Ce se va întâmpla cu pilonul 2 de pensii?

Pilonul 2 de pensii are cam 50 miliarde de euro, exact trebuie guvernuluin să iasă din c-c-t. Îmi aduc aminte că în anii 90, un premier a confiscat valuta cetățenilor pentru a-și rezolva niște probleme la nivel macro.
Așa cum au fost văduviți bolnavii de medicamente, așa cum au fost impozitate pensiile, sunt mai mult ca sigur că guvernanții, chiar și fără puteri depline, se vor uita chiorâș la banii din pilonul 2 și dacă nu va fi cineva să le dea peste mână, se vor înfrupta din acești bani. Sunt bani siguri. Nu necesită dobânzi și în plus, sunt banii cetățenilor și guvernanții nu au respect față de cetățean. Pentru ei cetățeanul nu reprezintă nimic, din moment ce au făcut dezmăț cu banul public de s-a ajuns la situația de acum.
Cu burțile pline, politicienii în special și guvernanții în particular, își permit orice, deci și decizia de a umbla la bănuții din pilo=nul 2 tot în pixul lor stă.

Mimarea reformelor, mimarea marilor decizii, nu au avut efectul scontat, că nici nu aveau cum. S-a umblat acolo unde nu se întâmpina rezistență, adică la pensionari, la elevi, la bolnavi și de acolo s-a jumulit tot ce putea fi jumulit. A venit rândul pilonului 2 care-i atrage pe toți ca un magnet. Împrumuturile de 20 miliarde de euro sunt un mizilic. Acum se vrea peștele cel mare de 50 de miliarde, căci pofta e imensă, căci foamea de bani este și mai mare, iar sudoare nu e nimeni dispus să aibă pe frunte din muncă.

(144 septembrie 2026)

19.000

Se vântură pe la Antena 3 ceva despre un contract de consultanță de la guvern cu o firmă germană care avea un colaborator din PNL de la București, contract de 19.000 euro pentru o săptămână. Ceva mai penibil decât așa ceva mi-a fost rar să întâlnesc. Acolo unde se vântură nu milioane, nu sute de milioane, ci miliarde de euro, toată lumea se împiedică de 19.000 de euro.

Să facem un calcul.

Să zicem că firma și-a tras 2.000 euro profit. Au mai rămas 17.000 euro pentru București.

Parandărătul pentru partid este și el 50%, adică 8.500 euro cel puțin.

Au rămas ca salarii nete 8.500 euro.

Consultanța înseamnă salarii. Salariile înseamnă 50% bani care merg către stat.

Au mai rămas ca salarii 4.250 euro.

Cum e foame mare și toată lumea vrea un oscior, în ipoteza că acordă consultanță 3 experți, căci numai experții acordă consultanță la acest nivel, fiecăruia îi revine 1.416 euro adică 35 de euro pe oră, ceea ce pentru un expert este o sumă ridicolă, din moment ce un meditator renumit care pregătește pentru admiterea de la facultate pentru o specializare căutată cu lumânarea, are peste 200 lei.

Cred că un cerșetor cu vad bun câștigă mult mai mult într-o săptămână, chiar dacă raportul leu/euro s-a deteriorat rău de tot de când guvernul BOLOJAN a fost demis.

Să nu uităm că parandărătul de la orice contract, așa cum zicea o tanti care a făcut și pârnaie, e de cel puțin 10%, fără muncă de niciun fel, ci doar pentru o semnătură din pix.

Trebuie căutată altundeva corupția, nu pe fleacuri.

(20 mai 2026)

Împăratul e gol

De câteva zile se discută despre studiile lui Ionuț MOȘTEANU, cel care ocupă fotoliul de ministru al apărării naționale și pe cel de vice-premier în guvernul BOLOJAN.

Din punctul meu de vedere lucrurile sunt simple, cum simple au fost lucrurile și în cazul lui Călin GEORGESCU. În opinia mea, un nene politician, trebuie să aibă un CV din care să rezulte:

- studiile,

- activitatea sa profesională,

- treptele în profesia pentru care a studiat,

- activitatea politică în paralel cu profesia,

- funcții ocupate după ce a atins cel mai înalt nivel în profesie.

Dacă nenea sau tanti au studii într-un domeniu și profesează în alt domeniu, pentru mine sunt de nota 2(doi) și nici nu mă uit la ei. Dacă au studii superioare, mă uit pe lista universităților românești și văd pe ce poziție este universitatea unde are studiile de licență și dacă poziția acesteia este mai jos de 50, pentru mine nu contează câte diplome are. 

