Dispariția diplomelor false în epoca digitalizării și IA

Digitalizarea completă presupune existența unor baze de date, pe care Inteligența Artificială - IA le analizează și scoate la iveală toate neconcordanțele, de toate felurile, căci analiza de conținut digital este necruțătoare, prin obiectivitatea ei crudă, rece și imparțială.

Există baza de date a rezultatelor de la bacalaureat din toți anii.

Există baza de date a diplomelor de bacalaureat.

Există baza de date a absolvenților examenului de licență.

Există baza de date a diplomelor de licență.

Există baza de date a absolvenților cursurilor de masterat.

Există baza de date a diplomelor de master.

Există baza de date a doctoranzilor.

Există baza de date a diplomelor de doctori ale căror titluri au fost validate.

Există formatul electronic al dosarelor de personal din organizații de stat și din mediul privat.

Unui mediu de analiză înzestrat cu Inteligență Artificială - IA îi ia câteva secunde pentru a verifica dacă diplomele persoanei care dorește să se prezinte la un concurs sau care dorește să se angajeze sunt adevărate, căci diplomele false intră în vaze de date, dar sunt lipsite de fundament atunci când este vorba de a verifica ceea ce s-a întâmplat pe durata studiilor. Apar neconcordanțe flagrante, căci falsificatorii de diplome nu sunt atât de inteligenți încât să realizeze produse perfecte, care să fie acceptate de produsele de analiză a bazelor de date. Fie că apar serii și numere identice ale unor diplome, fie că apar elemente specifice furtului de identitate reclamat, fie că apar neconcordanțe, așa cum s-a văzut în cazul nefericitului Ionuț piteșteanul, care nu s-a uitat în oglindă să vadă cât de tâmpit este.

 




(18 aprilie 2026)

Proverb al digitalizării

Noi știm că proverbul:
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi!
este un îndemn la a fi ordonat și de a nu fi delăsător. Dar în digitalizare, lucrurile sunt și mai exacte și anume:
Nu lăsa pe mâine ce ai de făcut azi!
Este important să lucrezi în timp real atunci când ești implicat în digitalizare. Dacă a venit azi o factură, imediat prelucreaz-o.
Pune azi, fotografia ei sau fișierul pdf în folderul corespunzător. 
Actualizează azi, tabelul cu cheltuieli pentru a arăta că ai făcut plata.
Stochează foaia de hârtie sau e-mailul după procedura definită.
Nu lăsa pe mâine nici plata, nici stocările în foldere sau în bibliorafturi.
Fii ordonat și păstrează ritmul, căci digitalizarea este necruțătoare dacă ești neglijent, delăsător și încurci lucrurile ca în vechile sisteme, când nu se cunoștea dacă ai aruncat la gunoi o hârtie absolut importantă!

(24 decembrie 2025)

Peste 20% din diplomele de studii superioare în circulație sunt false!

A existat cândva ideea de a avea o bază de date a diplomelor universitare din spațiul mioritic, numai că minunea nu a durat decât trei zile și s-a oprit pentru că nu s-a găsit finanțarea acestui proiect fundamental pentru sănătatea învățământului superior cel mioritic. De fapt nu s-a dorit, pentru că având o bază de date cu diplomele reale, adevărate, ale absolvenților pe bune din învățământul superior, oricine ar fi verificat o diplomă, ar fi văzut dacă e adevărată sau e falsă și cele peste 20% de diplome false ar fi ieșit din circulație mai mult sau mai puțin zgomotos.

Procesul de digitalizare e lent în spațiul mioritic pentru că el scoate la iveală toate incorectitudinile din societate, ori lucrul acesta de curățire a cangrenelor din societate nu convine unei poărți importante dintre cetățeni, căci la 20% din dipliome false, corespund 5% din populația activă, ceea ce înseamnă inși care se dau exact ceea ce nu sunt, pentru a ajunge miniștri, deputați, senatori sau cine știe ce mai tipologie de funcționari cu salarii grase, obținute fraudulos.

N-am scos o vorbă aici despre diplomele de bacalaureat false, care și acestea or fi cu zecile de mii, dar nici despre diplomele obținute fraudulos, de către inși care au trecut prin licee sau prin facultăți ca gâsca prin apă, plătind bani grei pentru promovarea de examene, pentru note în cataloage și pentru promovarea trimestrială, pentru a ajunge la examenul de bacalaureat ca să-l promoveze tot fraudulos.

Dacă plagiatul a fost evidențiat de o aplicație care identifică sursele de așa-zisă inspirație, dar pe românește se traduce prin copy-paste, digitalizarea ar aduce limitări dure de furt și de fals în procesele de instruire, căci examenul susținut online înseamnă cu mult mai mult decât a rezolva un test grilă, ci a folosi inteligența artificială de analiză a multor parametri pe care îi oferă cel ce susține examenul, inclusiv analiza testării pe bază de amprentă a caracterelor tastate pentru a furniza răspunsuri și rezultate.

