Cartea Sisteme de calcul, partea I de Vasile BIȚĂ și Marin PREDESCU din 1975

Am în mână cartea referită prin:

Vasile BIȚĂ, Marin PREDESCU - Sisteme de calcul partea I, Prelucrarea datelor economice cu echipamente de mică și mare mecanizare și automatizare, Lito ASE, 1975, 418 pag.

La paginile 414 - 415 se află BIBLIOGRAFIA ce include 19 titluri, 10 titluri ale unor autori români, ceea ce este foarte important, căci lucrarea este de uz intern, deci se adresează studenților. Titlurile cărților scrise de autori străini sunt disponibile studenților căci se află în biblioteca ASE, ele fiind traduse în limba română și publicate în Editura Tehnică. Mai sunt două materiale de tip documentație ale calculatorului Programma 101, echipament abordat în paginile cărții analizate.

Cartea are 5 capitole după cum urmează:

Capitolul 1,  de la  paginile 1 - 37, intitulat Importanța și obiectul cursului, prezintă concepte de bază și în mod concret îl introduce pe cititor în lumea prelucrării datelor. Figura 6 se referă la clasificarea mijloacelor tehnice pentru prelucrarea datelor și dă de fapt structura întregii cărți.

Capitolul 2,  de la  paginile 38 - 87, intitulat Mașini de calcul de birou, prezintă saltul făcut de la aritmometru spre mașinile electronice de birou, exemplificate prin calculatorul Olivetti Programma 101 cu cartelă magnetică. Se prezintă structura acestei mașini electronice de calcul de birou și modul său de programare. Sunt descrise instrucțiunile de intrare/ieșire, instrucțiunile de calcul, instrucțiunile de transfer și instrucțiunile logice, la paginile 61 - 73. Pentru un programator în limbaj de asamblare din ziua de azi, acesta înțelege că acest calculator electronic de birou are un sub-limbaj de asamblare și instantaneu va trece la scrierea de programe, fără să se teamă că va avea erori de prelucrare. Paginile ce urmează acestei scheme aduc lămuriri asupra fiecărei clase de echipamente și-l pun în gardă pe cititor asupra conceptelor, procedeelor și exemplelor pe care le va întâlni în fiecare capitol. Se descriu caracteristicile celor 3 generații de tehnică de calcul existente până în anul 1975 când a apărut cartea, echipamentele fiind dotate cu tuburi electronice, cu semiconductori, respectiv, cu circuite integrate. Cititorul de azi are posibilitatea să vadă saltul înregistrat de la folosirea circuitelor integrate din 1964, până la rezultatele din ziua de azi.

Capitolul 3,  de la  paginile 88 - 176, intitulat Metode și sisteme folosite pentru culegerea datelor în vederea prelucrării lor, prezintă suporții tehnici de stocare a informației de la acea vreme și mă refer la banda perforată și la cartela perforată. Sunt prezentate modurile de codificare, adică modurile prin care se pun în corespondență caracterele din alfabet și cele cifrice cu combinații de perforații de pe bandă, respectiv de pe cartelă. Figurile incluse sunt sugestive și lămuresc principiile de utilizare ale echipamentelor utilizate pentru lectura unei benzi sau a unei cartele, căci este vorba de mișcare, de viteză și de corectitudinea procesului. Capitolul are prima figură cu numărul 37 și ultima figură cu numărul 99, ceea ce arată grija pentru rigurozitatea explicațiilor a autorilor. 

Capitolul 4,  de la paginile 177 - 312, intitulat Mașini de contabilizat (centralizat) și facturat,  prezintă componentele fizice ale unui astfel de echipament. Se detaliază aspectele principale ale mașinilor de contabilizat electromecanice, dar și ale celor electronice. Se arată pe exemple cum se programează mașinile de contabilizat, pentru că în acei ani, a scrie un program era ceva, a face un program era altceva. O mașină de contabilizat are un panou și niște mici piese, numite călăreți. Dispunerea călăreților pe panou însemna în acele vremuri realizarea unui program. Alte mașini de contabilizat lucrau cu fișe care generau conexiuni între părți ale panoului structurat ca în figura 142. La paginile 299  - 306 sunt descrise instrucțiunile mașinii de facturat din gama FELIX. Apreciez acest capitol prin faptul că după parcurgerea lui, cititorul are toate elementele pentru a programa o astfel de mașină în vederea rezolvării unei probleme de contabilitate de complexitate medie.

