Ce lasă un turnător în urma lui?

Aici nu este vorba de meseria onorabilă de turnător care lucrează în metalurgie, ci de turnătorul de serviciu fie cel de la securitate, fie cel de la oricare alt loc de muncă, unde șefii se mențin pe funcții folosindu-se de informațiile sau de bârfele furnizate de diferiți subalterni, care nu sunt în stare de nimic în ceea ce ei se cred a fi profesioniști.

Un individ care exersează meseria de turnător, indiferent de câtă școală are, indiferent de cât de priceput se consideră el, marea lui problemă de viață este că frica viscerală care îl caracterizează și dorința de a ajunge la poziția socială pe care defectele lui de caracter îl împiedică s-o atingă, îl determină să coboare în mocirla turnătoriei și lasă în urma lui:

- denunțuri cu descrierea celor mai abjecte întâmplări,

- nominalizări de persoane cărora li se vor întâmpla lucruri rele,

- identificarea dușmanilor săi, ce trebuie distruși,

- o atmosferă de tensiune, de teamă și de nesiguranță,

- indiferența față groaza de a nu fi deconspirat după plecare,

- destine frânte iremediabil, căci lui nu i-a pasat decât de el,

- locul pârjolit de răutate, de nemernicie și de egoism,

- ușurarea celor din jur, căci a scăpat de el.

Am cunoscut turnători de toate felurile, dar de fiecare dată, când am avut poziție de șef, le-am retezat-o spunându-le că azi ei îi vând pe unii și pe alții, pentru a crește în ochii mei, dar mâine când nu voi mai fi eu pe acel scaun, primul lucru pe care-l vor face, este de a mă vinde și pe mine, așa cum le este scris în ADN-ul lor. După o astfel de zicere, evident, turnătorii nu mă mai vizitau, dar le solicitam eu să-mi arate ceea ce au realizat conform fișei posturilor lor, iar rezultatele le erau de cele mai multe ori nefavorabile. Turnătorii sunt cei mai slabi din punct de vedere profesional și ei caută ca prin turnătoriile lor să compenseze nepricererea, răutatea și insuccesele din viața lor intimă.




(12 octombrie 2024)

1.000 de oameni care m-au impresionat: fina Maria

Fina Maria lucra la războaie la țesătoria de la Găvana. Era trecută de cincizeci de ani. Venea pe la noi când trecea de la fabrică și se oprea să discute cu mama. Îmi aduc aminte că într-o zi, când discuta fina Maria cu mama, a trecut pe trotuar  un bărbat pe bicicletă. M-a surprins cum fina Maria a apucat bicicleta de coarne și l-a smucit pe bărbat de i-a sărit chiul din cap.
- Auzi, mă, tu ai uitat cum se dă bună ziua? Ai uitat când intrai pe sub războaie să culegi mosoarele?
Bărbatul s-a ridicat, s-a urcat din nou pe bicicletă și a plecat. Am aflat că fusese un ucenic de la țesătorie pe care partidul îl luase și-l trimisese la o școală cu termen redus de ofițeri de securitate, ca țara să aibă cadre pregătite din rândul muncitorimii. Știam că fina Maria era femeie slobodă la gură, dar m-a impresionat că nu tolera proasta creștere la alții, dar și la ai ei și nu se sfia să le facă morală fetelor sale atunci când acestea se purtau fără respect față de oricine era mai în vârstă.

Eu credeam că după acea întâmplare lui fina Maria o să i se întâmple necazuri, căci mașinile securității bântuiau prin mahala și oamenii dispăreau cât ai bate din palme și erau duși la stuf cu anii. Ei nu-i era frică pentru că lumea o știa de frică, pentru că era ilegalistă și deși avea gura bogată, era chemată să stea în tribuna din centru de pe Strada Mare la 1 Mai și la 23 August, iar eu ca pionier, când o vedeam îmi ziceam în gând c-o cunosc, că este fina Maria, cea care ne aducea ciubucuri rozalii când eram mititei.



(11 aprilie 2023)

21 decembrie 2004 - 21 decembrie 2014, o țară fără președinte

Sentința definitivă din 23 martie 2022 privind faptul că Traian BĂSESCU a făcut poliție politică arată că acesta a declarat la depunerea candidaturii de președinte că nu a colaborat cu securitatea comunistă. Se spune că nimeni nu este mai presus de lege și că nimeni nu are dreptul să invoce necunoașterea legii.