Mai este de așteptat, dar drumul este sigur, căci fără digitalizare nimeni nu ne mai ia în considerare, exact cum s-a întâmplat cu comenzile care trebuiau plătite numai cu cardul, ceea ce a generat pentru o bună bucată de timp, izolare și nimic altceva, trebuind ca și noi să operăm cu cardul bancar. 

(30 noiembrie 20250

Cu cine faci digitalizarea?

Azi am avut revelația! Calitatea digitalizării depinde de oamenii de la punctele terminale care realizează dialogul cu clienții, viitorii beneficiari ai digitalizării. Azi am văzut că cei care ar trebui să determine calitatea interfețelor pentru aplicațiile care implementează adevărata digitalizare, sunt de acel nivel care au menirea de a compromite întreg procesul. În mintea lor, digitalizarea înseamnă a transpune pe calculator procedurile birocratice, fără a ține seama deloc de lucrurile normale, naturale și uzuale cu care se lucrează în mod normal de către toți clienții care-și asumă tot ce decurge din intrarea lor în mediul online, atât riscuri, cât și beneficiile legate de costuri și de economia de timp.

Când se începe procesul de digitalizare, cei care vor fi chestionați asupra interfețelor și fluxurilor, trebuie școliți astfel încât să dobândească acele abilități legate de ascultarea clienților și înregistrarea tuturor opiniilor, criticilor și doleanțelor acestora, căci numai așa sunt definite soluțiile ca digitalizarea să maximizeze nivelul de satisfacție al cetățeanului care relaționează cu o aplicație informatică.

Așa-zisele măsuri de siguranță sau de securitate, cu coduri transmise pe telefon, cu semnarea de contracte, trebuie chibzuite, astfel încât să-l facă pe cetățean să se simtă și în siguranță, dar și să lucreze în mod natural, nerestricționat de convenții absurde. 

Să zicem că acum Ț ani clientul a făcut un contract pe o perioadă determinată. În mod normal, ar trebui ca reînnoirea contractului să se facă automat, tacit cum se spune, dacă părțile nu-l denunță. Acastă clauză ar trebui stipulată în contract. Dacă există un portal și clientul are cont, la accesarea contului, clientul are posibilitatea, dacă este atenționat fie să reînnoiască contractul, fie să facă alt contract, dar maniera trebuie să fie extrem de simplă, căci în baza de date există toate datele despre client. Cel mult, clientu să fie rugat să-și actualizeze datele. Obligarea clientului să se prezinte la un ghișeu, în condițiile digitalizării eswte o cerință aberantă, care contravine oricăror reguli ale digitalizării. Mi-a plăcut că președintele unei republici baltice a zis că la ei digitalizarea presupune prezența fizică a cuiva doar când anunță o naștere sau un deces. Va mai trebui să curgă multă apă pe Dunăre până să ajungem și noi la acest stadiu.




(17 septembrie 2025)

Digitalizare - disponibilizare

Au trecut 70 de ani de la vremurile bolșevice, cu gândire limitată, în care la a achiziționarea unui calculator electronic musai trebuia să dai afară niște funcționari din birourile unde se calculau salariile sau se ținea evidența stocurilor. Exista mitul că achiziționarea unui calculator electronic aduce automat economii de personal, din moment ce un calculator electronic ține evidența stocurilor sau permite obținerea statelor de plată a salariilor, de parcă un calculator electronic ar fi un supraom care face de toate, în locul unei echipe de funcționari și lucrează independent, deși în realitate lucrurile stau cu totul altul.
S-a văzut că achiziționarea unui calculator electronic face ca în jurul lui să graviteze oameni cu profesii noi, precum:
- ingineri de sistem,
- programatori,
- analiști de sistem,
- operatori calculator,
- operatori date,
- designeri aplicații.
Într-un târziu s-a căzut că achiziționarea unui calculator electronic este benefică, dar nu aduce reduceri de personal, avantajele lui fiind în calitatea soluțiilor pe care le oferă și mai ales prin noua filosofie managerială pe care o generează.

Acum, după 70 de ani, pe buzele tuturor este conceptul de digitalizare, fiecare face o abordare așa cum o înțelege, dar există un numitor comun și anume că digitalizarea face ca multe locuri de muncă să dispară. Este o mare confuzie în legătură cu digitalizarea și anume, dezvoltarea de aplicații informatice complexe care dezvoltă interacțiuni între cetățeni care doresc să-și rezolve probleme și organizații care dispun de resurse destinate cetățenilor, aduce noi activități unde intervin oamenii, pentru a deservi pe cetățeni, căci sunt acțiuni pe care roboții de ultimă generație, dotați cu inteligență artificială, nu le vor executa niciodată. Dau aici ca exemplu, munca livratorilor de mâncare la domiciliu. Există aplicații prin care cetățenii fac comenzi la restaurante. Există oameni în restaurante care pregătesc mâncarea și o pregătesc spre livrare. Chiar dacă există aplicații informatice și tot felul de roboți, ideea de gust al mâncării este apanajul oamenilor de specialitate. Există oameni care livrează mâncarea și aplicații informatice care finalizează în plan informațional realizarea ciclului de activități. Digitalizarea nu elimină oamenii din procese, ci impune noi activități realizate de oameni. Chiar scrierea de aplicații ninformatice noi, presupune echipe de informaticieni care lucrează la realizarea lor și le implementează. Procesele de mentenanță software presupun oameni și nu puțini. Dezvoltarea de noi generații de software presupun și ele specialiști.