Capitolul 5,  de la  paginile 313 - 413, intitulat Sisteme mecanografice de prelucrare a datelor din cartele perforate, prezintă echipamentele folosite la întreg fluxul de utilizare a cartelelor, de la perforare, verificare, sortare, interclasare, prelucrare și imprimare. La fiecare echipament autorii detaliază partea constructivă și principiile de funcționare. Sunt folosite numeroase figuri sugestive. Dacă în acest capitol prima figură are numărul 143 și ultima figură a capitolului are numărul 212, cititorul are suficiente elemente de a se informa corect despre acele echipamente, despre modul de funcționare prin exemple și de programare a echipamentului de prelucrare numit tabulator, unde se lucra cu fișe și un panou de conexiuni cu borne. Fiecare bornă din panou are o anumită semnificație și programatorul, prin conexiunile dintre borne definește secvențele programului. 

În studenția mea, am parcurs și eu un astfel de curs, dar față de anul universitar 1967 - 1968 când profesorul meu de atunci Vasile BIȚĂ ne preda despre unele dintre echipamente, în 1975 s-au produs mutații semnificative prin apariția echipamentelor electronice. Stilul practic al fostului meu profesor l-am regăsit în această carte, căci el dorea ca și la curs, omul care citește ceva să fie în stare să treacă la treabă și să-și rezolve problemele sale concrete de la locul de muncă. Cartea aceasta am recitit-o cu aceeași plăcere ca în vremurile în care îmi pregăteam seminariile, căci am regăsit în ea, ca și acum peste 50 de ani, spiritul acela de seriozitate al muncii celui care se află în fața unui echipament, de la care toată lumea așteaptă rezultate afișate sau imprimate, pentru a fi utilizate.

(23 septembrie 2026)

Profesorul doctor docent Constantin IONESCU conducător științific de doctorat al informaticienilor

. 
Profesorul doctor docent Constantin IONESCU a coordonat tezele de doctorat ale unor următorilor informaticieni:

Constantin Gelu APOSTOL - Procedee de automatizare a analizei fluxurilor informaționale pentru proiectarea sistemelor informatice în economie, ASE, București, 1980, 238 pag.
Nicolae APOPEI - Utilizarea teoriei informatiei in analiza si proiectarea sistemelor informationale economice, ASE, București, 1975, 205 pag
Constantin BARON - Metode moderne de prelucrare a informației economice în domeniul fiabilității produselor : pe exemplul instalațiilor electro-energetice, ASE, București, 1979, 205 pag.
Vasile BIȚĂ -  Probleme privind creșterea eficienței calculatoarelor electronice în conducerea unităților economice, ASE, București, 1980, 235 pag
Lucian Doru DUȚĂ - Reducerea consumului de materiale în industria construcțiilor de mașini și în prelucrarea lemnului prin optimizarea croirii, ASE, București, 1980, 186 pag
Ion LUNGU -  Probleme ale modernizării sistemului informațional-decizional al planificării producției în industria metalurgică, ASE, București, 1983, 150 pag.
Mircea MANOLE - Utilizarea modelelor informaționale matriceale în analiză și proiectarea sistemului informațional economic, ASE, București, 1976, 143 pag
Ștefan MUSTĂȚEA - Gestiunea optimă a materialelor la nivelul unei unități economico-sociale folosind calculatoarele electronice , ASE, București, 1985, 119 pag.
Gheorghe SABĂU - Proiectarea unui sistem informatic pentru urmărirea operativă a importului de utilaje, ASE, București, 1982, 190 pag.
Nicolae SOLTUZ - Organizarea și proiectarea sistemului informațional economic la întreprinderea Laminorul de tablă Galați : perfecționarea sistemulului informațional în activitatea de programare, lansare, execuție și urmărire a producției, ASE, București, 1976, 208 pag. 