Mă uit dacă are doctorat și dacă profesează în domeniul unde a făcut teza. Dacă a profesat în alt domeniu, mai bine se ștergea la c-r cu diploma de doctor, căci a făcut ceva nefolositor în profesie.

Îmi aduc aminte de marele chirurg Leon DĂNILĂ, care a intrat în politică după o carieră strălucită de chirurg. În 1972 a devenit doctor în medicină și a profesat în ramura unde a făcut teza. Leon DĂNILĂ este în opinia mea un politician de 10, căci este un profesionist de 10. Cu scamatorii și subterfugii în era Internetului, nu mai poate păcăli nimeni pe nimeni și imediat se vede că împăratul e gol.


(26 noiembrie 2025) 

ZOE, cade guvernul!

Îmi aduc aminte de celebra replică a lui TIPĂTESCU: ZOE, cade guvernul! Și acum în zilele noastre se vaită lumea care vrtea stabilitate că guvernul se clatină. Șturlubaticii din USR fac tot felul de ghidușii care-i irită pe cei din PSD, dar nici PNL-iștii nu sunt prea liniștiți, dar știu să suporte cu stoicism ce se întâmplă. Coaliția este un sistem colaborativ și ca orice sistem colaborativ și coaliția PSD, PNL, UDMR, USR trebuie să fie caracterizată prin:
- comunicare,
- coordonare,
- cooperare,
iar ceea ce vedem de la o poștă arată că niciuna dintre părți și aici mă refer la PSD, PNL și USR nici nu comunică, nici nu cooperează și cu atât mai puțin, nu colaborează, ci se bârfesc ca niște țate pe malul șanțului, își dau la gioale, se sabotează și se arată cu degetul ori de câte ori au ocazia.

Chestia cu stabilitatea,, cu haosul este doar o sperietoare, căci guvernul BOLOJAN care credea că mută munții din loc, nu a fost în stare să facă mare brânză, iar CCR dacă-i dă un bobârnac miercuri, se va rostogoli ca și cum nici nu ar fi existat. Toate amânările de până acum arată că guvernul este incapabil să facă reforme, ci doar i-a regulat pe toate părțile pe cei nevoiași, căci a umbla la burse, la pensii, la ajutoare, la TVA, ni s-a arătat mărura incompetenței căci trebuia ca peștele împuțit de la cap tot de la cap să înceapă a fi curățat, căci nu de valabilitatea proverbelor avem noi acum nevoie în 2025.


(22 septembrie 2025)

Falsa liberalizare a prețului energiei

S-a făcut, se face și se va face foarte multă vâlvă despre liberalizarea prețurilor în domeniul energiei, pentru că în UE se dorește ca economia de piață să funcționeze în toate domeniile. Se știe că în Ro chestia cu economia de piață este originală, din moment ce pe meleagurile mioritice se dezvoltă o democrație originală, ca să nu zic democrație de stat.
Piața energiei are particularitățile ei și în acest context este extrem de dificil de implementat tot ce ține de procesul de liberalizare. Fără a descifra adevăratele mecanisme ale producției și, respectiv, ale consumului de energie, dar mai ales care sunt intermediarii acre se interpun pe fluxurile de la producător la consumator, este extrem de greu de bănuit care sunt efectele procesului de liberalizare.

În spațiul mioritic se știe că în zona energiei statul a dominat și s-a comportat ca un filantrop cu toți actorii din fluxuri, împărțind facilități în dreapata și-n stânga, dar mai ales, amânând momentul liberalizării prețurilor la energie, până la 1 iulie 2025, când i-a ajuns cuțitul la os. Așa se face că de la 1 iulie 2025 s-a ajuns la facturi la consumatorii finali, cu niște niveluri greu de descris și la efecte catastrofale pentru unii dintre agenții economici energofagi.

Nu am văzut până acum un studiu bine scris despre tot ceea ce se produce în energie, cum stă treaba cu producătorii, cu transportul, cu căpușele, cu consumatorii, cu stocarea, cu profiturile și cu strategiile de  diminuării efectelor negative ale liberalizării pieței. Toată lumea vorbește, dar cutia Pandorei a fost deschisă și urmează  muzica, dansul, după care vine nota de plată la nivelul societății.