Oricum o dăm, oricum o întoarcem, digitalizarea nu înseamnă disponibilizări, ci transformări de profesii, adică un proces continuu și complex, în care omul rămâne ca element central și activ, iar disponibilizările sunt doar ficțiuni în capetele unor indivizi care nu înțeleg mersul istoriei.


(02 septembrie 2025)

Non-digitalizarea de la BEC

Zilele acestea BEC ne-a arătat că a ratat șansa de a fi măreț, în sensul că s-a aliniat la cerințele lumii moderne. Trebuia să fi obținut modificarea legislației sale pentru a impune toate cerințele implementării procesului de digitalizare. Faptul că pe 7 martie 2025 am aflat că BEC a respins un dosar al unui candidat la alegerile prezidențiale că a fost trimis pe e-mail, arată că BEC trăiește în comuna primitivă a digitalizării.
Se știe că trimiterile de docare se face pe aplicații unde cei interesați completează tot felul de câmpuri, iar erorile invocate de BEC puteau fi evitate dacă respectivul candidat nu completa corect câmpuri și dosarul nu se trimitea către BEC din vina respectivului. Dacă băncile fac transferuri de bani virtuali pe Internet și oamenii fac plăți folosind aplicații de e-commerce, este de neînchipuit că cineva mai invocă motive puerile că anumite documente nu se transmit pe e-mail sau prin aplicații pe motive de securitate informatică și trebuie prezența fizică a candidatului, ca să ce?
BEC a făcut demonstrația lipsei de preocupări pentru a se ancora în era digitalizării și de aceea se întâmplă ce se întâmplă din moment ce digitalizarea este ignorată din motive de indisciplină managerială.


(08 marti 2025)

Te învăț să-ți faci un CV

Indiferent cine ești și pentru ce faci un CV, CV-ul tău trebuiesă fie:
- scurt,
- corect,
- complet,
- exact,
- definitoriu,
- structurat,
- verificabil,
- semnat,
- pozitiv.

Sunt mulți care se pierd în detalii nesemnificative. Sunt CV-uri care conțin denumiri incorecte. Sunt CV-uri realizate neglijent, din momentul în care șefii lasă subalternii să le completeze CV-urile. Un nene a făcut un CV și la data nașterii a pus data curentă, dar altul la data curentă a pus data nașterii. Sunt amănunte care arată că cel ce a semnat acel CV este neglijent, un nene acre ne jignește doar din faptul că nu a citit cu atenție și a semnat că a făcut lucruri când nici nu se născuse. Unii ca să impresioneze trec în CV tot felul de denumiri de cursuri și universități pe care nu le ortografiază corect, uitând că digitalizarea în USA are un nivel foarte ridicat și totul se verifică prin consultarea de portaluri și falsurile ies ca untdelemnul la suprafață în butoiul cu apă chioară.

Înainte de a preda un CV, citește-l de 100 de ori și elimină tot ceea ce este balast sau greșit.

(07 martie 2025)

Modificarea unui vechi proverb datorită digitalizării

Noi avem proverbul:
nu lăsa pe mâine, ce poți face azi.
În contextul digitalizării, proverbul se modifică devenind:
nu lăsa pe mâine, ce trebuie să faci zi, că-ți va fi vai ș-amar!
Digitalizarea trebuie să ușureze munca omului, cu condiția ca omul să fie disciplinat, adică să lucreze:
- ritmic,
- corect,
- procedural.
În cazul în care nu face azi ceea ce are de făcut, digitalizarea îi va crea probleme, căci sunt aplicații care nu-i mai permit introducerea datelor cu întârziere, căci pentru a reface anumite trasee, el va pierde timp să le reconstituie, căci din urmă au venit elemente noi și trebuie să facă și ceea ce nu a făcut ieri și ceea ce are el de făcut pentru azi.

