CCR a dat verdictul!

Ieri, la ceas de prânz, CCR a dat verdictul: nu.

Cum era și de așteptat, conform proverbului, nimeni nu spune: Doamne, ia-mi, ci toată lumea zice, Doamne, dă-mi, CCR nu avea logic niciun interes să declare constituțională o lege care vine în conflict flagrant cu propriile-i interese, chiar dacă cele ce erau scrise în lege se aplicau peste câteva zeci de ani, dar se aplicau și peste acest lucru era imposibil de trecut.

Eu am dat soluția. Se definește un interval. Toate pensiile sunt translatate în acel interval și dacă am vorbit de denominare, acum vom vorbi de renominare și nimeni nu mai are nimic de zis, că piesele se reașează toate pe tabla de șah, cu condiția existenței unei legi în care să se vorbească cu adevărat de egalitate între toți și nu de privilegii pentru unii.

Și în anul 2999 se va vorbi tot despre pensiile speciale și la alegerile parlamentare, partidele se voi întrece în promisiuni legate de eliminarea lor, iar acest lucru nu se va întâmpla, dacă nu se va face renominarea.


(21 octombrie 2025)

Abordări civilizate legate de pensiile magistraților

Acum, cei ce au făcut legile se dau cu c-r-l de pământ și-i arată pe magistați că este inadmisibil ca pensiile lor să fie:
- mai mari decât salariile brute,
- obținute la 48 de ani ca vârstă,
- atât de mari.

Așa cum stau lucrurile acum, chestia cu vârsta de pensionare a magistraților se rezolva elegant astfel:

- cine vrea să se pensioneze la 48 de ani, să se pensioneze la 48 de ani,

- cine se va pensiona la 55 de ani va primi 5% în plus la pensia cuvenită de la 48 de ani,

- cine se va pensiona la 60 de ani va primi 10% în plus la pensia cuvenită de la 48 de ani,

- cine se va pensiona la 65 de ani va primi 15% în plus la pensia cuvenită de la 48 de ani.
Sunt sigur că magistrații vor dori să rămână în activitate dacă pensiile lor vor crește cu cât vor amâna momentul pensionării, mai ales că societatea românească nu le oferă oportunități senzaționale de a continua să fie activi după pensionare. Sunt războaie pe care politicienii nu trebuie să le înceapă, din moment ce se știe că le vor pierde cu certitudine, iar umilințele și celelalte poveri cu care se vor confrunta ani și ani după aceea, vor fi greu de suportat, căci pacea nu se va încheia niciodată.  

În societate funcționează un principiu simplu: oamenii vor să primească ceva în plus. În vremurile bolșevice, eram într-o bază de practică și la împărțirea unor bani, dintr-o eroare un nene a primit cun un leu mai puțin decât colegii lui și deranjul a fost imens, căci omul nu accepta să fie evaluat și rezultatul muncii lui să fie cu un leu mai puțin. Am observat că cel căruia i se dă 100 de lei, va fin nemulțumit dacă i se rețin 5 bani, chiar dacă apar zeci și zeci de motive raționale care au dus la diminuarea de 5 bani. De aceea, încercările de a se umbla la pensiile magistraților, în sensul diminuării lor vor eșua lamentabil. Eu am soluția de a rezolva problema, dar acest lucru, presupune oarece matematică și nu voință politică, dar creier cât cuprinde, da!


(03 august 2025)

Ce înseamnă să fii lipsit de onoare

Deși credem că la vârful statului oamenii sunt de onoare, avem surpriza neplăcută să constatăm că mulți dintre cei ce ar trebui să fie exemple de onestitate, de onoare și de caracter, nu sunt nici pe departe așa cum ni i-am imaginat noi, ba din contră, sunt exact opusul, adică sunt oameni:
- slabi,
- lacomi,
- avari,
- șmecheri,
- imposibili,
- lași.
Numai așa se explică nenumăratele sporuri și așa-zisele includeri în zonele speciale, a unor indivizi care nu au nicio legatură cu eroismul, cinstea, moralitatea și discreția.

Faptul că în constituția noastră nu figurează niciodată cuvântul onoare alipit cetățeanului, este clar că oamenii fără onoare sunt cei care văd lumea strâmb, pentru că ei nu au principii morale, ei nu știu ce înseamnă integritatea și nu se sinchisesc să accepte că și ei trebuie să respecte legile și mai mult, nu trebuie să creeze acel context prin care legi date special pentru ei, să-i favorizeze. Dacă aqr fi existat un dram de onoare la oamenii din vârful statului, evidenti, azi, nu am fi fost confruntați cu anomaliile care au generat acest marasm, din care nu mai ieșim și din care nu vom ieși niciodată, dacă răul nu va fi tăiat de la rădăcină.