În economia de piață toată lumea are de câștigat, căci prețul produsului oglindește valoarea și valoarea de întrebuințare a acestuia. Prețul se reglează, nu se dictează în economia de piață adevărată. Liberalizarea din spațiul mioritic nu reprezintă un raport natural dintre cerere și ofertă, ci este dictatul celui care are în mână energia, iar clientul este doar un sclav care are libertățile de a suferi și de a plăti, în niciun caz de a alege între producătorii independenți și corecți din piață, care tremură pentru că nu și-ar vinde marfa.


(15 septembrie 2025) 

Demisionez!

Am fost și eu cândva șef. Într-o zi a venit un nene la mine și mi-a zis:
- Demisionez!
- Demisionează! I-am zis.
Și omul a demisionat. După o zi s-a răzgândit. Numai că singur dusese hârtia la registratură și la șeful suprem.
Unii cred că sunt de neînlocuit. Era un film polonez careare în final fraza: sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit. Cine amenință cu demisia arată cât de superficial abordează problema, știind că la ușă așteaptă 100 de inși mai buni ca el, care să-i ia locul.

(31 august 2025)

Ce ar fi trebuit să facă guvernul BOLOJAN și n-a făcut?

Mă așteptam ca guvernul BOLOJAN să facă un astfel de gest, prin care să arate că politicienii, vinovați de marasmul pe care-l traversăm, sunt cei care achită costurile incompetenței de care au dat dovadă în acești ultimi 10 ani, drept care cu privilegiile politicienilor trebuia să înceapă măsurile de austeritate.
Primul pas care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era eliminarea subvenției de la buget a partidelor. Așa cum este definit un partid, mai ales acum după 36 de ani de la Revoluția din 1989, statul nu trebuie să mai aibă niciun amestec în viața niciunui partid, parlamentar sau neparlamentar, nici măcar prin alocarea de subvenții. 

Al doilea pas  care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era reducerea tuturor cheltuielilor și privilegiilor, cu exemplificări și cu măsurători foarte exacte la nivelul președinției, guvernului și parlamentului, astfel încât poporul să vadă că peștele de la cap se curăță și nu cum zice proverbul care incriminează tocmai lipsa de disponibilitate a conducătorilor de a participa la implementarea reală a măsurilor de austeritate.

Al treilea pas  care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era să restabilească ordinea în chestiunea consiliilor de administrație, ca număr, dar mai ales ca valoare a indemnizațiilor, încât să aceste consilii de administrație să nu mai fie sinecuri date clientelei politice, ci organisme implicate real în procesele manageriale ale companiilor.

Al patrulea pas  care trebuia făcut în primele ore de mandat ale guvernului BOLOJAN era eliminarea sporurilor penibile și nejustificate pentru degete obosite, pentru murături sau alte sporuri la fel de bizare. Stopăarea hemoragiei de fonduri definite și acordate aiurea, la niveluri foarte înalte, era semnalul pe care poporul trebuia să-l vadă de la guvernanți.

N-a fost să fie și se aplică proverbul: boul care trage, tot în el lovești cu biciul. 

(05 iulie 2025)

Lipsa proiectului de țară duce la risipa de resurse

Proiectul de țară este un text scris pe o pagină care dă direcția pe 20 de ani pentru o nație. Cel ce citește acest text știe exact ce are el de făcut acum, dar și în viitor, ca parte a nației de care aparține. Îmi amintesc de vremurile în care la congresele partidului comunist se definea ca proiect de țară să ajungem ca nivel de dezvoltare Spania în următorii 10 ani. Când se apropia termenul, se recunoștea că obiectivul nu prea fusese atins și pentru următorii 5 sau 10 ani se mai definea un proiect ambițios de țară, pe care era aproape imposibil de atins, dar comuniștii îl credeau scop mobilizator.

Dacă proiectul de țară numit România educată era lansat în anul 2015 lucrurile ar fi stat cu totul altfel, căci în 9 ani de mandat ai președintelui IOHANNIS, implementarea era începută și deja acum aveam posibilitatea să culegem roadele lui. Pentru faptul că proiectul de țară a fost demarat către sfârșitul celui de al II-lea mandat al președintelui, sunt sigur că aplicând principiul Meșterului MANOLE, proiectul va fi trecut pe un plan secund, vor fi operate modificări, iar prin anul 2026 se va considera că se reia de la zero și este ca și cum nici nu ar fi existat proiect de țară, iar resursele antrenate și acum abandonate echivalează cu o mare risipă de resurse. Noi avem obiceiul ca atunci când se schimbă guvernarea, toate proiectele începute intră în conservare, se deteriorează sau se uzează moral, totul nefiind altceva decât risipă de resurse, pe care nu o vede nimeni, dar care se resimte în buzunarul fiecăruia, toată lumea ridică din umeri.