(27 februarie 2025)

Standardizarea și digitalizarea

Mulți cred că a introduce elemente de standardizare în procesul de digitalizare se produce limitarea originalității portalurilor și se exercită limitări în domeniul creativității, ceea ce nu este adevărat. Când se vorbește despre standardizare se definesc o serie de principii, de reguli, de cuvinte de vocabular și de poziționare a butoanelor, dar și a simbolurilor, pentru a reduce timpii de căutare la nivel de utilizator.
Dacă se standardizează portalurile campusurilor virtuale, cei ce participă la acest proces, trebuie să cadă de acord asupra unor aspecte legate de:
- denumirile butoanelor,
- pozițiile butoanelor,
- numărul maxim de clickuri,
- modul de selecție al limbii,
- structurile arborescente,
- revenirile la nivelul precedent.
Fiecare portal are conținutul său digital, pentru că fiecare universitate are numărul ei de facultăți, amplasarea clădirilor, tipologiile de proiecte, dar cetățeanul trebuie să găsească la toate portalurile butoane ce corespund:
- istoricului,
- conducerea,
- carta universității,
- facultățile,
- departamentele,
- studenții,
- profesorii,
- contact.
Este clar că la contact trebuie să fie dată o adresă, niște numere de telefon, o hartă, o adresă de e-mail, dar și alte elemente care să-i ușureze cetățeanului informarea. 
Tot așa trebuie procedat și în cazul portalurilor de la școli, licee, inspectorate. În niciun caz nu trebuie ca la entități de același tip să existe variații de structuri ale grafurilor asociate, ceea ce ar face extrem de dificilă căutarea de la o entitate la alta pentru a găsi informații de aceeași natură.
În procesul de digitalizare nu este vorba de a fi original, ci de a crea structuri respectându-l pe cetățean, astfel încât acesta să minimizeze timpii de căutare și de regăsire a informațiilor necesare. Creatorii de conținut digital original sunt în altă parte, nu în cazul entităților cu același obiect de activitate. Acolo este vorba doar de a adapta conținutul la particularitățile fiecărei entități. La fiecare departament se va scrie ceva despre istoric, despre membri departamentului și la fiecare membru se va pune alături un link spre un CV. Trebuie ca standardizarea să ducă la același mod de trecere de la un nivel K la un nivel K+1 al arborescenței și similar, revenirea de la nivelul K+1 la nivelul K să se facă la toate postalurile acelorași entități în același fel.
Dacă aveți curiozitatea bolnăvicioasă să accesați campusurile virtuale ale oricare două universități din spațiul mioritic, de atâta originalitate care s-a năpustit pe proiectanții acestor portaluri, veți constata lipsa standardizării și veți pierde o groază de timp dacă vreți să găsiți ceva comun la ele.
Știați că există și un indicator al standardizării portalurilor?

(15 februarie 2025)

Inteligența artificială și digitalizarea

Inteligența artificială utilizează conținut digital rezultat din:
- scanare de documente,
- fișiere create,
- achiziție de date.

atât timp cât procesul de digitalizare are o evoluție ascendentă, sunt create premisele reale pentru furnizarea de materie primă pentru algoritmii inteligenței artificiale. Este adevărat că inteligența artificială accesează conținut digital fără frontiere, dar dacă este nevoie de conținut digital particular și acesta nu există pentru că digitalizarea nu a ajuns la el, evident, inteligența artificială va furniza un rezultat oarecare, în niciun caz del dorit sau cel exact.

Să iau un exemplu. Să zicem că poemul LUCEAFĂRUL nu a fost niciodată pus sub formă de conținut digital, adică nu există pe internet un fișier cu versurile acestui poem. Dacă solicităm unui algoritm de inteligență artificială să ne spună de câte ori apare conjuncția ȘI în poemul luceafărul, evident un rez=ultat vom primi. Este posibil să fie identificat poemul LUCEAFĂRUL tradus în japoneză, căci japonezii au digitalizarea la nivel mamxim și acest poem va fi tradus automat în românește, nu știm cât de bine va fi tradus, iar textul tradus va fi analizat și de acolo se vor număra aparițiile conjuncției ȘI.

Pentru a face ca inteligența artificială să facă ceea ce trebuie pe meleagurile mioritice, trebuie ca digitalizarea să acopere cam 80% din toate domeniile. Adică foile matricole ale 80% din studenți să fie scanate. Tot 80% din tomografiile de la spitalele din țară să fie digitalizate. Tot 80% cel puțin din revistele științifice să fie scanate. Tot așa trebuie spus și despre cele 80% dintre afișele de la spectacoilele de la TNB să fie scanate. 80% din biografiile detaliate ale actorilor de ieri și de azi să fie digitaliazte. Altfel spus, să nu existe niciun domeniu unde cel puțin 80% din arhive să nu fi fost digitalizat și să existe conținutul digital corespunzător într-un format compatibil cu procedurile de conversie existente.





(01 februarie 20225)
 

Băncile virtuale împing digitalizarea în sus

Băncile virtuale reprezintă un nou mod de definire a fluxurilor bănești, total diferit de sistemul bancar clasic. În sistemul bancar clasic:
- omul venea la bancă cu banii la păstrare,
- omul stătea la coadă și la cheremul funcționarului,
- se pierdea mult timp pentru orice operație,
- și banca avea elementele ei de corupție în acordarea de credite,
- vulnerabilitățile băncii erau concretizate prin costuri plătite de cetățean.

