Ce lasă un turnător în urma lui?

Aici nu este vorba de meseria onorabilă de turnător care lucrează în metalurgie, ci de turnătorul de serviciu fie cel de la securitate, fie cel de la oricare alt loc de muncă, unde șefii se mențin pe funcții folosindu-se de informațiile sau de bârfele furnizate de diferiți subalterni, care nu sunt în stare de nimic în ceea ce ei se cred a fi profesioniști.

Un individ care exersează meseria de turnător, indiferent de câtă școală are, indiferent de cât de priceput se consideră el, marea lui problemă de viață este că frica viscerală care îl caracterizează și dorința de a ajunge la poziția socială pe care defectele lui de caracter îl împiedică s-o atingă, îl determină să coboare în mocirla turnătoriei și lasă în urma lui:

- denunțuri cu descrierea celor mai abjecte întâmplări,

- nominalizări de persoane cărora li se vor întâmpla lucruri rele,

- identificarea dușmanilor săi, ce trebuie distruși,

- o atmosferă de tensiune, de teamă și de nesiguranță,

- indiferența față groaza de a nu fi deconspirat după plecare,

- destine frânte iremediabil, căci lui nu i-a pasat decât de el,

- locul pârjolit de răutate, de nemernicie și de egoism,

- ușurarea celor din jur, căci a scăpat de el.

Am cunoscut turnători de toate felurile, dar de fiecare dată, când am avut poziție de șef, le-am retezat-o spunându-le că azi ei îi vând pe unii și pe alții, pentru a crește în ochii mei, dar mâine când nu voi mai fi eu pe acel scaun, primul lucru pe care-l vor face, este de a mă vinde și pe mine, așa cum le este scris în ADN-ul lor. După o astfel de zicere, evident, turnătorii nu mă mai vizitau, dar le solicitam eu să-mi arate ceea ce au realizat conform fișei posturilor lor, iar rezultatele le erau de cele mai multe ori nefavorabile. Turnătorii sunt cei mai slabi din punct de vedere profesional și ei caută ca prin turnătoriile lor să compenseze nepricererea, răutatea și insuccesele din viața lor intimă.




(12 octombrie 2024)

ROMÂNIA'100: Intriganții

În viața de zi cu zi a României Unite, intriganții din Moldova și-au dat mâna cu intriganții din Muntenia și cu intriganții din Transilvania, formând o numeroasă cohortă care și-au armonizat rapid obiectivele și metodele de a lucra după principiul divide et impera, al latinilor.

Intriganții au fost oriunde s-au găsit sferele de putere și oameni salbi pentru că aceștia au ca obiective:

- să-și creeze avantaje personale pe termen lung;

- să facă tot ce este posibil pentru a-și schimba stăpânii;

- să rămână pe poziții indefinite cât mai mult timp;

- să influențeze decizii în favoarea lor în principal;

- să tensioneze atmosfera între șefi pentru a domina;

- să strecoare îndoieli pentru a da de lucru șefilor;

- să schimbe ierarhiile acțiunilor din care să profite;

- să ridice din umeri pentru orice greșeală făcută;

- să se arate mirați de lucruri pe care le-au generat.

Nu vor fi niciodată cunoscuți intriganții pentru că ei rămân în anonimat, dar sunt detectabili doar dacă se observă că rămân pe aceleași  poziții în timp ce într-un interval de 3 ani se schimbă 5 șefi. Ați intriganți sunt detectabili prin faptul că însoțesc un șef indiferent pe pozițiile pe care acesta le ocupă, inclusiv în cazurile când acele poziții sunt inferioare celor precedente. Intriganții speră tot timpul că soarele va răsări pe ulița șefului aflat în picaj și asemeni căpitanilor de vas, ei sunt ultimii care-și părăsesc șeful aflat în declin sau naufragiu, cum s-ar mai zice la o adică.
Intriganții nu trebuie văzuți obligatoriu ca indivizi cu grave carențe de caracter. Ei sunt cei care joacă un rol nefast în toate structurile de putere. Numai oamenii cu coloană vertebrală sunt cei care știu și au capacitatea de a tempera zelul cu care acționează al intriganților. Numai ei sunt cei care știu să-i pună la treabă astfel încât să nu mai aibă timp să urzească intrigi, să creeze conflicte gen furtună într-un pahar cu apă.

(16 ianuarie 2018)