(27 ianuarie 2025) 

Obsesia infiltraților sau a acoperiților...

De la Revoluție încoace, se vântură ideea că serviciile secrete românești și-au infiltrat agenți peste tot în economia românească. Chiar la o televiziune există o emisiune despre descoperiți, adică cei care au lucrat ca acoperiți sunt scoși la lumină și prezentați națiunii, deși emisiunea este mediocră rău de tot.

Obsesia scenariilor ne bântuie pe noi mai ceva ca ipotezele legate de apocalipsă, rămânând cu frământările noastre inutile, în loc să facem ceva care să ne scoată din marasmul în care ne târâm de 35 de ani și nu găsim forța de a ieși la lumină.

Se vorbește că în justiție sunt nenumărați ofițeri acoperiți. Dacă facem ipoteza că la fiecare judet și în municipiul București ar fi câte 10 ofițeri acoperiți, vorbim de 410 bucăți.

Se vorbește că în mediul academic sunt ofiteri acoperiți. Dacă acceptăm ipoteza că sunt 80 de universități și în fiecare facultate este câte un ofițer acoperit, vorbim de 800 bucăți.

Se vorbește că în presă și în televiziuni există ofițeri acoperiți. Dacă în mod grosier acceptăm că ar fi 20 de televiziuni și 50 de redacții de ziare și în fiecare s-ar afla câte un agent, deja vorbim de 70 de bucăți.

Se vorbește că ministerele sunt înțesate de ofițeri acoperiți. Pentru o structură cu 15 ministere și 10 direcții în fiecare minister, vorbim de 150 bucăți ofițeri acoperiți.

Și în agenții sunt ipoteze avansate că ar fi agenți acoperiți. Deci la vreo 60 de agenții cu secii în 40 de județe, vorbim de 2.400 de agenți acoperiți.

Ca spectacolul agenților acoperiți să fie complet, nu se exclude prezența acestora în cele 12.000 de școli și licee, ceea ce nu duce la un număr de 12.000 agenți acoperiți.

Pentru a fi meticuloși, agenții acoperiți nu ocolesc nici primăriile, nici prefecturile și ar cam trebui să acceptăm că un număr de 2.500 de agenți acoperiți s-ar găsi și pe acolo.

La socoteală îmi ies 18.330 de agenți acoperiți. Ei trebuie să aibă șefi. Ei trebuie plătiți în plus. Ei trebuie organizați. Ei trebuie să lucreze și nu oricum, ci foarte eficient. Dacă stăm și judecăm la rece, o astfel de abordare este de departe bazată pe ficțiune, căci o structură de această natură este imposibil de gestionat, dar nouă ne place să arătăm cu degetul spre grădinile altora și să punem în cârca altora eșecurile noastre, iar gogorița cu agenții acoperiți este excelentă, căci justifică orice și nimic nu se demonstrează. Pe unii dintre agenții acoperiți televiziunile îi prezintă uneori ca factori de influență, pentru a justifica nereușitele din politicile cotidiene, căci este mai ușor să arăți cu degetul spre o umbră numită agent acoperit, decât spre o echipă incompetentă, în care oamenii au nume și prenume, căci aici pe plaiurile noastre mioritice toți suntem excepționali, dar nu ne pricepem la nimic, motiv din care doar știm să punem borduri sau să ne planificăm eșecurile, prin planificarea de evenimente de mare fast, când ar trebui să fim la datorie.

(13 iulie 2024) 

Înapoi la comunism?

Societatea pe care noi o numim cu emfază democratică este un amestec de comunism cu capitalism, atât timp cât statul îi ține captivi pe cetățenii lui cu tot felul de măsuri și de restricții care nu le permit acestora să evolueze independent și să-și pună în evidență calitățile de întreprinzători independenți.

Eu am trăit în comunism până la vârsta de 42 de ani și știu ce înseamnă comunismul.

Comunismul înseamnă partidul comunist.

Comunismul înseamnă un partid unic.

Comunismul înseamnă proprietatea tuturor cetățenilor asupra tuturor bunurilor.

Comunismul înseamnă egalitarism dus la extrem.

Comunismul înseamnă că partidul face totul.

Comunismul înseamnă că partidul planifică totul, adică gândește totul.

Comunismul înseamnă că partidul ia ce vrea.

Comunismul înseamnă că partidul dă cât vrea.

