Vrei partid? Scoate banul din buzunar!

Toată lumea vorbește despre democrație. Foarte bine. Toată lumea vrea să trăiască în democrație. Foarte bine. Numai că toată lumea ar trebui să muncească așa cum se muncește în cea mai avansată democrație, adică de cel puțin trei ori de cum se muncește la noi la ora actuală. Nu scriu acest lucru din auzite, ci din văzute la fața locului.
Toată lumea vrea partide. Nu oricum, ci ca minimum trei inși să-și facă statut, să aleagă denumirea și să se înscrie ca partid. Excepțional. Orice membru de partid, plătește o cotizație. Din banii strânși din cotizații, se plătesc:
- chiriile le sedii,
- salariile unor funcționari necesari,
- deplasările în teritoriu,
- materiale de propagandă,
- tot ce înseamnă munca de partid.
În mod normal, niciun partid nu ar trebui să primească bani de la buf=getul de stat, indiferent de poziția lui. În mod normal, dacă un partid primește sponsorizări, acestea trebuie să fie transparente și să se încadreze între niște limite bine stabilite, care să excludă apariția de presiuni și de escrocherii. Ceea ce se întâmplă în unele locuri când, chipurile pentru a combate corupția, partidele sunt finanțate, este de-a dreptul o aberație, căci se direcționează spre partide bani necesari altor domenii vitale. Noi avem o vorbă: cine vrea să mănânce c-c-t să-și cumpere lingură, ceea ce înseamnă că cine vrea partid, să pună osul la muncă voluntară, la sacrificii, căci este suficient că atunci când se ajunge la putere, toți milogii și ineficienții primesc sinecuri, fără să le merite cumva.

partidele au creat o nouă burghezie, burghezia de partid, care stopează evoluția normală a scării valorice în societate, din moment ce tot felul de nulități sprijinite de partid acced pe poziții pentru acre nu au nicio pregătire și nicio experiență care să le recomande cumva. 

Democrația presupune partide, dar presupune înainte de toate criterii de selecție a valorilor și nu aplatizarea societății prin dominanta mediocrității, căci inexistența onoarei duce la cele mai cumplite orori.

(09 august 2022) 

Sinecuriști, securiști și etc

Sinecuriștii sunt toți cei care primesc oarece daruri de la oamenii zilei, daruri numite sinecuri, concretizate prin funcții și prin bani, meritați sau nu.
Securiștii sunt cei care au avut legătură cu securitatea. Cine crede că securitatea era o hidră care racola niște persoane inocente, face eroarea capitală. Peste 95% din turnătorii la securitate se ofereau voluntari. Deci securiștii erau în proporție de 1% profesioniști, iar restul vedeau în poziția de securist posibilitatea de a obține:
- casă,
- creșă,
- spitalizare,
- medicamente,
- salarii,
- putere,
- răzbunare,
- dominare.
Între securism și sinecurism există o strânsă legătură. Securiștii de ieri sunt sinecuriștii de azi. Pentru a avea acces la sinecuri trebuie o artă, un anumit nivel de educație, pe care doar școala securismului autentic l-a furnizat cu stăruință și eficiență. Luați sinecuriștii ultimilor 30 de ani și veți vedea că ori au fost securiști ori sunt pui de securiți, adică este asigurată continuitatea din tată-n fiu sau din mamă-n fiică, așa cum stă bine unei nații în care 5.000.000 de suflete au fost turnătoare, care au completat 25 km de dosare aflate acum la saramură la CNSAS, din care ies când trebuie detalii la Răzbelul.

(29 mai 2020)