Traian BĂSESCU știa ceea ce a făcut și nu are cum să invoce adeverințele de necolaborare date de CNSAS când și-a depus candidaturile. El știa ce înseamnă să colaborezi cu securitatea și indiferent ceea ce au scris alții, avea obligația să acționeze în consecință, cum îi dicta onoarea sa de om politic, de bărbat. Și-a asumat riscuri și viața a arătat că untdelemnul a ieșit deasupra și sentința din 23 martie 2022 este definitivă, deci lucrurile trebuie duse până la capăt.

În opinia mea nu este vorba de a nu mai avea pază, nu este vorba de a pierde locuința de la RAPPS, ci trebuie mers până la capăt, adică să se anuleze mandatele de președinte, adică toate actele semnate de acesta devin nule de drept. Trebuie luată o decizie severă, pentru a nu mai se permite derularea de procese democratice în care să fie implicate persoane fără onoare.

Costurile vor fi imense, dar ele trebuie plătite, căci ezitările din ultimii 30 de ani și dosarele care au bătut pasul pe loc, trebuie să înceteze pentru totdeauna. Oamenii trebuie să înțeleagă că o națiune va traversa istoria cu fruntea sus numai atunci când în fruntea ei se află numai oameni de onoare, oameni cu coloană vertebrală, cu caracter, gata să se sacrifice pentru binele poporului lor.

Momentul dușului rece a sosit și ideea de neclaritate, de impas constituțional, de tărăgănare trebuie să înceteze. A sosit momentul marelui adevăr. Chiar cel în cauză a vorbit de anularea mandatelor sale. Este exact ceea ce și-a dorit, exact așa cum a recunoscut că pe durata mandatelor sale s-a instaurat statul mafiot. Deci intervalul 21 decembrie 2004 - 21 decembrie 2014, corespunde unei pagini albe de istorie a țării noastre căci anulând cele două mandate vorbim de o țară fără președinte. Nu este o tragedie, ci o lecție din care fiecare dintre noi are de învățat.

(10 septembrie 2022)

Sinecuriști, securiști și etc

Sinecuriștii sunt toți cei care primesc oarece daruri de la oamenii zilei, daruri numite sinecuri, concretizate prin funcții și prin bani, meritați sau nu.
Securiștii sunt cei care au avut legătură cu securitatea. Cine crede că securitatea era o hidră care racola niște persoane inocente, face eroarea capitală. Peste 95% din turnătorii la securitate se ofereau voluntari. Deci securiștii erau în proporție de 1% profesioniști, iar restul vedeau în poziția de securist posibilitatea de a obține:
- casă,
- creșă,
- spitalizare,
- medicamente,
- salarii,
- putere,
- răzbunare,
- dominare.
Între securism și sinecurism există o strânsă legătură. Securiștii de ieri sunt sinecuriștii de azi. Pentru a avea acces la sinecuri trebuie o artă, un anumit nivel de educație, pe care doar școala securismului autentic l-a furnizat cu stăruință și eficiență. Luați sinecuriștii ultimilor 30 de ani și veți vedea că ori au fost securiști ori sunt pui de securiți, adică este asigurată continuitatea din tată-n fiu sau din mamă-n fiică, așa cum stă bine unei nații în care 5.000.000 de suflete au fost turnătoare, care au completat 25 km de dosare aflate acum la saramură la CNSAS, din care ies când trebuie detalii la Răzbelul.

(29 mai 2020)

