Situații incredibile, dar adevărate, pentru că...

 Apar în ultimul timp la televizor foste glorii ale scenei românești sau ale concertelor sau ale filmelor de demult, care vorbesc despre pensiile lor jenant de mici. Noi românii avem niște proverbe precum:
- fă-ți vara sanie și iarna căruță,
- cum îți așterni tot așa și dormi,
- nu lăsa pe mâine ce poți face azi.
Am văzut la televizor o distinsă cântăreață de muzică populară care vorbea de pensioara ei ce nu depășea 1.500 lei. Mi-am adus aminte de un foarte bun prieten care-și căsătorea fiica și a dorit să o aducă la nuntă pe doamna cu pricina, să cânte câteva ore. Spunea bunul meu prieten că dialogul cu respectiva cântăreață a început de la 10.000 USD, în vremea când un profesor universitar câștiga salariu de sub 500 USD lunar. Bineînțeles că prietenul meu s-a văzut depășit de situație, dar a mers la o nuntă unde i s-a oferit doamnei o sumă apropiată de 8.000 USD și a negociat cu un alt cântăreț pentru 2.000 USD să cânte toată noaptea la nunta fiicei sale. Cântărețul a fost excelent, după gusturile mele, dar nu-l știam nici de pe discuri, nici de la radio și nici de la televizor. 
Oamenii au câștigat bani frumoși din:
- filme,
- concerte,
- nunți,
- chefuri,
- botezuri,
dar au evitat plata contribuției pentru pensie și s-au văzut în situația ca la bătrânețe să se găsească în această situație delicată, așteptând ca altcineva să facă în locul  ceea ce ei trebuia, adică să-și plătească dările către stat pentru a contribui la fondul de pensii și să aibă la bătrânețe o pensie decentă. Le-a fost foarte convenabil să trăiască bine la tinerețe, fără să se gândească la anii grei și urâți ai vârstei a III-a.
Mi se pare aberant că statul nu intervine energic pentru a-i forța pe managerii de la firmele private  să-și pună salarii cu mult mai mari decât salariul minim pe economie, căci aceștia vor deveni abonați la mila publică la bătrânețe, lucru ce este de evitat prin creșterea contribuțiilor la fondul de pensii în defavoarea unui lux exorbitant, dar temporar. N-ar mai trebui să existe bani nefiscalizați care acum apar sub formă de onorarii. Conceptul de onorariu trebuie să dispară. Tot ce primește o persoană este salariu și trebuie să se regăsească în el contribuții la toate fondurile. Ocolirea dărilor către stat duce la situațiile jenante când actori mari, cu roluri principale în filme, care au încasat sume uriașe, acum sunt doar niște pârliți care stau cu mâna întinsă la banul public și se vaită că statul nu are grijă de ei, căci ei sunt niște valori.

(15 ianuarie 2022)

Rezistența la informatizare la români

Rezistența la informatizare la români este proverbială și se vede de la un kilometru căci:

- sistemul de sănătate stă blocat de o lună,

- primăriile nu implemenetază ghișeul electronic,

- votul electronic este la ani lumină de noi,

- catalogul electronic din școli e doar un deziderat,

- fluxurile informatice sunt incomplete și întortocheate,

- serviciile publice electronice sunt apoape nule.

La noi un buletin de identitate nu se comandă electronic. Nici pașaportul nu se comandă electronic. Despre plata impozitelor lucrurile sunt aberant de sofisticate, căci interfețele sunt atât de neprietenoase încât îi sperie și pe cei mai perseverenți cetățeni care ar vrea să-și îmbunătățească nivelul de confort și să facă economie de timp.

În loc să intrăm pe un site și să solicităm o adeverință, acum:

- mergem la sediul instituției,

- depunem o cerere tip care este înregistrată,

- ni se dă un termen de soluționare,

- dăm un telefon să vedem dacă la acel termen e gata răspunsul la cerere,

- facem un drum să luăm hârtia cu soluția.

Totul se rezolva prin informatizare astfel:

- intram pe un site,

- ne făceam un cont,

- completam minimal un tabel bifând,

- eram căutați în baza de date,

- ni se genera soluția,

- soluția era trimisă ca document,

- noi tipăream paginile.

Există o mare rezistență la români în chestia cu informatizarea căci statul care este un manager foarte slab nu știe să pună problema. Dacă la plata de impozite s-ar reduce cu 15% nivelul doar pentru cei ce plătesc online, dacă managementul de documente i-ar ierarhiza pe funcționari pentru calitatea prestațiilor în online, dacă rețetele compensate din sistemul manual ar fi cu 30% mai scumpe decât în mediul online, cu siguranță că presiunea ar fi alta și informatizarea ar avea un alt ritm. Și pentru celelalte aplicații tot așa ar sta problema, căci totul se reduce la bani. Dacă depunerea bilanțurilor ar fi stimulată financiar, dacă obținerea de certificări și examinările s-ar face online în condiții avantajoase pentru cetățeni, cu siguranță că informatizarea nu ar mai fi un obstacol.

Există mentalitatea că informatizând, nu se mai fură, nu se mai tărăgănează. Un pic de adevăr există și aici, căci odată introdus un document în sistem, el lasă urme chiar dacă este șters și sistemele de autentificare identifică persoana, locul și momentul când se produce o activitate, deci nu se mai invocă niciun nu am știut sau nu știu cine a făcut cutare chestie. Informatizarea disciplinează, responsabilizează și eficientizează, adică face exact ceea ce au nevoie cetățenii acum.

(23 iulie 2019)