(05 iulie 22025)

Singura cale de a scăpa de pensiile speciale!

Eu dețin soluția sigură de a scăpa de pensiile speciale!
Orice încercare de a scăpa de pensiile speciale în logica în care la CCR sunt personaje care beneficiază de aceste pensii, este sortită eșecului.
Există o singură modalitate de a scăpa de pensiile speciale. Pentru aceasta este nevoie de curaj, de un matematician adevărat și de acțiune fermă bazată pe echitate și pe posibilitățile reale ale economiei.

Există informatică.
Există matematică.

Există tiparniță pentru noile bacnote.

Stabilizarea nu este o noutate în România.

Totul este ca procesul să se facă într-o noapte, să fie instantaneu și să fie simplu, pentru ca tot poporul să-l aplice întocmai. Procesul se bazează pe recalculare cu translație a elementelor unui interval, folosind o formulă, într-un alt interval și fiecare să știe unde se plasează în noul context.

Nu spun mai mult, că nu vorbesc gratis pentru nimeni.

(24 decembrie 2024)

Harababura economică

În vremea studenției mele am învățat despre legile economiei socialiste, legi făcute de om, după chipul și asemănarea lui, dar despre care se spunea că sunt legi mobiective, dar în realitate erau încărcate de subiectivism până la obscenitate.
Societatea așa-zisă democratică pe care, chipurile, ne scremem s-o edificăm, este și ea bântuită de tot felul de chestii, foarte departe de ceea ce ar fi legile economiei capitaliste, din moment ce statul intervine brutal și artificial între producătorii privați, cu tot felul de așa-zise măsuri de stimulare a econom,iei.
În loc să fie lăsate legile economiei de piață să funcționeze natural și normal, iar reglajele să se facă prin pârghiile specifice raporturilor cerere-ofertă, statul intervine și face el ce face că orice cârpeală a lui, se transformă ca un bumerang împotriva a tot ceea ce se dorea reglat.

În acest context apare harababura economică. Aceasta este caracterizată prin:

- stagnare,

- artificii,

- polarizări,

- sărăcire,

- non-valori.

Singura modalitate de a ieși din marasmul în care se3 află economic struțo-cămilă, nici de piață, nici planificată, este de a redefini un punct de start, de la care economia de piață 100% de piață să devină funcțională, în care artificiile introduse de stat și de parlament să fie anihilate dintr-o dată, în bloc și față de acest moment de start să se pornească pe drumul clar al economiei de piață, în care statul intervine discret și eficient. Pasul ce trebuie frăcut este acela al definirii unor limitări pe care economia le suportă și nimeni și nimic nu mai trebuie să iasă din acele tipare, obiectiv definite, prin puterea reală a economiei.

Niște economiști cu creier trebuie să stabileaqscă raportul R, adică raportul dintre cel mai mic și cel mai mare. Dacă unu este cel mai mic, Ț este cel mai mare și de la R se măsoară totul. Cine nu acceptă această realitate, face ceea ce se face acum, adică nimic, adică drumul de la parlament spre CCR și deandăratelea, fără a se schimba nimic, adică rămânând împietriți sau în involuție.


(08 iunie 2024)

Știm oare să ne privim în oglindă?

Răspunsul este: categoric, nu!
Dacă am ști să ne privim în oglindă, am vedea că nu semănăm nici cu Alain DELON, nici cu Brad PITT, nici cu Gerard BUTLER, nici cu Arnold SCHWARZENEGGER, ci suntem noi, descendenții dacilor liberi din munții și din câmpiile spațiului mioritic, cu bune și cu rele.
Dacă am ști să ne privim în oglindă ne-am da seama că sunt alții și mai frumoși și mai măreți și mai deștepți decât noi, care ne-au luat-o înainte din foarte multe puncte de vedere și primul dintre aceste puncte de vedere este nivelul de trai.

Dacă am ști să ne privim în oglindă, am spune lucrurilor pe nume și am fi în stare să luăm un moment pe care eu îl numesc T0, moment de la care să fim altfel, să ne comportăm altfel și să devenim ceea ce cu toții ne dorim, adică oameni de onoare, cu coloană vertebrală, bărbați adevărați, care dacă spun o vorbă, vorba rămâne vorbă și faptele devin fapte, fără justificări și mai ales fără aberații.