Constantin Gelu APOSTOL, Nicolae APOPEI, Constantin BARON, Constantin BARON, Gheorghe SABĂU, au devenit profesori universitari, specialiști de bază în Catedra de Informatică Economică din ASE.

(20 septembrie 2026)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe IOAN

Când eram student în anul al III-lea am avut ocazia să învăț să lucrez pe tabulator și să lucrez la proiectarea de sisteme informaționale, discipline unde la seminarii a venit asistentul Gheorghe IOAN care lucra la Centrul de calcul al DCS. Era un excepțional practician, care cu mult tact și cu înțelegere ne prezenta problemele teoretice, dar venea cu exemplificări din producție, nu foarte apropiate de ceea ce era în producție, ci chiar la scara 1:1 cu ceea ce era în producție. Ani în șir după terminarea facultății și eu dar și mulți colegi care au lucrat la proiecte ample de realizare de sisteme informaționale și de sisteme informatice, i-am mulțumit lui Gheorghe IOAN pentru ceea ce ne-a învățat.

M-a impresionat la Gheorghe IOAN faptul că niciodată nu folosea pronumele personal eu, ci vorbea în așa fel încât să înțelegem că munca de analiză și de proiectare de sisteme informaționale sau de sisteme informatice este o muncă de echipă. Cred că tactul de care am vorbit se datora și faptului că meseria lui era cea de analist de sistem și în procesul de analiză trebuie să ai capacitatea de a asculta ceea ce spune viitorul beneficiar al sistemului informațional sau informatic pe care vrei să-l proiectezi. Numai dacă ai această capacitate vei înțelege ceea ce vrea acest beneficiar, care știe meseria lui, dar care va folos în meseria lui fluxurile pe care analistul le proiectează, precum și documentele gândite de analist. Cine nu are capacitatea de a asculta și de a înțelege, va proiecta un sistem informațional sau sistem informatic după cum îl taie capul pe analist sau pe proiectant și sistemul nu va fi util nimănui, căci este o proiecție ireală a unei realități inexistente. 

Numai Gheorghe IOAN știa să ne insufle necesitatea de a avea răbdare, de a ști să punem întrebări și din aproape în apropape să ajungem să definim clar, corect și complet problema pe care o pune sistemul pe care vrem să-l proiectăm, ca acest nou sistem să se plieze mănușă pe cerințele beneficiarului, cu acre noi trebuie să fim prieteni, parteneri și mai ales colaboratori, dacă vrem să avem succes.

În 26 iulie 1969 când eu am împlinit 22 de ani, profesorul meu de la seminar Gheorghe IOAN mi-a dat nota 10 (zece) la colocviul de practică pe care l-am făcut la Centrul de calcul al DCS, unde am învățat multe despre disciplina de echipă, despre punctualitate și mai ales despre ce înseamnă să taci și să faci.

Un coleg pus pe șotii a zis: după ce că e IOAN mai e și Gheorghe.

(27 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru BRODEALĂ

Alexandru BRODEALĂ face parte din prima serie de absolvenți ai Secției de Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic de la facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, promoția 1969, ca să fiu mai exact. Acea serie era formată unmai din studenți foarte buni, căci era rezultatul unei auto-selecții dintre studenții de anul întâi, care aveau medii bune la matematică, au optat pentru Secția de Mecanizare care s-a înființat la jumătatea anului universitar 1964 - 1965, doar cei care au considerat că vor avea șană să finalizeze studiile după ce li s-a explicat care vor fi materiile din planul de învățământ al noii secții și care sunt exigențele, desigur la nivel foarte ridicat.

Pe studentul mai mare cu un an decât mine Alexandru BRODEALĂ, l-am remarcat rapid, căci avea ceva al lui și aici mă refer la felul în care vorbeau profesorii de la seminarii despre el. După terminarea facultății, Alexandru BRODEALĂ venea la ședințele de catedră căci avea ore de seminarii în plata cu ora și șeful său, inginerul Vasile BIȚĂ, care era și responsabilul sub-colectivului de informatică din catedra de Cibernetică Economică, ori de câte ori îi pronunța numele, avea numai cuvinte de laudă la adresa sa.

