Planificarea internă în facultăți și lipsa planificării la nivel macroeconomic

În vremurile când eu eram student, profesoara de economie politică a capitalismului vorbea despre haosul din economie din lipsa planificării la nivel național, în contradicție cu planificarea extrem de riguroasă din interiorul întreprinderilor. Profesoara mea spunea că numai economia socialistă rezolvă contradicția dintre planificarea riguroasă din întreprindere și haosul din economia națională, pentru că în economia socialistă există planificarea la nivel național și planificarea în interiorul întreprinderii și planul întreprinderii este rezultatul defalcării planului de la nivelul economiei naționale.

În facultăți se pornește de la:

- planurile de învățământ ale specializărilor facultății,

- numărul de cadre didactice cărora trebuie să li se asigure normele,

- fondurile alocate de minister,

- estimările numărului de candidați care ar veni la facultate,

- resursele estimate ale familiilor pentru studenții de la taxă.

Interesează puțin sau spre deloc capacitatea pieței forței de muncă de a absorbi absolvenții pregătiți, după terminarea studiilor. Numai așa se explică explozia apariției unor specializări, care atrag prin denumire și prin ambalajul frumos cu care sunt împachetate planurile de învățământ, dar care pregătesc specialiști care nu-și găsesc locuri de muncă în piața forței de muncă și sunt obligați să profeseze în domenii numai după ce termină cursuri de calificare de scurtă durată sau se califică la locul de muncă.

Există facultăți ceva mai ușoare, pe care tinerii le abordează pentru a avea certitudinea că obțin o diplomă, în speranța că vor profesa la un loc de muncă și vor fi asimilați cu ceva mai multă bunăvoință ca absolvenți de studii superioare. Există facultăți precum medicina, arhitectura, informatica, matematica, robotica, calculatoarele, contabilitatea, construcțiile, cibernetica, unde nivelul de dificultate este cu mult mai mare decât la alte specializări, dar efortul cerut determină o autoselecție a celor care le urmează, iar după absolvire, riscul de a nu lucra în profesia pentru care s-a pregătit absolventul este zero, totul depinzând de cel care dorește să lucreze în meseria pentru care și-a tocit coatele pe băncile facultății. La aceste facultăți numărul de locuri este redus pentru că este urmărită calitatea candidaților, condițiile de asigurare a procesului didactic, iar planificarea din interior depinde de resursele facultăților și nu de o așa-zisă nevoie socială imaginară, dictată de asigurarea unor salarii peste limitele  decenței acceptate. În cazul acestor facultăți există o discrepanță uriașă între ceea ce se planifică în interior și deficitul de absolvenți pe care economia reală îl resimte în mod concret, deși planificarea macroeconomică dacă ar exista, tot nu ar rezolva problema pe termen scurt, căci există autonomie universitară.


(02 august 2024) 

Nu pui proștii să facă digitalizare

Digitalizarea este altceva. Digitalizarea nu este procesul prin care ceea ce se făcea fără computer se preia mecanic și se reproduce folosind computerul. Acum că s-au dat facilități pentru cei ce lucrează în domeniul informaticii, toată lumea vrea să lucreze în acest domeniu, chit că nu știu meserie și nici nu au calitățile intelectuale de a exersa în domeniul informaticii. Se știe că informatică se face la:
- facultățile de matematică - informatică,
- facultățile de calculatoare,
- facultățile de informatică economică,
- și atât.
Cine finalizează studiile la una dintre facultățile enumerate de mine mai sus trebuie să fie o persoană dotată cu multe calități, căci acolo se susțin examene deosebit de grele, care nu sunt de nasul oricui. Proșii care se dau informaticieni, sunt indivizi cărora nu le-a plăcut cartea, dar care au o părere prea bună despre ei, ca orice prost și care cred că auzind în stația de tramvai vorbindu-se despre niște concepte de ultimă oră din domeniul informaticii, ei chiar cred că stăpânesc tehnologiile domeniului respectiv și au la degetul lor cel mic cunoștințele de a dezvolta aplicații informatice extrem de moderne. În realitate, proștii oferă soluții:
- proaste,
- incomplete,
- primitive,
- întortocheate,
- absurde.