Dacă am ști să ne privim în oglindă, am strânge din dinți și am schimba constituția, punând în articolele ei lucruri adevărate legate de onoarea și cinstea poporului nostru și dacă aș pune că toți suntem egali, egalitatea să fie în fața constituție și nu în fața legilor, care legi dacă sunt strâmbe, dar sunt votate, generează inechități flagrante între cetățeni, iar efectele se văd mai ales când criminalii sunt cei care în numele legii, își dau pedepse sub forma unor privilegii de neanulat de către ei înșiși.


(12 septembrie 2023)

Ambiții mari la politicieni mărunți

Nu voi lua în discuție promisiunile din campaniile electorale pentru că acestea sunt în proporție de peste 90% niște minciuni frumos ambalate, ca să inducă în eroare și care să-i convingă pe alegători că politicienii merită votul  lor de cetățeni onești.

Voi lua doua trei proiecte de legi și anume:

- proiectul de desființare a pensiilor speciale,

- proiectul salarizării unitare a bugetarilor,

- proiectul legii pensiilor de stat.

Toți politicienii care ajung la cârma ministerului muncii își propun să elaboreze cele trei proiecte de legi, care, desigur, ar trebui să corecteze toate inechitățile create de-a lungul anilor, de parcă nu tot oamenii au făcut legile după care funcționează acum lucrurile și parcă nu tot oamenii au adus corecții legilor deja existente, chipurile pentru a corecta nedreptăți, când în realitate adânceau inechitățile.

Îmi aduc aminte de niște elevi sub-mediocrii care își propuneau să se pregătească pentru admiterea la medicină, unde în acele vremuri bolșevice, ultima medie a admișilor era de peste 8,00. Desigur, pentru sub-mediocrii era prilej de a se plimba de două ori pe lună la meditații la București, de a se lăuda prin vecini că ei vor da admitere la medicină. Dacă rezultatul, previzibil dealtfel, era unul vecin cu dezastrul, se găseau argumente din care rezulta că elevul nu este cauza, ci cauza a fost la subiecte, la meditatori sau la alinierea planetelor, căci bieții părinți ajung să creadă orice. Așa stau lucrurile și cu politicienii mărunți. Ei nu au realizat nimic spectaculos în viața lor, dacă stăm să ne gândim la facultatea absolvită și dintr-o dată se gândesc la niște proiecte grandioase. Se știe că în ministere nu sunt mai mult de 25% specialiști de înaltă clasă, dar care nu sunt puși să realizeze acele proiecte de legi. Numai argumentul că nu au echipă este suficient pentru a conchide că cele trei proiecte de legi nu vor fi cele mai bune construcții, ci vor reflecta nivelul de profesionalism al celor care le elaborează, nivel despre care eu am mari dubii că reprezintă culmea abordărilor bazate pe teorii economice ale secolului al XXI-lea. Îmi aduc aminte că în vremurile bolșevice erau niște colegi din catedra de economie politică scutiți de a merge la practică cu studenții la muncile agricole, căci erau cooptați în niște colective care elaborau la cc al pcr prognoze ale dezvoltării economico-sociale pentru cincinalul Ț, când respectivii nu văzuseră la viața lor niciun model de prognoză și nu știau nimic din domeniul econometriei. Tot așa stau și acum lucrurile. Fără modele de simulare, fără utilizarea computerului, fără specialiști autentici, rezultatele vor fi niște proiecte de legi anoste, care vor trebui amendate rapid, pentru a elimina distorsiuni considerate de unii normale, accidente.


(25 iulie 2023)

#REZIST: pensiile speciale

Colectivitatea #REZIST include persoane pentru care onoarea este un lucru esențial. În acest context, poziția celor de la #REZIST față de problemele esențiale ale societății, unde onoarea este trecută pe un plan secund, este foarte clară, ei fiind puțin toleranți sau deloc toleranți față de abaterile pe care mai ales politicienii le aduc în prim plan față de regulile eticii și onoarei.

Pensiile speciale sunt expresia unei succesiuni de interpretări mai mult decât lejere, a unor reguli de pseudo-etică și în niciun caz prin menținerea unei verticalități în ceea ce privește onoarea, ceea ce a dus la situații de-a dreptul imposibile. A pune lupul paznic la stână este luarea în derâdere a unui proverb care și-a dovedit valabilitatea de-a lungul miilor de ani de când stăm pe acest pământ.