Comunismul înseamnă egalitatea cetățenilor în sărăcie.

Mă așteptam ca la 34 de ani de la Revoluția din 1989 oamenii să se fi desprins de comunism, atât politicienii, cât și oamenii de rând, dar se pare că nu este așa, din moment ce oamenii din agricultură și din transporturi au ieșit în stradă și cer ca guvernul, adică politicienii, adică partidele să le dea facilități legate de accize, de subvenții, de păsuiri la bancă. În comunism partidul era cel care avea robinetul pe care îl deschidea înainte de congrese sau de 23 August sau în strângea când simțea că au fost depășite niște limite. În democrație, statul prin guvern și guvernul prin politicieni și politicienii prin partide, fac același lucru, pentru că realitatea necruțătoare a deciziilor eronate îi urmărește ca un buldozer. Oamenii sunt oameni, cu calități și cu defecte și gândesc și acționează ca atare, nici mai bine și nici mai prost decât sunt ei în stare s-o facă, niciodată nimeni nu va acționa altfel decât îl duce mintea pe care o are sau nu o are.

Ceea ce se întâmplă acum în economie este rezultatul unor acțiuni colective, spontane și naturale. Sistemul de irigații a fost distrus acum 30 de ani de către populație. Decizia de restituire a proprietăților a fost a parlamentului și populația a beneficiat de ea, cu toate consecințele în planul polarizării bogățiilor. Prăbușirea industriei prin privatizare a fost o decizie colectivă, pusă în operă de întreg poporul care a jubilat dezmembrarea comunismului prin simbolurile lui megalomane. Acum dacă privim în urmă nu avem ce regreta, căci deciziile proaste din comunism au fost înlocuite cu decizii la fel de proaste, care sunt continuate cu alte decizii despre care cei din viitor vor fi cei care le vor caracteriza cu siguranță ca fiind proaste sau ceva mai îngăduitor, ca fiind decizii mediocre. Nimeni nu mai vrea comunism, dar toată lumea vrea aplicarea unor principii comuniste, căci toată lumea jinduiește după imaginea partidului comunist care dădea case, care ajuta pe cei în nevoie, care mărea salarii, care dădea bilete de odihnă, fără a-și pune problema că partidul comunist nu era o vacă de muls, ci doar redistribuia după cum credea el, ceea ce poporul producea. Și acum cam tot așa este. Toți își îndreaptă privirile către guvern și toată lumea vede bugetul ca pe o vacă de muls, în timp ce de fapt bugetul este ca o mămăligă din care guvernul a tăiat felii mai mici sau mai mari și le-a dat colo și colo, iar acum vin alții și vor și ei să mai apuce câte ceva. Numai că mămăliga este prea mică în comparație cu pofta de mâncare a celor ce vor să se înfrupte din ea, iar guvernul se vede strâns cu ușa și dă din colț în colț, vai de capul lui.


(22 ianuarie 2024)

Corul pe 7 voci al politicienilor mioritici

Se știe că numai țara în care politicienii formează un cor pe o singură voce este țara de succes pe plan mondial. Cu cât corul are mai multe voci, cu atât  succesul descrește, ceea ce nu duce la soluții dintre cele favorabile pentru poporul pe care politicienii îl păstoresc și o fac fără eficiență. La noi, politicienii formază un cor pe 7 voci.

Vocea nr. 1: vocea oficială a președintelui, care în spiritul și litera constituției își prezintă soluțiile la problemele pe care prerogativele constituționale i le conferă și acesta urmărește să respecte spiritul și litera constituției, ceea ce se întâmplă în cele mai multe din cazuri.

Vocea nr. 2: vocea oficială a premierului, care are apariții mult mai frecvente și dacă este din partidul diferit de cel care l-a propulsat pe președinte, are tonalitatea sa, diferită și ea de cea a celorlalți.

Vocea nr. 3: vocea oficială a fiecărui ministru este modelată de particularitățile partidului din care acesta provine și la televiziuni dă senzația că mașina guvernamentală are roțile care se învârtesc fiecare în sens diferit și vehiculul stă pe loc sau se mișcă aiuritor.

Vocea nr. 4: vocea oficială a parlamentarului care depinde strict de poziția partidului care l-a pus pe liste pentru a fi ales.

Vocea nr. 5: vocea neoficială a celor care sunt vectori de opinie din spectrul politic de orice nivel trimiși de partide să comenteze diverse probleme prin televiziuni.

