1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile LĂZĂRESCU

Matematicianul Vasile LĂZĂRESCU este exemplu clasic de programator în limbajul COBOL care vrea ca programele scrise de el să rezolve efectiv problemele definite de beneficiar. Am văzut persoane care scriu programe de dragul de a scrie programe, care nu prelucrează datele beneficiarilor și oferă soluții cu care nimeni nu are ce să facă. 

Vasile LĂZĂRESCU trăia în mijlocul beneficiarilor lui. Le înțelesese problemele și ar fi putut să lucreze cot la cot cu ei. Stăpânea foarte bine esența economică a tuturor documentelor. Știa să formalizeze tot ceea ce era deg=finit în tabelele pe care le scoteau programele lui.

Din discuțiile pe care le-am avut cu Vasile LĂZĂRESCU am învățat și eu ce înseamnă să scriu formule de calcul pentru un banal tabel în care se află pe o coloană denumirile materialelor, pe o altă coloană cantitățile din stocul inițial, pe o alta se află cantitățile intrate în magazie și pe o altă coloană se află cantitățile scoase din magazie. Există și o coloană de prețuri.

Este foarte importantă formalizarea.

N este numărul de materiale.

Mi este numele materialului i.

STINi este stocul inițial al materialului Mi.

INi este cantitatea intrată din materialul Mi

IEi este cantitatea ieșită din materialul Mi

Pi este prețul materialului Mi

UMi este unitatea de măsură a materialului Mi

Pentru a calcula stocul existent SFi al materialului Mi se folosește formula:

SFi = STINi + INi - IEi , i =1,2,3,..., N

pentru a calcula valoarea stocului final VFIN, se folosește formula:

VFIN = SUM i=1,N SFi * Pi 

Numai cine este în stare să vadă aceste formule, chiar dacă au indici nenumărați, va fi în stare să scrie și programe bune. Așa gândea Vasile LĂZĂRESCU și-i dau mare dreptate.

Am admirat la Vasile LĂZĂRESCU capacitatea lui de a înțelege problemele, de a dialoga cu specialiștii din comerțul exterior și de a le explica cu lux de amănunte cum se interpretează rezultatele de la calculator, tipărite pe hârtia de la imprimantă, fără a fi ermetic, ci a fi pe înțelesul celor care trebuiau să folosească teancurile de imprimantă și să ia decizii cât mai bune.



(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Traian LAZEA

Pe Traian LAZEA  l-am cunoscut în Centrul de calcul al ASE, căci era absolvent al Secției de Informatică Economică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, din vremurile când se zicea că un absolvent de informatică economică se dădea la schimb cu 18 economiști fabricați de facultățile de științe economice, după cum se bârfea prin târg.
Traian LAZEA  lucra în sectorul lui Vasile IONESCU, sector care se ocupa de proiectarea de sisteme informatice pentru întreprinderi și combinate. El stătea în birou cu Mihai IONESCU, dar și cu Ion MARCU, toți absolvenți de marcă și foști colegi de facultate.

Traian LAZEA  provenea dintr-o familie numeroasă, cu doi părinți și cinci băieți. El era o fire veselă și sportivă, căci era jucător de tenis. 

Traian LAZEA  făcea analiză de sistem.

Traian LAZEA scria programe.

Traian LAZEA rula curent programe pentru a oferi soluții beneficiarului.

El, ca mulți dintre colegii lui, parcurgeau toate etapele ciclului de realizare a unui sistem informatic, exact așa cum fac marii profesioniști. Acum mulți ani, în cartea mea Programarea standard, pe care am publicat-o la editura Litera din București în anul 1980 scriam că un analist de sistem informațional, trebuia să fi fost mai înainte un excelent programator. Afirmația mea a iritat pe anumiți analiști, dar Traian LAZEA  era un analist autentic, pentru că era și un programator de înaltă clasă.

Eu am discutat de multe ori cu el și de la el am deprins că trebuie să ai multă răbdare cu cei care-ți prezintă problema pe care trebuie s-o rezolvi pe calculator, pentru a surprinde toate nuanțele și pentru a extrage din muntele de pietriș, cele două sau trei bobițe de aur, care de fapt sunt descrierea problemei de rezolvat. Am admirat la Traian LAZEA  calcul și zâmbetul lui care inspira optimism și încredere că un sistem informatic bine pornit, va curge lin și implementarea sa va fi de succes.


