de unii care nici pe departe nu aveau calități de manager.
Un manager trebuie să aibă persoane de încredere și trebuie să știe să dea priorități. El definește reguli clare pentru soluționarea de probleme.

Eram șef de catedră și aveam de rezolvat o problemă a catedrei, deci nu o problemă a mea personală. Am mers la un prorector. Am anunțat secretarei despre ce este vorba și secretara mi-a zis să aștept. Din cabinetul prorectorului se auzeau hohote de râs, căci respectivul era cu niște prieteni și stătea la snoave cu aceștia. Am așteptat ce am așteptat și am rugat-o pe secretară să-i spună prorectorului că doresc să mă primească, pentru că voi intra la cursuri pe o durată de patru ore.

Respectiva a intrat în cabinet, l-a anunțat, dar prorectorul a continuat ceea ce știa el mai bine să facă, adică nimic. La un moment dat, după ce am așteptat mai mult de o jumătate de oră, s-a încheiat sesiunea de snoave și prorectorul și-a condus musafirii. La ieșire, mi-a zis că a crezut că e IVAN de la sport, că dacă știa că sunt eu, m-ar fi preluat. Am tăcut din gură. Respectivul era prea plin de el și prea arogant ca să merite o conversație. I-am explicat care este problema. Mi-a zis să las materialele să le analizeze și-mi va comunica soluția. Au trecut niște zile, cam multe și secretara lui a zis că a soluționat. A mers cineva de la catedră să ia rezultatul. 

La un moment dat l-am întâlnit pe respectivul când nu mai era prorector. Făcea pe jovialul, dar replica mea nu cerd că i-a convenit. Nu era manager, căci managerul are reguli. Managerul știe să se poarte. Managerul rezolvă probleme. Managerul este civilizat. Managerul știe să-și respecte subalterni. Omul nu avea calități de manager. Era un intrus în ale managementului, băiat de gașcă, pentru că cine nu e băiat de gașcă nu ajunge să fie în sferele puterii, acolo unde se fac și se descfat toate. Norocul nostru este că durata în care unii stau la butoane este doar de numai patru ani și după aceea zboară.


(17 ianuarie 2024)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion PLUMB

Cu profesorul Ion PLUMB mă cunosc dintotdeauna, căci împreună am traversat vremurile aspre de dinainte de 1989 când aveam senzația că suntem pe o scară rulantă care cobora, iar noi încercam să urcăm. 

Ion PLUMB, la vârsta de 41 de ani a susținut în anul 1986 teza de doctorat de 205 pagini intitulată Căi de reducere a costurilor de producție în industria petrochimică și coordonată de profesorul universitar Dumitru FUNDĂTURĂ.

Ion PLUMB a scris și publicat lucrări precum:  Economie industrială - 2003, Managementul serviciilor publice împreună cu Oama ABĂLUȚĂ, Armenia ANDRONICEANU- 2003,  Managementul cercetării și inovării împreună cu Sanda VIȘAN, Ligia BOTEZ - 2006, Reinigineria serviciilor - 2004, dar și multe altele.

M-a impresionat la profesorul Ion PLUMB cum a pus întotdeauna problemele, folosind argumente solide care reușeau să convingă pe cei care participau la luarea deciziilor, așa cum s-a întâmplat într-o ședință de Senat al ASE în care el a pledat pentru modificarea Cartei ASE, carte care a fost modificată în unanimitate de voturi, lucru care m-a impresionat foarte tare.

În data  28-09-2011 senatul ASE a acordat profesorului universitar Ion PLUMB titlul onorific de Profesor emerit ca recunoaștere a meritelor obținute în munca de formare a nenumărate generații de economiști din ASE și pentru eforturile sale în muncile administrative pe care le-a îndeplinit cu cinste.

Tn data de 15 ianuarie 2020 i-a fost decernat profesorului universitar Ion PLUMB Meritul universitar cu medalie de aur Virgil MADGEARU, în cadrul unei festivități grandioase în Aula Magna a ASE.

(30 martie 2023)

Mi-a murit călăul...