Greșala originară

Deconspirarea listelor securității a fost o problemă care s-a fâsâit la noi în cel mai jalnic mod, iar pe termen lung efectele sunt catastrofale.
După revoluțiile de catifea din 1989, în multe țări foste comuniste au fost demarate proceduri dure și complete pentru deconspirarea securității comuniste și pentru a scoate la iveală metodele, procedurile și persoanele care au dat forță, eficiență și gravitate aceslei instituții care a făcut ca societatea comunistă să reziste o jumătate de secol.
Și la noi s-a căutat o soluție, dar lucrându-se cu jumătăți de măsură asemeni bancului cu Ghiorghe și cu troița, s-a ajuns la o formă de lege care a transformat deconspirarea celor care au colaborat cu securitatea ca poliție politică să fie o armă extrem de puternică în mâinile celor care doreau să-și nimicească adversarii, prin publicarea dosarelor lor de turnători.
Așa au apărut dosarele unor oameni incomozi în plan politic și până a-și demonstra nevinovăția au plătit cu funcțiile, ieșind chiar din viața publică pentru totdeauna. Trebuie intrat pe Internet și văzut că lista celor ale căror dosare de turnători făcute publice au picat la țanc, exact când cei vizați erau fie mai vocali, fie doreau să ocupe demnități de mare importanță.
Eu am mai spus de nenumărate ori că cei 25 km de dosare de securitate nu s-au scris singure, ci a fost nevoie de o colectivitate de turnători ce depășește cu mult 3.000.000 de persoane, ceea ce arată că la noi securitatea a însemnat cu totul altceva decât în oricare altă țară fostă comunistă, căci s-a apelat la spiritul românului de a scrie, de a vorbi, de a bârfi și mai ales de a aplica cu asiduitate proverbul: să moară capra vecinului!
S-a vorbit extrem de mult despre presiunile exercitate de securitate în ceea ce privește racolarea turnătorilor. Adevărul este undeva la jumătate, căci nimeni nu vorbește deloc despre cei care-și ofereau serviciile de a fi turnători în mod voluntar. Eu afirm din ceea ce știu că peste 80% dintre turnători nu au lucrat ca fiind racolați, ci fiind voluntari. Am văzut tipi care au lucrat în învățământul superior și care motivau gesturi de turnători despre care eu știu cu precizie că erau nenecesare, ci au fost exersate doar din dorința de a ieși în față, din exces de zel și nimic altceva.
Faptul că fostul președinte Emil CONSTANTINESCU vorbea de un premier care a colaborat cu securitatea, părea o noutate, fără a fi așa ceva, căci respectivul, în mediul de unde provenea era recunoscut ca ciripitor.
Faptul că unii au ieșit public și și-au pus cenușă în cap, în dorința de a fi iertați, echivalează cu frecția la un picior de lemn, ei nescăpând de oprobiul public și nefăcându-se în fața societății nici mai buni și nici mai valoroși, deși unii i-ai iertat cumva, măcar de ochii lumii și aici mă refer la conu ' A.
Faptul că acum prin tribunale se vorbește de un anume PETROV ca pseudonim al unuia care a făcut poliție politică, este un lucru de-a dreptul banal, căci peste timpul care a trecut s-a așternut deja praful și se știe și de către copii că timpul nu se mai dă înapoi, indiferent de situație.
Consider că la noi există o greșală, pe care o numesc greșala originară, căci nu a fost soluționată problema turnătorilor de la securitate în mod adecvat, ca în viitor să nu mai existe turnători, să se stopeze apariția unei poliții politice și statul de drept să fie așezat pe baze solide, în care șantajul cu dosarele vechii securități care se traduce prin schelete din dulap, într-o figură de stil mai elaborată, să nu mai fie operațional orice s-ar întâmpla. Nu mă apuc eu să dau soluții. Nici nu trebuia să de dea publicității toate dosarele de securitate, nici măcar listele, ci trebuia să aibă loc o resetare, cu condiționări foarte clare pentru viitor, căci fum fără foc nu există. Nu s-a procedat așa, deci să nu ne mirăm că și în continuare se va vorbi despre un PETROV, despre fiii de securiști și tot așa. Germania de după HITLER a rezolvat probleme cu mult mai grele în ceea ce privește nazismul și sunt sigur că cine dorește să soluționeze pentru totdeauna problema securității are de unde se inspira și sunt de asemenea sigur, că rezultatele benefice n-ar întârzâia să apară.

(01 octombrie 2019)

Metode cantitative moderne de a analiza securitatea ceaușistă

Pornim în analiza noastră de la faptul că CNSAS a primit din arhivele securității ceaușiste 25 km de dosare, adică un drum lung de 2.500.000 cm. Dacă un dosar avea grosime de 2 cm înseamnă că acolo erau 1.250.000 dosare. Dacă un urmărit avea în medie 5 dosare rezultă că erau 250.000 de persoane urmărite. Dacă un ofițer avea în subordine 10 urmăriți, rezultă că erau 25.000  de ofițeri. Un dosar avea cam 200 pagini scrise de turnători. Dacă o delațiune avea două pagini, un dosar conținea 100 de delațiuni. Dacă din cele 100 de delațiuni 10 erau scrise de una și aceeași persoană, în jurul unui dosar gravitau 10 turnători. De-a lungul anilor, rezultă că au fost 12.500.000 de turnători. Securitatea a supraviețuit la  3 generații de turnători, adică aproximativ 4.150.000 de cetățeni erau în același timp turnătorii securității, ceea ce reprezenta la o populație de 20 milioane de locuitori din care 10 milioane erau activi și responsabili, 41% dintre aceștia erau colaboratori ai securității. Dacă un dosar avea 1,5 cm grosime și delațiunile erau de o pagină, deja devin dramatice estimările. Numai așa se explică de ce securitatea a coborât și spre vârste fragede, pătrunzând în licee.

