Criza manualelor din educație

Criza manualelor din învățământul preuniversitar este deosebit de profundă. Ea vizează:
- modul de definire a fluxurilor de realizare a manualelor,
- conținutul manualelor,
- apariția și distribuirea manualelor,
- autorii de manuale, 
- sistemul de stimulare al realizării manualelor,
- atmosfera editorială,

- legătura cu procesele de digitalizare.

Așa cum stau lucrurile acum, pentru a depăși modul greșit în care se asigură fluxurile de concepere, producție și distribuire a manualelor se impune resetarea întregului sistem. Va trebui să se pornească de la:

- obiectivele urmărite prin publicarea de manuale,

- curricula pe baza cărora se concep manualele,

- sistemul de selecție a echipelor de autori,

- modul de evaluarea a manualelor,

- asigurarea concordanței dintre manual și cerințele de performanțe ale profesorilor.

Acum, realizarea de manuale este considerată un business pentru toată lumea, căci banii de la stat sunt bani siguri și nu prea au legătură cu calitatea, ci cu relația dintre autori și cei care protejează grupurile de interese din sistem, mai ales acolo unde este vorba de gratuitatea manualelor. Se vorbește de corupție, dar nu se vorbește de căile prin care corupția din sistemul de educație se reduce la zero și aici este vorba de asigurarea unui sistem de transparență a tuturor etapelor din procesele de realizare a manualelor și de stimulentele, respectiv, sancțiunile ce se aplică, pentru a regla întregul mod de abordare a problemelor.




(20 august 2025)

Firmele care gravitează pe lângă educație au contribuit și ele la distrugerea învățământului

În mod normal funcția ar trebui să creeze organul. În cazul de față, organul crează funcția. Mă refer la mediul privat care gravitează în jurul educației, mai exact la edituri. Editurile se ocupă de publicarea de manuale. Editurile au încurajat apariția a tot felul de caiete specializate, de culegeri de probleme și a altor materiale destinate elevilor. Profesorii sunt cointeresați de edituri să recomande aceste materiale și părinții care sunt sensibilizați, vin să sprijine în mod artificial așa-zisul proces educațional, care de fapt a transformati ghiozdanul elevului într-un supliciu pe care elevul în trăiește fie târând trolerul zi de zi, fie ducând în spinare un ghiozdan foarte greu.

Este creată certitudinea că școala nu mai este a elevului, ci a profesorilor și a editurilor care fac profit pe spinarea școlii, din moment ce elevul este o anexă și totul se raportează la numărul de profesori și la calificările lor și la necesitatea tipăririi de materiale care să ducă la profituri uriașe pentru edituri și nicidecum spre creșterea performanței elevilor.

Dacă pe vremea mea manualele erau reeditate la intervale destul de mari de timp, acum, se impune editarea de noi manuale, chipurile pentru a menține în actualitate dinamica elementelor din programele analitice care se schimbă mult prea des. Manualele alternative sunt o afacere profitabilă pentru edituri, librării și mai puțin spre deloc la nivelul elevilor, care în loc să fie preocupați de a asimila noțiuni care să le folosească peste ani, sunt obligați să memoreze lucruri care nu le vor fi necesare vreodată, dar pe care manualele le tratează copios, fără a ține seama de capacitatea de înțelegere a conceptelor de către copii.



(04 septembrie 2023)

Clasele elementare de pe vremea mea

Întotdeauna m-a deranjat să mi se spună că pe vremea mea copiii erau mai răi decât cei de dinaintea mea, că lucrurile din copilăria mea erau total diferite de lucrurile copiilor de dinainte de mine. Nu credeam că voi ajunge ca eu să spun că pe vremea mea copiii erau altfel decât copiii din ziua de azi, dar sunt nevoit să recunosc marele adevăr, tristul adevăr și anume, copiii din ziua de azi sunt total diferiți decât copiii de pe vremea copilăriei mele. Să mă justific.

Copiii din ziua de azi au telefoane mobile, pe când copiii de pe vremea mea nu aveau.

Copiii din ziua de azi petrec multe ore în fața televizorului, în timp ce eu mă jucam în aer liber.

Copiii din ziua de azi merg la școală cu trolerele, în timp ce eu aveam un ghiozdan foarte ușor.

Copiii din ziua de azi au cărți groase, caiete speciale, în timp ce pe vremea mea erau doar câteva cărți.

Copiii din ziua de azi memorează mecanic pentru a uita, copiii de pe vremea mea învățau logic și rețin.