Nici nu avea cum să fie altfel, căci Alexandru BRODEALĂ dacă fusese un student foarte bun, conform teoriei mele, era natural să fie și în producție un informatician foarte bun. Cu oricine mă întâlneam de la Centrul de calcul al DCS, primul nume pe care îl pronunța era BRODEALĂ, iar admirația față de acesta era totală, căci Sandu, cum îi spuneau prietenii lui, era un programator desăvârșit.

Pe mine Alexandru BRODEALĂ m-a impresionat că avea un ceva al lui, care indiferent cât de încurcată ar fi fost o problemă, el găsea o explicație extrem de simplă pentru a da soluția cea mai potrivită, lucru pe care și eu mi l-am dorit de la mine, dar a fost extrem de greu de realizat și nu mi-a ieșit mereu, așa cum îi ieșea lui Alexandru BRODEALĂ întotdeauna. Ca să nu spun că atunci când vorbea avea un zâmbet foarte încurajator, care te făcea să pleci încărcat cu energia că dacă mergi să lucrezi, totul este  bine rezolvat.


(19 martie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Valeriu PESCARU

Valeriu PESCARU mi-a fost profesor la disciplina numită APSIE - Analiza și Proiectarea Sistemelor Informaționale Economice. În Carnetul meu de student se află două note de 10 acordate de Valeriu PESCARU în anul al IV-lea și în anul al V-lea, căci pe vremea mea, erau discipline care se făceau pe durata unui an, fie pe durata a unui an și jumătate, dar aveam discipline care se făceau și pe durata a doi ani.
Au fost câteva momente din viața mea în care profesorul Valeriu PESCARU a jucat un rod decisiv.
Primul moment a fost acela în care văzându-mă tare necăjit că secretara lșefă a facultății nu-mi elibera o adeverință din acre să rezulte că eu sunt propus pentru învățământul superior ca la repartiția soției să-i fie utilă să nu ajungem în localități diferite, căci eu mă repartizam la ASE, iar ea se repartiza centralizat la Universitatea BABEȘ-BOLYAI de la Cluj, cu toți absolvenții de la facultățile de Fizică din țară, profesorul a mers, i-a explicat că trebuie să-mi dea adeverința, reproșându-i că ea se ocupă doar de studenții restanțieri și de repetenți, dar de studenții buni nu se ocupă deloc. Am obținut acea adeverință și cât voi trăi îi voi mulțumi acestui om.

Al doilea moment a fost acela în care mi-a dat și semnat recomandarea pentru a-mi depune dosarul de înscriere la colocviul de admitere la doctorat, întrucât eram sabotat de șeful de subcolectiv. El mi-a zis că nu are niciun drept să se opună viitorului meu. Dacă sunt ceea ce sunt, îi datorez lui Valeriu PESCARU, fostul meu profesor de APSIE, care la momentul când a semnat era director adjunct științific al Centrului de calcul al ASE, căci fără semnătura sa nu aș fi făcut doctoratul așa cum eu îmi doream și fără doctorat eram o frunză bătută de vânt de colo până colo.

Valeriu PESCARU a susținut cu succes în anul 1975 teza de doctorat de 195 pagini, intitulată  Contributți la modernizarea sistemului informațional în activitatea de prelucrare a țițeiului în R.S. România, coordonată de profesorul universitar Manea MĂNESCU. Atunci Manea MĂNESCU a zis că o teză de doctorat serioasă se realizează în 7 ani. Tocmai doream să susțin teza de doctorat în anul următor, drept care conducătorul meu științific mi-a zis că trebuie să mai așteptăm ceva timp, să uite lumea numărul acela 7, iar timpul a trecut și abia în anul 1978 am susținut teza care dospise doi ani.

Valeriu PESCARU avea un talent excepțional de manager și a reușit să facă din Centrul de calcul al ASE o unitate etalon de cercetare științifică cu întreprinderi industriale, pe bază de contracte, unde lucrătorii obțineau prime anuale deosebit de importante.