Concluzii:

- să nu fim mirați că mai tot românul are o tinichea de coadă,

- o lege a lustrației era imposibil de dat căci însemna autoexcludere,

- antrenamentul din acele vremuri nu a dispărut și practicile există,

- o formă de antrenament a fost cu denunțul la o olimpiadă de limba română,

- vocația delațiunii este o chestie microgenetică de neeradicat.

(29 ianuarie 2019)

Turnătorii și tipologiile lor

Să nu creadă nimeni că cei 25 km de dosare ale fostei Securități s-au scris singure sau au fost scrise exclusiv de ofițeii care lucrau acolo. Multe, chiar foarte multe dintre paginile acelor dosare au fost scrise de cetățeni care erau fie turnători, fie informatori, plătiți, forțați sau voluntari. Ai identificat următoarele tipologii de turnători:

- turnătorul amator tot ceea ce face este din proprie inițiativă, fără reguli și șabloane,

- turnătorul apocaliptic vede în tot ce-l înconjoară numai sămânța răului absolut de relatat,

- turnătorul benevol se oferă în orice moment să servească cauzei imaginare prin a vinde tot,

- turnătorul convins care crede că numai el este în stare să apere cauza pentru care toți luptă,

- turnătorul credincios trăiește cu frica datoriei neîmplinite atât timp cât știe și nu spune,

- turnătorul ereditar moștenește de la părinți plăcerea de a scrie ce fac alții și nu numai,

- turnătorul format la cursuri de calificare și-și descoperă talente dintre cele mai nebănuite,

- turnătorul forțat a fost prins cu o hoție și-și plătește libertatea turnând fără discernământ,

- turnătorul hiperbolic are darul ca în înscrisuri să multiplice de câteva ori cele relatate,

- turnătorul instictual se vede făcând această meserie ca pe un dar de neprețuit de nedespărțit,

- turnătorul îndemnat de familie face fără tragere de inimă convins fiind că menirea sa este alta,

- turnătorul mecanic acționează ca un ceasornic la oră fixă producând înscrisuri șablonarde,

- turnătorul mistic are credința că el este trimisul pe pământ să mântuiască ărin turnătorie,

- turnătorul patriot crede că prin ceea ce face își servește cu devotament patria,

- turnătorul permanent are darul de a se crede și veșnic și util pe viață indiferent de regim,

- turnătorul plătit nu are o profesie cinstită și recurge și la acest mijloc de a supraviețui,

- turnătorul profesionist are o bază de date și șabloane care-i măresc productivitatea acolo,

- turnătorul vigilent, are ochiul ațintit asupra tuturor, convins că în jurul său sunt numai trădători,

- turnătorul zelos trăiește numai și numai pentru a face cunoscut to ce mișcă în jurul său.

Am cunoscut tot felul de turnători, unii dintre ei fiind mânați de sentimente înălțătoare, care credeau căpre binele celor din jur, neștiind că valorile celorlalți sunt cu totul altele. Toți turnătorii au caracteristic faptul că sunt fără performanță în meseria de bază pe care o practică și din care ei își duc zilele. Venind cu aspectul de turnătoriei ei suplinesc toate minusurile de pe celelalte planuri, inclusiv din planul sentimental. Secretomania cu care se învăluie le crează acea notă de mister pe care o au falși oameni care lasă să se credă despre ei că știu cu mult mai multe decât spun.

(12 aprilie 2018)

Nota informativă

Nu credeam să mai văd vreodată așa ceva, adică o notă informativă. Așa cum în mintea mea planificarea este un lucru rău de tot, tot așa notele informative ale securității ceaușiste îmi repugnă. De aceea nici de planificare nu vreau să mai aud și nici de note informatice nu mai vreau să știu. M-am șocat când ieri mi s-a pus sub nas...o notă informativă. Și unde? Exact unde nu mă așteptam.

(05 februarie 2018)

Vai, cât de mult c...t se mănâncă!