Dacă accesăm o aplicație oarecare, ar trebui să ne descurcăm din prima în ea și dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că a fost proiectată și realizată de un informatician meseriaș. Dacă aplicația nu ne dă posibilitatea să ne rezolvăm problema din prima sau, cel mult din a doua încercare, a fost proiectată, realizată și implementată de niște ageamii. Există o caracteristică numită continuitate și informaticienii adevărați țin seama de ea, iar noi care am mai folosit aplicații informatice similare, vom ști să ne descurcă, căci această continuitate înseamnă că lucrurile similare au soluții similare și vom folosi cunoștințele acumulate de la alte aplicații să accesăm resursele noii aplicații, fără nicio dificultate. Continuitatea înseamnă să existe aceleași cuvinte pentru aceleași funcții și funcțiile să aibă butoane poziționate la fel, așa cum sunt la aplicațiile deja existente.

(17 iulie 20240

Importanța liceului

Așa cum stau lucrurile, liceul este poarta de intrare în facultate în condițiile în care nu mai există concurs de admitere la facultate și contează:
- media de absolvire a liceului,
- cunoștințele acumulate în liceu,
- caracteristicile intelectuale ale candidatului.
De aceea, în zilele noastre, liceul capătă o importanță cu totul specială și părinții urmăresc să orienteze copiii lor spre a da admitere la licee cât mai bune, deși acolo admiterea se face după media de la examenul național de capacitate de la sfârșitul clasei a VIII-a.

Facultatea apare doar ca o consecință firească a muncii depuse de elevul de liceu.

Dacă elevul de liceu a muncit serios, va opta pentru o facultate mai grea, cu pretenții mai mari și care-i oferă o meserie căutată mult pe piața muncii, iar satisfacțiile lui materiale și spirituale vor fi pe măsură.

Dacă elevul de liceu a tratat cu superficialitate disciplinele și a trecut prin cele patru sau cinci clase ca gâsca prin apă și nu s-au lipit prea multe de el, va perge către o facultate ușoară sau către o fabrică de diplome, dar să nu se aștepte ca de acolo să iasă cu o meserie. El va fi ca o frunză în bătaia vântului și va ocupa poziții pe piața muncii care nu au nicio legătură cu ceea ce a învățat în facultate, rămânându-i doar să se laude că are o facultate și punct.



(11 noiembrie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea PETRESCU

Mă mândresc că am fost contemporan cu profesorul Mircea PETRESCU de la catedra de Calculatoare din Universitatea Politehnica București.  Profesorul universitar Mircea PETRESCU era un personaj de legendă în informatica românească prin faptul că a fost unul dintre cei care au fundamentat programul politic de dezvoltare a informaticii românești, însușit de partidul comunist și care a fost transpus în viață. dacă aveam informatică în vremurile comuniste, lui Mircea PETRESCU i se datora foarte mult.

Am fost extrem de încântat când fiica mea mi-a zis că face disciplina de Baze de date cu profesorul Mircea PETRESCU. I-am explicat eu cine este Mircea PETRESCU pentru informatica românească și mi-am exprimat regretul că lumea nu înțelege că facultățile de calculatoare, de informatică teoretică și de informatică economică, dar și liceele de informatică, au avut câțiva ctitori, printre acre Mircea PETRESCU este la loc de cinste. Este foarte ușor acum de zis diverse, dar aș fi tare curi=ios să văd că în ultimii 30 de ani cineva îmi enumeră și mie o idee revoluționară pentru un domeniu oarecare din spațiul mioritic. Nu cred că are cineva ceva de zis. Noi, ne învârtim în jurul cozii, exact cum se pun borduri și se schimbă borduri, fără a se face ceva esențial.

