Ura de rasă la români

Azi 06 septembrie 2025 este momentul să nu ne mai ascundem după deget și nici să ne dăm fecioare neprihănite, căci istoria noastră mai veche sau mai recentă este marcată de evenimente grave care arată că ura de rasă nu este o caracteristică abstractă pe plaiurile mioritice din moment ce vorbim despre:
- evenimentele de la Târgu Mureș din 1990,
- revolta de la Hădăreni din 1993,
- pogromurile de la Galați și Dorohoi din 1940,
- lagărul de la Bug din 1941,
- agresarea livratorului din 2025.

Credem că dacă suntem un popor majoritar ortrodox, toleranța și iubirea aproapelui vin de la sine. Nu este chiar așa, dacă educația se oprește undeva departe de sufletul și de conștiința fiecăruia dintre noi. Atât timp cât vedem criminali care au arest la domiciliu, agresori cărora nu li se întâmplă nimic, violența se cultivă spontan și oricine poartă la el un cuțit sau un pistol, căci crede că are acest drept într-o țară liberă, din moment ce lui nu i s-a explicat niciodată ce înseamnă nici libertate și nici democrație. Ca fapt divers, cândva discutam la sală cu un tinerel care se lăuda că merge cu motocicleta, iar la întrebarea dacă are carnet a ridicat din umeri. Omul nu știa că nu are voie să meargă cu motocicleta dacă nu are carnet. Nu a trecut mult timp și tinerelul a venit la mine fericit că luase permisul de conducere a motocicletei. El încălca o lege, pentru că nu cunoștea legea. Chestia din constituție care zice ceva despre necunoașterea legii ar trebui să fie dezvoltată, căci dacă sunt 10.000 de legi, este greu să credem că cineva din popor le și știe, pentru a le aplica în spiritul și litera lor. oamenii trebuie educați. Spiritul de toleranță se educă în familie, la școală, în societate. Nu-mi aduc aminte ca în școală să-mi fi vorbit despre acest lucru. Ai mei m-au învățat de bine în această problemă. Societatea are grave carențe și trebuie întreprins ceva cu mult mai eficient în cultivarea toleranței, pentru a nu mai vorbi cu adevărat despre fapte reprobabile.


(06 septembrie 2025)

Apucături naziste

Este în natura umană ca unii dintre noi să fim răi. dar există unii dintre noi care sunt foarte răi și fac lucruri dintre cele mai grave, dintre care distrugerea, tortura și condamnarea aplicate unor colectivități, reprezintă doar câteva dintre formele lor de manifestare. Eu le numesc apucături naziste.

Ștergerea memoriei istorice reprezintă o formă subtilă de manifestare a celor care vor să dovedească faptul că totul începe de la ei, că tot ceea ce a fost înainte este nesemnificativ, minor deci și fără importanță. În acest sens sunt:

- arse cărți,

- distruse documente,

- demolate monumente,

- redenumite bulevarde,

- rescrise capitole de istorie,

- prezentate trunchiat evenimente,

- eliminarea unor nume și portrete,

- folosirea de bannere incitatoare,

- dealocarea de morminte.

Dacă stăm să analizăm istoria anilor 1933 - 1945 din Germania și perioada 14 septembrie 1940 - 14 februarie 1941, vom vedea că există numeroase elemente care arată existența unor conducători nu răi, ci extrem de răi, care au executat acțiuni dure, extreme, împotriva unor colectivități. A crede că regimul comunist a fost format din sfinți și îngeri, ar fi o mare eroare. Din moment ce au existat lagăre de muncă forțată, dislocări masive de populații în Bărăgan, din moment ce la Pitești s-a efectuat o reeducare a deținuților și din moment ce istoria lui Mihai ROLLER era cu totul diferită de istoriile care circulaseră cu un an sau doi înainte, avem o imagine clară a apucăturilor acelui totalitarism dus peste limitele relelor.

Nici ceea ce s-a întâmplat după 1989 nu reprezintă chiar pagini imaculate de istorie, căci mergând după principiul scopul scuză mijloacele dar și mai rău, după zicerea bolșevicilor cine nu e cu noi, e împotriva noastră, există exemple care evidențiază abateri crase de la democrație.

Pentru a scăpa de apucăturile naziste, de înclinații torționare și de abaterile extremiste este nevoie de multă educație, de insistența pentru a căpăta deprinderi specifice comportamentului democratic nu în teorie, ci în practica de zi cu zi, care începe cu spălatul obiectelor  reciclabile și stocarea lor separată.

(04 februarie 2021)