Republica portarilor

Cine intră pe ușa unei instituții de stat, are primul contact cu portarul. Datorită minusurilor din legislație și din regulamente, cetățeanul este trata de către portari:
- cu superioritate,
- în mod obraznic,
- fără jenă.

Dacă lucrurile ar fi clare, un nene de-al instituției ar trebui cu politețe și cu blândețe să-l preia pe cetățean să-l îndrume cum se ia un tichet cu numărul de ordine, unde este biroul unde trebuie să meargă, ce acte trebuie să aibă la el și tot ceea ce este necesar ca omul venit acolo să-și rezolve cu succes problema.

Realitatea dură ne plesnește peste față pe noi cetățenii, imdeiat ce deschidem ușa de la intrare într-o organizație, fie eade stat sau privată, unde managementul lasă de dorit. Acolo, portarul face legea. El știe tot. El rezolvă tot. El filtrează. El impune regulile. El dictează. Deși nu are niciun drept oferit de lege sau de regulamente, portarul definește proceduri, căci în numele șefului suprem, pe care pretinde că-l apără, el, portarul, barează drumul oricărui vrea să-și caute dreptatea, pentru a nu-i deranja pe cei al căror somn pe banii statului, trebuie să fie dulce și cât mai profund.

Chiar azi, am văzut cum niște portari făceau legea la o instituție de stat. Ei impuneau disciplina. Ei îi coordonau pe executanții din instituție, chiar dacă li se ziceau domnul sau doamna, dar ei, portarii erau șefii. Ei dădeau bucățica de hârtie și pixul. Ei strângeau bilețelele și tot ei le dădeau funcționarei sau funcționarului. Nimeni altcineva nu discuta cu publicul din instituție în afară de portari.

(09 septembrie 2026)

Management românesc - DEX

 Ar trebui să fie introdusă în DEX  explicația pentru sintagma management românesc, explicație care ar trebui să sune astfel:
Management românesc - denumire științifică pentru harababură sau nu știe stânga ce face dreapta sau cum să-ți dai cu stângu-n dreptul sau unde nu-i cap, vai de picioare.

(18 octombrie 2025)

Reguli de bune practici în sălile de GYM

Când se face un abonament la o sală de GYM, se face un contract prin care sala face și drege, iar clientul, la rândul lui derulează antrenamente. În mod normal, cel care pune la dispoziție sala, echipamente, vestiar, dușuri, saună, ar trebui să  indice și câteva obligații pentru client, respectiv, câteva obligații pentru managerul sălii. După ce am văzut eu pe la sălile de GYM, regulile de bune practici se referă la  unele aspecte precum:
- ocuparea unui post de lucru pentru a utiliza exclusiv telefonul mobil,
- folosirea simultană a mai multor posturi de lucru,
- repoziționarea ganterelor sau a discurilor pe stative după utilizare,
- lăsarea fără sarcină a echipamentelor,
- păstrarea curățeniei la postul de lucru,
- dezinfectarea echipamentului după utilizare,
- păstrarea liniștii pe timpul antrenamentului,
- folosirea dușului cu ușile închise,
- folosirea prosopului la ieșirea din duș,
- respectarea indicațiilor de utilizare a saunei.
Cei ce se ocupă de săli mai au și alte reguli și ar fi bine să-i atenționeze pe clienți, astfel încât ceea ce se întâmplă în sală să fie rezultatul unei colaborări civilizate între aceștia și cei ce se ocupă de buna funcționare a echipamentelor.

(09 septembrie 2025)

Tărăgănarea, defectul nostru fundamental

Noi avem și calități, dar și defecte. Defectul nostru fundamental este acela că ne place să tărăgănăm lucrurile, crezând că unele probleme fie se rezolvă de la sine, fie că interesul pentru problemă dispare și nu se supără nimeni că nu am rezolvat-o.

Ceea ce nu înțelegem este faptul că lucrul pe bază de management de proiecte presupune:

- termene stricte de finalizare,

- resurse alocate doar pentru intervale stabilite,

- că nu face fiecare ce vrea și când vrea,

- existența verificării modului de folosire a resurselor,

- sancționarea nerespectării termenelor stabilite.

Lucrul pe bază de proiect exclude tărăgănarea și impune schimbarea mentalității că avem posibilitatea de a face și mâine ceea ce trebuia făcut azi, pentru că la proiecte este posibil ca ziua de mâine să nu mai existe, din moment ce se anulează alocarea de resurse.

Se știe că în PNRR există un termen limită la care trebuiau finalizate proiectele. Se știe cât durează realizarea un proiect și orice amânare sau tărăgănare are ca efect ceea ce se vede acum, adică abandonarea de proiecte și pierderea fondurilor, căci lumea nu a lucrat după regulile managementului de proiecte și s-a crezut că tărăgănarea va însemna și alocarea de resurse peste limitele de timp planificate.