Digitalizarea aduce elemente noi în societate, iar băncile profită copios în urma procesului de digitalizare, accelerându-l în ideea de a-l împinge în sus, căci digitalizarea aduce reducerea unor cheltuieli, care nu se răsfrâng în reducerea de costuri ale banilor din bănci, ci în creșterea profiturilor pentru toate componentele aflate în lanțul sistemului bancar. Apariția băncilor virtuale este una, dar banca mixtă, adică banca clasică cu numele și câteva funcționalități combinată cu banca virtuală, este construcția gen struțo-cămilă care funcționează de minune și care încurajează dezvoltarea laturii virtuale de bancă, pentru maximizarea profiturilor. Cine crede că băncile virtuale împing digitalizarea în sus de dragul progresului social, gândește pozitiv, dar nu realist, căci băncile dezvoltă virtualizarea pentru maximizarea profiturilor proprii, iar dezvoltarea digitalizării în societate va face ca profiturile să atingă pentru bănci niveluri inimaginabile, nu prin artificii șmecherești, ci prin implementarea de noi algoritmi inteligenți de relaționare a clienților cu banca. 

Acum pensionarii primesc pensia pe card, deci numărul de poștași se reduce, căci și taloanele vin pe e-mail la pensionari. În plus, pensionarii nu mai dau cei 5 lei poștașului că-i aduce pensia la nas. Deci construcția de poștă prin procesul de digitalizare își reduce volumul și tipologiile de activități.  Plățile de taxe și impozite se derulează prin fluxuri electronice, iar creșterea se va accelera în momentul în care și băncile virtuale se vor implica prin reducerea cu un procent minuscul a nivelurilor percepute de la cetățeni. Perioadele ce vor urma vor fi dramatice pentru toate entitățile care lucrează cu băncile, căci acestea vor determina calitatea fluxurilor și nivelul de închidere a circuitelor, prin presiunea pe care o vor face asupra tuturor entităților din societate. Numai dacă vorbim de taxa de înscriere la un examen, vom observa dramatismul pe care în viitorul apropiat îl vor trăi universitățile, căci se vor adapta la cerințele băncilor, prin presiunea cetățenilor care primsec facilitatea de plată în regim virtual și universitatea care dacă rămâne în urmă cu digitalizarea nu receptează mesajul băncii, punând în dificultate pe viitorul student, care a plătit și nu are niciun chef să mai miște hârtii, când el lucrează curent pe TIK TOK.





(29 ianuarie 2025)

Globalismul, trăsătură esențială a societății moderne

Cu voia sau fără voia noastră, globalismul este o trăsătură esențială a societății în care trăim, datorită dezvoltării calculatoarelor, rețelelor de calculatoare, Internetului, telefoniei mobile, poștei electronice, e-banking, e-commerce, rețelelor de socializare, cripto-monedelor și mai ales a teleworking.

Până în pandemie era de neconceput ca salariații în masă, să lucreze de acasă.

Până acum 20 de ani era de neconceput laptopul cu 1 Gb memorie RAM.

Până acum 30 de ani era de neconceput ca peste 90% din mesaje să se producă altfel decât prin poștă.

Până acum 45 de ani era de neconceput să se lucreze fără cartele perforate.

Până acum 50 de ani nimeni nu-și imagina existența telefonului mobil.

În acest context, lumea arată cu totul altfel și circulația informației determină schimbări fundamentale în comportamentul oamenilor, în optimizarea deciziilor și mai ales, în accesul la resurse, oricare ar fi ele, iar despre circulația banilor să nu mai vorbim. 

Cei care nu sunt implicați în procesele moderne de folosire a telefonului mobil, a calculatorului electronic și nu au conexiune la internet, vrând-nevrând vor deveni parte a proceselor digitale, datorită generalizării pe care o presupune digitalizarea însăși cu avantajele evidente din punct de vedere a reducerii timpilor de așteptare și de deplasare cu care vine implicit. Chiar și mișcarea forței de muncă, a produselor și a banilor, are la bază informația care circulă în legătură cu eficiența pe care o generează politicile regionale sau cele locale, despre care oamenii află instantaneu doar printr-un click pe telefonul mobil sau pe tabletă.

Cei care rămân închistați în valorile tradiționale, excluzând contextul real al societății moderne de azi, au singura șansă de a privi neputincioși la evoluția celor din jur, fără a înțelege adevăratul mers al societății, fără a înțelege că mutațiile TIC sunt ireversibile și ceea ce este mai rău, că ei rămân o minoritate insignifiantă, pe cale de dispariție, datorită propriei lor atitudinii izolaționiste, asemeni triburilor din jungla amazoniană care trăiesc și azi în comuna primitivă, doar datorită faptului că au trăit în izolare, dar nu într-o izolare auto-impusă, așa cum procedează cei care resping progresele din tehnologie.



(10 decembrie 2024)

Ce înseamnă să fii prezent în online?