Am scris mai demult un articol amplu despre marele profesor Mircea PETRESCU, căci așa am simțit eu la acel moment și mai ales că respectul meu pentru Mircea PETRESCU era imens și este și azi. Într-o zi, am primit un telefon. De la celălalt capăt al firului, domnul profesor Mircea PETRESCU mi-a mulțumit pentru ceea ce scrisesem eu în articol. M-am bucurat atunci pentru telefon, dar mai ales, m-am bucurat pentru faptul că omul implicat nemijlocit în luarea deciziilor de dezvoltare a tehnicii de calcul în România, îmi certifica faptul că eu am înțeles corect cum au stat lucrurile acum multe decenii în urmă.

(31 ianuarie 2023)

O carte de baze de date, din anul 1997

Am primit din partea autorilor Dorin IRIMESCU și Cristian MORĂRESCU lucrarea intitulată Accesul la baze de date în Internet, tipărită la editura PRINTECH din București, realizată în cadrul proiectuluiTempus S-JEP 8337/94. Cartea are 122 pagini și se adresează în principal studenților de la Facultatea de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica din București.

Cuprinsul lucrării arată că sunt abordate principalele probleme ale domeniului definit încă din titlu.

Am ținut în mod deosebit să prezint aici bibliografia inclusă de autori în carte.

Toate lucrările incluse în bibliografie sunt publicate după 1990. Din cele 44 de titluri, 9 conțin cuvântul cheie data base, iar restul  au elemente care se referă la Internet, hypertext, organizare și transmitere de date. Cartea are scheme, grafice și programe rulate, fiind un ghid excelent pentru cei care vor să utilizeze bazele de date în aplicații distribuite. Este interesant de văzut că acum, după 25 de ani de la publicarea cărții, uzura morală nu s-a instalat, ceea ce arată că deja apăruseră elementele de stabilitate atât de necesare domeniului informaticii aplicate.

(04 decembrie 2022)

Facultățile grele sunt acelea care...

Peste tot în lume, există facultăți grele, care au programe de învățământ ce conțin discipline cu grad de complexitate foarte mare, care presupun ore de laborator, multe teste și examene cu rate de promovabilitate care abia dacă trec de 60%, nu datorită exigenței profesorilor și nici a lipsei de preocupări a studenților, ci datorită volumului de cunoștințe, a legăturilor dintre ele și mai ales a minimului de tipologii de probleme pe care studenții trebuie să le cunoască, minim care este considerabil de mare și de diferit.

La facultățile grele, curba lui GAUSS este atotputernică, întrucât ponderea celor cu note de peste 9,50 este de sub 10%, ponderea celor cu note între 9,00 și 9,49 este de cel mult 15%, cum tot atât de bine, ponderea celor cu note sub 5,00 este și ea de sub 10% căci studenții care urmează o facultate grea, au venit s-o și termine, nu să facă mișto, pe timpul și pe banii lor.

Facultatea grea nu este de nasul oricui. A urma o facultate grea înseamnă a fi în liceu nu un elev oarecare, ci un elev foarte bun. Proba cea mai bună pentru a pregăti o admitere la o facultate grea este aceea de a te prezenta la olimpiade la disciplinele de admitere de la facultatea grea și de a obține la olimpiade punctaje de trecere de la o fază la alta, până la faza națională. Un elev mediocru, de 7,00 ca medie, nu are nicio șansă să intre la o facultate grea, căci acolo media de admitere în cel mai rău caz este de peste 8,50. Au fost cazuri în care media 9,25 nu a fost deloc suficientă pentru a intra la o facultate grea pe locurile de la buget.

Pentru a crea premisele admiterii la o facultate grea, părinții au un rol absolut special. Ei trebuie să-și pregătească odrasla cu mare atenție, adică să-i insufle dorința de a învăța încă din școala elementară, fără ingerințe bizare în relația lor de părinți cu profesorii din școală. Ei trebuie să înțeleagă care sunt limitele copilului lor și dacă sunt realiști și-și dau seama că odrasla lor nu este de o facultate grea, s-o cotească în altă direcție cu grație, fără ca odrasla să simtă ce și cum. După școala elementară, părinții trebuie să țintească licee de top. Stai cu deștepți, te deștepți. Stai cu proști, te prostești. Acest proverb trebuie să-l știe orice părinte și trebuie să-l aplice. Orice cocoloșire a părintelui în ideea de a-l trimite pe copilul său la un liceu slab pentru a fi el acolo strălucitor, este o mare greșeală. Și la liceu, părintele trebuie să urmărească să fie odrasla lor într-o clasă foarte bună, adică să aibă elevi foarte buni, dar și profesori foarte buni.