(20 august 2025)

ХОЗРАСЧЕТ, adică AUTOFINANȚARE pe românește. '

Păstrând vechile tradiții din a privi peste gard la vecini, crezând că de acolo vine lumina, în contabilitatea din anii '60 se folosea conceptul de hozrasciot, preluat din literatura sovietică, adică ХОЗРАСЧЕТ, deși exista termenul de autofinanțare, în condițiile în care partidul era cel care dădea la întreprinderi bani, dădea cetățenilor case, dar ideea de autofinanțare era prevăzută prin plan ca modalitate de a asigura reluarea ciclurilor de producție, prin utilizarea eficiență a fondurilor și prin stoparea risipei. Pe mine m-a siderat să văd că în cărțile de contabilitate după care învățam în studenție se vorbea despre Luca PACIOLO ca părinte al contabilității și despre ХОЗРАСЧЕТ, chestii care în mintea mea se băteau cap în cap, căci dacă Luca PACIOLO era tăticul contabilității, ХОЗРАСЧЕТ avea deja împământenită autofinanțarea și nu se mai justifica decât ca act de slugărnicie, pentru a evidenția supunerea față de contabilitatea comunistă, cu rădăcini în planificarea bolșevică rigidă, dogmatică și bizară.


(05 aprilie, 2025)

Non-digitalizarea de la BEC

Zilele acestea BEC ne-a arătat că a ratat șansa de a fi măreț, în sensul că s-a aliniat la cerințele lumii moderne. Trebuia să fi obținut modificarea legislației sale pentru a impune toate cerințele implementării procesului de digitalizare. Faptul că pe 7 martie 2025 am aflat că BEC a respins un dosar al unui candidat la alegerile prezidențiale că a fost trimis pe e-mail, arată că BEC trăiește în comuna primitivă a digitalizării.
Se știe că trimiterile de docare se face pe aplicații unde cei interesați completează tot felul de câmpuri, iar erorile invocate de BEC puteau fi evitate dacă respectivul candidat nu completa corect câmpuri și dosarul nu se trimitea către BEC din vina respectivului. Dacă băncile fac transferuri de bani virtuali pe Internet și oamenii fac plăți folosind aplicații de e-commerce, este de neînchipuit că cineva mai invocă motive puerile că anumite documente nu se transmit pe e-mail sau prin aplicații pe motive de securitate informatică și trebuie prezența fizică a candidatului, ca să ce?
BEC a făcut demonstrația lipsei de preocupări pentru a se ancora în era digitalizării și de aceea se întâmplă ce se întâmplă din moment ce digitalizarea este ignorată din motive de indisciplină managerială.


(08 marti 2025)

Generalizarea cheltuielilor directe în era inteligenței artificiale

Peste tot se vorbește de:
- cheltuieli directe cu materii prime, cu energia, cu forța de muncă,
- cheltuieli indirecte, cu chirii, căldură, telefoane, autoturisme.
În mod normal trebuie un echilibru între cheltuielile directe și cele indirecte, pentru a face ca producția să fie eficientă. Există în managementul clasic tot felul de chei de repartizare a cheltuielilor indirecte pe secții de producție, pe categorii de produse, dar toate sistemele de repartizare sunt imperfecte. 
În managementul de proiecte crește ponderea cheltuielilor directe foarte mult, numai că în spațiul mioritic se ajunge exact pe dos, adică nivelul cheltuielilor indirecte este atât de mare încât esența managementului de proiect este distrusă tocmai de la temelie, căci managementul de proiect are ca obiectiv controlul cheltuielilor directe și chiar minimizarea nivelului acestor cheltuieli.
Problema este rezolvată de inteligența artificială care utilizează tot felul de senzori și de software de analiză, astfel încât, dacă un patron dă mașina unui șofer și în condițiile actuale acesta o folosește cum îl taie capul, existența inteligenței artificiale îl va măsura pe șofer la fiecare secundă și va stabili cu exactitate cât din ceea ce înseamnă autoturism, combustibil și șofer a fost folosit pentru producție și cât nu, iar chestia cu fentele pe care le mai făceau unii și alții la tacometru, acum dispar cu desăvârșire. Și problema chiriilor pe spații se rezolvă, căci inteligența artificială are suficiente informații legate de ce spațiu este utilizat efectiv și pentru ce spațiu se fac plăți, iar diferența care afectează eficiența este transferată celor care neglijează cerințele exprese și nu mai este dispersată pentru a nu se cunoaște cine răspunde de managementul defectuos.
Cheltuielile indirecte legate de personalul colateral proceselor vor fi minimizate de inteligența artificială, care nu va permite deschiderea de aplicații și derularea de fluxuri pentru activități inutile. Ideea de convenții în definirea de chei de repartizare va dispărea în totalitate în condițiile în care inteligența artificială la interveni în managementul de proiect, mai ales că tastatura sensibilă va permite identificarea după amprente a oricăror utilizări de tase, a duratelor dintre două tastăroi și a mișcărilor irisului, dacă echipamentul este înzestrat cu senzorii corespunzători.