Valeriu PESCARU a publicat în colaborare cu alți autori lucrări deosebit de importante precum Sisteme informatice in economie : Produse informatice, centre, oficii si statii de calcul : realizare, conducere, organizare, publicată în 1981 la Editura tehnică,   Fișiere, baze și bănci de date, publicată în anul 1976 la Editura Tehnică , Mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul statistic, publicată în anul 1966 la Editura Didactică și Pedagogică.

Pe mine m-a impresionat foarte mult fostul meu profesor Valeriu PESCARU, pe care l-am întâlnit chiar și când eram și eu profesor universitar, dar vreau să spun că nu i-am trecut pe dinainte, din respect pentru ceea ce a fost el ca om, dar și pentru ce a însemnat el pentru mine ca student și mai ales în perioada cât am lucrat ca analist în Centrul de calcul al ASE pentru 9 luni.

(15 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Constantin MITRAN

 Constantin MITRAN mi-a fost coleg de serie în facultate. Noi eram două grupe. Constantin MITRAN era în grupa cealaltă, dar am stat în aceeași cameră de cămin când eram studenți în anul al V-lea. Constantin MITRAN era mai mare decât mine cu câțiva ani. Venise din producție și era și membru de partid. Era un tip extraordinar de muncitor. Niciodată nu am înțeles de unde Constantin MITRAN căuia noi îi ziceam Mitu, are atâta putere de muncă. Dacă Mitu își propunea să stea să învețe 20 de ore, el învăța 20 de ore. L-am auzit zicând de vreo câteva ori:
- Mitule, azi n-ai învățat cât trebuie. Nu meriți să mânânci!
Și colegul meu Constantin MITRAN, nu mergea la cantină să mănânce. El știa ce are de făcut și era extrem de riguros și de disciplinat.

Muncise din greu la viața lui să facă liceul, să devină student și avea valoarea timpului petrecut în bibliotecă. Se auto-evalua cu rigurozitate și dacă noi, cei care eram mai tineri ca el, priveam cu mai mult optimism lucrurile, Mitu, despica firul în patru și măsura de 100 de ori înainte de a tăia o dată, așa cum fac croitorii. Am fost tare mândrul că Mitu a acceptat să fim prieteni și să vorbim unul cu celălalt despre lucruri extrem de sensibile. Când m-am căsătorit, i-am zis lui Mitu și l-am invitat la căsătoria mea civilă. Eram onorat de prezența lui, pentru că mie mi-au plăcut întotdeauna oamenii serioși, de la acre eu am de învățat lucruri care să-mi folosească toată viața cât trăiesc.


(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ion GHEORGHE

Ion GHEORGHE a fost asistentul meu în studenție la disciplina Analiza și Proiectarea Sistemelor Informatice - APSIE, disciplină predată de profesorul meu inginerul Valeriu PESCAU, cel care scrisese o carte celebră împreună cu Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, sub coordonarea lui Manea MĂNESCU, intitulată mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul statistic, apărută la Editura Didactică și pedagogică din București în anul 1966.

Disciplina se făcea în anul al IV-lea de studenție. Asistentul Ion GHEORGHE venea din producție. El lucrase la implementarea de software pentru recensământul populației din 1966 când se făcuse prelucrări pe calculatorul ICL 1900 adus din Anglia. Asistentul Ion GHEORGHE avea experiență pe care du dărnicie ne-a împărtășit-o și ne-a zis că reușita unui informatician este dată de faza de analiză de sistem. Cine face o analiză de calitate, cine înțelege să definească problema corect și complet, va reuși să ducă la bun sfârșit proiectul unui sistem informatic operațional.

Îmi aduc aminte că unii colegi glumeau pe seama asistentului nostru. După ce că se numește Ion se mai numește și GHEORGHE. 

Se vedea că asistentul Ion GHEORGHE avea plăcerea de a prezenta problemele practice pe care el le rezolva, căci numai cine a lucrat cu volume mari de date știe să te atenționeze că manipularea de date e foarte dificilă și orice eroare are costuri foarte mari. El spunea concret despre întâmplări din care cei care nu respectau proceduri munceau de 1.000 de ori mai mult ca să repare o neglijență mică, pe care dacă ar fi evitat-o ar fi mers mai departe, căci la APSIE trebuie să evită a spune merge și așa, căci nu merge deloc și așa, iar erorile făcute, cu cât sunt depistate mai târziu, cu atât sunt mai costisitoare.