Vocea nr. 6: vocea neoficială a reprezentanților noștri prin străinătate sună total diferit de celelalte voci ale altor popoare, căci rar se întâlnește situația în care ceilalți să meargă cu pâra, așa cum fac urmași dacilor.

Vocea nr. 7: vocea neoficială a cetățenilor de rând pe oriunde apucă și ei să se exprime să fie văzuți, dând senzația că sunt ființe cultivate, dar care de foarte multe ori reușesc să dovedească fix contrariul, căci în clipa în care se apucă să-și vorbească de rău trecutul, țara și poporul, arată de fapt cât de mici sunt.

Cele șapte voci necontrolate ale acestui cor, în clipa în care se produc pe scena vieții crează acel context pe care orice ascultător așteaptă cu nerăbdare momentul căderii cortinei, pentru ca acel act artistic să se sfârșească, pentru că se dovedește a fi obositor, plicticos, enervant și contraproductiv.


(16 decembrie 2023)

Guvernul CIOLACU - luni 26 iunie 2023 (ziua 012)

Marcel CIOLACU este același, același politician cu vorbele la el, gata să. sporovăie o oră, fără să spună nimic. La ministerul transporturilor s-a vorbit prea mult la timpul viitor. La conferința de presă  Marcel CIOLACU a spus orice, dar nimic concret. Împarte bani și primește mulțumiri de la fețe bisericești, dar nu este concret asupra problemelor. Dacă ar avea 10 priorități clare, ar vorbi despre ele. Spune că nu operează pe scutirile de la IT. Doar s-o mai spună și eu știu deja niște tineri cu bagajele făcute, gata să plece din Romanian IT spre țări unde salariile sunt de 4 sau 5 ori mai mari în IT. Chiar crede acest Marcel CIOLACU că IT e problema vieții lui. Se vede că nu a înțeles nimic și chestia cu capra vecinului îl macină, sărăcuțul de el.

Nimic despre autostrada Pitești - Sibiu.

Nimic despre metroul de la Cluj.

Nimic despre o sală de spectacole de 30.000 de locuri în București.

Nimic despre spitalele regionale.

Se vede că alții îi fac agenda lui Marcel CIOLACU, nu și-o face el, căci dacă și-ar fi făcut-o până azi, aveam ceva clar scos de Marcel CIOLACU pe gurița proprietate personală. Trecerea de la Nicolae CIUCĂ la Marcel CIOLACU se vede că se face, dar în alt sens, nu cel care trebuie.



(26 iunie 2023)

Eroarea profesorilor

Profesorii au făcut marea lor eroare. Ei nu au ales un Miron COZMA și nici nu și-au dat seama că sunt mai pregătiți, mai numeroși și mai omogeni decât minerii, deci sunt o forță incomparabil mai mare decât forța minerilor, iar ceea ce ar fi avut ei puterea să facă dacă veneau 150.000 în Piața Victoriei era cu mult mai important decât oricare dintre mineriadele din anii '90.

Ei nu trebuiau să fie violenți, ci să le bată obrazul guvernanților care i-au ignorat și le-au aplicat un tratament discriminatoriu, căci în perioada în care se vorbește de România educată, tocmai ei, educatorii au fost marginalizați. Cei 150.000 de profesori dacă ar fi venit în Piața Victoriei, i-ar fi trezit la realitate pe guvernanți și dacă aceștia ar fi avut imaginea zilelor următoare în care Piața Victoriei ar fi fost ocupată de 200.000 apoi de 250.000 de dascăli, sunt siguri că profesorii ar fi devenit pentru întreaga societate acea forță care nu va mai trebui ignorată niciodată, care va trebui respectată și ale căror eforturi vor trebui apreciate cum n-a făcut-o niciun regim de după 1944 încoace.

Pentru a se produce toate acestea, trebuiau niște lideri sindicali cu sânge în instalație, nu niște mămăligi stupide care merg cu căciula în mână să se milogească. Există o lege. Pașii impuși de lege trebuiau respectați, dar fără prea multă vorbărie, după care trebuia venit în Piața Victoriei, fără șantajul înghețării anului școlar, ci doar  cele 150.000 până la 250.000 de dascăli în Piața Victoriei și tremurau izmenele pe guvernanți, căci nu te joci cu o astfel de forță, organizată, oricât de disciplinată este ea.

(02 iunie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Alexandru Robert ZOB

Alexandru Robert ZOB este un bărbat foarte tânăr acum la cei 36 de ani ai lui.
Alexandru Robert ZOB este senator de USR din 2020.
Alexandru Robert ZOB este absolvent al Facultății de Inginerie Energetică și Management Industrial.
Alexandru Robert ZOB are un masterat în Managementul Calității și Protecție Consumatorului în domeniul Textile-pielărie.