(31 ianuarie 2025)

Ce a arătat Olimpiada Paris 2024?

În primul rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că marile talente tind să fie uniform distribuite pe suprafața planetei.

În al doilea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că doar cine muncește după metode științifice are rezultate de excepție și empirismul nu are ce căuta în pregătirea sportivilor.

În al treilea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că mediocritatea nu are ce căuta la startul niciuneia dintre probele sportive, trierea valorilor făcându-se din primele confruntări.

În al patrulea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că un management adevărat permite derularea fără greșeală a întregului eveniment, oricât de complex ar fi acesta.

În al cincilea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că poluarea este îngenuncheată de cei care-și propun un asemenea obiectiv, din moment ce în Sena s-a înotat fără nicio restricție.

În al șaselea rând,  Olimpiada  Paris  2024 a arătat că Franța este o țară măreață și francezii sunt un popor deschizător de drumuri în știință, cultură, civilizație și sport.

(11 august 2024)

Ce înseamnă un proiect prost?

Toți care propun proiecte, din dorința de a avea succes în obținerea finanțării, se gândesc la soluțiile cele mai ieftine, fără să se gândească la faptul că soluțiile cele mai ieftine niu sunt și cele mai bune. Noi avem o vorbă: suntem prea săraci pentru a ne cumpăra țoale de proastă calitate. În acest context, este bine ca atunci când facem o ofertă de proiect, să ne gândim că evaluatorii nu caută soluțiile cele mai ieftine în orice condiții, ci caută soluțiile cele mai ieftine, care îndeplinesc anumite standarde de calitate.
Proiectele proaste sunt proiectele care au la bază soluții proaste, datorate faptului că au fost propuse de persoane:
- necalificate,
- fără experiență,
- cu spirit de aventură,
- ca să se afle în treabă,
- lipsite de inteligență.

Numai așa se explică acele canalizări din comune, făcute pe mijlocul străzii, fără a fi realizate legăturile pe laterale cu gospodăriile, bifându-se doar canalizarea comunei, fără ca locuitorii acesteia să beneficieze în vreun fel de binefacerile canalizării. 

Numai așa se explică apariția conductelor aeriene la termoficarea a cărei eficiență va fi îndoielnică din toate punctele de vedere, inclusiv din punctul de vedere a pierderii eficienței prin schimbul de temperatură, mai ales iarna, când învelișul protector al conductelor este deteriorat. Numai așa se explică apariția instalației de gaze în comune, cu conductele aeriene, nu îngropate, cu riscuri enorme de deteriorare a acestora la orice lovire mai puternică.

Numai așa se explică trecerea în așa-zisa conservare a unor obiective, știut fiind faptul că procesul de conservare este relativ și nu asigură în niciun fel protecția față de uzura morală a obiectivului și cu atât mai puțin protecția față de uzura fizică a acestuia.

Un proiect prost, este un proiect prost.

Un proiect prost are la bază o soluție proastă.

Un proiect prost este implementat de o echipă managerială sub-mediocră, căci o echipă managerială excelentă are capacitatea de a face corecții din mers, pentru a modifica soluția și pentru a transforma proiectul într-un proiect bun.

un proiuect prost atrage costuri cu mult mai mari pentru remedierea situației, căci a remedia înseamnă a munci cu mult mai mult, după principiul, leneșul mai mult aleargă.

Este decent ca în caietul de definire a programului de finanțare, să apară acel set de restricții care să excludă din start soluțiile idioate, precum conductele aeriene, temeliile sub-dimensionarte, adăugările de niveluri suplimentare la construcții și multe alte aiureli care le-ar trăzni prin cap unor indivizi certați cu logica, pentru că a gace un centru de informate turistică într-o comună unde nu există niciun obiectiv de niciun fel, echivalează cu sfidarea legii atracției universale, dar pentru proști asta nu contează, căci în mintea lor puțină, este un proiect de succes, deși fundamentul succesului lipsește cu desăvârșire.