Admiterea la o facultate grea se pregătește. Copilul trebuie să și-o dorească. Părinții trebuie să facă tot ce depinde de ei ca admiterea să nu fie un risc nepermis de mare, iar copilul să plătească acele costuri pe care părintele extravagant le-a impus, dar el ca părinte are buzunarele în care fluieră vântul. Copilul trebuie meditat și părintele trebuie să nu se lase dus de val în ceea ce privește meditatorii. El nu trebuie să-i îndoape cu bani, ci trebuie să plătească doar calitatea muncii lor și nu excesele lucrului la grămadă.

Facultatea grea, are admitere grea. Facultatea grea are sesiuni de examene grele, unde învățatul doar în sesiune, nu asigură nici 30 din volumul de cunoștințe ce trebuie acumulat. Studenții de la o facultate grea nu au timp să aibă și job part time. Tânărul absolvent de liceu, după ce trece de toate sesiunile de examene de la o facultate grea, este cu totul alt om. El știe o meserie și de a doua zi după ce susține lucrarea de licență el dacă merge în producție, face față cu brio.

Toată lumea știe care sunt facultățile grele din România. Nimeni nu-i va spune unui absolvent al unei facultăți de doi bani că nu-l angajează că știe că respectivul a trecut ca găsca prin apă prin anii de studii la respectiva facultate, ci îi va spune că-i mulțumește că s-a prezentat la interviu, dar să aștepte acasă, că va fi contactat. Absolventul unei facultăți grele este așteptat cu brațele deschise pe piața muncii și pentru el se va găsi imediat un loc. De nenumărate ori am văzut angajatori care așteptau la ușile unde avea loc examen de licență și imediat ce un absolvent ieșea de la examen, era abordat pentru a fi angajat.

(10 august 2022)

O carte de istorie a informaticii clujene

Cine dorește să scrie o carte cu titlul Istoria informaticii românești are o misiune foarte grea pentru că trebuie:
- să pornească de la studierea documentelor oficiale;
- să consulte presa vremii;
- să ia în considerare centrele unde s-a dezvoltat informatica;
- să se bazeze și pe mărturiile persoanelor implicate;
- să selecteze elementele cu adevărat importante;
- să structureze exact cum sunt și alte lucrări similare.
Trebuie menționat că despre informatică la noi în țară se vorbește undeva după 1950, adică istoria mai clară a informaticii se referă la un interval ce nu depășește 80 de ani. Încă mai trăiesc mulți dintre martorii marilor evenimente care au ghidonat informatica de la noi și unii dintre ei sunt deținătorii unor documente care au un loc de cinste într-o astfel de carte dacă vor fi analizate și se va considera că se dovedesc esențiale pentru a explica dinamica fenomenului.

Lucrarea Fondarea informaticii clujene, scrisă de Vasile RUS și publicată în anul 1997 la Editura Albastră, în opinia mea reprezintă o contribuție importantă la sistematizarea informațiilor necesare scrierii unei istorii pentru informatica din țara noastră, cartea de față având menirea de a crea o imagine cât mai cuprinzătoare a ceea ce s-a întâmplat în domeniul informaticii la Cluj. Am avut ocazia să cunosc informatica de la Cluj înainte de 1989 prin:

- vizitele la Centrul Teritorial de Calcul;

- contactele cu specialiști de la Filiala Cluj a ITC;

- discuțiile cu informaticienii din întreprinderile clujene;

- participările la marile simpozioane de informatică;

- studierea lucrărilor de informatică scrise de clujeni;

- colaborările cu profesorii de la Universitatea Babeș-Bolyai.

