De ce se dezvoltă violența în școli?

Posturile de televiziune abia așteaptă să apară clipuri cu elevi violenți, cu profesori bătăuși, cu indivizi care agresează elevi în afara școlii. Acestea sunt baza existenței televiziunilor, care la știri prezintă crime, violuri, bătăi, vulgarități, pușcăriași, accidente, tragedii și tot ceea ce este mai rău, pentru a impresiona, pentru a crește ratingul și pentru a atrage reclamele, ca singurul mod de a aduce profituri și salarii mari.

Așa cum prezintă știrile legate de violența în școli, televiziunile nu au niciun interes ca violența în școli să scadă sau să dispară, ba mai mult, indirect, invită pe tinerii sau pe cei care asistă la scene de violență să se comporte într-un mod reprobabil, care nu conduce la aplanare, ci la filmarea scenelor, cu efect direct asupra creșterii intensității scenelor, care au la bază rolul incitant dat de filmări și de numărul crescut al spectatorilor.

Este important să se analizeze cauzele care au dus la creșterea violenței în școli. În opinia mea, violența în școală este efectul rămânerii în urmă a școlii în raport cu aspirațiile elementare ale elevilor din ziua de azi. Elevii care merg la școală nu mai văd în școală calea dezvoltării lor, iar în profesori nu mai văd pe cei care le oferă ceea ce ei au nevoie pentru a se dezvolta ca oameni folositori ai societății. 

Existența Internetului a schimbat radical poziția școlii în viața elevilor. Școala nu mai este locul unde elevul se informează și se instruiește. Școala a rămas în urmă. Modul acela vetust în care se predau lecții, acele discipline care apar în ochii elevilor ca fiind inutile, modul absurd de a-i pune pe elevi să apeleze la memorie atunci când se pregătesc pentru examenul de finalizare a celor opt clase, sunt elemente care-l frustrează pe elev și-l fac să deteste tot ceea ce este legat de școală, adică:

- mobilierul din clasă,

- manualele,

- caietele de teme,

- modul de predare,

- rigiditatea programului,

- evaluarea,

- profesorii,

- elevii care diferă de ei.

Ceea ce vedem acum în școli este doar vârful aisbergului. Lucrurile sunt cu mult mai profunde. Pe vremea mea, școala era un templu. Profesorii erau niște zei. Acum, când avem acces la Internet și avem acces la informație, elevii își dau seama că școala nu mai este deloc un templu, iar profesorii nu mai sunt deloc niște zei, ci bieți muritori din care mulți dintre ei sunt mai prost pregătiți ca elevii în fața cărora se află.

În clipa în care elevii se simt frustrați în școală și-și dau seama că acolo ei pierd timpul în loc să folosească acest timp pentru a se dezvolta pentru ceea ce societatea are nevoie, ei devin lipsiți de interes și capătă o adversitate față de școală, de profesori și de colegii lor diferiți de ei.

După cum se vede treaba, școala românească are o viață paralelă cu societatea și este și mai paralelă în raport cu nevoile elevilor. Elevii se simt străini în propria școală pentru că tehnicile și metodele folosite de profesori sunt învechite. Disciplinele predate au un nivel de inutilitate alarmant, din moment ce peste 60% din cunoștințele predate la ore nu au nicio legătură cu nevoile primare ale elevilor, care la 16 ani se pregătesc în marea lor majoritate să intre pe piața muncii, pentru că interesul pentru alte forme de învățământ a scăzut enorm datorită salariilor foarte puțin atractive obținute de absolvenții de facultate.

Violența în școli este cultivată de școală, din moment ce școala îl împinge pe elev la creșterea nivelului frustrărilor pe care el le trăiește datorită inutilității lui ca prezență în școală, din moment ce este pus să memoreze chestiuni de care elevul este conștient că nu-i vor folosi niciodată.



