O formă inteligentă de a educa

Educația se făcea cu bâta. Chiar exista o vorbă: unde lovește mama, crește. Acum nu mai se procedează astfel. Numai că observăm că din ce în ce sunt mai multe persoane care au carențe de educație, în sensul pe care îl știam eu definit acum 50 sau 60 de ani. Este adevărat că lumea a evoluat, dar un minim de norme de educație s-au păstrat și sunt valabile dintotdeauna.

Acum a apărut telefonul mobil. El este omniprezent. Este absolut necesar ca și în cazul telefonului mobil să existe anumite norme de utilizare, astfel ca viața celor din jur să nu devină un calvar.

Acum foarte mulți ani, îmi aduc aminte că eram în Capela Sixtină de la Vatican și admiram capodopera lui MICHELANGELO, când deodată tăcerea aceea profundă a fost sfărâmată de un telefon mobil chiar lângă mine și un japonez s-a apucat să vorbească. M-am supărat foarte tare. Și eu aveam telefon mobil, dar l-am închis pe durata vizitei. Mă gândeam cum trebuie procedat pentru a stopa acele modalități de a deranja. După 22 de ani am văzut un mod inteligent de a educa pe enoriași în a utiliza corect telefonul mobil, în afara lăcașului de cult, desigur.

Oamenii trebuie să înțeleagă că libertatea e una și abuzul este cu totul altceva. libertatea ta încetează acolo unde manifestările tale aduc atingere libertății celorlalți. Mulți oameni nu înțeleg, iar formele neadecvate de a trage un semnal de alarmă că s-au depășit limite, duce de foarte multe ori la comportamente violente, contrare intențiilor inițiale, care degenerează în forme extreme, cu consecințe care scapă de sub control. Mi se pare că textul alăturat este foarte bun și îl atenționează pe posesorul telefonului în forma cea mai delicată că în biserică telefonul trebuie închis și punct.



(06 noiembrie 2022)

Curățenia sufletească

 Este rezonabil ca fiecare din noi să dea dovadă de curățenie sufletească, dacă nu tot timpul, măcar în anumite perioade ale anului, mai ales înaintea marilor sărbători religioase.
Acest lucru înseamnă:
- să nu gândim urât despre semenii noștri,
- să nu înjurăm,
- să nu blestemăm,
- să facem fapte bune, - să dăm dovadă de cumințenie,
- să fim smeriți,
- să ne rugăm.

Am mers cândva cu un taxi și șoferul înjura de mama focului pe toți partenerii de trafic, dar când trecea prin fața unor biserici făcea cruci ample și avea la parbriz iconițe și crucifix-uri atârnate. El avea credința lui și avea propriile norme ale curățeniei spirituale. Când eram copil, am auzit babe drăcuind în biserică și când i-am zis mamei, mi-a răspuns că le-a luat Dumnezeu mințile și nu știu și ele ce fac. 


(12 iunie 2022)

365 împotriva României: Dumitru POPESCU DUMNEZEU cioplitor de cult în vorbe

Dumitru POPESCU avea nume politic. Se numea Dumitru, nume frumos, ca toți cei ce-l poartă, nume care trece spre Mitică, Mitu sau Mitre. După aceea POPESCU era atât de politic încât nimic nu mai trebuia să se spună despre cineva ca să se concluzioneze că este un tovarăș de nădejte.

Acum este recunoscut sub numele de Dumitru POPESCU zis DUMNEZEU, dar în vremurile autentice ceaușiste, eu am auzit nu numai pe șoptite, ci cu voce tare zicându-i-se Dumitru POPESCU DUMNEZEU pur și simplu. Nu este o chestiune excentrică, ci este o chestiune prin care sclavii din jurul lui, egali întru mediocritate cu el, îl proslăveau pentru a-și primi darurile și nicidecum pentru a-l ridiculiza din punctul de vedere al puterii discreționare. Să nu uităm că cei din anturajul lui Traian BĂSESCU îi ziceau acestuia pe la spate ZEUS, căci caracterul său discreționar în a împărți totul îi permitea cu lejeritate o astfel de asociere. 

Despre Dumitru POPESCU DUMNEZEU ca scriitor nu am a zice prea mult cap-coadă o carte scrisă de el au eșuat pentru că Dumitru POPESCU DUMNEZEU era:

- arid,

- neinteresant,

- previzibil,

- primitiv,

- schematic,

- lălăit,

- greoi,

- sacadat.

Scriu aici despre Dumitru POPESCU DUMNEZEU doar că el a fost tartorul cultului personalității lui Nicolae CEAUȘESCU, depășindu-și cu mult pe cei înrolați în a-i construi acestuia soclul de mămăligă unde să-i așeze statuia călărind un măgar. El intuia cu mare precizie ceea ce-i plăcea lui Nicolae CEAUȘESCU să audă și cum CEAUȘESCU și muierea lui erau niște oameni slabi, chiar credeau acele vorbe, ca fiind cele care spun marile adevăruri despre ei. Deși Nicolae CEAUȘESCU nu mai era tânăr când s-a  văzut cum HRUȘCIOV dă de pământ cu STALIN tocmai pentru acel cult exacerbat al personalității, trebuia să învețe ceva, ceea ce nu a făcut. L-a lăsat pe Dumitru POPESCU DUMNEZEU să-și bată joc de ele în fel și chip, crezând că-i face bine, că slujește în acest fel cauza. Acum să nu se creadă simplist că Dumitru POPESCU DUMNEZEU o făcea de unul singur. El era înconjurat de inși de aceeași teapă cu el, gata să-și vândă mama și sora pentru un blid de linte, ceea ce-i dădea putere și mai mare lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU în a amplifica balonul de săpun din jurul lui Nicolae CEAUȘESCU. Consider că Dumitru POPESCU DUMNEZEU nu a fost un factor de progres pentru literatura de la noi din epoca CEAUȘESCU, ci a fost o frână care a scrâșnit puternic ori de câte ori se înregistra o tendință de a ieși din front a scriitorilor. Citeam în Scânteia cuvântările lui la congrese și plenare ale pcr și limbaj de lemn ca al lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU mai rar să se fi întâlnit. Tocmai pentru faptul că iubitul conductor Nicolae CEAUȘESCU se auzea prin glasul lui Dumitru POPESCU DUMNEZEU îl făcea pe dictator să-l aprecieze și mai mult ca pe un frate de sânge în ale doctrinei pe care el credea că a creat-o, dar care era de un primitivism atroce, așa cum spui că noaptea e întuneric sau vara nu-i ca iarna.

(18 august 2018)