(20 iulie 2024) 

Prostia de la management

Prostia de la management se vede, pentru că managerul prost:
- urlă la subalterni,
- crede că numai el știe să rezolve problemele,
- nu are încredere în echipă,
- încurcă lucrurile,
- schimbă prea des sarcinile,
- redefinește obiectivele de 3 ori pe zi,

- nu-și asumă nimic,

- se vaită în loc să aibă rezultate,

- caută motive, nu soluții,

- dă vina pe alții pentru nereușitele lui,

- nu-și respectă șefii,

- dă soluții când și cui nu trebuie
- își bârfește colegii și șefii pe la colțuri,

- face glume proaste, dar se crede spiritual. 

Este bine ca o persoană care vrea să intre într-o echipă nouă, să-l studieze pe viitorul șef și dacă simte că este un manager prost, să fugă rupând pământul, căci echipa respectivă nu va avea rezultate și-l va trage și pe el în jos, iar dacă este tânăr, să înceapă cariera cu stângul, chiar nu este o afacere.




(31 mai 2024)

Management prost (IV)

În 18 ianuarie 2024 am primit un telefon de la un nene care mă anunța că ar cam trebui să merg să fac o evaluare. Am întrebat cam când să fie și nenea mi-a vorbit despre cât de ocupat este el. Am stabilit ca a doua zi pe la ora 10:00 să fac evaluarea. Am ajuns la ora 10:00 în data de 19 ianuarie 2024, dar nenea nu a venit. L-am văzut alergând ca disperatul pe la 10:30.

Omul avea un management foarte prost. Când dai un telefon și vorbești despre ceva, ai toate datele. Omul știa de evaluare, dar nu a venit cu propuneri. Nu a spus locul de întâlnire. Când propui ziua și ora, ai în minte exact imaginea evenimentului, astfel încât totul să decurgă ca la carte.

La noi, lipsesc elementele esențiale ale managementului și anume:

- disciplina,

- precizia,

- definirea,

- confirmarea,

- riscul.

De aceea, în programele managerilor români este lăsat mult loc micilor întâmplări, pentru evenimente neprevăzute, care sunt dominante și așa se face că programul managerului nu și-l face el, i-l fac alții, datorită modului greșit prin care se înțelege sintagma clientul nostru, stăpânul nostru, căci nimeni ju înțelege unde intervine cererea și oferta în mod corect.

Orice manager are o agendă și el stablește evenimentele în funcție de agenda sa, căci el își face agenda și nu alții. În cazul meu, nenea nu avea o agendă, ci lucra după chestii pe care el le avea în memorie. Nu avea programată evaluarea, ci mă strecura printre tot felul de evenimente și de aceea ora 10:00 stabilită a devenit 10:30, căci nenea a crezut că managementul lui dâmbovițean, coincide cu managementul meu, care am mai făcut ceva proiecte la viața mea și nu s-a născut individul pentru care cele 15 minute de așteptare să devină 20 de minute sau mai rău, 30 de minute.

(20 ianuarie 2024)

Management prost (II)

În vremurile de demult, pe când eram șef de catedră, trebuia să rezolv o problemă la unul dintre prorectorii ASE și am mers la el, m-am anunțat și secretara mi-a zis că se impune să aștept câteva minute, că domnul prorector este într-o ședință. Am așteptat. După multe minute, i-am zis secretarei să mai încerce, că probabil are ceva timp să mă primească și pe mine. Secretara a băgat capul pe ușă. Mi-a zis că ședința este pe sfârșite. Am mai așteptat destul de mult timp. Am insistat la secretară să meargă să-i spună prorectorului că e timpul să mă primească. Aceasta a intrat în cabinet și a ieșit. Mi-a spus că domnul prorector nu este în birou.

Nu am cuvinte să descriu stupoarea care m-a cuprins. Era ca într-o scenă de teatru absurd. Femeia trebuia să-mi zică de la început că prorectorul nu este în cabinet. Dacă totuși era în cabinet și avea posibilitatea să plece pe o altă ușă, ea trebuia să știe acest lucru și din start trebuia să-mi spună că omul nu are cum să mă primească pentru că are altceva în program.

Respectivul prorector, despre care nu am avut niciodată o părere bună, nu avea management, pentru că în vremurile când era mai mic ca grade didactice, cărase gențile la tot felul de șefi, deci nu stătea deloc bine cu coloana vertebrală. Eu am o vorbă: o slugă nu va avea niciodată comportament de boier. Un personaj care s-a comportat slugarnic toată viața lui, nu se va transforma peste noapte într-un manager veritabil, ci va avea comportament aiurea, impunând și celor din jurul lor tot comportament bizar, care nu ține seama în niciun caz de cerințele managementului.


(17 ianuarie 2024) 

Ce înseamnă să ai management într-un restaurant?

Spuneam că te naști cu calitățile de manager, dar înveți proceduri să ai management. Un manager de restaurant este ceva, dar lucrătorii din restaurant care știu proceduri înseamnă cu totul altceva. Și managerul și lucrătorii formează echipa, fiind imposibil să funcționeze unii fără alții.

