Firmele care gravitează pe lângă educație au contribuit și ele la distrugerea învățământului

În mod normal funcția ar trebui să creeze organul. În cazul de față, organul crează funcția. Mă refer la mediul privat care gravitează în jurul educației, mai exact la edituri. Editurile se ocupă de publicarea de manuale. Editurile au încurajat apariția a tot felul de caiete specializate, de culegeri de probleme și a altor materiale destinate elevilor. Profesorii sunt cointeresați de edituri să recomande aceste materiale și părinții care sunt sensibilizați, vin să sprijine în mod artificial așa-zisul proces educațional, care de fapt a transformati ghiozdanul elevului într-un supliciu pe care elevul în trăiește fie târând trolerul zi de zi, fie ducând în spinare un ghiozdan foarte greu.

Este creată certitudinea că școala nu mai este a elevului, ci a profesorilor și a editurilor care fac profit pe spinarea școlii, din moment ce elevul este o anexă și totul se raportează la numărul de profesori și la calificările lor și la necesitatea tipăririi de materiale care să ducă la profituri uriașe pentru edituri și nicidecum spre creșterea performanței elevilor.

Dacă pe vremea mea manualele erau reeditate la intervale destul de mari de timp, acum, se impune editarea de noi manuale, chipurile pentru a menține în actualitate dinamica elementelor din programele analitice care se schimbă mult prea des. Manualele alternative sunt o afacere profitabilă pentru edituri, librării și mai puțin spre deloc la nivelul elevilor, care în loc să fie preocupați de a asimila noțiuni care să le folosească peste ani, sunt obligați să memoreze lucruri care nu le vor fi necesare vreodată, dar pe care manualele le tratează copios, fără a ține seama de capacitatea de înțelegere a conceptelor de către copii.



(04 septembrie 2023)

E.S.P.L.A.

E.S.P.L.A. vine de La Editura de Stat Pentru Literatură și Artă, iar cei care sunt acum peste 85 de ani, erau foarte tinerii beneficiari ai cărților tipărite acolo, cărți din literatura universală. Erau cărți sobre, cu coperțile albe, care aveau sus numele autorului, la mijloc titlul cărții și jos era E.S.P.L.A. și cel mult anul tipăririi. Nu știu cine era directorul E.S.P.L.A., dar știu că am citit multe cărți cu coperțile albe. Deși erau cărți voluminoase, iar eu eram puști, le citeam cu nesaț pentru că:
- erau interesante,
- aveau subiecte captivante,
- se simțea perfecțiunea în ele,
- aveau stiluri deosebite.

Când am mai mers prin anticariate am revăzut cărți tipărite în E.S.P.L.A. și le-am răsfoit. De conținutul unora mi-am adus aminte. Mă gândesc că la un roman al lui DOSTOIEVKI am zăbovit mai mult căci mi-am adus aminte că avea el sintagma artă pentru artă undeva și m-am ambiționat să găsesc pagina unde erau scrise acele cuvinte. Am pierdut detul de mult timp, dar ambiția mea creștea. Într-un final am găsit sintagma. Nu mi s-a mai părut contextul așa de spectaculos. Trecuseră mulți ani și imaginea profesoarei din liceu de la Limba Română care-l blama pe Titu MAIORESCU, pentru exact aceeași zicere, dar în alt context, mi-a revenit în memorie. Eram victorios că găsisem ceea ce căutasem, dar trist că trecuseră prea mulți ani de când avusesem în mână cartea s-o citesc pentru prima dată.

(28 mai 2022)