Alexandru Robert ZOB m-a dezamăgit că nu a ieșit public să spună cu subiect și predicat dacă a votat în această toamnă, cu DA sau cu NU mărirea indemnizațiilor pentru parlamentari.

Alexandru Robert ZOB m-a dezamăgit că nu s-a delimitat de frenezia care cuprinsese pe toți USR-iștii atunci când miniștrii lor defilau cu demisiile în mână și țopăiau de fericire, crezând ei că-l pedepsesc pe Florin CÎȚU.

Alexandru Robert ZOB m-a dezamăgit că prin ieșirea de la guvernare a USR-PLUS s-a produs catastrofa prin care balaurul cu două capete PSD+PNL a reușit performanța să ne redirecționeze în direcția greșită, care va avea efecte de acum și până peste 200 de ani, căci neimplementarea reformelor lui Dacian CIOLOȘ determină mersul nostru într-o fundătură fără ieșire.





(13 octombrie 2022)

Funerarii vs funeralii

Un comunicat de la guvern arată că premierul va participa la funerariile fostului premier japonez. Folosirea incorectă a termenului arată că acolo la guvern nu există:
- comunicatori calificați,
- angajați pe merite,

ierarhizare valorică,
- absolvenți de facultăți adevărate,
- oameni cu cultură profundă,
- exigență de nivel înalt,
- o ierarhie și responsabilități,
- cineva care are ultimul cuvânt,
- criterii de selecție valabile a personalului,
- reacție inversă.
Îmi aduc aminte că acum 1.000 de ani eram într-un loc și o doamnă care era traducătoare de franceză plătită pentru acest post, când a venit o delegație avea mari probleme cu tradusul în limba română. Norocul meu a fost că mi-am tradus singur ceea ce aveam de spus și din acel moment, doamna mă mai întreba ce a vrut să zică cel din delegație care era șef, că nu prea înțelegea. Așa se întâmplă când meritocrația se face la partid și posturile sunt populate cu persoane necalificate, care nu au studii corespunzătoare sau care au făcut școala ca gâsca prin apă.

(25 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: BĂDĂLĂU junele

Cândva, am cunoscut o familie de oameni  foarte bogați. Dețineau într-un oraș mare, chiar în centru peste 30 de clădiri monumentale, câteva colecții de tablouri foarte-foarte scumpe și terenuri întinse. Era cum se zice, o familie care își permitea ca fiul să trăiască din rente și să nu miște un pai. Eu am cunoscut familia într-un context special. Nimeni nu-mi spusese nimic. Citisem teza de doctorat și autorul ei dovedise mult talent, imaginație, iar rezultatele erau și interesante și originale și verificate. Schimbul de e-mailuri a fost extrem de civilizat, concis și la obiect, inclusiv cu rugămintea de a-mi fi furnizate detalii care să mă facă să înțeleg anumite aspecte.

La susținerea în ședință publică, totul a decurs ca la carte. După susținere a venit la mine o doamnă. S-a recomandat ca mama tânărului și proaspătului doctor. Mi-a întins trei cărți. Doamna era o poetă cunoscută. Am rămas șocat. Ceva mai târziu am aflat detaliile cu averea imensă a acelei familii. M-a mirat că fiul este un om care muncește, că tatăl este și el un intelectual bine poziționat, cu meserie liberală, pe care o profesează fără să țină seamă de faptul că este un om extrem de bogat. 

Am zis toate acestea pentru a-mi exprima dezamăgirea față de BĂDĂLĂU junele, care în afară de faptul că poartă numele distinsului său tată-bugetar și fost membru al guvernului, a apărut la televiziuni în legătură cu scandalul de divorț cu fosta lui soție Camelia PĂTRĂȘCANU.

BĂDĂLĂU junele mă dezamăgește că nu are comportament de bărbat adevărat, ca să încheie totul în favoarea copilașilor lui, căci vorba cântecului, mortul de la groapă nu se mai întoarce și o căsnicie distrusă este ca un vas făcut cioburi, lipirea nu-l face ca nou.

BĂDĂLĂU junele mă dezamăgește că face ce face și-și șicanează fosta soție prin apariția sa în compania diferitelor domnițe, care mai de care mai celebre, dacă există grade de comparație pentru celebru, dar am vrut să nuanțez. Un bărbat adevărat nu face niciodată paradă cu cuceririle sale. Tace și face. BĂDĂLĂU junele mă dezamăgește că face praf cu dansul său de șolduri și de coate.

