DOI nu este acronimul de la Digital Object Identifier pe care de la un timp toată lumea îl preferă în prezentarea articolelor din reviste cu mult mai civilizate decât am crede, ci este nota 2 adică doi.
Totul a început pitoresc, cu discuții civilizate la telefonul ..... unde am discutat cu doamna..... Prezentarea din partea hotelului și restaurantului a fost de o amabilitate sustect de exagerată, ceea ce trebuia să-mi dea de gândit. S-au făcut plățile și așteptam optimist evenimentul numit Revelion 2018.
A venit ziua de 31 decembrie ora 14,30. La recepția hotelului de 5 stele am fost identificat și când să primesc cartelele de a intra în camera 312, surpriză: mi s-a spus că nu este plătită camera. Am dat niște telefoane și am intrat în posesia facturii de plată și am primit cartelele. Până aici, nota 2(doi) căci nu eu trebuia să asigur comunicarea între compartimente, ci ei acolo cu un management adecvat, eficient și operațional.
Știam că masa la care vom fi așezați este cu numărul 22 ceva mai retrasă în raport cu locul unde era un DJ și chiar orchestra.
A venit ora de coborâre de la cameră la restaurant, adică 20,30 în seara de 31 decembrie 2017. Surpriza nu a fost deloc mică. Masa 22 era între două uși, cea de la intrare și ușa de la bucătărie, pe un interval, construită din alipirea a două mese de 4 persoane, obișnuite de restaurant, unde am fost înghesuiți 12 inși, la o jumătate de astfel de masă fiind amplasați eu, soția și încă doi prieteni cu care făceam Revelion 2018. Deci pentru toată acestă porcărie nu am cum să dau decât nota 2(doi) organizatorilor acestui eveniment.
A început programul și un DJ disperat cu o stație dată la maximum a început să vorbească și a vorbit și a vorbit, făcând reclamă hotelului și anunțînd tot felul de chestii nepotrivite momentului. A început și muzica, foarte tare, de nu se discuta cu vecinul de niciun fel. Mi se garantase că muzica nu va fi așa de tare ci va fi ceva ambiental, reconfortant și la masă se va discuta fără nicio dificultate. Și pentru acele zgomote infernale, în neconcordanță cu ceea ce mi s-a promis, acord nota 2(doi), ca să nu spun că muzica fiind așa de tare, avea un hârâit supărător. Au venit și niște cântăreți de mâna a șaptea, care nu au avut repertoriul verificat și au repetat niște așa-zise șlagăre de mai multe ori, din care cel cu alunița pe pulpiță cântat de Viorica de la Clejeani, a fost în top ca frecvență de repetări, drept pentru care cântăreților și repertoriului lor le dau tot nota 2(doi). Orchestra cu vioară, nai și ce-o mai fi fost acolo avea bază în clape, dând o sonorizare de bâlci. Și ea tot 2(doi) primește, căci o orchestră de muzică populară nu are sonorizarea de bâlci, taraful fiind cu totul altceva.
Am cerut un cappuccino fără cofeină. Chelnerul mi-a zis că nu are. După un timp, a venit cu o ceașcă de facea fără cofeină ca o zeamă ce semăna mai mult cu spălătura de vase. În comuna Domnești la o nuntă, în câmp, la acel salon mi s-a servit cappuccino fără cofeină, iar aici la 5 stele, nu, drept care pentru acea cafea fără concentrație, care era de faăt o mare porcărie, dau nota 2(doi).
Despre apa plată nu am decât cuvinte de laudă, dar despre vin nu zic tot așa. Am cerut Cabernet Suavignon și chelnerul a venit cu Sauvignon Blanc. A rugat să vină cu roșu. A venit cu o sticlă despre care mi-a zis că este Cabernet Sauvignon dar era merlot. Pentru acestă chestie îi dau nota 2(doi). La standardele lor trebuiau să aibă de toate, inclusiv Cabernet Sauvignon căci așa fusesem asigurat când am vorbit la telefon.
Despre tort ar fi trebuit să scriu la superlativ după cum arăta și după spectacolul cu artificii. Numai că el a fost defectuos proporționat încât la masa mea mi-a ajuns în farfurie o fărâmă de tort, în care era pusă o furculiță, ca să pară mai mare, drept care și acestor gesturi nu am cum să le acord mai mult de nota 2(doi).
Ca să fie pusă cireașa de pe tortul Revelionului 2018, la acest stabiliment a început pe la ora două spre dimineață să se fumeze, încât Ovidiu, băiatul care a câștigat dreptul de a se prezenta la Eurovizionul 2016 dar din cauză că nu se plătiseră taxele nu a mers acolo, a trebuit să facă apel la stație să audă tot poporul că e o lege care interzice fumatul, dar tot s-a fumat și asta pentru că șefii stabilimentului nu au fost fermi. Deci nota pentru acest aspect nu are cum să fie alta decât 2(doi).
În afară de mâncare care a fost de nota 10(zece), în rest totul a fost de nota 2(doi) și aici mă refer la management, la servire, la muzică, la aranjarea mesei, la băutură, la cafea. Despre artificii nu am ce zice, numai că ele nu au intrat în sfera mea de interes și nici mielul la frigare, căci eu nu mănânc carne de miel și nu se pune.
Deocamdată nu spun despre ce stabiliment este vorba, dar peste câteva zile o voi face, că merită să știe lumea ce și cum că la 500 de lei per capita, nu cred că supliciile merită în vreun fel. Se zice că makedonii au o vorbă: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de rahat, totul rahat se numește. Degeaba mâncarea a fost de nota 10. Degeaba camera a fost de nota 10. Degeaba acolo la SPA au fost facilități de nota 8. În ciorbă au fost puse prea multe linguri de rahat ca să mai fie salvat ceva. Conchid: revelionul 2018 a fost un fiasco, de nota 2(doi) și nu voi mai repeta acestă experiență că nu sunt în niciun caz masochist pe banii mei. Vorba proverbului: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
(04 ianuarie 2018)
Pentru a nu rămâne ignorant, am început documentarea. Am aflat că există în Indonezia un mamifer, numit zibetă din familia Viverridae, care se hrănește cu fructele arborelui de cafea. Nu mă apuc aici să expun ce transformări parcurg boabele de cafea în burtica acestor animăluțe, dar știu că boabele de cafea care ies din ele sunt preluate și prelucrate și rezultă cea mai exclusivistă carea din lume, care are numele Kopi Luwak, iar lumea care se respectă mai bea din când în când și o ceașcă de o astfel de cafea.