Părinții copiilor din ziua de azi plătesc bani la fondul clasei, iar pe vremea mea nu exista așa ceva.

Copiii din ziua de azi nu au uniforme obligatorii, în timp ce toți copiii de pe vremea mea aveau uniforme.

Copiii din ziua de azi sun o masă oarecare de copii, în timp ce copiii de pe vremea mea erau diferențiați în pionieri, cei care învățau și ne-pionieri, cei care aveau rezultate slabe la învățătură.

Pentru copiii de pe vremea mea școala și învățătorul erau simboluri puternice, iar acum nu mai sunt.

Este normal să existe mari diferențe între clasele elementare de pe vremea mea și cele din ziua de azi, dar mă așteptam ca aceste diferențe să fie în bine, ceea ce nu se întâmplă, din moment ce școala a rămas cu mult în urma societății și ceea ce se întâmplă în școală este sursă de frustrări, stres și anxietate pentru elevi, care se luptă să evolueze, nu să se educe, să se descurce, nu să se împlinească.


(29 aprilie 2023)

EOF - Educație Orientată spre Familie

Familia trebuie să fie unul dintre factorii esențiali ai proceselor educaționale. Învățământul orientat spre familie înseamnă că aceasta:
- este implicată în educație prin aducerea la școală și preluarea elevului de la școală,
- plătește meditațiile elevilor,
- păstrează legătura cu școala și corectează abaterile elevilor,
- dirijează parcursul elevilor spre liceu și facultate,

- transformă pe profesor într-un fel de om al casei,
- răspunde cerințelor financiare ale școlii.
Dacă școala este acel element care-l transformă pe părinte în partener, se vor întâmpla lucruri de importanță excepțională. dacă însă se are calul, părinții vor juca un rol negativ pentru că fiecare părinte vrea și unele avantaje în ierarhizarea propriilor odrasle.

(05 august 2022)

EOS - Educație Orientată spre Societate

Un sistem educațional orientat spre societate înseamnă:
- luarea în considerare a cerințelor producției,
- crearea de proporții care să nu risipească forța de muncă,
- formarea de specializări de care societatea are nevoie,
- orientarea spre profesii necesare, unde există joburi,
- asigurarea unor standarde de calitate să nu se dărâme poduri abia construite,
- corelarea ieșirilor din sistemul educațional cu necesarul de forță de muncă.
Societatea nu-și permite risipă de bani și nici să risipească forța de muncă tânără prin crearea de specializări nenecesare în exces care să presupună recalificări. De aceea este nevoie de existența unor criterii de filtrare a tinerilor și de ierarhizare a valorilor, astfel încât principiul omul potrivit la locul potrivit să fie o realitate.

(05 august 2022) 

EOB - Educație Orientată spre Business

Să ne uităm la fondul clasei, care este o afacere.
Să ne uităm la publicarea de manuale, care este o afacere.
Să ne uităm la culegerile de probleme, care sunt o afacere.
Să nu uităm la tot felul de caiete speciale care sunt o afacere.
Să ne uităm la after school care este o afacere.
Să ne uităm la chioșcurile de lângă școli care sunt o afacere.
Să ne uităm la cornul și laptele care este o afacere.
Să ne uităm la masa caldă din școală care este o afacere.
S-au dezvoltat tot felul de afaceri pe lângă sistemul educațional. Unele dintre ele sunt bine venite, dar altele nu prea au legătură cu ceea ce este sistemul educațional. Este vorba de licitații, dar și licitațiile se truchează. Unde există business există profit și există și corupție, iar sistemul educațional nu va fi ferit de racilele existente într-un mediu de afaceri poluat.

(05 august 2022)

EOP - Educație Orientată spre Profesori

Educația orientată spre profesori presupune ca:
- numărul de ore per discipline depinde de numărul de profesori,
- ponderea disciplinelor depinde de numărul de profesori,
- manualele au conținutul dictat de profesori,
- volumul de exerciții este impus de profesori,
- sistemul de notare este conceput pentru profesori,
- calitatea procesului depinde de calitatea profesorilor,
- toate abaterile sunt făcute în favoarea profesorilor,
- profesorii sunt cei care dictează prin greve derularea momentelor esențiale din proces.
În momentul în care profesorul se află în centrul procesului educațional și nu elevul, lucrurile nu se dezvoltă cum ar trebui, ceea ce înseamnă că elevul devine o simplă anexă a sistemului educațional. Erorile din sistemul planificat comunist s-au reflectat brutal în sistemul educațional. Mulți absolvenți de facultate, după desființarea întreprinderilor s-au refugiat în învățământ, prin recalificare.

