Despre cine aleargă după doi iepuri știm

Despre cine aleargă după doi iepuri știm că proverbul spune că nu prinde niciunul. Ce se întâmplă cu cel ce aleargă după mai mulți iepuri, concluzia vine de la sine, căci nu există număr negativ pentru iepurii neprinși, ceea ce înseamnă că nu prinde niciunul.
Acum mulți ani am cunoscut un nene la universitatea unde lucram care nu avea o poziție prea bună datorită caracterului său, mai precis a lipsei sale de caracter și la momentul în care s-au organizat alegeri pentru șefia catedrei, căci așa era în vremea aceea, a candidat. S-a supus la vot și a obținut un singur vot, adică votul său. Deci nu a fost ales șef de catedră. A fost ales în consiliul profesoral al facultății, cu un număr de voturi care l-a situat pe ultima poziție a celor pe care catedra avea dreptul să-i trimită în consiliu.
La consiliu s-a pus problema alegerii decanului. Omul nostru s-a înscris în cursa de decan și a luat doar un vot, adică votul său. S-a înscris în cursa pentru prodecan și figura s-a repetat.Și-a dorit să ajungă în senat, dar numărul de voturi i-a fost insuficient. A plâns amarnic. Nu a fost figură de stil. A plâns cu adevărat, că-și dorea acel om să candideze pentru poziția de rector sau în cel mai rău caz, la poziția de prorector.
Totul s-a datorat imaginii deformate pe care acel coleg și-a proiectat-o în mintea sa. El se vedea bun pentru oricare funcție eligibilă din universitate, dar acea imagine nu coincidea cu părerea colegilor săi despre el, mai ales că unii dintre colegi nici nu-l cunoșteau prea bine sau deloc, pentru a fi luat în considerare în fața urnelor de vot.
Îmi aduc aminte că la unele primării unde au candidat la alegeri niște tipi, numărul de voturi pentru a fost zero, ceea ce înseamnă că nici ei nu s-au votat, să nu mai vorbim de rudele apropiate, prieten sau cunoscuți.

(18 iulie 2024)

Iată, unde duce necunoașterea managementului politic!

Nu credeam că acum în secolul al XXI-lea, la nivelurile superioare, unde știința credeam eu, este la ea acasă, se adeverește că folosirea metodelor empirice, pun oamenii în situații de-a dreptul stânjenitoare. Eu am discutat cu diferiți tineri care au lucrat după ureche și s-au pus singuri în situații delicate, dacă uitându-se în oglindă s-au văzut Brad PITT, dacă ei erau bărbați sau dacă s-au văzut în oglindă Angelina JOLIE, dacă respectivele persoane erau femei. În cazul în care oglinda i-a indus în eroare, poziționările greșite erau scuzabile, dar dacă îmsă oglinda îl arăta exact pe Gigel, pe Ionel, pe Alex sau pe oricare dintre tinerii cu care discuram, respectiv, pe Lenuța, pe Gicuța, pe Ionela sau pe oricare dintre tinerele cu care discutam, lucrurile nu mai erau în regulă, ci intervenea necunoașterea managementului politic.
Cine crede că a obține o anumită funcție, oricare ar fi ea, este nevoie doar să pocnești din dește, este o mare eroare. 
Trebuie o mare pregătire, pentru:
- a defini contextul,
- a ieși în evidență,
- a obține acceptarea,
- a studia profilul cerut,
- a încadra profilul propriu.
Orice poziție se obține prin muncă direcționată conștient și prin orientarea tuturor activităților în vederea atingerii obiectivului bine definit, dar, nedeclarat ostentativ, pentru a cei din jur să compare profilul poziției, cu profilul tău și în final să conchidă că ești omul providențial. Numai că această concluzie nu vine din neant, ci, managementul politic, are etapele bine definite, prin care pornind de la ceva nedefinit, se ajunge la o concluzie, unanim acceptată.
Eu aș da exemplu ceea ce face marea noastră campioană olimpică Elisabeta LIPĂ cu pregătirea tinerilor. Obiectivul este medalia olimpică la proba X. Ea alege Ț tineri. Îi antrenează. Îi selectează. Are criterii clare. Ea știe cât durează un ciclu de pregătire. După filtre consecutive, Elisabeta LIPĂ stabilește cine este sportivul Y care intră în competiție. Nimic nu este întâmplător. Totul este matematică, pentru că marea campioană aplică teoriile de management politic și atât.
Nu spun mai multe, dar mă gândesc la situațiile neplăcute în care este pus acum prezidentul căruia i se încheie mandatul și pentru care s-au vehiculat diferite poziții deosebit de importante în plan internațional, dar ignorarea managementului politic de acum 4 sau 5 ani până acum, au dus la rezultatele care se văd.

