Decăderea poporului român

 Noi putem vorbi oricât despre cât degrozavi suntem, dar realitatea ne izbește peste față în mod necruțător și vrând-nevrând suntem obligați s-o acceptăm căci nu avem încotro. Adevărul crud este acela că am intrat într-o perioadă de decădere abruptă, dacă analizăm faptul că în 36 de ani s-a ajuns la unul dintre cele mai joase niveluri, caracterizate prin datorie externă cu mult peste 50%din PIB și deficit bugetar de peste 9,4% din PIB. Înainte de 22 Decembrie 1989, data începerii Revoluției Române:

- România producea petroliere la Șantierul Naval Galați,

- România producea  locomitive la Electroputere Craiova,

- România producea  apă grea la Turnu Severin,

- România producea oțeluri speciale la Târgoviște,

- România producea autocamioane de mare tonaj la Brașov,

- România producea mobilă pentru export în multe mari combinate,

- România producea carne de pasăre la combinatul din Timișoara,

- România producea componente mecanice esențiale la IMGB,

- România producea platforme marine și utilaje performante de extracție a țițeiului,

- România dispunea de o populație cu un grad de calificare ridicat, 

- România avea un sistem educațional de foarte bună calitate le toate nivelurile.

În toiul revoluției, din piepturile muncitorilor ieșeau lozinci precum nu ne vindem țara, de parcă la colțul străzii veniseră cumpărătorii, uitându-se faptul că vânzarea presupune atât un vânzător, cât și un cumpărător. Realitatea este că ar fi trebuit ca din piepturile muncitorești să fie strigată lozinca: nu ne distrugem țara, căci vedem și noi ce s-a întâmplat cu clădirile unde odinioară erau secțiile unor întreprinderi industriale, transformate în malluri sau lăcașuri de divertisment.

Colegul meu MARX a zis că istoria este făurită de popor. Deci nu trebuie nimeni să nu se lamenteze că suntem aici, căci fiecare dintre noi a contribuit în felul lui la situația în care ne aflăm. Absența la procesul de votare, lipsa de orientare și de exigență  legate de persoanele pe care le-am propus și le-am votat, sunt numai două dintre cauzele dezastrului, dar contribuția fiecăruia la decădere, a fost esențială.

Faptul că au plecat peste 5 milioane de compatrioți ai noștri în bejenie, faptul că locul combinatelor și platformelor industriale a fost luat de structuri organizaționale oarecare, ce nu presupun forță de muncă de înală calificare, ci de așa-zis talent jurnalistic, actoricesc, vocal sau de divertisment, arată că procesul de decădere s-a produs, din moment ce oamenii și-au pierdut calificarea, statul nu are o strategie de dezvoltare coerentă a țării. Dacă de la Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul,  Al. I. Cuza, la Carol I, vorbim de creșterea poporului român, începând cu Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis, vorbim de decăderea poporului nostru, ceea ce este o realitate tristă, iar rolul lui Nicușor Dan este foarte dificil, căci trebuie să urnească lucrurile pentru a începe procesul ascendent în istoria noastră.


(10 noiembrie 2025)

Exegeții lui Gigi BECALI

Gigi BECALI nu mai este pur și simplu Gigi BECALI. Gigi BECALI este un personaj în sine. El are foarte mulți imitatori, dar niciunul nu se ridică la înălțimea originalului și de aceea încă este așteptat cel care să mulțumească publicul spectator care frenetic să aprecieze că Gigi BECALI și-a găsit dublura.

Dacă Gigi BECALI își va anunța oficial candidatura ca independent la alegerile prezidențiale din mai 2025, vor apărea tot felul de noutăți legate de viața și activitatea lui Gigi BECALI, din care cele mai multe vor evidenția parte ușor mai întunecată din viața acestuia, iar doritorii de noutăți șocante vor fi satisfăcuți de fiecare dată, iar intensitatea va fi cu atât mai mare, cu cât scormonitorii în întuneric vor găsi chestiuni și mai spectaculoase.