(27 aprilie 2023)

Inteligența artificială este doar o sculă

Văd că niște ignoranți deja s-au inflamat când au văzut că a pătruns inteligența artificială în zona CHAT-ului, cu acel  ChatGPT, care nu este nici pe departe o implementare de top a inteligenței artificiale. 
Dacă ranga este o sculă care potențează forța fizică a omului și inteligența omului potențează munca intelectuală a omului.
Dacă scripetele îi permite omului să ridice greutăți foarte marei, inteligența artificială îi permite omului să regrupeze informații despre un subiect definmit prin cuvinte cheie.

Ceea ce trebuie să știm noi este legat de faptul că anumite munci de natură intelectuală de rutină sunt preluate de inteligența artificială și rezultatele care ne sunt oferite, trebuie folosite. În acest fel, inteligența umană va avea timpul necesar pentru a trece la un nivel superior și să realizeze noi activități creative, care să ne facă viața mai ușoară.

Inteligența artificială nu trebuie să ne sperie. Ea nu-l va înlocui în niciun caz pe om, căci ea nu are funcția de creativitate. Inteligența artificială culege informații existente, le prelucrează și oferă rezultate agregate, nu informații noi. Omul este acela care analizând informațiile agregate trage concluzii. Inteligența artificială nu realizează și nici nu va realiza vreodată  funcții esențiale ale creierului, ca noi să ne temem că roboții ne vor lua locul. Ea nu crează informații noi. Numai omul este acela care crează elemente de noutate și nimeni altcineva


(11 martie 2023)

Informații vs cunoștințe

Au fost mulți care au încercat să definească informațiile și cunoștințele, dar după părerea mea, atât informațiile cât și cunoștințele trebuie tratate ca mulțimile din matematică, adică să fie considerate noțiuni primare și să fie definite prin exemple.
Informațiile sunt o reflectare neprelucrată a realității.

Informațiile sunt senzaționale.

Informațiile sunt completa sau incomplete.

Informațiile reprezintă doar acele noutăți care prezintă interes.

Informațiile sunt chestiuni despre fapte pe care nu le știam

Informațiile se referă la noutăți preluate direct din viața de zi cu zi.

Noi suntem bombardați în fiecare clipă cu tot felul de informații, căci lumea noastră înconjurătoare ne furnizează informații fără întrerupere, iar noi suntem avizi de informații, pentru că dorim să derulăm activități numai dacă suntem bine informați. 

Mergem la piață și ne orientăm spre mărfurile despre care am primit informație că au discounturi mari.

Cumpărăm un medicament după ce am primit informația că ne rezolvă problema de sănătate.

Îl înscriem pe copilul nostru la liceu numai după ce aflăm media lui la examenul de capacitate.

Calitatea deciziilor noastre depinde de informațiile care stau la baza lor.

Televiziunea, telefonul mobil, rețelele de socializare sunt furnizorii masivi de informație în ziua de azi.

Cu cunoștințele lucrurile stau ceva mai greu. Cunoștințele se obțin din informații după ce informațiile sunt prelucrate, iar rezultatele sunt foarte bine argumentate, încât sunt credibile. Deci, cunoștințele sunt informații selectate, verificate, prelucrate, agregate, care sunt concentrate în rezultate de utilitate ridicată pentru fiecare dintre noi. Oamenii au nevoie de informații pentru a se ghida în activitățile lor curente, dar se bazează pe cunoștințe atunci când iau decizii majore și fac cei mai importanți pași în viața lor.

Există cunoștințe foarte clare despre imponderabilitate.

Există explicația vitezei corpurilor în cădere liberă în vid.

Există cunoștințe despre dinozauri.

Există cunoștințe despre triunghiul dreptunghic.

Dacă lumea are nevoie de informații, lumea nu poate trăi fără cunoștințe. Căci trebuie să existe cunoștințe despre cum se face un foc, despre cum se întreține un foc. Trebuie să existe cunoștințe despre folosirea curentului electric și despre riscurile de a lucra cu fire neizolate prin care trece curent electric.