Este imoral să pui să judece o speță pe cei care nu ai certitudinea că vor da dovadă de obiectivitate, mai ales că ei sunt parte a problemei. Există un conflict nu de interese în primul rând, ci de onoare, căci niciodată nu pui pe cel lipsit de onoare să se pronunțe în a da soluție unei probleme.

Există o soluție în pași:

- se măresc toate pensiile pentru a se încadra în raportul 1:15,

- pensiile astfel majorate rămân așa 3 ore,

- se face denominarea leului și se aduc toate pensiile la același nivel,

- viața reintră în normal cu noul leu-pensie.

Societatea trebuie așezată pe alte principii. Există o scară a valorilor în societate și ea trebuie respectată, căci deformarea acesteia are repercusiúni extrem de grave. magistrații trebuie să aibă pensii mari, care nu trebuie numite speciale, dar să fie mari. Și alte categorii sociale trebuie să aibă pensii mari, dar nu trebuie numite speciale. Artificiile stupide cu necontributivitatea trebuie înlăturate, căci așa-zisa economie la buget prin neplata contributivității, se răzbună peste ani în derularea procesului de atribuire a pensiilor. 

Sunt sigur că exponenți ai colectivității #REZIST au fost cei care au inclus în PNRR problema pensiilor speciale pentru că una dintre marile probleme ale societății legate de inechități este aceasta și pentru a fi în stare să se meargă mai departe, societatea va trebui să soluționeze și această problemă.

(1 iulie 2023)

Mecanisme și instituții nefuncționale

ANI - Agenția Națională de Integritate este înființată să identifice care sunt persoanele ce au intrat în coliziune cu integritatea. Așa au fost descoperiți indivizii care și-au angajat nevestele la ei la muncă pe banii statului, indivizi care aveau firme deși legea le interzicea astfel de lucruri, dar și indivizi care și-au promovat nevestele pe proiecte cu bani frumoși  de la stat, deși legea nu le dădea voie. Totuși ANi este nefuncțională în cazul în care unii sunt puși să dea verdicte că că sau că că, deși ei sunt implicați până peste cap și în că că și în că că. În opinia mea, nu ai cum să te pronunți în legătură cu pes=nsiile speciale, când ești posesorul unei astfel de pensii. Este de bon ton, ca atunci când ești cu musca pe căciulă, să spui pardon, ca să nu te lovească și pe tine rigorile ANI. Tot așa stau lucrurile și cu cei care-și măresc salariile votându-și singuri legile. Nu există niciun fel de opreliște în nicio direcție și e trist că ANI nu are câmp de acțiune suficient de larg. Unde onoare nu e, nimic nu e.

(20 iunie 2023)

Eu și pensia

La 65 de ani, am ieșit la pensie. Nu m-am considerat nici tânăr, nici bătrân, dar când l-am auzit pe turnătorul de Traian BĂSESCU zis PETROV,  că pensionarii sunt asistați social, mi-a venit să vomit. Eu am muncit 42 de ani, din 1970 până în 2012 și consider că nu am ajuns la mila acestui gunoi, pentru a mă face el asistat social, nu i-ar fi rușine!

Nu fac aici nicio afirmație despre:

- mărimea pensiei mele,

- pensiile nesimțite,

- ce mi s-ar fi cuvenit mie,

pentru că am alte treburi și nu-mi piert timpul cu lamentări inutile, care nu duc decât spre o fundătură. Timpul care mi-a mai rămas de trăit vreau să-l trăiesc intens, frumos și să mă bucur de fiecare zi pe care mi-o dă Dumnezeu.

Nu am așteptări de la nimeni, pentru că aș fi dezamăgit și nu vreau să trăiesc dezamăgiri. Când merg în ASE vreau să beau o cafea cu foștii colegi care sunt mai tineri decât mine, vreau să aud un banc, vreau să-i aud spunându-mi câte ceva despre realizările lor.

La români, pensionarii sunt ultimii oameni, pentru că în educația românilor bătrânii sunt inutilitățile în persoană și de aceea tinerii și maturii, au vorbe de ocară pentru pensionari. Nu mă deranjează, pentru că nu cer nimănui ceea ce nu are, din moment ce eu am obiectivele mele și nu stau să-mi pierd timpul cu indivizi care nu știu altceva decât să jignească sau să spună vorbe nelalocul lor, nu neapărat la adresa mea, ci la adresa celor din jurul lor, din care se vede cu ochiul liber că ei nu știu să poarte respect nimănui.