După ce se va fi terminat campania electorală, vor apărea și exegeții lui Gigi BECALI, pentru că viața o cere, nu Gigi BECALI, iar aceștia vor sistematiza informațiile din campania electorală și vom ști:

- notele lui Gigi BECALI din clasa a I-a până la terminarea liceului,

- cum, unde și când a susținut Gigi BECALI examenul de bacalaureat,

- unde a făcut armata Gigi BECALI,

- cum a făcut primul milion de euro Gigi BECALI,

- despre părinții lui Gigi BECALI, arborele genealogic,

- cu cine s-a căsătorit Gigi BECALI,

- câți copii a făcut Gigi BECALI,

- dar și multe, foarte multe altele, într-un volum de cel puțin 600 de pagini, căci lumea este avidă de informație, mai ales că nu este vorba despre oricine, ci despre un erou de roman contemporan.

Capitolul destinat reflectării în artă a lui Gigi BECALI va trebui musai să nu fie un capitol, ci un album, căci mulți pictori au dedicat figurii lui Gigi BECALI tablouri, căci sintagma de războinic al luminii trebuia reflectată corespunzător, ipostazele fiind ușor de recunoscut datorită faptului că în aceleași ipostaze sunt zugrăviți Ștefan cel MARE, Mihai Viteazul, Vlad ȚEPEȘ dar și mulți alți domnitori. Nu ar fi exclus ca istoriile literaturii contemporane să-l preia pe Gigi BECALI ca pe un autentic clasic în viață, punând sub analiză folosind metode și tehnici de analiză modernă opera scrisă în pușcăriile băsiste, a acestuia. Sunt sigur că vor fi scrise și librete și compozitorii vor realiza după ele opere pline de sensibilitate care se vor juca pe marile noastre scene lirice, iar baritornii se vor înghesui să-l întruchipeze pe marele Gigi BECALI, ca personaj de legendă. Nici sculptorii nu cred că se vor lăsa mai prejos și vor concepe statui ecvestre, statui cu el vorbind maselor sau statui cu Gigi BECALI în clipe de meditație. Exegeții lui Gigi BECALI vor avea mult de muncă, mai ales când este vorba de a înregistra mărturii ale unor prieteni, ale unor colaboratori, ale unor fini ai lui Gigi BECALI, care sunt sigur că vor dori să bage capul în poză.

(23 februarie 2025)

Pe când o statuie ecvestră la o primărie?

Lucrurile trebuie să meargă mult mai departe, căci este loc de mult mai mare ridicol, de o și mai mare lipsă de responsabilitate, de  grandomanie dusă pe culmi mult mai înalte.

Vreau să văd o statuie ecvestră iar pe cal să se afle primarul localității X. Statuia să fie din marmură de Carrara fără niciun firișor gri în ea. Statuia să fie executată de un mare sculptor străin contemporan, plătit cu bani adevărați din PNRR. Mai vreau ca statuia să aibă un soclu și undeva la bază, cu ochii spre primar să se afle niște statui ceva mai mici ale lui Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Nicolae Ceaușescu. Aș mai vrea ca respectivii să aibă brațele ridicate arătând că-l slăvesc pe respectivul primar.

Primii pași au fost făcuți cu suvvse de către primarul din Caracal care s-a așezat în pictură alături de familia lui Constantin Brâncoveanu. Este în continuare loc de mai mult.



(30 august 2023)

Tehnici și metode moderne prin care artiștii se prostituează

Dintotdeauna au existat artiști care s-au prostituat fără ca cineva să le ceară explicit acest lucru. Prostituarea artiștilor nu se face la întâmplare, ci există tehnici și metode, unele mai moderne decât altele, prin care artiștii practică prostituția intelectuală, zic ei, prostituție pur și simplu, zic eu. Voi lua rând pe rând modalitățile prin care artiștii exersează cea mai veche meserie din lume și nu gratis.

Prostituția prin scrierea de versuri prin care așa-zișii poeți ridică în slăvi pe puternicii zile, înzestrându-i cu calități pe care aceștia nici nu le au și nici nu și le doresc, pentru că pur și simplu, nu sunt interesați de ele, din moment ce ei se află în fruntea bucatelor și sunt conștienți de adevărata lor valoare, care de fapt este la limita spre zero, lucru care nui deranjează, ci-i amuză.

Prostituția prin scrierea de cântece dedicate puternicilor zilei, unde compozitorii se screm să facă melodii ușor de reținut, iar textierii se luptă să potrivească vorbe care să ridice în slăvi pe respectivii, ca și cum cineva ar crede că așa stau lucrurile, deși atât compozitorii, cât și textierii conștientizează că totul este fals grosolan, dar se ascund în spatele unor argumente aiuritoare când este vorba de bani mulți.

