Nu de puține ori i-am auzit pe niște troglodiți jubilând că tineretul nostru cel studios este așa de tare și recunoscut în lume că sparge parole, că intră în baze de date ale unor mari instituții strategice ale lumii.
Este de demonstrat ca numai niște retardați sunt în stare să facă astfel de gesturi pentru că:
- ei nu sunt în stare să construiască ceva, ci numai să fure de la alții;
- în vederea penetrării unor sisteme securizate execută operașii cu caracter repetitiv asemănătoare
celor afectați de schizofrenie;
- obiectivele lor sunt de un simplism feroce, lucru care îi face să fie dominați de o perseverență
diabolică în a face progrese bazate pe operații rudimentare;
- fără a avea o calificare înaltă își orientează eforturile spre a-și însuși operații simple bazate pe
încercări succesive de a progresa autodidact;
- discrepanța între calificare și obiective este colosală, ceea ce determină un nivel de a persevera în
derularea operațiunilor prin risipă inimaginabilă de energii.
Laudele prin care sunt ridicați ăn slăvi cei ce pun umărul la derularea cu succes a crimelor cibernetice ar trebui să fie stăvilite și să se înșeleagă că așa cum este combătută ideia ca furtul de carte este un furt nobil, tot așa trebuie combătută ideia că cei ce efectuează activități de crimă cibernetică sunt geniali, pentru că nu sunt. Ei au toate însușirile a ceea ce se numește în medicină idioțenie calificată fără drept de apel.
Cei ce penetrează sisteme de securitate bancară și extrag bani din conturi, sunt niște hoți și nimic altceva.
Cei de penetrează conturi de poștă electronică sunt niște borfași gata să șantajeze și pentru ei există articole în Codul penal.
Cei care intră în baze de date sau în sisteme informatice de interes strategic sunt teroriști informatici, pentru care legile sunt dure pe măsură.
De multe ori se discută că indivizii care atentează la securitatea aplicațiilor informatice ar fi genii sau olimpici. Totul este fals. Acestia sunt hoți și nimic altceva. Legile trebuie să-i pedepsească și nimic altceva.
Să ne amintim că nimeni nu scapă de evaziunea fiscală în Italia. Chiar dacă în celula confort special avea televizor și nu-i lipsea nimic, o mare vedetă, simbol național al acestei țări a petrecut 18 zile de pușcărie în anul 1982.
Fără milă trebuie să se poarte toată lumea față de gunoaiele care butonează în neștire doar pentru a câștiga prin furt, doar pentru a șantaja sau doar pentru a face rău dintr-o plăcere bolnavă.
A sparge sisteme de securitate înseamnă:
- a stabili câmpuri descrise în documentații, deci nimic creativ;
- a genera combinații de șiruri după algoritmi seriali, deci nimic creativ;
- construi secvențe de actiuni cu combinații de siruri generate mecanic, deci nimic creativ;
- a repeta de un numar foarte mare de ori secvențe cu șiruri modificate, nimic creativ;
- a mări lungimi de șiruri selectate mecanic, deci nimic creativ.
Cei care dezvoltă sisteme de securitate, pornind de la primitivismul celor care reușesc să penetreze ceea ce există, cu mare ușurință dezvoltă soluții de a contracara. Distrugătorii, ambiționați nu realizează un salt calitativ, ci rafinează elementele cantitative, evitând reluarea secvențelor care nu au generat succes.
Se zice că nu există lacăt pentru hoți. Așa este, dar sistemele de securitate performante îi rarefiază pe hoții proști și leneși, ambiționându-i pe cei atinși de schizofrenie pentru a sta 25 de ore din 24 în fața computerului pentru a parcurge drumuri bătătorite, până la tocirea gândurilor lor stupide.
(15 februarie 2016)