Mă uit cu scârbă la cât se lamentează unii și alții în jurul creșterii pensiilor, ca împărțire a unei mămăligi către nenumărați flămânzi, în loc să vorbească despre căile și mijloacele de creștere a mămăligii, căci o mămăligă, cu cât este mai mare cu atât este mai îndestulătoare.

(12 mai 2023)

1,7 milioane de turci

Îmi aduc aminte adesea de Scrisoarea a III-a a lui Mihail EMINESCU și de versurile:

Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă,

Cu o ură ne'mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă,

ori de câte ori văd prin Piața Victoriei sau pe bulevardele Bucureștiului protestatari aduși de partide sau de sindicate, prin care și partidele și sindicatele arată cât de slabe sunt.

Când însă, duminică 07 mai 2023 președintele Turciei Recep Tayyip ERDOĞAN a strâns laolaltă la un miting un milion șapte sute de mii de suflete, mi-am dat seama care este diferența între un lider autentic, puternic, determinat și niște persoane din spațiul mioritic blajin, care mimează poziția de lider.

Aici nu este vorba de diferențe de comportament ale colectivităților. Colectivitățile se comportă funcție de liderul care le conduce, de mesajul pe care liderul îl dă și de obiectivele cu care liderul împreună cu colectivitatea își propun să le realizeze.

Dacă rememorez cum s-a desfășurat mitingul din 5 februarie 2017 cu cei 250.000 de demonstranți în București și alți 250.000 de protestatari prin țară, am dimensiunea modestiei abordării, căci niciun mesaj transmis de vorbitori nu a avut puterea tunetului sau a fulgerului sau a uraganului, ci au fost mesaje moi, modeste, anoste, neinteresante și banale chiar.

1,7 milioane de suflete arată forță, putere, concentrare, capacitate, acceptarea riscului căci la mitingul din 21 decembrie 1989 a fost de ajuns un zgomot de petardă pentru ca totul să se ducă de râpă și să cadă a doua zi regimul comunist. 

Sunt tare curios dacă liderii de sindicate și de partide de la București care se laudă că păstoresc nenumărate suflete sunt în stare să mobilizeze 200.000 de suflete în momentele cheie ale luării unor decizii majore, cum ar fi să zicem chestiunea pensiilor speciale, căci 500.000 de protestatari în Piața Victoriei ar schimba atitudinea tuturor. Spaima de a dispărea de pe scena politică face minuni printre politicieni și nu numai.

(10 mai 2023)

Greșelile lui Rareș BOGDAN

Din start trebuie să spun că Rareș BOGDAN este un excelent comunicator. Este un mare avantaj în raport cu 97% dintre politicienii din PNL care au carențe grave de comunicare, dar este pe de altă parte, un și mai mare dezavantaj. Mesajul lui Rareș BOGDAN este concis, clar și nu conține elemente redundante. El are arta oratoriei, căci a citit foarte mult și vocabularul lui este bogat. În plus, are concordanță între gândire și vorbire, ceea ce-l face pe Rareș BOGDAN să dețină monopolul oratoriei în PNL. El:
- nu are pauze în vorbire,
- are o vorbă caldă,
- nu introduce cuvinte enervante în ceea ce spune,
- rostește clar toate literele din cuvânt,
- accentuează acolo unde ideea este esențială,
- își respectă interlocutorii.

Marele dezavantaj al lui Rareș BOGDAN este acela că ceea ce spune se reține și dacă nu este atent și promite ceva ce nu se realizează, el, Rareș BOGDAN, va fi taxat și nu oricum, ci foarte sever. Să nu uităm că Rareș BOGDAN a făcut câteva promisiuni pe care nu le-a onorat și spre deosebire de alți politicieni care mint de îngheață apele, lui Rareș BOGDAN i se bate obrazul ori de câte ori vreun nene supărat, își reamintește că a promis că în 30 de zile va soluționa problema pensiilor speciale. Rareș BOGDAN care a promis așa ceva, nu mai are cum să vină să spună că el a vrut, PNL a vrut, dar alte forțe s-au opus. Când a făcut promisiunea s-a bazat pe existența unei majorități, pe un text constituțional de lege și nu pe himere sau pe cai verzi pe pereți.