Prostituția prin prezentarea în pictură ca personaje care preiau momente glorioase din istorie, a unor puternici ai zilei, realizând transfer de notorietate prin alăturarea lor în compania unor domnitori vestiți, a unor regi sau a unor personaje legendare. Postarea în fresce, în tapițerii sau în grupuri statuare a chipurilor unor puternici ai zilei în companii selecte, evidențiază cu claritate, fără putință de tăgadă minusurile din caracterele celor prezenți în așa-zisele opere de artă.

Istoria artei românești este bântuită de nenumărate exemple de exersare de către artiști, unii mai mari, alții mai mici a prostituției pentru câțiva arginți, deși foamea este mare și la ora actuală, artiștilor le este cu mult mai convenabil să se afle în jurul puternicilor zilei, pentru avantajele pe care acești puternici le acordă sub forma unor firimituri aruncate cu dispreț spre artiști de la mesele lor îmbelșugate. Au existat primari care și-au făcut busturi. Au existat președinți de stat care au apărut în tapițerii, au existat fii de primari care au apărut în tablouri, dar toți erau în compania unor domnitori vestiți. Nu trebuie uitat ansamblul de busturi în care un nene stătea într-un cerc, iar pe margine erau busturile celor mai imp=ortanți bărbați de stat ai noștri din istoria de peste două mii de ani.

(29 august 2023)

Oameni care nu lasă nimic în urma lor

Ștefan cel MARE a lăsat în urma lui multe mănăstiri, Anghel SALIGNY a lăsat în urma lui Podul de la Cernavodă, Nicolae CEAUȘESCU a lăsat în urma lui Canalul Dunăre-Marea Neagră, Henri COANDĂ a lăsat în urma lui invenția motorului avionului cu reacție, Marin PREDA a lăsat în urma lui romanul Moromeții, George CĂLINESCU a lăsat în urma lui volumul monumental al Istoriei literaturii române de la origini și până în prezent, Mihail EMINESCU a lăsat în urma lui poemul Luceafărul și exemplele continuă.

Sunt oameni care au fost puternici, dar care au trăit sub vremuri și nu au lăsat nimic în urma lor. După 1989 chiar nu știu să existe careva care să fi făcut ceva memorabil. Nu s-a construit nicio autostradă de sute și sute de kilometri, nu s-a construit un spital grandios, nu s-a făcut o linie de cale ferată cu 300 Km/h ca la TVG. Numele niciunui om al acestei perioade nu este legat de ceva măreț care să dăinuie peste timp și care lumea să-l numească folosind ILIESCU sau CONSTANTINESCI sau BĂSESCU sau IOHANNIS. Există o bucată din centura Piteștiului căreia i se zice a lui VĂCĂROIU, dar atât.

Aștept anul 2024 pentru a vedea finalizată Catedrala Mântuirii Neamului și numele Preafericitului Patriarh DANIEL va fi asociat acestei ctitorii, căci Preafericitul DANIEL a asigurat continuitatea derulării acestui proiect de anvergură națională.

Nimeni nu are a se plânge de absența banilor, de absența forței de muncă, de specialiști. Oamenilor le lipsesc marile idei, perseverența și implicarea în proiecte de mare complexitate, care să le asigure dăinuirea peste ani și ani.


(12 iunie 2023) 

Ne-a lipsit NAPOLEON

Este de necontestat că NAPOLEON și aici mă refer la Napoleon BONAPARTE, a fost un geniu. 
NAPOLEON a fost un geniu militar.
NAPOLEON a fost un geniu politic.
NAPOLEON a fost un geniu ca organizator.
NAPOLEON a fost un geniu în gândire.

NAPOLEON a fost omul providențial, care a apărut în momentul de grație al istoriei Franței și a reușit să ducă Franța spre locul măreției, unde este și acum datorită lui.

Dacă stăm cu picioarele în apă rece și rememorăm momentele din 22 Decembrie 2023 după fuga CEAUȘEȘTILOR, vom vedea că a fost o liniște adâncă, specifică așteptării sosirii marelui spirit care să ia frâiele în mâini și să ducă poporul spre măreție, prin decizii și fapte de geniu. Momentele au curs greu și au fost multe, căci marele spirit s-a lăsat așteptat, prea mult așteptat, ca în final să nu apară, căci istoria neamului nostru îl epuizase când pe tron a urcat la 1457 Ștefan cel MARE și nu trecuseră cei 1.000 de ani până la apariția unui alt geniu militar, organizator de oști și de popor spre marile izbânzi.