Informațiile nu sunt în contradicție cu cunoștințele. Din multe informații prelucrate de fiecare dintre noi, rezultă cunoștințe pe care le folosim în beneficiul nostru și pe care dacă suntem dispuși le transmitem și altora. Cunoștințele acumulate de noi,  generează experiența noastră de viață, pe care o folosim și pe care căutăm să o îmbogățim.

Există cărți în care găsim informații. Acele cărți au un grad de perisabilitate ridicat.

Există cărți în care găsim cunoștințe și din care învățăm lucruri utile pentru viața noastră de zi cu zi.

Noi nu putem trăi nici fără informații, nici fără cunoștințe.

În viața noastră trebuie să existe un echilibru între informațiile pe care le vehiculăm și cunoștințele pe care le folosim. Dacă deținem mai multe informații decât cunoștințe există riscul să ne transformăm în bârfitori, colportori, mincinoși. Dacă există mai multe cunoștințe decât informații nu înseamnă că devenim mai deștepți, ci reușim să-i irităm pe cei din jur că lăsăm impresia că vrem să facem pe deștepții.


(27 noiembrie 2022) 

Prostia este o boală?

Cercetătorii de la Institutul Mondial pentru Studierea Prostiei - IMSP, după îndelungi cercetări au ajuns la concluzia că prostia este o boală genetică, datorată unei  dereglări în plan informațional al conexiunilor dintre trei componente de bază ale ADN-ului.

Nu este vorba de o  anomalie, ci  așa cum deja am menționat, de o dereglare în plan informațional. Anumite fluxuri de informație de la nivelul celulelor fie s-au lungit devenind ocolitoare, fie s-au scurtat prin scurtcircuitare. În ambele cazuri, schimburile informaționale dintre receptor - omul în cauză și mediu, nu se mai realizează așa cum era deja cunoscut, ci apar fenomene de reflexie, însoțite de zgomote. Numai așa se explică situația în care una se spune, bașca se înțelege sau apare selectivitatea în care fiecare înțelege ce vrea. Nu este chiar ce vrea, ci înțelege exact ceea ce i se oferă de fluxurile deformate la nivel informațional. Este bine să fie studiate mecanismele prostiei, căci fără ele nu se va cunoaște niciodată cum stau lucrurile și se vor face ierarhizări nejustificate și nefondate științific ale oamenilor.
Prostia este o boală incurabilă la ora actuală, dar cercetările continuă cu asiduitate în cadrul IMSP pentru a identifica remedii.

(02 iulie 2022)

Așa zisele jurnaliste din televiziuni

Sunt individe:
- inculte,
- necalificate,
- autointitulate,
- suficiente,
- robotizate,
- neinteligente,
care screm să transmită și ele, dacă nu știri, cel puțin niște ziceri:
- banale,
- monotone,
- neclare,
- prelungite,
- enervante,
- stupide,
- lemnoase,
- redundante,
- înfricoșătoare,
- predictibile.
Din când în când presară câte un iată enervant sau atenție și mai enervant, pentru a face o pauză forțată în a-și găsi cuvintele, care le lipsesc din vocabular, din simplul motiv că nu au lecturi ample la bază care să le dea mobilitatea în discurs. Meseria lor este:

- curată,

- bănoasă,

- simplă,

- accesibilă,

- neselectivă.