Chiar și rezervarea catedrelor pentru profesorii care pleacă pe funcții din administrația centrală sau în parlament, este semnul clar că sistemul educațional e orientat spre profesori, căci una este să ai profesorul tău permanent și alta este să ai un suplinitor.

Faptul că nu există filte de medie pentru a accede în învățământ pentru absolvenții de facultate, arată că s-a creat drum liber al mediocrității spre catedre și deci învățământul nu este orientat spre elev, ci spre profesor.

(05 august 2022)

EOE - Educația Orientată spre Elev

În mod normal sistemul educațional ar trebui orientat spre elev, ceea ce înseamnă ca:
- numărul de elevi în clasă să fie dictat de nevoile elevilor,
- manualele să fie redactate ținând seama de particularitățile elevilor,

- elevii au nevoie de un bagaj de cunoștințe fundamentale cu care să intre în viață,
- greutatea ghiozdanului să depindă de capacitatea elevului de a-l căra,

- în sistem elevul trebuie să-și găsească adevăratele modele,
- volumul de muncă individuală să depindă de nivelul optim de a munci al elevului,

- între teorie și practică trebuie să existe un echilibru perfect,

- elevul are opțiunile lui și sistemul trebuie să țină seama de ele,

- numărul de clase și de profesori depinde strict de numărul elevilor,
- elevul trebuie să stea în centrul procesului, cu opțiunile lui.

În realitate lucrurile stau cu totul altfel, căci adulții domină procesele din învățământ și elevul este numai o materie primă din care adulții fac ce le trăsnește prin cap, fără să-și dea seama că elevul este cel care va merge la muncă și că de el depinde evoluția societății peste 20 de ani.


(05 august 2022)

Cel ce nu gândește singur

Îmi aduc aminte de versurile lui Tudor ARGHEZI:

Cel ce gândeste singur si scormone lumina

A dat o viata noua si-um om de fier, masina, 

Fiinta zamislita cu gândul si visareea, 

Neînchipuit mai tare ca bratul si spinarea.

Tot atât de bine, cel ce gândește singur, este în stare să ia decizii corecte. Observ că foarte mulți oameni nu sunt în stare să:

- aibă reacții normale, logice;

- reacționeze corect în situații obișnuite;

- aplice proceduri adecvate;

- spună lucruri care se potrivesc contextului;

- se poarte altfel decât după tipare abstracte.

Și toate se datorează faptului că nu-și pun instantaneu o serie de întrebări legate de situațiile concrete la care să-și dea răspunsuri realiste, bazate pe o experiență proprie. Toate se datorează sistemului educațional bazat pe memorare. Cel ce nu gândește singur își asumă toate riscurile în ceea ce face, dar el nu conștientizează nimic, drept care de la un timp încoace suntem martorii celor mai aberante situații din câte s-au pomenit.
Cel ce memorează își pierde orice calitate de a gândi singur. Cel ce nu gândește singur, nu gândește la nimic înainte de a face ceva și face acel ceva automat, fără să se gândească la consecințe, crezând că:

- știe să facă acel ceva;

- nu există consecințe de niciun fel;

- va ieși bine din orice situație;

- pentru el legile naturii nu se aplică;

- fracturile de logică sunt ale altora.

Numai așa se explică agresivitatea unora la volan, viteza lor excesivă și necorelarea abilităților cu starea drumului, cu bolidul și mai ales cu viteza acestuia. Numai așa se explică lipsa de logică a aruncării în valurile uriașe ale mării a celui care nu știe să înoate o iotă. Numai așa se explică superficialitatea abordării unor examene, crezând că și evenimentul cu probabilitate zero este un eveniment cert. Trebuie urgent schimbată paradigma din sistemul educațional. Faptul că se introduce manual de sport în gimnaziu îmi arată că prăpastia se adâncește și că și la sport se va toci, se va memora și mișcare nu se va face în veacul veacurilor.

(11 august 2017)

Banii siguri - manualele școlare gratuite

Cine crede că manualele școlare gratuite nu este o afacere, deja comite cea mai amre eroare a vieții sale. Afacerea se naște din primele clipe, căci nimic nu este întâmplător când este vorba de banul public. Apar o serie de întrebări firești, inocente și răscolitoare, precum:

- cine sunt câștigătorii competițiilor pentru manualele școlare?

- cum este garantată calitatea manualelor școlare câștigătoare?