Cel care debarasează are procedurile lui astfel încât:

- să facă munca repede,

- debarasarea să fie perfectă,

- să nu spargă pahare și farfurii,

- să nu-i cadă pe jos tacâmuri,

- să nu verse mâncare pe clienți.

Cel care ia comanda:

- notează felurile de mâncare și locurile,

- repetă să se convingă că a înțeles bine,

- repetă solicitările particulare impuse de clienți,

- predă comanda la bucătar cu detaliile,

- aduce felurile de mâncare,

- vine și întreabă dacă e totul OK,

- face corecții dacă este cazul,

- are masa în primire și răspunde de ea,

- se ocupă de clienți să nu le lipsească nimic,

- încheie cu nota și cu plata.

Cel care prepară:

- folosește o rețetă pe care o repetă,

- sunt excluse variațiile calitative de la o zi la alta,

- asigură aspectul și repetitivitatea,

- pune accent pe calitate,

- își folosește experiența pentru randament mare,

- dacă e chef se comportă ca atare și se și respectă.

Managerul și cei de sub el, nu se văd. Ei sunt prezenți tot timpul și sunt gata să intervină în fiecare moment pentru ca lucrurile să meargă cum trebuie, iar timpii de așteptare și reclamațiile să nu depășească limite care duc restaurantul în faliment.

Un restaurant care are management, are și clienți, iar clienții pleacă tot timpul mulțumiți. Tot timpul se va vedea că există preocuparea de a menține un standard. Porțiile nu vor fi micșorate. Vasele nu vor fi micșorate. Vinul nu va fi botezat. Cafeaua nu va fi pipilică.



(26 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XI)

Ajută-te singur!

Când am luat decizia că vreau să fiu bărbatul care vreau să fiu, înseamnă că varianța în care mă prezint acum, variantă la care au contribuit toți care au crezut în mine și la care ei au avut contribuții majore, este varianta care nu-mi mai convine, căci eu vreau altceva. În acest context, este foarte dificil să vin în fața celor care au pus umărul să devin ceea ce sunt, pentru a le spune că vreau acum altceva, pentru că:
- ceea ce vreau să devin este diferit de ceea ce sunt,
- la varianta mea actuală au contribuit și ei masiv,
- varianta actuală în care ei au crezut, nu-mi mai convine.

Sunt locuri în lume unde jobul se schimbă obligatoriu în cel mult 10 ani, căci se consideră că rămânând la un job mai mmult de 10 ani, înseamnă că omul bate pasul pe loc și nu dorește să evolueze, căci fiecare organizație are limitele ei și când s-a atins pragul de sus, înseamnă că omul este mulțumit cu ceea ce are și înseamnă că performanța sa și-a atins limitele, iar organizația nu are nevoie de oameni caracterizați prin suficiență și auto-mulțumire. La noi nu este cazul și de aceea trebuie operate alte abordări, dintre care dorința de a fi bărbatul care vrea să fie, este o altă cale de a marca o evoluție a mea, a ta, a lui, a oricăruia dintre noi, care dorește să-și depășească limitele în mod pozitiv și în condiții de siguranță.

Este important ca înainte de a trece la fapte, bărbatul care vrea să fie ce vrea el să fie, nu ce vor alții, trebuie să aibă un proiect bine pus la punct, care nu include alte persoane dintre cele care l-au adus la varianta actuală și i-au asigurat evoluția în această variantă, pe post de sponsori, de executanți sau de conducători sau de suporteri.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic furnizor de resurse.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic executant de bază.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic evaluator al evoluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic beneficiar al soluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic personaj care-și asumă toate riscurile.

În acest context, niciun bărbat care vrea să fie ce vrea el, nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție atunci când resursele necesare s-au dovedit a fi insuficiente, căci planificarea făcută de el a resurselor a fost deficitară. Nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție dacă munca pe care o face este grea, căci el a definit intervalul de timp, el a ales echipamentele, el a specificat intensitatea la care va lucra. Acest proiect este cu un singur autor care și-a asumat toate atribuțiile. Acest unic autor a gândit proiectul. Acest unic autor a alocat resursele. Acest unic autor a trecut la execuție. Acest unic autor după implementare beneficiază de efectele generate de proiect, adică acest unic autor a devenit bărbatul care și-a dorit să fie.

Cine vrea sp devină antrenor personal de fitness așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină constructor de jocuri de calculator, așa trebuie să procedeze.

Cine dorește să devină balerin, așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină sportiv de performanță, așa trebuie să procedeze.