În cele 189 de pagini, într-un stil alert Vasile RUS prezintă fapte, oameni, obiecte, activități legate de informatica din Cluj așa cum le-a perceput el, așa cum le-a trăit el. Autorul are marele merit de a se detașa de acele aspecte care au menirea de a schimba ierarhii și de a estopa până la dispariție elemente esențiale, ceea ce m-a făcut să consider această carte ca fiind un adevărat capitol al unei mari istorii a informaticii de la noi, adică o  carte fără de care nu are cum să se facă pasul următor în a face un lucru serios și mai ales durabil într-un domeniu așa de fluid cum este informatica.

Am început cu bibliografia pentru a arăta multe despre ceea ce a însemnat informatica de la noi s-au scris și înainte de 1989 dar și după acest an, deși după 1989 informatica românească a luat o cu totul altă direcție, elementul de creativitate fiind deplasat dinspre partea industrială spre elementele de software și mai ales de proiectare, construcțiile fiind abandonate în favoarea asamblărilor empirice. 

Editura Albastră are o particularitate esențială pe care vreau s-o remarc și anume curajul de a tipări o lucrare de strictă specialitate într-un tiraj de 300 exemplare, cu o prefață semnată de celebrul Emil MUNTEANU, autor a nenumărate lucrări de mare valoare, după care au studiat multe generații de studenți în informatică. El are cuvinte de laudă la adresa lui Vasile RUS cel care a lucrat în ITC și care deci prezintă problematica din miezul ei, acolo unde s-a produs adevărata informatică clujană.

Cele 12 capitole sunt foarte diferite ca dimensiuni, dar capitolele 7 - destinat frealizărilor hardware, 8 - destinat realizărilor siftware, și 11 care prezintă ceea ce a făcut Centrul teritorial sunt cu cele mai multe pagini, ceea ce mă face să aprecoez faptul că istoricul Vasile RUS acordă importanță mare pentru tot ceea ce este destinat activităților realizate în colective foarte largi de specialiști.

Coerta cărții este sobră și elegantă în același timp.

Materialul documentar vine să întregească demersul autorului prin nenumăratele fotografii document incluse. Am amintiri plăcute despre Clujul informatic de demult dar și de cel de azi.

(24 septembrie 2017)

CSIE'50 - Pirateria software

Prin anii'90 circula în folclor că în România este suficientă o dischetă și este de ajuns o zi pentru ca întreg teritoriul țării să fie în posesia unui produs software piratat. Rata pirateriei pentru țara noastră era atât de mare încât lumea civilizată se uita chiorâș la noi și ne privea cu maximă suspiciune, deși elevii și studenții informaticieni se clasau foarte bine la olimpiade internaționale de informatică. În acest context nefericit se impuneau măsuri energice în Facultatea de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică și mai ales în Catedra de Informatică Economică, unde se aflau laboratoare cu zeci și zeci de calculatoare, pentru a scăpa de flagelul pirateriei. Trebuie să recunosc că un rol esențial l-a avut profesorul Ion Gh. ROȘCA în calitate de șef de catedră, apoi în calitate de director al Departamentului de Cercetare al ASE și apoi în calitatea de prorector. El a dezvoltat o serei de colaborări ce au permis intrarea pe gratis în posesia de licențe ale unor produse software ale unor produse software utilizate de studenți la disciplinele de programare, de programe aplicative sau de baze de date.

În cazul licențelor pentru folosirea legală a celui mai cunoscut sistem de operare, Windows, deci în cazul licențelor Microsoft, lucrurile au stat foarte lejer pentru că acolo, la Microsoft Romania lucrau foști absolvenți de-ai facultății noastre și Microsoft, firma-mamă de zvoltă programe foarte generoase de colaborare cu universitățile. Sala 2319 este laborator MIcrosoft în CSIE, unde specialiști de acolovin și predau studenților diferite cursuri de specialitate, dar îi și ajută pe studenți în ceea ce privește certificările, astfel încât aceștia să devină după absolvire, utilizatori de produse Microsoft. Într-un termen foarte scurt, toate posturile de lucru de la Catedra de Informatică Economică își desfășurau activitatea folosind numai și numai software licențiat. Cu câțiva ani înainte de cumpărarea de licențe Microsoft de către guvern, în Catedra de Informatică Economică problema era rezolvată complet. Și licențele oferite prin programul guvernamental de combatere a pirateriei în informatică, care au sosit la noi au fost bine venite pentru că tocmai se achiziționaseră alte calculatoare pentru a dezvolta noi laboratoare cu tehnică de calcul la nivelul catedrei.