(01 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Codrin IONESCU

Și Codrin IONESCU asemeni lui Mircea MAGDA, era un absolvent cu 5 ani de facultate, al Secției de Informatică Economică de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El lucra în același birou cu Mircea MAGDA și m-a impresionat că atunci când era de lucru, Codrin IONESCU lucra, iar dacă era de glumă, Codrin IONESCU glumea. Am admirat la el seriozitatea cu care se așeza la birou și nu se ridicat de acolo decât numai după ce termina ce-și propusese să facă. El avea o față luminoasă și un zâmbet care te cucerea și-ți crea o stare de confort în dialogul cu el. Codrin IONESCU nu dădea niciodată senzația că este supărat, că ar avea vreo problemă. M-a impresionat o dacă când la un seminar științific al sectorului a prezentat el alături de colegii lui ceva despre baza de date statistică a personalului din învățământ. Mi-a plăcut că a vorbit liber. Era cu halatul lui cel alb de salariat al Centrului de calcul al ASE și avea niște planșe cu niște algoritmi codificați de regăsire a informației în baze de date mari, căci în acele vremuri, o bază de date cu 400.000 de înregistrări era o bază de date foarte mare.

Mi-a plăcut la Codrin că făcea tot ce trebuie făcut. El scria programul pe foi. El ducea foile de programare la sala unde se perforau. El mergea și lua cartelele perforate. El își verifica jobul. El ducea cutia cu cartele și tot el prelua cartelele și foile de imprimantă după ce programul era rulat. Este impresionant să vezi că o persoană derulează în liniște, întreg ciclul de realizare a componentelor ce-i revin, fără să facă valuri și acest lucru trebuie spus despre Codrin.

(19 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea MAGDA

Mircea MAGDA era absolvent al Secției de Informatică Economică de la facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, din vremurile bune, când facultatea se făcea pe o perioadă de 5 ani și disciplinele erau predate de profesori adevărați, care aveau o vastă experiență în producție. 

Mircea MAGDA lucra în Centrul de calcul al ASE în biroul de la sala 2316 de azi și avea colegi pe Margareta PENCEA, Codrin IONESCU, Cristian POPESCU, Rodica MARINESCU și Ioan CATONA.

M-a impresionat la Mircea MAGDA calitatea lui de programator de înaltă clasă, care lucra la baza de date a învățământului, un proiect deosebit de important, care se baza de niște algoritmi de populare, de căutare și regăsire a informației pe care îi gestiona un matematician, despre care eu nu am avut niciodată o părere foarte bună dintr-o mie de motive.

De multe ori am vorbit cu Mircea despre chestiuni de programare, căci doream să mă conving de unele aspecte legate de modul în care sunt regăsite informațiile, căci eu citisem o carte cu titlul Information Retrieval și doream să mă conving că am înțeles bine lucrurile. Nu prea aveam eu încredere în chestia cu fișierele inverse și din ce discutam cu Mircea, nu eram prea departe. Cuvântul lui de programator care implementa software pentru o bază de date orientată spre prelucrări statistice a cântărit greu. În plus, explicațiile lui, m-au convins pentru viitor, că variabilele pointer se extind și la suporții externi, folosind deplasări și ceea ce noi numim în limbajele de asamblare adresare relativă.

După ce s-a desființat Centrul de calcul al ASE, l-am reîntâlnit pe Mircea MAGDA în Aula Magna în vremea când eram șef de catedră și era o aniversare a Secției de Informatică Economică la 20 de ani parcă. Era același tip zâmbitor, pe fața căruia vedeai precizia profesionistului și în privirea căruia citeai inteligența sclipitoare a meseriașului desăvârșit. Sunt sigur că dacă Mircea MAGDA s-ar fi născut în locul potrivit, la momentul potrivit și ar fi avut contextul potrivit, ar fi dezvoltat proiecte cu totul remarcabile. Noi suntem bântuiți de mitul meșterului Manole și ce construim ziua, demolăm noaptea. Așa s-a întâmplat și cu baza de date statistică aflată la ministerul educației, care era bună, căci am verificat-o și eu, dar care din varii motive nu s-a folosit, căci forțele retrograde sunt mult mai puternice decât progresiștii.



