1.000 de oameni care m-au impresionat: Pascale OLIVAUX

Pascale OLIVAUX era doctoranda profesorului Michael FERNEY. Acolo,  a ENIBe - École nationale d'ingénieurs de Belfort, pe  care am avut posibilitatea să o cunosc în cele trei luni în care am stat la laboratorul de cercetare științifică de acolo și am văzut ce înseamnă să faci un doctorat în Franța. Acolo, doctorandul lucrează cu profesorul său coordonator științific la un contract de cercetare și are bursă. El nu mai are și servici, așa cum au la noi doctoranzii, care lucează fie ca asistenți universitari cu normă întreagă, fie sunt programatori sau analiști de sistem sau designeri sau ingineri de sistem sau administratori de rețea și de unde mai încasează un salariu.

Pascale OLIVAUX avea o temă de doctorat și era mănușă pe contractul de cercetare științifică al lui Michael FERNEY. Ea citea, se documenta, scria programe și oferea soluții ale ei, originale la problema din contract. Ea stătea în laborator opt ore pe zi și citea, cerceta, programa, mergea la seminarii, deci era dedicată 100% doctoratului, ceea ce m-a impresionat. Acolo nu era ca la noi, că și doctorandul și conducătorul de doctorat fac 1.000 de chestii care nu au nicio treabă cu doctoratul.

Îmi aduc aminte că Pascale OLIVAUX avea un program cu vreo câteva mii de linii sursă și rezultatele pe care le obținea erau eronate. A venit la mine pe care îl știa că e profesor la București în ale programării în C++ s-o ajut să depaneze programul. Am rugat-o să tipărească textul sursă de la acel program și mi-a adus un teanc mare de foi A4. Le-am luat și într-o sâmbătă și o duminică m-am delectat cu acel text sursă, fără să mă intereseze ce prelucrări face Pascale OLIVAUX acolo. Am identificat eroarea căci ea inversase niște parametri de același tip în lista pe parametri reali la apelul unei proceduri. Ea apela procedura de mia multe ori și de multe ori parametri erau puși într-o anumită ordine, numai într-un loc erau inversați. Am verificat de 2.000 de ori, cum se zice și lunea am mers la Pascale OLIVAUX, i-am explicat, a corectat, programul i-a dat rezultate OK și din acea clipă mi-au crescut cotele, căci toți se minunau cum am depanat un program fără a ști ce prelucrări face respectivul program. 

Am avut o colaborare bună cu Pascale OLIVAUX pe toată perioada în care am stat la laboratorul de la ENIBe.

(26 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Michel FERNEY

 Imediat după Revoluția din Decembrie 1989, Occidentul a început să ne viziteze și mulți dintre vizitatori au fost surprinși de faptul că noi nu suntem în stadiul de maimuțe și avem istorie, monumente de arhitectură remarcabile, colecții de artă în care se găsesc reprezentați ai școlilor de pictură sau de sculptură din țările lor de baștină. A venit o delegație din Franța și din discuție în discuție, i-am vorbit unui profesor de Mado ROBIN. Tipul a fost șocat. Când a revenit în România mi-a adus un CD cu arii din opere interpretate de Mado ROBIN.

Tot cu un astfel de prilej l-am cunoscut pe profesorul Michel FERNEY de la École nationale d'ingénieurs de Belfort - ENIBe, care era și directorul  laboratorului unde aveam să lucrez eu pentru trei luni. M-a impresionat la profesorul Michel FERNEY că nu vorbea mult, ci era om de acțiune. El conducea lucrările de disertație ale unor tineri. Acolo, un profesor face cercetare și Michel FERNEY făcea cercetare. El coordonează 2 - 3 lucrări de masterat și tot așa, foarte puține teze de doctorat. Michel FERNEY își chema doctoranzii și masteranzii la seminariile științifice, care erau foarte, foarte serioase. Problemele erau dezbătute cu seriozitate și nimic nu trecea mai departe până când nu se lămureau și cele mai mici detalii.

Profesorul Michel FERNEYm-a impresionat că era înconjurat numai de oameni extrem de performanți. La el în laborator nu era nici ruda lui X, nici favoritul lui Y, nici amanta lui Z, așa cum se întâmplă pe meleaguri dâmbovițene, unde s-au format dinastii și găști, căci un strop de iere atrage mult mai multe muște decât o cană cu fiere și învățământul superior unde sunt puține ore pe săptămână e atractiv pentru oamenii oamenii puternici căci este cea mai bună resursă pe care o împart cui nu trebuie, mai ales. Profesorul Michel FERNEY avea principii clare și era un om de onoare, care spunea verde-n față cum stau lucrurile, drept pentru care l-am apreciat enorm.

(26 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria STURZA

În anul al III-lea de studenție am avut onoarea să fac Limba Franceză cu doamna profesoară Maria STURZA, care din câte am înțeles din zvonurile care circulau prin facultate, era os domnesc. Dincolo de tot ce se vorbea, dacă am învățat ceva la limba franceză, 99,99% din franceza pe care o știu eu i-o datorez profesoarei Maria STURZA. Ea avea talentul de adevărat dascăl. Învățam la limba franceză pentru că doamna Maria STURZA mi-a insuflat dorința de a mă autodepăși. Am învățat verbe neregulate cum n-am făcut-o niciodată în viața mea. Tot ce am învățat, am reținut și acest lucru se întâmpla în anul universitar 1967 - 1968. Ca să arăt că am învățat temeinic, nu nota 10(zece) pe care eu o am în carnetul de student cu semnătura sa, ci faptul că în 1994 când am plecat în Franța la IUT Belfort la o mobilitate de 3 luni, mi-au trebuit trei zile să repet verbele neregulate și alte câteva detalii și când am ajuns acolo, după două săptămâni am mers la un seminar și am fost în stare să vorbesc două ore și să răspund la întrebări, de mă minunam și eu câtă franceză știam. Șeful laboratorului de la ENIBE m-a întrebat dacă înainte de a veni la ei mai făcusem un stagiu altundeva, căci i s-a părut suspect cât de bine vorbeam.
Totul i se datora profesoarei mele Maria STURZA și faptul că după 26 de ani încă nu am uitat ceea ce am învățat la seminariile sale, arată că avea metodă, că știa să pună accentul pe ceea ce trebuie ca noi să învățăm. Aveam acea libertate de a citi texte în limba franceză, de a face compuneri și de a povesti cu cuvintele noastre nu lucruri banale, ci lucrări literare citite de fiecare dintre noi. Întotdeauna m-am rugat pentru sănătatea doamnei mele profesoare de limba franceză Maria STURZA, iar acum mă rog pentru sufletul ei nobil, că tare multe am învățat de la ea!