- câtă obiectivitate demonstrată există pe tot traseul unde apar banii?

- demonstrează cineva că nu este vorba de interese financiare?

- din toți banii de pe flux, cât revin autorilor și cât restului de actori?

- sunt definite proceduri care elimină mita și celelalte forme de corupție de pe flux?

Faptul că apar tot timpul schimbări, faptul că programele se tot schimbă, faptul că manualele tot sunt înlocuite, arată clar că în sistem există lucruri dacă nu murdare, cel puțin discutabile. În opinia mea, un manual de clasele mici să zicem I - VIII n-ar trebui să conțină noțiuni cu uzură morală teribilă care să necesite modificări majore de conținut ce presupun tirăriri de manuale absolut noi. Un manual ar trebui să aibă o viață lungă de 10 - 15 ani ca elemente de bază și periodic să se tipărească niște suplimente sau să fie luate actualizări minore de pe internet. Realitatea este alta, căci foamea editurilor este imensă, corupția din sistem este atroce și banul public trebuie supt și el căci de aceea este ban public, să-și bată decidenții joc de el.
Are cineva curajul să facă schimbări majore în structura de costuri a manualelor, astfel încât să se demonstreze că toți cei care participă dau dovadă de patriotism prin voluntariat?

(23 iulie 2017)

Tudor Sorin fostul meu student

Intrând în Librăria CLB de pe Bd. Gheorghe Șincai nr. 6, la manualele de informatrică am văzut multe din cărțile ale cărui autor este Tudor Sorin. M-a cuprins nostalgia, știind că el nu mai este printre noi și că a ars ca o flacără pentru un ideal pe care și l-a definit cu precizie și pentru care a luptat să-l vadă împlinit. Și a realizat visul lui, acela de a face cunoscut elevilor ceea ce el a știut cel mai bine: programarea calculatoarelor, teoria și practica. A fost programator în centrul de calcul, a fost profesor de informatică la Liceul Tudor Vianu, A scris cărți. A scris multe cărți. Este vorba de manuale de informatică pentru elevii de liceu. În anii de studenție s-a remarcat ca unul dintre programatorii deosebit de valoroși, puținii dintre cei pe care i-am ținut minte din promoția lui. L-am reîntâlnit după mulți ani de la terminarea facultății și mi-a făcut plăcere să discutăm despre preocupările fiecăruia dintre noi. Până la un punct am continuat aceste discuții. Ne-am făcut și vizite. După Revoluție, Tudor Sorin a desfășurat activități pe cont propriu și a scris foarte mult.

El a terminat Secția de Informatică Economică a facultății de Cibernetică, Statistică și

Informatică Economică, în vremurile bune ale acesteia. Am colaborat la lucrarea de diplomă, adică lucrarea de licență de azi. M-a impresionat foarte mult capacitatea lui Tudor Sorin de a da soluții originale. El construia un interpreter și dacă i-am reținut numele, înseamnă că s-a remarcat cu ceva deosebit. După vreo 10 ani de la terminarea facultății l-am reîntâlnit pe Tudor Sorin și am tot discutat despre tot felul de probleme. El și-a dorit să lucreze tot timpul în programare și a ajuns să fie profesor de informatică la Liceul Tudor Vianu, cel mai tare liceu din Ro, prin olimpicii săi și prin profesorii Martinov, Homorodeanu și Ovanez. Tudor Sorin avea un cult pentru bunicii săi și a dorit să-i cunosc. Le-am făcut o vizită, undeva prin cartierul Berceni, spre șoseaua Olteniței. Erau oameni deosebiți și abia acum când sunt și eu bunic, știu ce înseamnă nepoți pe care să-i iubești necondiționat și fără limite, pentru tot ceea ce fac ei, cu drăgălășeniile și cu mutrițele lor. Atunci am fost tratat cu o prăjitură numită voalul Maicii Domnului, făcută foarte simplu, cu apă, făină și nucă. 