(19 februarie 2023)

Rodica MARINESCU

Despre Rodica MARINESCU s-au spus multe lucruri. Eu am cunoscut-o pe Rodica MARINESCU atunci când veneam în biroul matematicianului Ioan CATONA pe când lucram la implementarea sistemului BOMP de la IBM pentru Întreprinderea de Anvelope Danubiana. Rodica MARINESCU avea biroul în actuala sală 2316 chiar la intrare în fața ușii. După un timp, biroul lui Rodica MARINESCU a devenit la sala 2320, tot așa în fața ușii, dar ea stătea cu spatele spre fereastră. Circulau tot felul de legende legate de nefericirea lui Rodica MARINESCU, dar eu aveam cu totul alte treburi de rezolvat.

Știu că Rodica MARINESCU avea o fetiță care dorea s dea examen la medicină. În birou se bârfea că Rodica MARINESCU o asculta pe fetiță la anatomie și ajunsese la repetarea cărții cu numărul 63. Toate femeile din Centru de calcul al ASE își dădeau coate și zâmbeau când pronunțau numărul 63. Știu că a venit examenul de admitere la medicină. Știu că în acei ani se intra foarte greu la medicină. Știu că în anul acela au dat examen de admitere la medicină copiii unor mari vedete din ASE, dar surpriza generală a fost când s-au afișat rezultatele și dintre toți copiii vedetelor din ASE, niciunul nu a fost admis, în schimb, fetița lui Rodica MARINESCU, care nu era deloc vedetă, care nu se bătuse niciodată cu cărămida în piept cu ceea ce făcea și dregea ea, în sensul banilor cheltuiți pe meditații pentru admiterea la medicină, deci fetița lui Rodica MARINESCU a intrat la medicină și nu oricum, ci cu o medie foarte bună. 

M-a impresionat Rodica MARINESCU pentru tenacitatea ei de a o ajuta pe fiică-sa, pentru perseverența de a urmări obiectivul său determinant, pentru știința ei de a doza eforturile fiice sale ca în ziua examenului să fie la cota maximă a potențialului ei intelectual.

(19 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Radu MÂRȘANU

Și Radu MÂRȘANU mi-a fost student și cu el, dar și cu alți colegi ai lui am plecat în primăvara anului 1977 în Bulgaria și am vizitat localitățile Plevna, Grivița, Smârdan, căci se împlineau 100 de ani de la Independența României și UTC trasase sarcina ca tinerii să-și cunoască istoria, iar eu, asistentul Ion IVAN îi însoțeam, cu un aparat de filmat Quartz.
Cu Radu MÂRȘANU am fost colegi prin Centrul de calcul al ASE, căci eu aveam birou acolo și lucram cu cei din Centru de calcul la contracte. Îmi aduc aminte că la o zi aniversară a lui Radu MÂRȘANU a venit soția lui cu un tort excepțional. Am cerut rețeta. Mi-a dat-o și am folosit-o mereu, că tare bun mai ieșea acel tort!
Se iau șase ouă.
Se separă albușurile de gălbenușuri.
Se bat spumă albușurile.
Se pun șase linguri de zahăr și se continuă să se amestece până albușurile devin ca o bezea.
Se pun șase linguri de făină în ploaie și se amestecă cu grijă să nu cadă compoziția.
Se unge o cratiță, se pune foaie de pergament, se răstoarnă compoziția.
Se bagă la cuptorul încins în prealabil.
Se așteaptă să se coacă, fără a se arde blatul. Nu se scoate instantaneu din cuptor pentru a nu cădea.
Se iau cele șase gălbenușuri, se pun într-o crăticioară în bain-marie și se mestecă.
Se pun șase linguri de zahăr și se mestecă până devine o pastă omogenă.
Se pun trei linguri de cacao și se mestecă foarte bine.
Când totul este o pastă omogenă se ia crăticioara și compoziția se lasă la răcit.
După răcire, se ia 1/2 pachet de unt și se amestecă, obținându-se crema de ciocolată.
Se ia un ibric de 1/2 litri de apă. Se pun 4 linguri de zahăr și coajă de portocală și se fierbe.
Când siropul este destul de dens se pune la rece.
Se ia blatul și se secționează, obținând două discuri.
Se pune un disc pe un platou și se însiropează. Se pune cremă de ciocolată pe blat.
Se acoperă blatul cu al doilea disc. Se însiropează și acesta. Se acoperă cu restul de cremă.
Așa s-a obținut torul de ciocolată!
Cu Radu MÂRȘANU am fost coleg de catedră până m-am pensionat eu. La o Conferință Internațională de Informatică, la care s-a făcut o deplasare în deltă, l-am întâlnit pe Radu MÂRȘANU și pe fiul său, mare amator de artă fotografică, dotat fiind cu niște aparate foto cu niște teleobiective de n-am mai văzut la viața mea și cu care a fotografiat pelicanii ca nimeni altul!