Rareș BOGDAN este o voce în PNL. Rareș BOGDAN este un lider în PNL. Greșelile lui Rareș BOGDAN oricât de mici ar fi, sunt puse sub lupă și devin imense, căci populația îl vede ca pe un salvator și salvatorii nu au voie să greșească, nu au dreptul să promită, căci ei capătă dimensiuni legendare, iar idealul atins de un astfel de prototip, duce spre imaginea perfectă care se proiectează de mii și mii de ori în mentalul colectiv. De aceea Rareș BOGDAN nu are voie să facă greșeli, căci lumea așteaptă altceva de la el.



(30 noiembrie 2022)

Din nou despre pensiile speciale

E la mintea cocoșului de ce criminalii, violatorii sau alte tipuri de învinuiți nu sunt consultați atunci când li se pronunță pedeapsa, pentru a se târgui în vreun fel. Tot la mintea cocoșului ar trebui ca și discuția și deciziile despre pensiile speciale să nu stea în pixurile celor care beneficiază de el.
Pentru a scăpa de pensiile speciale trebuie să se dea un algoritm de calcul care niciodată să nu mai conducă la situațiile aberante de acum. Eu propun:
- să crească toate pensiile până la nivelul pensiilor speciale pentru 24 de ore,
- să se producă denominarea leului, ca pensiile să fie într-un interval de 1 la 10.
Orice altă abordare nu va duce la nimic. Tot timpul se va găsi un argument care să dărâme orice construcție care ar duce la diminuarea pensiilor, căci nimeni nu zice Doamne, ia-mi, ci toată lumea zice, Doamne, dă-mi!
Cei ce vor avea curajul să rupă pisica în două, vor crea premisa obținerii unui alt profil al poporului român, al românului:
- erou,
- vertical,
- cinstit,
- muncitor,
- valoros.
Sunt sigur că nu voi apuca acele vremuri, dar probabil că anul 3.000 va fi anul în care un jurnalist va consemna că în 2021 a fost unul Ion IVAN, care a dat soluția pentru rezolvarea în anul 2.900  a problemei pensiilor speciale, problemă simbolică, asemeni nodului Gordian, care era de inutilitate maximă, căci economia globală și durata de viață de 300 de ani a fiecărui am nu mai necesită abordări mercantile, căci alimentația este pe bază de pastile și nevoile umane, oricare ar fi ele, au soluții în plan informatic. Aurul nu mai este etalon, diamantele nu mai sunt de 500 de ani pietre prețioase etc. etc. etc.



(11 decembrie 2021)

Jos labele de pe pensiile speciale!!!

 Când spun pensii speciale, mă gândesc la pensiile de 10.000 de euro ale unor năpăstuiți ai sorții. Sunt niște inși, suflete haine care se gândesc să-i aducă în sapă de lemn pe bieții pensionari cu 10.000 de euro pe lună, în timp ce-i lasă să huzurească pe cei cu 100.000 de bani pe lună, căci comparând 10.000 este cu mult mai mic decât 100.000.

Deja am unectat cinci batiste cu lacrămile mele, numai la gândul că bieții pensionari cu 10.000 de euro pe lună nu-și mai cumpără caviarul cel de toate zilele care și așa costă 1.200 euro/Kg. Ei nu-și mai cumpără trufele de 75.000 euro bucata, vai de capul lor! Bietyele pensionare nu mai au nicio șansă să dea 32.000 de euro pe o geantă Hermes din piele de crocodil, nu le mai ajung banii să-și cumpere pantofi de piață la 16.000 perechea sau costume de bărbați la 11.000 euro și vor umbla ca niște cerșetori de colo până colo cu haine rupe și pătate dacă sunt lăsați de izbeliște. În loc să folosească un parfum banal de 15.000 de euro își vor da cu parfumuri care-ți mută nasul.

Deja plâng cu sughițuri și nu mă mai opresc din hohote gândindu-mă la nefericiții cu pensii speciale, cărora li s-a pus gând rău în 30 de zile. Noroc că în parlament și la curte există oameni cu suflet care se gândesc la săracii acestei țărișoare și nu-i lasă să moară de foame, căci fără o tartă cu icre de Manciuria, fără un orez cu trufe, fără un țol mai așa, fără un bag, cum zicem noi englezii, oamenii aceștia vor pieri.

Așa că, jos labele de pe pensiile speciale. V-am zis eu că reduceți pensiile celor de 100.000 de bani la 10.000 de euro și apoi faceți denominarea, ca să-i aduceți pe toți în rândul lumii, căci bine zicea EMINESCU să trăim ca frații.

(04 decembrie 2021)