El era interesant la un moment dat, după 1990 să facă un doctorat, pe o temă ceva cu spațiul soluțiilor, pentru că terminase și Facultatea de Matematică între timp. Era indicat pentru această zonă profesorul Csaba Fabian. I l-am prezentat pe Tudor Sorin profesorului și a rămas să se prezinte la admitere în anu respectiv. Eu i-a propus lui Tudor Sorin să facă un material de câteva pagini, să-l prezinte comisiei, ca bază de discuție. El a muncit foarte mult la acel material. Eu m-am uitat de câteva ori pe el și într-adevăr, era o chestie rotundă, șlefuită și bună. Tudor Sorin s-a prezentat la colocviul de admitere. Eram și eu în comisie. A pus în fața fiecărui membru cele câteva foi capsate frumos. Și-a prezentat problematica, s-a dialogat cu el și comisia a fost plăcut impresionată. Tudor Sorin a fost admis la doctorat. Peste ceva timp, el a venit la mine cu o carte în mână. Era ușor răvășit. Mi-a deschis cartea și mi-a arătat câteva pagini. Am rămas stupefiat. Unul dintre membrii comisiei de admitere a furat conținutul foilor și l-a introdus în cartea lui, fără să-l citeze pe Tudor Sorin. Mi s-a părut un gest mizerabil al colegului meu care avea obsesia de a fi unic autor, cu tot dinadinsul. Nici nu aveam eu respect față de respectivul, dar nu-l credeam să fie chiar așa de borfaș. Culmea că acea carte nu era de singur autor, ci avea o lumiăție ce monopolizase lumea manualelor de informatică de liceu din spațiul nostru mioritic, semănătorist, imoral și desuet. Nu știu ce a mai făcut Tudor Sorin că n-am mai ținut legătura deloc. Mi-au mai ajuns unele vești la urechi prin ceea ce-mi ziceau copiii mei care au învățat la liceul unde preda el. Nu l-au avut profesor. Auzisem că are o firmă de instruire în informatică, o editură și că scrie cărți. Cu totul întâmplător am aflat că Tudor Sorin a murit. Era foarte tânăr, la sub 55 de ani. Păcat. Când am văzut puse pe raft câteva din manualele scrise de el și în colaborare, m-au apucat regrete că el mai avea multe de spus. A fost ca un băț de chibrit care a ars tot, cu intensitate, cu o flacără puternică, de care nenumărate generații de elevi de liceu își vor aduce aminte, căci manualele scrise de Tudor Sorin sunt de excepție, pentru că el a înțeles și a trăit tot despre ceea ce a scris în ele, fiind un tip extrem de deștept, o personalitate puternică și un dascăl de excepție. Voi aminti câteva din cărțile scrise de Tudor Sorin și anume:

Tudor Sorin, Vlad Tudor (Huţanu) - Manual de INFORMATICĂ, clasa a XI-a, profilul real-intensiv, Editura L&S SOFT, București,...., 320pg.

Tudor Sorin - Manual de INFORMATICĂ, clasa a X-a, profilul real-intensiv, Editura L&S INFOMAT, București, 2012, 272pg.

Tudor Sorin - INFORMATICĂ, curs pentru clasele a IX-a şi a X-a, profilul real-intensiv, Editura L&S SOFT, București,...., 320pg.

Tudor Sorin -  Manual de INFORMATICĂ, clasa a IX-a Intensiv sau clasa a X-a Real (v. C++), Editura L&S INFOMAT, București,...., 240 pg.

Tudor Sorin, Vlad Tudor (Huţanu) -  Manual de INFORMATICĂ, clasa a XI-a, profilul real (neintensiv), Editura L&S SOFT, București,...., 320pg.

Tudor Sorin -  Tehnici de programare, manual pentru clasa a X-a, Editura L&S INFO-MAT, București, 1996, 300 pg.

Tudor Sorin, Vlad Tudor (Huţanu)  -  Bazele programării în Java, Editura L&S INFO-MAT, București,...., 296 pg.

Tudor Sorin, Vlad Tudor (Huţanu) - Complemente de C++, Editura L&S INFO-MAT, București,...., 192pg.
Unele dintre aceste manuale se găsesc de vânzare pe site-uri de comerț online, dar există și manuale transpuse în format electronic, direct accesibile tuturor celor care doresc să învețe cu adevărat programare. Când m-am documentat nu am prea găsit anii în care au fost publicate manualele. Am și o explicație, dar mă feresc să o expun aici, pur și simplu.

Dacă nu vedeam acele manuale, probabil nu aș fi avut nostalgia vremurilor în care Tudor Sorin venea pe la mine și-mi vorbea entuziasmat despre munca lui ca programator, ca profesor de liceu și ca om care-i îndruma pe elevii săi pe drumul spre marea performanță de la olimpiadele de informatică. Sunt sigur că dacă Tudor Sorin nu ar fi trăit în mediul nostru mocirlos și miticist, ar fi avut cu totul alte rezultate, adică rezultate de excepție, căci talent avea, cîăci entuziasm avea, căci putere de muncă avea și inteligența lui era cu mult peste ceea ce noi numim adevărați meseriași. Mulți dintre foștii mei studenți au vorbit numai în cuvinte foarte frumoase despre aportul manualelor scrise de Tudor Sorin la formarea lor de programatori, căci aici nu vorbesc decât despre foști studenți pe care eu i-am remarcat ca fiind excelenți programatori, cu logică, cu gândire și cu eficiență specială.