Cred că un rol important în această abordare l-a avut și colaborarea dintre Catedra de Informatică Economică, Asociația INFOREC și ADSE care a organizat o masă rotundă te tema Pirateria software din noiembrie 1997 unde profesori din ASE, ATM, UPB, Universitate, Academia de Poliție, specialiști de la BSA, Microsoft, IPG au abordat problema și au venit cu soluții.

Rezultă cu claritate că utilizarea licențelor IT a fost tot timpul o preocupare de avangardă pentru profesorii din Catedra de INformatică Economică și de aici a început combaterea pirateriei software prin fapte concrete, cu mult înainte de ca problema să fie tratată sistematic și oficial.

(13 aprilie 2017)

Familia cu venituri ZERO

Există un program numit EURO 200 prin care statul ajută familiile cu venituri mici să ia calculatoare la copiii lor. Așa că familia face dovada că are venituri mici. Se fac liste care se centralizează și se ajunge ca un număr de 30.000 sau 40.000 de elevi să primească cei 200 de euro, echivalent în lei.

Surpriza mare este că există nenumărate familii care aduc de la fisc adeverință de venit ZERO. Este creată senzația că respectivii produc în ogradă totul și nu au nevoie de bani. Sau mai rău, lucrează la negru sau mai bine lucrează în occident știm noi cum.

Ce este și mai interesant se leagă de faptul că se întorc date referitoare la ce calculatoare au fost cumpărate. Nenumărați elevi cumpără calculatoare cu mult peste 500 euro, ceea ce arată că nu prea sunt nevoiași. Au fost situații când elevi proveniți din familii cu venituri ZERO au cumpărat laptopuri de 1500euro și stăteau în vile somptuase. Și o ideie bună ajunge să cadă într-un ridicol desuet pentru că chestia cu venituri ZERO este o aberație pe care societatea o vede și o recunoaște că este neadevărată, dar o tolerează în spiritul cel creștinesc. Este trist și faptul că programul nu se adresează elevilor, ci firmelor care an de an vând 30,000-40,000 de calculatoare, lucru care în vecii - vecilor nu l-ar fi făcut căci nimeni nu cumpără calculatoare asamblate în WC sau în garaj. Dar așa prin programul acesta orice este posibil. Știu despre cevprbesc, din moment ce asociația celor care vând calculatoare nu ofereau nimic în plus niciodată, nici un mouse măcar, iar unul dintre șefii lor era chiar obraznic prin 2005. Dacă nu se va umbla la rădăcină, drumul pavat cu bune intenții va duce spre iad și acolo mu  sunt cazane cu znoală, ci covoare persane și mobile aurite, iar în curțile celor cu venituri ZERO zac Ferrari, Bentley sau Lamborghini, toate în ediții limitate.

(14 iulie 2016)