Despre comunism se spun multe lucruri, dintre care peste 95% sunt minciuni sfruntate. Comunismul

a avut chestii oribile, odioase. Faptul că era frig, că nu se găsea mâncare, că nu exista pluralism politic, sunt adevăruri crude care ne-au făcut viața calvar. Dar mai erau încă multe altele care ne-au făcut viata insuportabilă și despre care trebuie spuse lucrurile cu onestitate. Nu trebuie spuse lucruri mincinoase pentru a ne acoperi impostura, neputința, lipsa de talent, hoția și mai ales prostia. Se spunea că nu ai voie să trimiți scrisori în străinătate, adică în occident. Minciună și fac chiar aici dovada. Se spunea că nu se publica în reviste occidentale. Nu am avut eu ce publica pe cât aveam posibilitatea s-o fac. Am trimis și licrări la congrese, dar n-am avut bani să plec acolo. Și acum se trimit, dar pleacă cei ce au bani, ai lor, din proiecte sau dacă instituția

le finanțează plecările. Exact ca în vremurile acelea. Nimeni nu ia în calcul frica și lașitatea șefilor de a aproba plecările. Știu pe propria piele, căci 2 din 3 mi-au dat referat să plec la Pittsburg prin anii ' 80 și din cauza lipsei unei recomandări nu am plecat. A fugit în USA însă exact cel care nu mi-a dat recomandare. Este absolut necesar să se arate că epoca de aur a fost rea dar totul trebuie spus fără minciuni. Există foarte multe adevăruri care dor dar care dau o descriere corectă a nenorocirilor de atunci, fără a fi nevoie de minciuni care să-i facă fumoși pe impostori, pe hoți sau pe nenorociții de turnători. unii și-au zis persecutați politic, dar ei nu au fost persecutați politic. Unii au zis că nu au promovat că nu erau membri de partid, dar eu știu nenumărați inși de mare vlaloare care erau în vârful organizațiilor, nefiind membri de partid. Unii au zis că au fost presați să devină turnători, ceea ce mă îndoiesc cumpolit, din moment ce arhiva SIPA a fost constituită după 1991, iar apetitul vechilor turnători și-a găsit acum câmp lar de a fi exersat cu sârg, talente la nivel de detaliu și mai ales cu productivitate debordantă. Să nu uită, dă a ținut 15 ani, că se referea la o castă restrânsă și că avea deja două camere îmbâcsite, dosarele făcând și ele vreo  2-3 km, chiar dacă nu 25 km ca cele de la CNSAS. Rămân la ideia ca niște istorici buni, cu capul pe umăr să fie în stare să aleagă neghina de grâu și să facă o istorie necaricaturală a comunismului, în care să se vadă esența răului acestei societăți și mai ales să se demonstreze că multe dintre nenorociri au fost genberate de mediocritatea unor conducători și de prostia unor executanți. Distrugerea economie care a urmat anului 1990 nu arată în niciun caz inteligență, aplicație spre progres și bunăstare.
Vai, cât de mult c...t se mănâncă despre răul comunismului, care a fost rău și care dacă s-ar descrie corect s-ar vedea cine a făcut răul și mai ales, de ce. Nu este nevoie de a minți pentru a-l urâți, căci comunismul a fost el însuși hidos, mizerabil și groaznic din toate punctele de vedere. Nu este nevoie ca lașitatea, prostia și impostura să iasă frumoase prin deformarea racilelor comunismului. Adevărul așa cum a fost el trebuie zis, fără a minți sau a ne înfrumuseța unii dintre noi urâțindu-i pe alții.

(18 mai 2017)

