- Întâi Mai muncitoresc și se defila,
- 23 August și se defila,
- Revelionul și ne distram.
Cum nouă ne place să ne rescriem istoria după bunul plac sau după cum bate vântul, ziua de 23 August 1944 a fost interpretată și reinterpretată, până încât azi nu mai înseamnă nimic, din moment ce nu se mai vorbește despre semnificația ei, la nicio televiziune, la nicio întrunire și de nicio personalitate marcantă. Este adevărat că nu prea ai ce spune despre chestia cu întoarcerea armelor, pentru că istoria nu prea cunoaște momente când o armată își lasă baltă aliatul și trece de partea cealaltă a baricadei. La demonstrațiile de 23 August de dinainte de 1989, se scandau lozinci care defineau extrem de nuanțat semnificația zilei acesteia și eu am traversat destul de multe momente ca să ajung să nu prea mai înțeleg nimic sau să-mi dau seama că faptele se descriu foarte diferit cu cuvinte, din perspectiva din care sunt privite. Este exact povestea cu degetul arătător care privit de sus arată într-un fel, privit din față arată altfel, privit din spate arată altfel, iar privit dintr-o parte, desigur, arată diferit. Tot așa și ziua de 23 August 1944, privită din documente ar trebui să arate mereu la fel. Dar și documentele se citesc diferit și 100 de inși dacă citesc aceleași documente, cu siguranță vor trage cel puțin 500 de concluzii diferite, căci fiecare ins este bântuit de îndoielile lui.
(23 august 2023)