A fi prezent în online înseamnă:
- să ai dun domeniu al tău, cu conținut digital care te definește,
- să ai adresă de e-mail ca lumea să comunice cu tine,
- să-ți actualizezi conținutul digital în timp real,
- să răspunzi la mesajele pe care le primești,
- să ai butoane pentru aplicațiile online,
- să fii serios când cetățenii alocă resurse oferite de tine,
- să respecți programările pe care le fac cetățenii la tine.

Numai dacă portalul tău este făcut pentru a-i fi ușor cetățeanului care vrea să soluționeze probleme folosind aplicațiile instalate acolo, numai atunci ești considerat prezent în online. Știu un portal unde programările online pentru schimbarea de anvelope nu funcționează, din moment ce nu se confirmă programarea, deși se primește mesaj că programarea este făcută și pe poșta electronică va veni un mesaj de confirmare. În plus, pe acel portal nu există o adresă de poștă electronică, ci doar un număr de telefon, pentru a comunica cu organizația căreia îi aparține portalul.


(13 noiembrie 2024)

Digitalizarea și puterea discreționară

Ne amintim cu toții de puterea discreționară:
-  a recepționerului de la hotel care-și dădea o cameră dacă dorea și mai ales dacă-l mituiai substanțial,
- a portarului de la spital care te lăsa să-ți vizitezi pacientul dacă-l mituiai și dacă dorea el,
- a funcționarului care te introducea în biroul după bunul lui plac și dacă aveai o pilă,
- a profesorului care evalua o lucrare de admitere la un examen după cum avea el chef sau era stimulat.
Exemplele sunt cu mult mai numeroase și fiecare dintre noi a simțit puterea discreționară a celor puși să presteze servicii pe bani publici și care-și făceau proceduri proprii să soluționeze, astfel încât la sfârșitul zilei să plece de la locul de muncă fie cu buzunarele pline, fie cu sacoșele pline, deși resursele pe care le distribuiau erau ale statului, dar condiționările erau ale lor.

Digitalizarea a schimbat din temelii năravurile și programările online, afișerile de numere de ordine și numele celor programați în firul de așteptare, au făcut ca nici recepționerul de la hotel, nici funcționarul să nu mai joace după regulile lor, iar puterea lor să scadă la zero. Existența camerelor de luat vederi în clase la bacalaureat a făcut ca orice urmă de incorectitudine a elevilor sau a profesorilor să dispară, din moment ce totul este înregistrat. Chiar și în procesul de evaluare a tezelor de la examene subiectivismul a fost eliminat, din moment ce o teză a elevului din orașul X este evaluată simultan în orașul Y și în orașul Z,  fără să se știe cine este autorul, punându-se la dispoziție în detaliu modul în care au fost acordate punctele cu  compararea automată a diferențelor. Regulile se schimbă dramatic prin digitalizare și puterea discreționară este redusă la zero, cu efecte benefice pentru cetățean, căci acesta nu mai este la dispoziția celui care presta servicii după bunul lui plac.

Digitalizarea înseamnă transparență, căci Internetul a permis afișarea a tot ceea ce trebuie să cunoască publicul pentru că existența fișierelor PDF a fost posibilă prin scanare chiar și cu telefonul mobil, iar costurile întregului proces sunt nule, criteriile de regăsire fiind foarte apropiate de limbajul natural.

(12 noiembrie 2024)

Absența digitalizării.

Dacă procesul de digitalizare ar fi ajuns la un 70% din ceea ce ar trebui să fie, atunci:
- multe probleme s-ar rezolva din fața calculatorului,
- nu ar mai fi necesare tot felul de cópii ale documentelor,
- oamenii nu ar mai sta la cozi interminabile să depună dosare,
- soluțiile s-ar obține mult mai ușor,
- funcționarii ar avea munca simplificată.

Există o teamă că digitalizarea duce la reduceri de personal și mai pe concret, la concedieri. Realitatea este cu totul alta. Digitalizarea nu duce la concedieri, căci soluționările de probleme înseamnă prezența oamenilor. Numai că duratele de soluționare ale problemelor se scurtează, deci crește productivitatea funcționarilor. Ei rezolvă mai multe probleme, dar fluxurile de sosire a dosarelor de rezolvat nu scad în intensitate. Este ca și cum am avea un lac de acumulare și o conductă prin care curge apa. Dacă se mărește diametrul conductei nu înseamnă că lacul de acumulare va seca. Curge mai multă apă, dar în lacul de acumulare rămâne suficientă apă tot timpul pe o durată foarte mare.

Cu cât crește nivelul de digitalizare, cu atât fluxurile informatice devim mai complete și efortul de a obține date complete și corecte pentru a fundamenta deciziile scade, iar calitatea deciziilor și viteza de obținere a soluțiilor crește. Orice problemă vom lua la analiză, vom vedea că așa stau lucrurile și cetățeanul nu va mai fi obligat să facă drumuri, să multiplice și să legalizeze documente, ci doar va formula solicitări, iar dosarul cu documente justificative se construiește automat, căci datele despre cetățean, despre activitățile lui și despre bunurile aflate în posesia lui, există deja în format digital, ele fiind accesate de cei cărora li s-au solicitat soluționarea unei probleme.