Așa că a fost împins de la spate pentru a urca pe marea scenă a istoriei un nene pe care Nicolae CEAUȘESCU l-a marginalizat nu pentru calități ieșite din comun, ci pentru apropierea de gloată nepermis de mult, în raport cu cerințele unui conducător care se vrea eficient, dinamic și mai ales peren. Intuiția lui Nicolae CEAUȘESCU s-a dovedit a fi corectă, căci acest nene a făcut prea multe năzbâtii în intervalul 1989 - 2004 încât ne-a plasat nu la periferia istoriei, ci în afara ei. Nu voi aminti decât mineriadele și este suficient pentru 500 de ani de întuneric, regres și mizerie.

Va trebui să fim răbdători cam până la anul 2500 când speranța nașterii unui geniu pe aceste pământuri, pentru a ne milui, pentru a ne ridica, pentru a deveni ceea ce trebuie să fim și pentru a nu ne mai lamenta că alții sunt de vină pentru nereușitele noastre, din moment ce răul suprem zace în noi și când se trezește lucrează împotriva noastră, de parcă noi înșine suntem dușmanii noștri.



(06 iunie 2023) 

Vocația de lider

Lider ești dacă te naști lider. Vocația de lider nu se învață. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să-i facă pe ceilalți să-l urmeze. El era liderul.

Liderul este o persoană care are atitudine de lider.

Liderul este o persoană care are nume de lider.

Liderul este o persoană care are voce de lider.

Liderul este o persoană care are privire de lider.

Liderul este o persoană care are gesturi de lider.

Liderul este o persoană care are vocabular de lider.

Nu iei niciodată pe un nene de pe stradă să-l faci lider dacă:

- are un nume nepotrivit,

- nu știe să vorbească,

- vocea lui este stridentă,

- vocabularul lui este sărac,

- râde necontrolat,

- face glume deplasate,

- este un nepriceput.

Prin anii '50 s-a înființat o școală de literatură, unde comuniștii credeau că-i învață pe tineri să aibă talent să scrie poezii sau proză. Școala nu a rezistat pentru că s-a dovedit a fi o eroare. Cu talent de poet sau de prozatori te naști sau nu te naști. talentul ți-l dă Dumnezeu, nu omul. La fel și cu școala de lideri. La școala de lideri cel mult se cizelează cel născut să fie lider, pentru a fi un lider și mai bun, dar nu faci acolo dintr-o mârțoagă, un armăsar pur sânge.

(31 mai 2023)

O abordare a istoriei noastre

Am zis că dacă toată lumea se pricepe la orice, de ce nu m-aș petrece și eu la istorie. Mie nu mi-au plăcut lecțiile de istorie căci profesorii din școala generală, din liceu dar și din facultate aveau obsesia cifrelor.
Trebuia să știu între ce ani a stat pe tron fiecare nene domnitor. 
Trebuia să știu la ce dată s-a purtat cutare bătălie.
Trebuia să știu câte mori erau în Țara Românească.
Pentru mintea mea de atunci, istoria era ceva altfel. Eu doream să înțeleg de ce turcii veneau peste noi, de ce domnitorii fanarioți s-au aciuat pe Dâmbovița și mai ales, cum a fost posibil ca un partid cu ceva mai mult de 1.000 de membrii să câștige alegerile din 19 noiembrie 1946 cu aproape 70%. Cărțile de istorie pe care le-am citit arătau de la o poștă ca o însăilare descriptivistă de fapte, aproape fără nicio logică. 
În acest context, deși nu-mi stă în fire, m-am apucat să scriu o istorie, dar nu o istorie ca toate istoriile, ci o istorie altfel, fără a face distorsiuni, ci o interpretare a ceea ce am trăit sau am aflat, exact cum am crezut eu, fără a fi subordonat unei idei fixe și mai ales fără a fi în simbria cuiva, așa cum au fost unii de teapa lui ROLLER.  Îmi aduc aminte cum a zis Pierre CORNEILLE: Le  Cid e gata. Mai doar să-l scriu. În cazul meu, Istoria e gata, trebuie doar s-o postez și o voi face în anul 2023.

(18 decembrie 2022)