Radiografia învățământului preuniversitar

Există toate datele necesare întocmirii unei radiografii coerente a învățământului preuniversitar, ceea ce permite cunoașterea situației de start în derularea oricărei reforme profunde a acestui sistem. Din documentele existente se construiește radiografia pentru acest sistem la 01 ianuarie 2016. Este vorba de o imagine nedistorsionată de la care se pornește definind cu rigurozitate ipoteze de lucru. De fiecare dată se precizezază că o anumită evoluție va fi obținută dacă și numai dacă ipotezele de start sunt validate. Orice altă abordare este eronată și lipsită de sens, pentru că trunchierea este generatoare de interpretări subiective și lipsite de logică.
Radiografia est prezintă sub forma unui site ceea ce determină criterii de regăsire facile dar și lipsa de restricții asupra nivelului de detaliere. mai mult, nivelurile de agregare permit și traversarea drumului invers, acela al descompunerii, pentru a se vedea datele primare care au stat la baza calculului diferiților indicatori. Existența șabloanelor și a bazelor de date omogene sunt cheia succesului în a obține date comparabile.
Acum există bazele de date ale elevilor, care permit agregări pentru a ști cu exactitate:
- numărul total ale elevilor;- numărul de elvi pe județe;
- defalcări de toate tipurile care permit crearea unei imagini despre elevi de la oraș, de la sate;
- migrarea elevilor de la o clasă la alta, de la un stadiu la altul;
- nivelul calității instruirii cu luarea în considerare a mediilor;
- participările la competiții interne și internaționale.
Și despre cadrele didactice sunt cunoscute toate datele, ceea ce permite agregări din acre să rezulte:
- numărul total al cadrelor didactice;
- gruparea cadrelor didactice pe criterii legate de titularizare, de grade didactice, de vechime;
- contribuția la obținerea excelenței;
- calificative, rezultate la examene;
- discipline predate;
- disponibilitatea de autoperfecționare.
Imaginea devine mai completă dacă se analizează baza materială, înțelegând:
-  numărul de clădiri și starea acestora;
- numărul de calculatoare;
- existența sălilor de sport și a terenurilor de joacă;
- existența de laboratoare și ateliere.
Folosind toate acestea se obțin elementele necesare unei analize aprofundate astfel încât să se cunoască diferen
țele dintre necesarul de resurse și disponibilul acestora, astfel încât procesul de instruire să se desfășoare în condiții optime.
Este important ca întreaga analiză să se facă folosind ceea ce există în bazele de date și mai ales procesele de calcul ale indicatorilor să fie transparente, încât rezultatele să redea cât mai riguros ceea ce este în teren.
Este interesant de văzut care este ponderea claselor pe ani de studiu care au un număr mult mai mare de elevi decât cel considerat optim. Este important de văzut cum se distribuie respectivele clase. Analiza devine și mai interesantă atunci când acele clase sunt puse în corespondență cu nivelul de calificare al profesorilor sau învățătorilor.
Toate datele vor sta la baza fundamentării deciziilor ținând seama de toate restricțiile existente și de capacitatea de perfecționare obiectivă a sistemului însuși. Politicile de personal dar și cele de structură trebuie să vizeze o perioadă lungă. Abordările pe termen scurt nu sunt eficiente. A reduce numărul de suplinitori cu 25% presupune un anumit nivel de investiții și un interval minim rezonabil. Reducerea cu 50% a numărului de suplinitori nu înseamnă dublarea volumului de resurse sau dublarea duratei. Înseamnă cu totul altceva, mai ales în plan calitativ. Ceea ce există acum la nivel central dar și la nivelul inspectoratelor este suficient pentru a avea această radiografie. Important este să se treacă la realizarea ei. Și mai important este ca fundamenatrea deciziilor să aibă la bază rezultatele. Trebuie ca din acesta clipă nicio decizie sa nu înceapă altfel cecât prin a prezenta baza care a stat construirea ipotezelor și pentru fiecare măsură să se vină cu argumente de ordin cantitativ din tabelele care formează detaliile radiografiei. Bu este loc de ezitări dacă lucrurile sunt bine gândite și elementele arbitrare vor dispărea ca prin vis. Se știe de pe acum câte cadre didactice se vor pensiona peste trei ani. Pornind de la acea cifră trebuie să se treacă la formarea de viitoare cadre didactice astfel încât pestre trei ani acestea să fie capabile să umple golul care se crează. Lucrurile sunt simple dacă sunt construite rațional și sunt fundamentate pe datele din radiografia completă și complexă a învățământului preuniversitar, făcută cu conștiinciozitate în ideia de a fi utilizată ca o carte de căpătâi și nu altfel.

(18 februarie 2016)