(02 noiembrie 2024) 

Care este soluția pentru digitalizarea facturilor la utilități?

Acum, companiile care furnizează utilități sau generează cheltuieli lunare regulate:
- trimit pe e-mail facturile,
- cetățenii efectuează plățile,
- apar confirmările.
Este un proces greoi ăentru că la plățile online cetățeanul are de introdus la ordinele de plaă coduri de utilizator, specificații, valori și confirmări de tot felul. În mod normal, fiecare cetățean, la întocmirea contractelor cu furnizorii care eliberează lunar facturi, trebuie să specifice un cont bancar și o dată când treuie trimisă factura, ca respectivul când se apucă să facă plăți, să le facă pe toate deodată.
În dialogul online cu banca, ar trebui să apară un buton numit FACTURI și acolo să apară un tabel cu toți furnizorii, ceva date de identificare a plăților și o coloană unde cetățeanul bifează ca banca să facă plata. Mai apar acolo și facilități de a indica un alt cont de unde să se facă plata, dar și sumele disponibile din cont pentru a nu apare situații de lipsă de fonduri. Tot acolo trebuie să apară și posibilitatea de a vizualiza și descărca facturi. Digitalizarea înseamnă că băncile capătă un rol și de prestator de servicii online către clienți, iar comisioanele nu trebuie să fie semnificative, ci neglijabile, spre zero.

(22 octombrie 2024)

Secretul digitalizării

Se zice că stăpânul rău, face sluga hoață. Se zice să stăpânul zgârcit face sluga lacomă. Se zice că stăpânul fără minte, face sluga iute de mână. Multe se mai zic, dar în legătură cu digitalizarea trebuie să spun că viteza de melc a acestui proces are la bază lipsa de interes în a-i atrage pe cetățeni să fie alături de cei care vor ca digitalizarea să aibă cu adevărat un ritm accelerat.
Vedem în supermarketuri că au fost băgate case unde cumpărătorii au posibilitatea să deruleze procesele de înreegistrare, de cântărire și de plată și acolo fluieră vântul, iar oamenii preferă tot sistemul clasic unde casierițele preiau produsele și clienții plătesc produsele cu numerar sau cu card.
Digitalizarea are un secret: cetățeanul vrea să simtă imediat și direct avantajele ei și nu să asculte lozinci stupide și angajamente în delirul unor decidenți leneși, nepricepuți și uneori și cu minte puțină.
Secretul digitalizării este avantajul bănesc pe care cetățeanul trebuie să-l simtă imediat, dacă intră în hora digitalizării. Dacă un talon de pensie cu hârtia, tipărirea, transportul poștașului ajunge, să zicem la 5 lei, dacă pensionarul optează pentru a primi talonul în format electronic, automat cei 5 lei trebuie să se regăsească în pensia lui, nu 5 lei, dar 4 lei cu siguranță. Spnându-i pensionarului că-i crește pensia cu 4 lei dacă optează pentru talonul electronic, evident, o masă foarte mare de pensionari vor opta pentru talonul electronic pentru că 48 de lei pe ani nu înseamnă zero lei.
Dacă la un supermarket i s-ar spune pensionarului că dacă optează pentru varianta de efectuare a cântăririi, plății la casele cu autoservire, beneficiază de o reducere cu 1% a costului mărfii achiziționate, sunt sigur că oamenii ar face calculele și pentru sume economisite de peste 10 lei ar opta pentru casele de marcat cu autoservire. Nu trebuie să-i învăț eu pe comercianții lacomi cum să-și recupereze instantaneu acel 1% că știu ei cum se face pentru 5% fără nicio problemă.

Numai dacă sunt create avantaje directe și evidente cetățeanului prin digitalizare, cetățeanul va doborâ barierele neîncrederii în acest proces și totul va curge lin și fără obstacole.

(07 august 2024)