Nimic nu se face de către altcineva atunci când este vorba de persoana mea sau de persoana ta sau de persoana lui, căci bărbatul care vrea să fie nu este un străin, ci sunt eu care vreau să fiu altă variantă a mea, ești tu care vrei să fii altă variantă a ta, este el care vrea să devină altă variantă a lui. Această altă variantă nu este o cosmetizare a variantei în care mă aflu eu sau te afli tu sau se află el, este altceva, cu totul altceva, care înseamnă o schimbare la 180 de grade, căci ceva din interiorul fiecăruia dintre noi o cere ca element de evoluție care să ne aducă satisfacții viitoare, pentru că așa considerăm pur și simplu.

(02 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (VIII)

 Succesul se construiește cărămidă cu cărămidă, cu trudă și cu multă răbdare

Eu nu am făcut parte dintre cei care au înregistrat succese rapid și fără trudă. Pentru mine, fiecare succes, mai mare sau mai mic a avut la bază multă muncă, multă răbdare și extraordinar de multă dorință de a face lucrurile așa cum trebuie, ca să fiu eu mulțumit de ele în primul rând.

Voi da un exemplu, care mie mi se pare edificator. Am depus un articol la o revistă aici în România, fiind coautor cu un foarte tânăr colaborator. Nu era primul articol publicat acolo și nici eu nu eram debutant în a publica. Eram profesor universitar cu vreo 15 ani vechime în spate. La un moment dat am primit un telefon de la redactorul revistei să merg să discut cu el căci sunt de făcut unele modificări.

M-am prezentat la sediul revistei care este în buricul târgului și am discutat cu redactorul, al cărui birou era un spațiu deschis, cu multe persoane care asistau la discuția noastră. Redactorul a venit cu o serie de solicitări. Vorbea foarte tare să fie auzit de toată lumea din încăpere. Eu aveam interesul ca articolul să fie publicat. Observațiile redactorului nu erau profunde, ci de suprafață, dar tonalitatea lui era ușor neadecvată. L-am ascultat și am consimțit cam în 85% din situații să operez modificările solicitate.

Mai tânărul meu coleg, coautor la articol, era foarte stânjenit căci avea senzația că redactorul mătură cu mine pe jos. După ce am terminat de parcurs articolul și am semnat de bun de tipar, ne-am strâns mâinile cu redactorul și am plecat.

La vreo jumătate de oră de la încheierea dialogului, m-a sunat pe mobil un domn care s-a recomandat director la revistă și și-a cerut scuze pentru purtarea neadecvată a redactorului. Bănuiesc că cineva din încăpere care asistase la acea discuție fusese șocat și l-a informat pe director. Mai târziu am aflat că respectivul îmi fusese student, cu mulți ani în urmă, în vremurile când eram asistent universitar.

Rememorând acest episod, am vrut să punctez că succesul era publicarea articolului și succesul publicării nu depindea numai de valoarea articolului, ci și de viziunea redactorului, căci revista este o operă colectivă, a autorilor de articole, a celor care fac reviziile articolelor și a personalului care se ocupă cu tehnoredactarea și cu tipărirea. dacă o rotiță nu funcționează, rezultatele legate de calitatea revistei se pierd și succesul este umbrit de incidentele care sunt percepute disproporționat de cei din jur.

În opinia mea, succesul obținut instantaneu, tot instantaneu se volatilizează, în timp ce succesul bazat pe muncă grea, pe nădușeală și pe perseverența de a te perfecționa, este cu mult mai rezistent și include în el sămânța continuității în mod natural și speranța că nu se volatilizează instantaneu.

Noi vorbim de bărbat de succes, de om de afaceri de succes, de pictor de succes, de cântăreț de succes, de fotbalist de succes, de medic chirurg de succes, dar trebuie să fim siguri că toți au în spate multe nopți și zile de trudă, de exercițiu, de documentare, de exersare a profesiei cu rezultate foarte bune, despre care lumea vorbește și aprecierea se construiește în timp, iar succesul este rezultatul acumulărilor cantitative, transformate în calitatea de a fi recunoscut ca fiind cel mai bun, nu la un moment dat, ci mereu.


(01 decembrie 2023)