(13 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan FUJINĂ

Când am efectuat prima mea mobilitate în cadrul unui proiect TEMPUS era în 1994 și mergeam pentru trei luni la IUT Belfort, în Franța. Am avut surpriza să merg acolo cu încă două persoane, una fiind studentul Ștefan FUJINĂ, pe celălalt nu-mi mai amintesc cum se numea, pentru că nu am avut prea multe dialoguri cu persoana respectivă. Ștefan FUJINĂ era bucureștean și din întâmplare, făcuse în școala elementară Fizica cu soția mea care la vremea respectivă era profesoară de fizică la școala unde învățase el. M-am înțeles foarte bine cu Ștefan FUJINĂ căci aveam multe activități în comun după ce terminam munca la IUT. Făceam cumpărăturile împreună. Mergeam la expoziții de artă împreună. Făceam jogging împreună.
Chiar când a fost terminarea celor trei luni, ne-am rezervat o săptămână să stăm la Paris și zilnici băteam orașul pe jos, mergând cel puțin 20 kilometri, fără hartă, căci oriunde mergeam, găseam ceva interesant. Am văzut tot ce era de văzut. M-am înțeles foarte bine cu Ștefan căci la unele muzee trebuiau plătite bilete de intrare și nu au existat situații în care el sau eu să nu intrăm la muzeu pentru a face economii. Am băut amândoi cafea pe Champs-Élysées unde prețul era de trei ori mai mare decât la oricare altă cafenea, dar am vrut să vedem cum e să stai pe un fotoliu, să privești la trecătorii de pe celebrul bulevard.

Ori de câte ori am ajuns la Paris, am spus prin locurile unde am ajuns că le-am văzut în 1994 cu studentul Ștefan FUJINĂ și rememoram mersul pe jos kilometri la rând. Aveam un aparat de fotografiat MINOLTA și dacă am făcut tone de poze, cel care m-a fotografiat era Ștefan.

De atunci au trecut 29 de ani. Eu am numărul de telefon al lui Ștefan FUJINĂ și de Sf.   Ștefan îl sun să-i urez LA MULȚI ANI! sau îi trimit un mesaj. La fel face și el de Sf. Ion, mă sună sau îmi trimite un mesaj. La La fel face și el de m-a impresionat caracterul său deschis, dorința lui de a cunoaște cât mai multe lucruri și seriozitatea cum vedea lucrurile și cum înțelegea mersul vieții.

(15 februarie 2023)

La ENIBE, 1994

Am efectuat un stagiu de instruire la ENIBE, în intervalul 29 februarie - 21 aprilie 1994, prilej cu care am avut ocazia să cunosc modul special în care se făcea cercetare științifică într-un laborator extrem de bine dotat, cu un management exemplar al profesorului Michael FERNEY. Acolo am cunoscut profesori care lucraseră în universități din Statele Unite. 

Fotografia pe care o pun aici este făcută  16 aprilie 1994 cu ocazia Zilei Porților Deschise ale universității.

Am avut ocazia să vorbesc la un seminar științific despre unele probleme ale agregării de date, în data de 17 martie 1994. M-am minunat și eu că am fost în stare să vorbesc în limba franceză, să folosesc corect verbele neregulate. Acest lucru l-am aflat de la niște profesori originari din Maroc și Algeria, care spuneau că nici după mulți ani de stat în Franța ei nu au reușit să vorbească așa de bine limba franceză. Atunci mi-am adus aminte de profesoara mea de limba franceză din facultate, o prințeză din ramura Cantacuzino, care m-a învățat să folosesc verbele neregulate, chiar dacă în 1994 aveam o pauză de 26 de ani de când nu mai vorbisem deloc în limba franceză. De la această perioadă m-am ales cu o legătură strânsă cu cei din laborator, iar concretizarea a venit prin participarea în anul 1995 cu lucrări la Conferința Internațională de Informatică Economică de la București cu lucrări elaborate împreună cu tineri cu care lucrasem acolo în laborator. 


(31 decembrie 2022)

În aprilie 1994

Efectuam o mobilitate de 3 luni la ENIBE, Belfort, Franța. Mi s-a oferit ocazia să particip cu un material la Ziua porților deschise a Universității ENIBE.

Pentru mine a fost o ocazie specială pentru că am avut ocazia să prezint ceva din problematica de analiză a complexității programelor, domeniu de care mă ocupam împreună cu prietenii mei din București. Aveam ocazia să fac și exemplificări, folosind metrici derivate  din analiza de date din literatura foarte bogată realizată de autori francezi.  Fotografia este făcută cu un aparat digital și tipărită cu o  imprimantă cu laser-color, ceea ce în 1996 nu era așa de banal ca în ziua de azi. Pe atunci aveam 47 de ani...

(12 noiembrie 2022)