Dacă am învățat să mă organizez și să am arta de a asculta în faza de analiză, lui Ion GHEORGHE, asistentul meu din studenție i-o datorez 100%


(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Mihai COBZACU

Pe când eram student în anul al III-lea aveam la disciplina Mașini de calcul mecanografice seminarii în clădirea veche a ASE, din Căderea Bastiliei, unde la subsol, unde era tipografia, pe un hol erau dispuse echipamentele destinate orelor de laborator de mecanografie, adică un tabulator rusesc, o mașină de perforat cartele rusească, o mașină de control cartele tot rusească, o mașină de sortat cartele. Erau foarte zgomotoase aceste echipamente și de aceea fuseseră instalate acolo, pentru a nu deranja activitatea dintr-o clădire ceva mai nouă și mai puțin izolată fonic. Tabulatorul era un automat de calcul programabil pe un tablou, cu ajutorul unor fișe. La seminariile de mecanografie îl aveam asistent universitar pe inginerul Mihai COBZACU de la Centrul de calcul al Direcției Centrale de Statistică - DCS. Era un tip nu prea înalt, blond, cu o privire foarte ageră și cu vorbă măsurată. Mie mi-a plăcut de acest asistent care provenea din producție căci era deștept, priceput, talentat și știa meserie.
El venea la seminar, enunța problema, ne explica practic cum stau lucrurile. Nu era teoretician, ci venea cu probleme de la el din producție. Treceam la rezolvarea problemei. El ne analiza soluțiile date de noi, ne spunea ce este corect și ce este eronat, după care se trecea la construirea practică a combinațiilor de fișe pe talou. Se monta acel talou pe tabulator, se puneau cartele, se dădea drumul tabulatorului, acesta prelua cartelele din magazia de cartele și scotea la imprimantă rezultate. Asistentul nostru, inginerul Mihai COBZACU avea darul de a lua date de test cu care se verificau ușor rezultatele, 1+2+3+4+...+n =n(n+1)/2 și se dădeau diferite valori lui n și ne dădeam seama că am construit bine sau nu tabloul de fișe. Derși nu era simplu deloc, inginerul Mihai COBZACU a făcut să ne placă acea disciplină și dacă ar fi să recunosc un lucru, este că de la Mihai COBZACU am învățat primele noțiuni de programare, căci și construirea acelui tablou cu șișe însemna tot un fel de instrucțiuni puse secvențial una după alta că nu era ca la pian să apeși pe clape cu multe degete simultan de la ambele mâini, ci să introduci unde trebuie fișă cu fișă până se completa tot tabloul.

(11 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doina HULUȚĂ

Doina HULUȚĂ mi-a fost colegă de grupă în studenție și a fost și șefa mea de grupă din anul al II-lea și până în anul al V-lea. Ca șefă de grupă Doinița s-a purtat exemplar, a fost o colegă deosebită, fără să facă excese și fără să creeze tensiuni între colegi. După terminarea facultății Doinița a devenit programatoare în Centrul de calcul al ASE, după aceea a devenit cercetător științific.

În anul 1983, la vârsta de 36 de ani, Doina HULUȚĂ a susținut  o teză de doctorat de 138 pagini, intitulată Modele de fundamentare a deciziilor de investiții în îmbunătățiri funciare, sub coordonarea profesorului Ludovic TOVISS, care a fost și conducătorul meu de doctorat.

După Revoluția din 1989 Centrul de calcul al ASE s-a destrămat încet-încet căci nu mai veneau contracte de la întreprinderile industriale, căci producția s-a deteriorat pe măsură ce se destrăma proprietatea socialistă din economie. Doina HULUȚĂ, fosta mea colegă de facultate și de grupă a plecat spre învățământul universitar privat și a lucrat la Universitatea Spiru HARET mai întâi pe poziția de conferențiar universitar și apoi ca profesor universitar. A fost directoare la Departamentul de Informatică de Gestiune.