Productivitatea în construcții și amenajări stradale

Urmăresc și eu ceea ce se întâmplă cu construcțiile și cu amenajările stradale (borduri, asfaștări și parcări) și concluzionez că este nasol rău de tot în ceea ce privește productivitatea muncii. Am urmărit ceva de borduri și reamenajarea unei parcări și am observat că ceea ce se face în 10 zile, trebuia făcut în 2 zile, deci productivitatea reală este de 5 ori mai mică decât ceea ce ar trebui să fie pentru a concluziona că într-adevăr se muncește cu adevărat. În loc să se înceapă munca la ora 07:00 se începe la 08: în cel mai bun caz, dar regula este să se înceapă la 09:00. Încheierea programului se face undeva la ora 18:00 deși este lumină si s-ar mai lucra fără a fi nevoie de reflectoare. Succesiunea operațiilor este necunoscută și utilajele lucrează haotic, iar materialele sosesc când sosesc, nu când trebuie. În plus, forța de muncă este dispersată și se lucrează simultan pe multe fronturi de muncă fără a fi finalizate lucrările atunci când trebuie.
Și la blocuri am văzut același mod de lucru, căci durează prea mult ridicarea unei construcții, căci mă gândesc că în vremurile comuniste, pe litoral era vorba să se facă câte un etaj pe săptâmână. În Olanda am văzut cum într-o lună s-a construit un cartier de vile parter-etaj din prefabricate, asamblate și finisajele curgeau instantaneu. deci și în construcțiile de locuințe productivitatea este cam la 1/3 din ceea ce ar trebui să fie, din cauza managementului deficitar și a fluxurilor, care depind tot de management.
Managementul, bată-l pustia să-l bată!

(17 noiembrie 2023)

Mediul privat și managementul lui

Mediul privat este un concept ce include tot ceea ce este companie a unor entități altele decât statul. O frizerie a liui nenea Gică face parte din mediul privat. O cofetărie a lui tanti Ana face parte din mediulm privat. Chioșcul de la colț al lui nenea Petrică și ef face parte din mediul privat. Dacă cineva are un atelier de croitorie cu firmă la vedere și are și autorizație de funcționare, face parte din mediul privat. Chiar și micile făbricuțe care produc brânzeturi, scaune, bănci, șuruburi, sticle, borcane sau grilaje de fier forjar pentru locurile de veci, toate fac parte din mediul privat. Frumos ar fi să vorbim de fabrici de automobile, de fabrici de centrale termice de apartament, ale unor patroni și pe care să le integrez tot în mediul privat. Dacă ne gândim la firme de construcții, adică la dezvoltatori imobiliari sau la firme de software, desigur, dacă sunt entități serioase și nu puse pe prăduială, evident, le includ în componența mediului privat.

Chestia cu managementul din mediul privat este deja o mare problemă. Există management după ureche și există management științific. Nu am informații despre numărul patronilor de firme private care au făcut studii de management științific, dar ceea ce văd eu cu ochiul liber, îmi crează senzația că lucrurile sunt destul de departe de a fi bazate pe decizii ale unor persoane care au studii de specialitate.

Managementul la vedere în ziua de azi arată:

- empirism,

- risipă,

- dezorganizare,

- necorelare,

- ermetism,

- delăsare,

- indisciplină.

Dacă se vorbește de management, ar trebui să vedem că lucrurile merg șnul, că programul începe la o oră decență, adică undeva la ora 07:00 sau hai să zicem la ora 08:00 dar nu la 09:30. Dacă vorbim de management, ar trebui să vorbim de proceduri clare și frizerul n-ar mai trebui să refolosească un șervet plin de păr de la tunsul precedent, căci nu este nici igienic și nici estetic, în costul aberant pe care-l percepe pentru un tuns civilizat.

În opinia mea, managementul din mediul privat trebuie să fie caracterizat prin control de calitate și tot ceea ce iese dintr-o entitate privată, fie produs, fie servici, trebuie să fie de înaltă calitate, căci numai așa clienții vor reveni și vor duce vorba mai departe, iar afacerea va prospera. Non-calitatea este dușmanul afacerilor și cel ce nu asigură calitate are drum liber și sigur spre faliment, că nu are management.

(17 noiembrie 2023)

Am cunoscut indivizi băgăreți

Înainte de orice, vreau să vă spun că trebuie să vă feriți de indivizii băgăreți ca dracul de tămâie, pentru că indivizii băgăreți vă aduc numai necazuri pentru că:
- numai vorba este de ei,
- nu se pricep la nimic,
- fac promisiuni pe care nu le onorează,
- se alătură celor pricepuți și se fac că fac și ei ceva,
- la final, când toți au lucrat, el nu, zice că a făcut și el ceva,
- se laudă peste tot cu munca altora, zicând că a fost și el acolo,

- dacă este pus să facă ceva al lui, găsește pretexte să se sustragă,

- prinde din zbor ideile altora și zice că sunt ale lui,

- dacă primește un text de corectat, el pune doar semne de întrebare,

- nu este în stare să scrie trei rânduri cu o idee proprie,

- face lucrurile prost să a nu mai fie pus a doua oară să facă ceva,

- merge cu pâra pe la șefi, crezând că se remarcă turnându-și colegii,

- dacă are inițiative când este lăsat să decidă face numai catastrofe.