Fiecare dintre noi are călăul său sau călăii săi. Eu am avut călăun meu.
Pentru unii, tații lor sunt călăi din moment ce-i bat fără vreun motiv.
Pentru alții, călăii sunt învățătorii și profesorii lor, care-i torturează în loc să-i educe.
Pentru maturi, călăii sunt șefii lor care neavând calității profesionale care să-i impună în fața subalternilor, singura modalitate de a conduce este aceea de a se poziționa în postura de călăi care urlă, agresează și mai ales, își dovedesc incompetența prin ordine contradictorii de la o oră la alta, fără a obține ceva spectaculos la schimb.
Eu am avut un călău în viața mea, un prorector. Eram undeva înainte de anul 1987, deci nu mai mă consideram puști din moment ec mă apropiam de 40 de ani. În anul acela de dinainte de 1987, la o sesiune de examene, promovabilitatea la disciplina Limbaje de programare unde lucram și eu alături de trei colegi cu care scrisesem câteva cărți de succes în ale programării calculatoarelor, am avut un procent de promovabilitate ridicol, de sub 25%. Erau vremurile în care promovabilitatea trebuia să fie cât mai mare, căci în comunism nu se accepta rebuturi în rândurile studenților și prin extensie, restanțierii erau asimilați rebuturilor. Prorectorul care a fost călăul meu, își dorea nespus să devină rector drept care:
- se lupta ca instituția să apară în exterior, ca fiind una model,
- scria articole în presa centrală la apariția volumelor cu lucrările științifice ale lui CEAUȘESCU,
- o lăuda prin toate ședințele pe tovarășa de la cabinetul doi,
- exercita presiuni grosolane pentru a timora cadrele didactice.
Așa s-a făcut că în anul când promovabilitatea la disciplina de Limbaje de programare a fost sub 25% ne-a convocat pe noi cei patru făptuitori, pe decan, pe șeful de catedră și pe secretarul de partid. Mai întâi a măturat cu cei trei, după care, folosind niște cuvinte extrem de grele, colorate și necolocviale, ni s-a adresat nouă, urlând și făcând spume la gură. După acest recital, a început să ne zâmbească, iar la despărțire a vrut să dea mâna cu noi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Călăul meu a mers mai departe. A pus un afiș imens la intrarea profesorilor în clădirea istorică cu numele noastre, cu procentele de promovabilitate și cu un text deplorabil. Că efectul a fost cu totul altul, căci colegii care ne întâlneau ne felicitau pentru curaj, este o cu totul altă poveste. Numai un mare profesor de la o facultatea de răsunet a mers la călăul meu și i-a impus să înlăture afișul-rușine, lucru care s-a și produs.
Peste ani, dintre noi, unu coleg a ajuns mare barosan și nu mică mi-a fost surpriza să văd cum la o ședință festivă, îi înmânează călăului meu o diplomă. Când i-am reamintit de incidentul cu afișul, el mi-a zis:
- Lasă-l Ioane, că e și el bătrân...
- Nene, am văzut cum victima își premiază călăul.
Anii au trecut.
Am aflat zilele trecute că mi-a murit călăul zilele trecute. Dumnezeu să-l ierte că n-a știut ce face!

(17 noiembrie 2022)

Lupta de clasă, transparența și superficialitatea

Toată lumea vrea:
- servicii medicale de top,
- învățământ performant,
- transport în comun precis,
- viteză maximă la trenuri,
- muzică foarte bună,
- mărfuri fără cusur,
- să vină salvarea instantaneu,
- respect cât cuprinde.
Nimeni nu-și pune întrebarea cum se ating toate aceste deziderate. Noi cerem, cerem și iar cerem, fără a ne întreba dacă tot ceea ce vrem este și realizabil.
Totul depinde de om. Dacă omul are calificarea necesară, va face servicii medicale de calitate, va fi la catedră profesorul valoros, va respecta minutul de sosire al autobuzului în stație, va produce mărfuri de înaltă calitate, îi va respecta pe cei din jur și se va grăbi să ajungă cât mai iute în raport cu apelul făcut la 112. Dacă omul nu are calificarea necesară, niciunul dintre dezideratele pe care societatea și le trasează, nu se vor realiza, căci nu ai cu cine să faci ceva de calitate sau ca lumea cum zicem noi în popor.
Trebuie început cu începutul, adică trebuie început cu învățământul. Dacă învățământul este performant, toate celelalte decurg de la sine, căci numai un învățământ performant are rolul de a forma specialiști și de a educa oameni. Reforma învățământului este un proces complex și care trebuie:
- făcut cu cap,
- să aibă bani,
- să fie bazat pe criterii,
- să promoveze valori,
- să impună ierarhii.
Se vorbește despre salariile profesorilor. Acum sunt vehiculate aceleași teze ca în cel mai crunt comunism când profesorii erau marginalizați căci nu sunt producători de bunuri materiale, precum fripturi, șuruburi, pantofi, chiloți, pâine, prezervative, cărămizi, iar învățătorul care are 4 ore pe zi arde gazul degeaba în comparație cu un sudor care muncește 8 ore sau cu un agricultor care muncește zi-lumină, iar un profesor universitar cu două ore de curs într-o zi, sfidează cele mai elementare reguli ale decenței, eticii și echității socialiste de ieri, de azi și de mâine. Nimeni nu-și pune problema câtă muncă depune profesorul până să țină cele două ore de curs, cât trudește învățătorul cu copilașii la clasă să le pună creionul în mână și să-i învețe să scrie și să socotească.
Faptul că se publică salariile celor din universități pentru a vedea vulgul ce venituri mari au aceștia este o ticăloșie fără margini în contextul în care un moderator Tv ridică lejer 10.000 de euro lunar. Noi vrem educație de calitate, dar dascălul să umble:
- rupt în c-r,
- flămând,

- puțind,
- năclăit,
- nedocumentat,

- cerșind,
- bezmetic.
Nu eu am strigat în ianuarie 1990, moarte intelectualilor! din piept de proletar. Transparența e bună, dar trebuie făcută cu cap. Nu duce la nimic publicarea salariilor profesorilor din universități, chipurile în virtutea că sunt banii noștri, că vrem transparență. Vrem calitate, atunci trebuie luate măsuri clare pe termen lung, trebuie introdusă competiția reală și instaurarea unei ierarhii valorice adevărate, fără hei rup și mai ales folosind criterii de integritate. Este nevoie să fie ruptă pisica în două. În lumea spălată, doctoratul nu se face în universitatea absolvită și proaspătul doctor nu vine să lucreze în universitatea unde și-a susținut teza. Nu e o chestie la mișto, ci la kașto.

(30 decembrie 2021)