Când s-a căsătorit în 1969 am fost la căsătoria ei religioasă și de acolo am o amintire fabuloasă, care mi-a schimbat total viața. Am ajuns la Brăila și am avut senzația că statuia împăratului Traian era vopsită în negru cu vopsea folosită pentru a întreține godinele, ceea ce mi s-a părut nefiresc. Nunta lui Doinița a fost ceva extraordinar, căci totul era pus la punct impecabil. Întâmplarea a făcut ca atunci când mireasa a aruncat buchetul de flori, acel buchet să fie prins de fata cu care eram eu la nuntă și a fost un semn special pentru mine, căci eu cred în semne. În iulie 1970 Doinița a venit și ea cu soțul ei la nunta noastră.

Doina HULUȚĂ are o fată care este profesor universitar în ASE, cu două doctorate și care i-a dăruit fostei mele colege de grupă doi nepoți superbi, care îi calcă pe urme bunicii lor.

Doina HULUȚĂ m-a impresionat pentru forța ei de a răzbi în viață prin muncă și pentru caracterul ei puternic, caracter care a ajutat-o să meargă în viață cu fruntea sus, oricâte lovituri crunte i-au oferit viața și faptul că nu s-a lăsat doborâtă este că acum stă dreaptă ca un stejar pe care nicio furtună nu-l îndoaie.

(10 februarie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Doru PASCU

Cu Doru PASCU am fost coleg de facultate. El era în grupa cealaltă a Secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, facultate care a fost creația lui Manea MĂNESCU, cel despre care contemporanii mei se fac că nu au auzit de el, dar mănâncă o pâine albă de pe urma existenței disciplinei de Cibernetică Economică și după existența revistei ISI Studii și Cercetări de Calcul Economic și de Cibernetică Economică. Am stat la căminul studențesc la Agronomie și acolo mergeam pe terenul de fotbal unde erau niște roți de vagonet și făceam cu ele antrenamente de haltere. 

Și Doru PASCU și eu am obținut repartizare guvernamentală de a merge la asistenți stagiari în Catedra de Cibernetică Economică la sub-colectivul de Informatică Economică. În final, eu am insistat să merg în catedră, iar Doru PASCU a rămas să facă cercetare științifică în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE.

Doru PASCU și cu mine am făcut armata cu termen redus la patru luni, împreună la arma intendență la o unitate de la Focșani. După aceea, la un moment dat, Doru PASCU a plecat din ASE, îmbrățișând cariera militară.

După ce m-am pensionat și eu și Doru PASCU am reluat lucrurile de unde le-am lăsat în tinerețea noastră și am început să ne facem vizite. El are o casă undeva într-o comună pe drumul București-Giurgiu. Mă impresionează tare mult Doru că este un tip foarte priceput. Pe ce pune mâna scoate opere de artă nu altceva. Eu i-am oferit cărți pe care le-am scos de-a lungul anilor și Doru le-a citit cu mare atenție, a făcut unele sugestii și dacă voi scoate o nouă ediție, cu siguranță voi ține seama de ceea ce a zis el.

Din când în când ne auzim la telefon și am bucuria să aflu noutăți despre munca lui. El a publicat pagini din jurnalul de front al tatălui său. A mai publicat și alte materiale într-o revistă de istorie specializată, materiale pe care mi le-a pus și mie la dispoziție.

Doru PASCU este un tip extrem de ordonat și sistematic. El are nenumărate materiale din vremea studenției noastre, inclusiv cărțile lui Manea MĂNESCU, Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, Valeriu PESCARU de Mecanizarea și Automatizarea Lucrărilor de Calcule Statistice, apărute la Editura Didactică și Pedagogică în anul 1966. El deține și notițele de la diferite discipline și abia aștept să mă întâlnesc cu el și să revăd acele caiete să-mi aduc aminte de vremurile când marii mei profesori veneau și țineau prelegeri ca nimeni alții, pentru că ei mi-au fost modele autentice toată viața.