Încă un turnător, dar unul stupid

Dosarele fostei securități, cei 25km de dosare au tulburat pe mulți care s-au autodenunțat. Acum a venit rândul nefericitului Mircea KIVU. Ce l-o fi apucat pe om să se destăinuie taman acum, după 28 de ani nu știu. Eu credeam că și cele mai odioase crime se prescriu după 30 de ani. Criza aceasta de conțtiință nu are efecte asupra sa, căci acest Mircea KIVU, sociologul Mircea KIVU, nu este un prea tinerel care să nu aibă famile, probabil copii sau rude care se laudau cu el. A lansa o astfel de abordare acum, nu arată nici act de curaj și nici înțelepciune, ci o frică de faptul că lațul a a juns foarte aproape de par cu deconspirarea in viitorul apropiat a arhivelor SIPA. Nu este exclus ca acolo sau altundeva să existe ceva scris de mânuțele lui și să nu fi vrut ca alții să i-o ia înainte. Eu știu că am avut dosar la CNSAS, dar nu am avut curajul să merg să mi-l văd pentru că m-am temut ca cineca foarte apropiat mie să fi scris niște nuvele, poeme, glosse, catrene despre mine sub semnătură olografă. Cum eu sunt o ființă răzbunătoare și care urăște remanent, adică pentru veșnicie, am zis să evit să-mi creez un context nenorocit citindu-mi dosarul în clar și fără dat cu negreală, cum aveam șansa ce mi se oferise ca un cadou de ziua mea. Nici acum nu am curiozitatea, căci eu când iau o decizie, bună sau rea, cu ea mor în brațe. Am văzut nenumărate forme de materie care trăiesc du dublă personalitate. Era un liberal care tuna și fulgera, care poza în monument de moralitate, dar care în realitate fusese un turnător nenorocit. Am văzut și o femelă care tot politician fiind poza prin reviste aproape indecent și se dedea cu popularitate mai mare ca a lui BĂSESCU, dar care a sfârșit ca turnătoare bizară, stupidă și ștearsă, exact cum era ea în realitate. Eu am trăit acele vremuri, ca student, ca asistent universitar și știu cum erau mediile intelectuale. De aceea sunt sigur în proporție de 99,99% că nu securitatea îi racola pe indivizi, ci aceștia se ofereau de bună voie și nesiliți de nimeni, pentru a avea avantaje în plan social și profesional, chiar.  

Eu nu l-am apreciat nici pe piteșteanul meu care zice-se că s-a autodeconspirat la televizor golindu-și rucsacul, așa cum nu-l apreciez nici pe sociologul Mircea KIVU. indiferent că s-au autodenunțat sau nu, el rămâne exact ceea ce a fost, adică un turnător. Atunci, acum foarte mulți ani trebuia să-și pună problemele de acum și decizia pe care ar fi luat-o l-ar fi definit ca pe un bărbat adevărat, profesionist și fără dileme. To be or not to be, zise hamlet și mai luî o gură de fân.

(18 mai 2017)

CSIE'50 - Bombe la sala calculatorului

Era prin 1971, pe vremea cand eram analist in centrul de Calcul. In dimineata cu pricina, mare vanzoleala mare. Toti erau bulversati. Se gasisera bombe in sala calculatorului IBM 360. Trebuiau luate masuri. S-a instituit permanenta. Doua persoane peschimb trebuiau sa ramana zilnic fie zi lucratoare, die duminica sa pazeasca Centrul. Organul creaza functia. Eu cred ca bombele erau o alarma falsa, puse expre sa intimideze lumea care ar fi avut o reactie de respingere a ideii de permanenta zi si noapte. Si asa a si fost. Groaza ca dusmanul sa nu mai patrunda in Centrul de Calcul i-a facut pe cercetatori si pe programatori sa accepte cu seninatatea ciobanului din Miorita sa vina cand le venea randul sa stea la etajul 4 la secretariat de la 15,00 la 22,00, respectiv de la 22,00 la 7,00 dimineata a doua zi, iar duminica se facea si schimbul unu de la 7,00 la 15,00.

Cei ce faceau de garda aveau doua scaune, stateau de vorba, se plimbau din cande in cand prin cladire. Nu aveau cum sa se odihneasca. Aveau niste numere de telefon si daca aparea o situatie speciala, trebuia sa anunte la acele numere de telefon pentru a se lua masurile care se impuneau. Si eu am facut de permanenta, nu a aparut ceva special si nici nu-mi amintesc sa se fi produs din 1971 pana in 1989 ceva care sa fie de retinut ca o chestie deosebita sau macar banala.

In opinia mea, a fost un exemplu clar de schimbare a legii lui Linnee, care zicea ca ORGANUL CREAZA FUNCTIA.

Aici a fost clar ca ORGANUL A CREAT FUNCTIA, organul fiind securitatea.