(11 februarie 2023)

CSIE'50 - baza de date a profesorilor

Când prin anii ' 80 la o expoziție organizată pe holurile clădirii din Dorobanți a Facultății de Cibernetică am văzut sub sticlă un brevet pe software, m-am minunat. Era vorba de o aplicație de realizare a bazei de date a profesorilor sin sistemul educațional din țara noastră. Era un produs de concepție românească 100%. Eu știam cu exactitate ce și cum, dar acolo a funcționat cu exactitate ceea ce era în bancul acela cu asistentul universitar. Asistentul merge la profesorul său și-i spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Profesorul merge la decan și-i spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Decanul merge la rector și spune că a scris un articol și vrea să-l publice. Rectorul se uită la articol, este de acord. Spune că sunt prea mulți autori și propune să fie scos din lista de autori chiar asistentul universitar.

Acolo erau mulți coautori ai proectului, software și algoritmi, în frunte cu directorul Centrului de Calcul, bineînțeles, care cred numai că doar îi încurajease, căci algoritmi și scriere de texte sursă nu avea el habar. Era în listă și șeful de sector, mă rog, pentru asistență și pentru că suferise în tăcere cu echipa. dar echipa era prea numeroasă și mulți de acolo cam lipseau. Știu că din echipă făceau parte Gabriel Diaconescu, care era și creierul întregii construcții, Manole Velicanu, Mircea Magda, Liviu Toma, Viorica Ștefănescu, Margareta Pencea, Vasile Ionescu. Mai ar trebui amintiți aici și cei care au lucrat la încărcarea celor peste 400.000 de articole în baza de date. Știu că la o vizită a mea la Oficiul de calcul din Ministerul Educației și Învățământului, prieteneul meu Ion Marcu și șeful lui Virgil Chichernea, cel care mai târziu a devenit profesor de informatică la Universitatea Româno-Americană, mi-au arătat că merge și eu am verificat după o cheie, regăsind datele ce defineau activitatea soției mele, profesoară de fizică la o școală generală din București. M-a uimit nivelul de detaliere care era acolo. Cred că fără efort s-ar fi introdus și numărul de la pantofi, că prea multe se găseau în descrierile acelea. În plus, uimea după câte criterii se regăseau și se selectau articolele acolo. Am verificat cu data de naștere a mea și mai știam încă doi profesori, care mi i-a arătat aplicația, ceea ce arăta că datele erau complete și corecte, ceea ce era mare lucru în acele vremuri.

Acum se vorbește de baze de adte de milioane de înregistrări, dar surprizele sunt destul de bizare, dacă mă gândesc la generarea de chei unice, care sunt de fapt chei duble. Știu o cântăreață, care la decesul într-un accident, s-a văzut că avea cnp comun cu al altei persoane. Și am mai văzut și altceva, chiar despre mine o operatoare mă acuza că nu-mi știu adresa, dar ea nu avea baza de date actualizată, căci din 1987 până în 2001 numele străzii din Dumitru Petrescu cel comunist, devenise Turnu Măgurele. Nu mai sciu nimic că mă supăr și nu vreau, dar baza de date a profesorilor era prea frumoasă pentru a rezista unor micimi inerente și mioritice, căci de conversie nu a fost vorba. dacă cineva vrea mai multe detalii, le va găsi în lucrarea elaborată de un grup format din G.Diaconescu, M.Velicanu și alții, intitulată  Sistemul de regăsire MUSCEL –faciltăţi şi restricţii, prezentată  la a 5-a Consfătuirea MEI de la Timişoara 26 iulie 1982, care cred că se găsește într-un volum, măcar multiplicat pe undeva.

(25 martie 2017)