Oricine, dacă își propune, devine peste noapte jurnalist în sensul cel mai vulgar al cuvântului, pentru a popula mai întâi de pe teren, după aceea, din studio și în final, de pe poziția de moderator. Televiziunile trăiesc cu astfel de personaje obscure, care au formate șabloane generatoare ale limbii de lemn, care pe vremuri o asociam discursurilor lui Nicolae CEAUȘESCU. Acum, salvările, pompierii, echipajele de salvare se deplasează de urgență la fața locului. Se folosesc cuvinte tari. Se filmează în interiorul morgilor. Sunt filmați sacii negri cu cadavre. Există o aplecare bolnavă în televiziuni spre a arăta cadavre, oameni în suferință, plăgi care sângerează, bătăi, oameni în nevoie, oameni prăbușiți, case în flăcări, femei plângând după morții lor, cortegii funerare, coșciuge cu morți, autopsii. Acei cameramani și acele muieruști care pălăvrăgesc vrute și nevrute, nu mai au nimic uman. Cred că ar trebui ca lor să li se aplice exact ceea ce fac altora. Îmi aduc aminte că o așa-zisă jurnalistă a fost violată. Era normal, ca și ei să i se ia un interviu, punându-i-se exact întrebările pe care colegele ei de breaslă le puneau unor nefericite femei care trecuseră exact prin aceleași chinuri. 

Ar fi normal, ca la decesul unor jurnaliști să se enumere cu lux de amănunte cauzele decesului, exact cum procedează ei cu ceilalți oameni. Îmi aduc aminte cum înșiră ei diagnosticele după constatarea decesului câte unei persoane oarecare sau mai abitir a câte unei personalități. Au o plăcere dementă de a da detalii care de fapt nu interesează pe nimeni, din moment ce enumerarea cauzelor probabile ale unui deces nu-l reînvie pe cel plecat dintre noi.

E mult de lucru cu deontologia jurnaliștilor, căci lipsa de moralitate și de verticalitate și slăbiciunile CNA fac să fie poluate la maximum jurnalele de știri, reportajele de pe teren, autoselecția nefuncționând la cotele cerute de volumul banilor vehiculați în televiziuni, din reclame, din sponsorizări și din mită.

(19 octombrie 2021)

Viața unei știri

Zilele trecute am fost șocat să văd cum televiziunile au rostogolit informații privind acel nefericit eveniment despre o mamă care s-a aruncat în fața trenului de Constanța trimițând la moarte și pe cele trei fiice ale ei. Toți se întreceau să de a imagini terifiante, detalii insuportabile, doar-doar vor capta atenția oamenilor cu acele grozăvii. Mi-a venit ideia de a măsura durata acelor manifestări maladive ale unor pseudolurnaliști, de la o zi la alta. Am procedat așa și cu alte așa-zise știri și am observat că durata acestora scade de la o zi la alta cu o rată de r = 1/4. Deci ceea ce era o lălăială de 4 minute, în ziua următoare este o schelălăială de un minut și tot scade, iar în a treia zi dispare din lista de chestii pe care le debitează știriștii de umplu ecranele cu mizriile lor stupide, repetitive și previzibile. M-am gândit la legea aceea a lui Thomas Robert Malthus care zicea că producția de alimente crește în progresie aritmetică în timp ce populația crește în progresie geometrică, justificând unii apologeți inconștienți ai războaielor apariția marilor conflagrații.

deocamdată am remarcat că interesul pentru o știre scade în progresie geometrică, iar rata este r = 1/4. Mira-m-aș ca frecvența de apariție a știrilor să crească în progresie aritmetică. Dacă pornesc de la ideia că jurnalele au durate fixe de la o zi la alta, ceea ce dispare prin eroziune trebuie înlocuit rapid cu o altă știre. Bag seamă că făcând o analiză empirică, frecvența știrilor ar crește tot în progresie geometrică și cred că rata r este mai mare decât 3/4, căci apare fenomenul de filtrare, iar televiziunea care filtrează cel mai bine, este și cea care face ratingul cel mai mare. Ceea ce am de spus aici este că structurile emisiunilor de știri sunt invariabile și mă duce cu gândul la un grafic despre care știam eu în pruncie legat de curba creșterii prețului calității - Pq pe măsură ce scade noncalitatea - Nq. Prețul calității crește exponențial, iar noncalitatea, scade și ea tot exponențial. Amin!

(25 august 2017)