Toată lumea știe explicația pentru faptul că noi nu avem niciun laureat al premiului NOBEL, care a muncit în România și care trăiește în România. Aceeași explicație este și pentru problema în discuție.

(18 iunie 2024)

Ce mai zice managementul politic când țintești funcții eligibile?

Am zis și o repet: managementul politic este la fel de riguros precum matematica. Deci, cine știe management politic nu are cum s-o dea în bară. Toți care eșuează în politică sunt rezultatul activității lor empirice, al necunoașterii managementului politic. Cei care știu management politic își desfășoară întotdeauna activitatea care este numită activitate de succes. Vom vedea că aceștia merg din succes în succes. O fac pentru că ei nu lucrează aiurea, ci după reguli precise și-și pregătesc succesul. Un succes bine pregătit devine certitudine în condițiile unui management politic de carieră bine aplicat. dar pentru acesta trebuie cunoscute regulile și calculele managementului politic.

Voi da un exemplu. Eu am de dat un examen. Am de învățat 24 de cursuri și 30 de tipuri de probleme. Îmi propun să iau nota 10 (zece) la acest examen. Fac niște calcule din care să rezulte câte zile îmi trebuie:

- să învăț cursurile,

- să rezolv probleme,

- să mă verific.

Fac un grafic pe care-l urmăresc. Urmăresc cu exigență și mă verific că fac ceea ce mi-am propus. În ziua examenului elaborez teza și iau nota 10( zece). Evident, nu este o întâmplare acest zece din moment ce am muncit pentru el și planificarea mea este realistă, iar cunoscându-mi resursele, am făcut estimări corecte.

În cazul funcțiilor politice eligibile, lucrurile sunt mult mai complicate, căci acea funcție depinde de numeroși factori, care trebuie identificați, iar contextul trebuie extrem de bine definit. Orice altă abordare este o aventură, pe care eu o numesc fără sens, din moment ce se merge într-o luptă care va fi pierdută.

Am cunoscut un nene căruia un alt nene a venit și i-a propus să candideze pentru o funcție, că va avea susținerea lui X, a lui Y, a lui Z și a multor altora. Când a venit vorba votului, nenea s-a autopropus și la numărarea voturilor, a avut un singur vot, votul său. Managementul politic zice că atunci când vocea de sirenă vine cu o astfel de propunere, trebuie văzut cine este sirena. Dacă ideea de a candida este proprie, fără o analiză prealabilă, există analiști politici, consilieri pe problemă, care știu management politic, numai că toate au costuri și costurile nu sunt deloc mici, iar atunci când orgoliul este nemăsurat, niciun specialist în management politic nu mai are niciun cuvânt de spus, că subiectul în cauză face exact cum îl taie capul.

În cazul funcțiilor eligibile prin consens, se procedează cam așa:

- niște nene care care contează vin și-ți fac propunerea,

- se definește contextul,

- se analizează concordanța profilurilor,

- se verifică veridicitatea ofertei,

- când există certitudinea, nu probabilitatea, se definește disponibilitatea,

- are loc suprapunerea 100% a contextului estimat cu cel real,

- se derulează procesul propriu zis,

- procesul este garantat de succes.

Există situații în care politicienii se văd Brad PITT când se privesc în oglindă, deși în realitate sunt cu totul altfel și cred vor juca în filme cu Angelina JOLIE, ceea ce nu se întâmplă în vecii-vecilor, căci platourile de filmare sunt destinate altora, oricum, nu din spațiul dâmbovițean. Îmi amintesc că la sfârșit de mandat, într-o duminică un jurnalist a aruncat pe un post tv că Traian BĂSESCU țintea postul de secretar general NATO și că ar fi în cărți. Am făcut ceva calcule și totul apărea ca o glumă de doi bani. Nu spun mai mult. Când provii dintr-o țară extrem de coruptă, pretențiile din 2014 erau exagerate.

(23 februarie 2024)