Decizia pensiei recalculate vine cu poștalionul

 În anul de grație 2024, constatăm că în era digitalizării când băncile virtuale fac tranzacții cu sume uriașe prin fluxuri electronice, casa de pensii a decis să-și chinuie beneficiatii, ținându-i țintuiți de casele lor în așteptarea plicului cu deciziile privind pensiile recalculate, care vin cu poștalionul ca acum aproape 200 de ani. Mai lipsește timbrul cu cap de bour ca tacâmul să fie complet.
În mod normal, la o adresă http fiecare pensionar își face un cont, folosind o procedură standard. Există numeroase moduri de a asigura securitatea fluxurilor, transferând unele dintre cele folosite de băncile virtuale, care repet, fac tranzacții de sume uriașe.
În mod normal, pensionarul optează să primească talonul de pensie în format electronic și o face acum în mod curent, trează care acum 10 ani nici nu visa.
În mod la fel de normal, pensionarul ar trebui să aibă  posibilitatea să opteze pentru a primi decizia cu pensia recalculată tot în format electronic, dar nu există această posibilitate din motive obscure. Așa cum băncile virtuale fac tranzacții cu sume uriașe, asigurând securitatea 100% a acelor tranzacții și casa de pensii, cu un sistem informatic bun, nu foarte bun, ar trebui să asigure securitatea deciziilor de pensii recalculate, astfel încât pensionarul să nu mai stea prizonier în casa lui în așteptarea poștalionului cu plicul, poștalion care în anul 2024 se mișcă asemeni melcului. Așa ne place nouă, ca lucrurile simple să le facem foarte complicat, nu din inteligență, ci din nepricepere, ignoranță, inerție și din lene. 

(07 august 2024)

Aplicația informatică a cardului european de sănătate este de secol 17

Cine are curiozitatea să acceseze aplicația informatică pentru a obține cardul european de sănătate, va constata că este de un primitivism exemplar, din moment ce nu accesează baze de date, lucru dovedit de documentele pe care le cere sun formă de fișiere în format pdf sau jpg. Aplicația cere să se încarce talonul de pensie, talon care există în baza de date a Casei Naționale de Asigurări Sociale și fotografia cărții de identitate, care există în baza de date a Ministerului de Interne.
Dacă cei care au proiectat aplicația pentru cardul european de sănătate știau un pic de meserie, ar fi făcut în așa fel încât:
- doritorii să-și creeze cont la ei,
- opțiunile să permită generarea cardului în anumite condiții,
- încărcarea de fișiere să nu fie necesară.

Digitalizarea este o treabă grea și în afară de generarea automată fără validarea corectitudinii fișierelor transmise, nimic nu este de secol al XX-lea în această aplicație informatică aflată în uz curent. Ea este o aplicație informatică deschisă, transpunere mecanică a modului de eliberare a cardului european de dinainte de digitalizare când omul venea la ghișeu cu documentele, primea un număr de înregistrare și fie i se trimitea cardul prin poștă, fie omul revenea la ghișeu să-și ridice cardul. Acum există baze de date operațional de unde se preiau toate elementele și nu mai trebuie să vină nimeni cu nimic. Cardul de sănătate se eliberează doar prin simpla cerere sau automat la expirarea celui existent, dacă solicitantul a dat o astfel de opțiune. Restul, arată că nu avem autostrăzi, nu avem poduri, nu avem mai nimic, pentru că nici nu ne dăm silința să ne autodepășim, ci promovăm mediocritatea peste tot.

(19 iulie 2024)

Nu pui proștii să facă digitalizare

Digitalizarea este altceva. Digitalizarea nu este procesul prin care ceea ce se făcea fără computer se preia mecanic și se reproduce folosind computerul. Acum că s-au dat facilități pentru cei ce lucrează în domeniul informaticii, toată lumea vrea să lucreze în acest domeniu, chit că nu știu meserie și nici nu au calitățile intelectuale de a exersa în domeniul informaticii. Se știe că informatică se face la:
- facultățile de matematică - informatică,
- facultățile de calculatoare,
- facultățile de informatică economică,
- și atât.
Cine finalizează studiile la una dintre facultățile enumerate de mine mai sus trebuie să fie o persoană dotată cu multe calități, căci acolo se susțin examene deosebit de grele, care nu sunt de nasul oricui. Proșii care se dau informaticieni, sunt indivizi cărora nu le-a plăcut cartea, dar care au o părere prea bună despre ei, ca orice prost și care cred că auzind în stația de tramvai vorbindu-se despre niște concepte de ultimă oră din domeniul informaticii, ei chiar cred că stăpânesc tehnologiile domeniului respectiv și au la degetul lor cel mic cunoștințele de a dezvolta aplicații informatice extrem de moderne. În realitate, proștii oferă soluții:
- proaste,
- incomplete,
- primitive,
- întortocheate,
- absurde.

Dacă accesăm o aplicație oarecare, ar trebui să ne descurcăm din prima în ea și dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că a fost proiectată și realizată de un informatician meseriaș. Dacă aplicația nu ne dă posibilitatea să ne rezolvăm problema din prima sau, cel mult din a doua încercare, a fost proiectată, realizată și implementată de niște ageamii. Există o caracteristică numită continuitate și informaticienii adevărați țin seama de ea, iar noi care am mai folosit aplicații informatice similare, vom ști să ne descurcă, căci această continuitate înseamnă că lucrurile similare au soluții similare și vom folosi cunoștințele acumulate de la alte aplicații să accesăm resursele noii aplicații, fără nicio dificultate. Continuitatea înseamnă să existe aceleași cuvinte pentru aceleași funcții și funcțiile să aibă butoane poziționate la fel, așa cum sunt la aplicațiile deja existente.

(17 iulie 20240