 (12 iunie 2012 după o notă a mea din contul meu de facebook)

Turnătorii voluntari la securitate și altundeva

Eu am trăit în comunism de la naștere în 1947, până la Revoluția din 22 Decembrie 1989 și tot ce voi scrie sunt aspecte desprise din realitatea pe care am trăit-o eu, deci sunt cum s-ar zice, la prima mână. Nu este nimic din auzite, sau extrase din cărți. Este o realitate care a existat în jurul meu, care uneori m-a marcat, dar de cele mai multe ori am perceput-o ca pe o piesă unde eu eram un spectator oarecare.
Am scris și o epigramă pentru un tip. Într-un anumit context i-am citit-o și i-am dat și cele două cîrți pe care special le cumpărasem de la librăria de pe Magheru, acum desființată, așa cum ușor-ușor se rescrie și istoria. Căci primul pas este ștergerea reperelor. Un reper cultural era chiar librăria Sadoveanu, care cu mai este. Nici muzeul Simu nu mai este.
Unui turnator :
        Pentru-a nu ma da uitarii, 
        Si s-ajungi cu mult mai mare
        Iti dau Bazele turnarii 
        Si Tratatul de turnare.
În ziua de azi, foarte mulți dintre turnători vin să vorbească despre trecutul lor glorios. Se consideră imaculați până în momentul în care fac ei un nu știu ce, deranjează și atunci li se scot angajamentul dar și chitanțe din acre se vede că au fost simbriași.
 Dar să vin cu niște exemple concrete:
- un tip student în ultimul an, fost muncitor, deci cu origine sănătoasă a avut impresia că unii dintre colegii lui uneltesc împotriva orânduirii; omul cu care împărțeam o coajă de pâine, fără să clipescă a făcut o turnătorie și m-a inclus intr-o lungă listă; ce a urmat în primăvara lui 1970, după colindele din 1969 nu este prea greu de diseminat;
- un alt tip, un gunoi dealtfel, văzând în parcare un ARO 244D cu numpr 2-B-9014 a întrebat al cui este; i s-a zis că este al meu. insul a bănuit că l-am luat din talcioc, drept care a făcut el
o mică turnătorie. am fost chemat, am arătat actele că era
cumpărat prin IDMS și totul s-a terminat ok;
- în învățământul superior, turnătoriile erau un deliciu. am avut ocazia prin funcția pe care am deținut-o să citesc diferite scrieri ale unor anonimi sau ale unor grupuri bine intenționate; se arăta acolo cât de rău este un coleg și cât de bun este un altul, încât era la mintea cocoșului, că cel rău trebuia să nu ocupe postiul și
cel bun să-l ocupe; se intuia 100% cine este autorul porcărioarei;
Turnătorii voluntari formau o cohortă imensă și bine organizată.
Ei se adresau:
- miliției;
- fiscului pentr aaverile ilicite, care trebuiau verificate după
  legea 18;
- miliției;
- CC al PCR;
- miniștrilor;
- securitații;
- secretarului general;
- oricui.
Nu este de mirare că acest sport a supraviețuit. Atunci, ca și acum petițiile sunt trimise spre rezolvare. Numai că nu prea se rezolvă prea mare brânză dintr-o mie de motive, din care unul este legat de supradimensionarea unei birocrații greoaie și ineficiente. Petițiile ajunf fix la cel acre a făptuit nedreptatea și deci soluție nu există.
Turnătorii voluntari aveau exercițiul scrisului îngrijit, cursiv, inocent și convingător. Nu oricui îi este laîndemână să scrie texte lungi cu detalii și să fie și convingătoare prin tonalitate și prin forța cu care detașarea este aparență, orientată spre binele general.
Cultura anonimelor pe care le-am detestat este una, turnătoriile cu autor identificat duce spre o măreție a unei forme de manifestare ăpe acre toți turnătorii abjecți o confundă cu spiritul civic, deși în spate se ascund:
- invidie;
- ură;
- dorința de a face rău;
- incapacitatea de a evolua;
- tentatia spre distrugere;
- micimea sufletească;
- incapacitatea de a face ceva util.
În toate situațiile este vorba de un interes ascuns. Pentru că turnătorii voluntari nu au nimic cu oamenii onești care din spirit civic anunță că cineva a spart o vitrină, că există un om căzut în stradă, că o persoană face rău intenționat și repetat, Turnătorul voluntar crează un context diferit de cel real. Am știut de un turnător care l-a turnat pe vecinul său ca de Sf. Mihail și Gavril îl serbează pe regele, deși era ziua onomastică a respectivei victime. Turnată fiind la securitate, bietul Mihăiță a făcut niște ani la stuf și la canal. Știu că și părinții mei au fost ciripiți de vecini și știu și dățile când am fost călcați fie de fisc, fie de securiști în haine lungi de piele, veniți cu GAZ cu prelată. oricum turnătorii voluntari au tras țara în jos și o mai trag. Unii dintre ei nu sunt sănătoși la minte și de aceea sunt extrem de periculoși prin mecanismele care sunt puse în mișcare pentru a fi verificate cele scrise de ei. Așa era și în timpurile de demult.
Turnătoria este o profesie, este o vocație și este o menire. Numai o anumită categorie de oameni îmbracă haina turnătorului. oamenii dinamici, cu inițiativă, buni profesioniști, niciodată nu vor fi turnători. Numai cei slabi, fără o bază solidă cad în ispita de a fi turnători, ca singura lor ieșire dintr-o situație delicată, pe care dacă ar recunoaște-o ar scăpa cu mult mai ușor decât în ași terfeli numele și viața și a se afunda în mocirlă ei și cei din familia lor. Ei se tem că se va afla despre o greșeală minoră și din orgoliu schimbă o mustrare pe un oprobiu public amânat sine die. Calitatea de turnător nu este deloc calitate, ci este cdel mai oribil defect.