Singura modalitate de a scăpa de individul băgăreț este aceea de a nu-l introduce în echipă. Pentru aceasta, atunci când solicită să lucreze în echipa ta, roagă-l să facă un anumit lucru singur, stând alături de tine în condițiile în care i-ai oferit toate resursele de care are nevoie. El va vedea că nu este în stare să facă ceea ce i-ai cerut și va pleca singur, căci își dă seama că în echipa ta nu este loc pentru chibiții de pe margine și toată lumea trebuie să lucreze, ceea ce el nu este în stare să facă nici în ruptul capului.

(24 octombrie 2023)

Management stupid

Suntem în secolul al XXI-lea și lumea ar trebui să știe cu mult mai multe decât acum 100 de ani, inclusiv cum să te păcălească sau să te fure, căci acum în secolul al XXI-lea oamenii sunt păcăliți cu talent, grație și știință, nu empiric, grosolan sau direct ca acum 100 de ani.
Managementul stupid constă în folosirea acum în secolul al XXI-lea a metodelor de păcălit sau de furt din secolul al XX-lea. Se întâmplă acest lucru în restaurante unde ospătarii se scuză că nu servesc la pahar decât soiuri de vin foarte proaste, când acum în secolul al XXI-lea există în comert țicle de vin la 200 ml. Acum când există frigidere și aparate cu microunde, nu există scuze pentru a nu avea o gamă de produse semipreparate foarte mare. Totul este să existe interes și să existe management.
Acum când există mașini de spălat vase și există proceduri, nu se justifică prezentarea de tacâmuri murdare, de pahare împuțite și de veselă jegoasă.
Acum când există detergenți și prosoape de hârtie, este indecentă amestecarea alimentelor, existența frigiderelor neîngrijite și a produselor expirate. Acum 100 de ani mergeau amestecate alimentele, căci lumea nu știa despre ce era vorba. Acum se știe exact cum stă treaba cu toxiinfecțiile alimentare și numai un management stupid duce spre riscuri foarte mari însoțite de consecințe și mai mari.

(08 septembrie 2023)

Cât de competente sunt organele competente?

Nouă ne place la nebunie să ne ascundem după vorbe pompoase, care nu spun nimic, dar care lasă o undă de mister, când în realitate lucrurile sunt extrem de simple. 

Îmi spunea un. prieten care a lucrat în Algeria pe vremea lui CEAUȘESCU despre atitudinea localnicilor când apărea poliția. Localnicii, când apărea poliția, se trânteau la pământ și stăteau automat cu mâinile la ceafă. La cea mai mică mișcare, cei așezați pe burtă riscau să fie împușcați. Și în USA șoferii care sunt opriți de poliție stau cu mâinile pe volan și la orice gest, riscă să fie împușcați. Există proceduri foarte clare pe care le știu și polițiștii, dar le știu și mai bine cetățenii, astfel încât fiecare știe ce are de făcut. În momentul în care lucrurile sunt neclare și apar elemente ciudate, bizare, inimaginabile, nedefinite, neprincipiale, private, flexibile, arbitrare, miraculoase sau interpretabile, mai concret corupție, este clar ca bună ziua că nu mai există loc nici pentru proceduri, nici pentru reguli și nici pentru principii, ci pentru telefoane, pentru mesaje, pentru interpretări, pentru încălcarea legii, pentru sucrt-circuitarea traseelor decizionale și pentru apariția abuzurilor de toate felurile.

Se vorbește despre organele competente. Un organ pentru a fi competent trebuie să aibe:

- personal instruit,

- regulamente clare,

- proceduri complete,

- evaluări periodice,

- criterii de adimitere,

- oameni de onoare,

- responsabilități definite,

- matricea rolurilor,

- eficiență dovedită.

Orice altă abordare, ne duce cu gândul că se aruncă doar vorbe în vânt și rezultatele sunt dintre cele mai slabe, efectele sunt aproape de catastrofe și mirările depășesc nu cu mult complicitățile, deși toată lumea ridică din umeri. Acum, după ce se produc lucruirle nefericite, apar vitejii de după război și toată lumea este deșteaptă, are soluții, dă sfaturi și mai ales cere tragerea la răspundere a celor care au greșit, fără să se întrebe o clipă care a fost rolul fiecăruia în ajungerea la stadiul acesta, căci fiecare rotiță din angrenaj are rolul ei și nimeni nu are dreptul să se erijeze în persoana imaculată care vine să joace rolul justițiarului. Așa că, s-o lăsăm mai moale cu frazele sforăitoare legate de organele competente, căci competența acelor organe o dau oamenii care acționează acolo, o dăm noi, care ar cam trebui să ne dorim aplicarea principiilor și onoarei în toate grădinile, deci și în grădina noastră, ceea ce nu ne prea convine.


(29 august 2023)