La noi la români contează extrem de mult, pentru necunoscători, ce scrie în CV. Dacă un individ arată diplome, certificate și alte astfel de nimicuri sau bizareri, ia fața cititorului neavizat. Este bine de știut că în multe locuri, dacă plătești 100$ pentru a deveni membru al unei asociații, automat primești diploma prin care ți se certifică obținerea calității de membru, fără a fi vorba de un proces de selecție, de merite speciale, de voturi sau de analize complexe. Ideea de bază este să-ți faci o caracterizare, să plătești taxa de membru și cam atât. Nici nu e greu să se tipărească un certificat personalizat. Sunt academii care oferă și plachete de arint, de aur, de platină, pentru cine pune banul și sunt deosebit de spectaculoase. Are balta pește. Numai dacă trimiți o intenție de a deveni acolo academician, primești oferta completă a atestatului pretipărit și poza plachetei. Doar să alegi și să plătești.
În vremurile de demult, existau proiecte finanțate care admiteau plata unor taxe, cumpărarea de cărți de specialitate, plata unor abonamente la biblioteci digitate cu acces 24/24 pe o lună sau pe un an și efectuarea de mobilități, cu asigurarea transportului, cazării și diurnei de hrană, fără acces la Internet.
În acest context, cât timp a avut loc finanțarea am cotizat în calitate de membru ACM și aveam și diploma care atesta această apartenență, eu fiind profesor și lucrând în domeniul informaticii, nimic mai mult.
În vremurile de demult, existau proiecte finanțate care admiteau plata unor taxe, cumpărarea de cărți de specialitate, plata unor abonamente la biblioteci digitate cu acces 24/24 pe o lună sau pe un an și efectuarea de mobilități, cu asigurarea transportului, cazării și diurnei de hrană, fără acces la Internet.
În acest context, cât timp a avut loc finanțarea am cotizat în calitate de membru ACM și aveam și diploma care atesta această apartenență, eu fiind profesor și lucrând în domeniul informaticii, nimic mai mult.
Am deschis acest subiect pentru a demitiza acele CV-uri înțesate de tot felul de diplome și certificate care se obțin prin plata unor taxe și prin prezentarea persoanei care lucrează în domeniu, fără a fi vorba de condiții restrictive de niciun fel, care să însemne coeficient de respingere ca la conferințe de peste 30%. Au fost situații în care un nene a fost invitat să i se ofere o medalie de aur de către o fundație, căci el a fost selectat. Numai că trebuia să plătească o taxă de 4.000$ care includea:
- festivitatea de premiere la un hotel luxos,
- cazarea și niște vizite,
- taxa de a deveni membru al unei organizații științifice,
- un album al premianților,
- alte cheltuieli.
Dacă ar fi luată în considerare faptul că medalia de aur nu depășea 500$ este clar că aici vorbim de un business și în anii imediat următori ai Revoluției din 1989 au venit pe aici tot felul de oferte unde băgai banul și obțineai un ceva pompos care-ți gâdila orgoliul, chiar și spațiu într-un houshou copertat mișto. Nu mă impresionează premiile date de scara unui bloc pentru oarece opere de artă, atât timp cât nu sunt însoțite de cecuri de peste 500.000 EURO și nici diplomele de excelență sau așa_zisele diplome omagiale pentru aniversări de #@ de ani; când se știe exact că aniversările se fac la 50 sau 100 sau 500 sau 1.000 de ani și nu când îi bubuie breunuia prin minte că vrea o paranghelie.
Ați auzit de doctorate la MIT? Ați auzit de premiul NOBEL. Aș vrea să văd și eu un român patriot, născut și trăitor pe meleaguri mioritice care a luat un doctorat la MIT sau un premiu NOBEL în ceva.
(28 decembrie 2025)