(25 iunie 2017)

Bravo, Mircea Dumitru!

În sfârșit văd și eu un bărbat adevărat la Ministerul Educației și nu un mameluc. Iată, omul intră frontal în mizeria cu temele de acasă, cu temele de vacanță. Sunt sigur că va lua sfârșit calvarul elevilor de clasa a I-a care trebuie să care după ei un ghiozdan de 10kg, că așa vor învățătorii lacomi de bani, că așa vor editurile care publică tot felul de caiete stupide, complicate și grele ca gramaj.

Ar fi bine dacă totul ar fi consfințit printr-o lege care să prevadă pedepse cu închisoarea pentru învățătorii sau profesorii care-și chinuie elevii cu sute de exerciții care nu folosesc la nimic. Am și eu câteva întrebări:

• un elev care face doar 8 clase, se întâlnește cu ecuații de gradul al doilea în practica lui de săpător de șanțuri sau de stivuitor de mărfuri în rafturile unui market?
• un elev de liceu după ce a dat BAC-ul cât de des va lucra cu ecuații trigonometrice și cu secțiuni din geometria 3D?

Un învățământ modern nu este acela al cantității, adică 20 de exerciții pe oră, 30 de rezumate pe săptămână în vacanță. Învățământul modern presupune cu totul altceva, adică minte liberă, creatică, inițiativă, elevi sănătoși. Ministrul ar trebui să facă următorul pas: să nu se mai dea note la sport care să afectexe media, ci calificative. Pe diplomă să fie un loc special din care să rezulte că elevul nu a făcut sport.
O abordare corectă trebuie să aibă la bază bugetul de timp al elevului care la 6 la 7  și chiar la 12 ani tot copil este și ce s-ar mai juca, dacă niște adulți rapace nu l-ar subjuga!

(25 noiembrie 2016)

Sa mai și cântărim câte ceva

Este nevoie să mai cântărim câte ceva precum statui, sentimente, suflete dar și ghizdanele picilor care fac primi pași în școală.
Un astfel de ghiozdan conține:
- manualele obligatorii pentru orele de clasă din ziua respectivă;
- caietele de teme la cel puțin două discipline;

- caietele de clasă pe care mitieii scriu diverse;
- caiete speciale tematice auxiliare;
- penarul cu rechizitele obligatorii;
- riglă, echer, raportor;
- pachețelul cu mâncare;
- telefonul mobil;
- o carte pentru mica lectură sau un joc electronic;
- o revistă și niște nimicuri de schimbat între colegi;
- un fes, o batistă, alte aiureli de școlar.
Ghiozdanul însuși împreună cu angaralele enumerate cântăresc fără niciăproblemă între 5 și 7kg cu indulgență.
Sunt sigur că un sistem educașional decent ar trebui să ia în considearre cu totul alte principii de alcătuire a ghiozdanului care ar trebui să cănțină:
- ghiozdanul însuși făcut dintr-un material foarte ușor;
- o carte absolut necesară după care elevul să citească;
- două caiete subțiri pentru teme;
- un penar ușor cu un creion, un pix, o gumă;
- numai într-o anumită zi ghiozdanul va conține un bloc de desen și culori.
Ghizdanul nu trebuie să conțina lucruri care să depășească 4 (PATRU) kilograme.
Va trebui gândit la ce se întâmplă cu coloana vertebrală a unui micuț care este chinuit ca zilnic să o preseze cu cele 7-8kg de porcării, pentru că:
- manualele se preferă a fi făcute din hârtie groasă și eventual sa aibă coperți grele;
- caietele specialesunt  mană cerească pentru editurile hoațe sunt grele, groase și nepractice;
- este impusă necesitatea de a avea în penar tot felul de nimicuri grele, inutile și extravagante.
dacă nu se stopează această tendință criminală de supradimensionare a greutății ghiozdanului pentru micuții școlari ne vom trezi în situația în care vom pune și vom pune tot felul de lucruri inutile acolo și bietul elev va fi iremediabil distrus.

(2 martie 2016)