(26 martie 2016)

25 km în linie dreaptă

Douăzeci și cinci de kilometri nu sunt o distanță. Ei reprezintă lungimea măsurată a dosarelor vechii securități  puse unele în continuarea celorlalte în șir indian.
Ele nu au fost scrise singure. Fiecare filă a fost scrisă de mâna cuiva.

Au scris:
- ofițerii care-i aveau sub supraveghere pe cetățeni;
- turnătorii plătiți;
- turnătorii voluntari;
- cetățeni binevoitori;
- gospodine bântuite de gânduri revoluționare;
- tot felul de nenorociți care urmăreau razbunare;
- elevi dar și copii ademeniți.
Oricine și oricând avea șansa de a deveni turnător sau colaborator al securității, dacă era lipsit de coloană vertebrală sau dacă avea obiective ce nu se atingeau decât primind și un bobârnac di n partea atotputernicei securități.
Făceau obiectul spravegherii de către securitate cei care;
- unelteau împotriva orânduirii de stat;
- spuneau bancuri politice;
- vorbeau ce nu trebuie despre partid;
- denigrau realizările orânduirii;
- urmau să plece afară;
- erau propuși pentru funcții importante;
- deranjau pe unii și pe alții;
- urmau să devină turnători sau colaboratori.
Cred în sinea mea cea interioară ca nu au fost turnători sau colaboratori dintre profesiile practicate la noi în țară insuși ofițerii securiști. Nu-mi explic înverșunarea cu care toate categoriile sociale au luptat să nu se publice listele cu ofițerii, cu turnătorii și cu colaboratorii securității.
Acum există Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a scos la iveală numeroase adevăruri dureroase pentru noi toți. persoane despre care credeam ceva, s-au dovedit a fi niște terfeloage abjecte de turnători pe bani, prăbușindu-se iremediabil de pe piedestalurile pe care se cocoțaseră, pe principiul că hoțul strigă hoții.
Se zice că mulți au devenit turnători pentru că au fost forțați. Cred ca și mai muți au devenit turnători voluntari, pentru a-și atinge obiective foarte clare.
Ceea ce este neplăcut este legat de faptul că dosarele securității sunt azi instrumente pentru distrugerea adversarilor politici. Noroc de scurgerea ireversibilă a timpului și cât de curând, când foștii colaboratori și foștii turnători că toși aceștia vor ieși din scenă și peste cei 25km de dosare se va așterne prafun, căci de morți, numai de bine!
Tot în spirit mioritic a fost tratată și problema deconspirării tuturor celor care au făcut din securitate o armă de temut. S-a început greșit. Lupii au fost puși să fie paznici la oi.
A aparut conceptul de ciripitor care nu a făcut poliție politică. Era exact cu zicerea: l-am ormorât un pic. S-a invocat lipsa de personal. Au fost spălați unii, astfel încăt un prezident a recunoscut că unul dintre supușii lui ca premier a fost collaborateur de la securitée...
Știu o tagmă care dacă sare calul i se arată pisoiul, Tagma se inflamează, după care, făcând compromisuri se cade la pace.
Știu situații clare din care unii își așterneau gândurile sub formă de turnătorii în mod gratuit, din proprie inițiativă fără ca vreun ins să le-o ceară cumva...

(24 ianuarie 2016)