(10 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Grigore GRAMA

Grigore GRAMA era unul dintre cei care formau tripleta Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA și Valeriu PESCARU, absolvenți de facultate de la Moscova, care au venit și au scris sub coordonarea lui Manea MĂNESCU, celebra carte intitulată Mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul statistic, apărută în Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966, având 439 pagini. După această carte am învățat în primii trei ani de studenție.

Îmi aduc aminte când fără să vreau, am căzut ca musca-n lapte în vara anului 1972 și în toamna aceluiași an, Grigore GRAMA, care era prieten cu Vasile BIȚĂ, s-a simțit obligat să mă invite la o discuție, la el la biroul de director de Centru de laclu de pa IPIU, clădirea aceea imensă de peste drum de cofetăria hotelului București. M-a impresionat tonalitatea blândă a lui Grigore GRAMA și sfatul pe care el mi l-a dat, mai ales că înțelesese exact contextul în care mă aflam eu, pentru că aflase detaliul hotărâtor de la mine, ceea ce lămurea întregul mister al grozăviilor care se desfășurau pe multiple planuri.

Peste ani, la o întâlnire organizată cu ocazia Conferinței Internaționale de Informatică Economică, cred prin anul 2007, l-am reîntâlnit pe fostul meu profesor Grigore GRAMA. Deși trecuseră foarte mulți ani, timpul nu lăsase urme pe chipul lui. Era la fel de vioi cum în știam din studenție, era cu aceeași privire sclipitoare ca atunci. A luat cuvântul și a vorbit liber de m-am minunat de cum ținea firul povestirii și cum își amintea de evenimente și mai ales despre oamenii cu care lucrase, mai ales că în sală, la acel moment se aflau mulți dintre absolvenții primei promoții de absolvenți ai secției de Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic, adică ai secției de Informatică Economică de azi.


(10 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Constantin CURSARU

Constantin CURSARU mi-a fost coleg de grupă în anii studenției mele. El era un pic mai mare decât mine. Lucrase în producție și avea experiență de viață. Am fost și colegi de cameră în anul al V-lea și trebuie să spun că am învățat foarte multe de la Constantin CURSARU. În priml rând am admirat puteresa sa de muncă și de la el am învățat că nimic nu se face dacă nu muncești din greu, dacă ești serios și mai ales, dacă ești exigent cu tine însuți. El era un om foarte temeinic. Dacă el își propunea să meargă la bibliotecă și să învețe cinci ore, el mergea la bibliotecă și învăța cinci ore. Nu lăsa nimic la voia întâmplării Constantin CURSARU. Pentru mine, Constantin CURSARU a fost un model de a vorbi cu oamenii, de a se prezenta, de a fi calm, de a se comporta. L-am studiat îndelung și am reușit să deslușesc motoarele echilibrului su, să văd cum se motiva mereu nu numai în sesiune, ci mai ales în timpul semestrelor.

Uneori, la examene, eu intram însală și Constantin CURSARU răspundea la examene. Avea un mod sistematic de aș-și organiza răspunsurile și mi-am dorit ca și eu să am capacitatea lui de a face același lucru, deși după ce trăgeam biletul, stresul era imens, căci era presiunea timpului, dorința de a scrie cât mai multe și dorința de a spune și mai multe într-un timp foarte scurt. Dacă apăreau întrebări din partea profesorului, răspunsurile trebuiau date pe loc. Constantin CURSARU având o pregătire temeinică dădea răspunsuri foarte bune și vedeam cum profesorii apreciau acest lucru. Și eu îmi doream să-i calc pe urme la câteva minute distanță. De cele mai multe ori îmi reușea realizarea acestui deziderat.

După terminarea facultății l-am mai întâlnit pe Constantin CURSARU de două ori. venise pe la facultate căci avea o fiică studentă. Am discutat puțin, căci eu eram în pauza dintre două cursuri situate în clădiri diferite și ne-am promis unul altuia că ne vom mai vedea. Au fost doar promisiuni căî vârtejul vieții ne-a dus pe fiecare în alte direcții, dar anii studenției în care l-am cunoscut pe Constantin CURSARU au fost unii dintre cei mai buni ani ai carierei mele de informatician.

(14 ianuarie 2023)