(18 iunie 2022)

Masochismul la români

Masochismul la români nu este ceea ce zice DERX, ci este o cale de a obține disconfort și pierdere de timp în cunoștință de cauză, din plăcerea de a crea astfel de stări în mod planificat, în condiții de siguranță maximă și cu costuri acceptabile.

Masochismul definit astfel îi caracterizează pe românii care pleacă vineri seara sau sâmbăta dimineața spre munte sau spre mare, știind exact că se merge bară la bară. Și drumul de întoarcere tot bară la bară duminica, tot masochism se cheamă. Ceea ce în mod normal ar fi un drum de 3 ore se transformă lejer în drum de cel puțin 6 ore cu opriri lungi, cu stat în soare și cu nenumărate exemple de dezordine din partea celor care ies din coloană și fac pe deștepții, căutând să intre în fața altora, pe care ei îi desconsideră.

Cem mai clar exemplu de masochism este dat de români în ziua votului. Se zice că votantul nu greșește. Așa este. Faptul că un individ se biciuiește căci simte o plăcere în a-și crea durere, nu este o greșeală. Așa simte el, așa face. Tot așa este și în cazul votantului. Are în față buletinul de vot. Îl are în față pe pagina din stânga pe candidatul care minte, care promite, care nu a realizat nimic special, candidat care prin comparație cu cel de pe pagina din dreapta și el mincinos, parșiv, gargaragiu, i se pare mai rerzonabil, dar ștampila o pune în afara chenarului ca o răzbunare. Și răzbunarea este tot un fel de masochism, căci a-ți anula votul înseamnă a-ți satisface o plăcere vinovată, pe care votantul numai el cu sine însuși o simte în spațiul minimal al cabinei de vot, satisfacția fiindu-i maximă, cred.

(13 noiembrie 2021)

S-a pus la clocit de guvern

S-a pus la clocit de guvern, deci cocoșul i-a tras-o găinii, iar găina a făcut ou, dar nu de aur, ci unele banale. De două luni mai multe găini care au căzut cloști s-au așezat pe ouă să le clocească. N-au stat mai mult de 10 zile și s-au dat jos fără să cotcodăcească, dar graba cu care s-au rotit a făcut ca ouăle să nu se răcească. Așa că o altă rundă se întrevede și acum două cloști stau lângă coșul unde este cuibul de clocit și în zilele următoare se va decide care cloșcă se va așeza pe ouă. Ceea ce este important se leagă de faptul că așa cum s-a procedat, multe dintre ouă sunt clocite și nu vor da pui.

Ceea ce știam de la ai mei de demult era faptul că uneori și cocoșul se pune pe clocit. M-am mirat, dar am văzut și o astfel de scenă. El nu a stat mult și când s-a ridicat a călcat pe niște ouă și le-a spart. Chiar dacă a bătut din aripi și a cântat voios, mama s-a supărat și l-a dat jos din coșul cu ouă, după care a pus o găină să continue să stea cloșcă.

Știu că am avut și o găină care nu se mai termina din clocit, deși avea puișori. Ea tot ar fi vrut să clocească. Și noi îl avem pe unul care se vrea cloșcă perpetuă. mama și-a dat seama rapid și a pus-o sub un jet de apă rece și i-a trecut nefericitei jivine statul în starea de cloșcă doritoare de a sta pe ouă inexistente, ceea ce cred că merită și cel ce se visează cloșcă, cloșcă și iar cloșcă, deși cotcodăcește neinteligibil.

(08 noiembrie 2021)

Se coace d-un guvern

PNL, băiatul tatii,  este ca gagiul care are două gagici și nu știe dintre care să aleagă. 

USR este gagica de dreapta, care-i face cu ochiul, dar pe care o știe arțăgoasă, care i-a fugit din așternut, dar după care i s-au încins călcâiele.

PSD este gagica rușinoasă, sărăcuță, cam urâțică, dar care-și dorește măritișul.  

PNL așteaptă sfaturile rudelor de departe, pentru a decide cu cine face mariajul. Miresele au rochiile pregătite. Gagiul are costumul la trei ace și pantofii de lac. trebuie doar să primească porunca și să-și înhame bidivii cu care să plece spre dreapta sau spre stânga, căci doar la o mireasă are dreptul.

Proverb: cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul.

(07 noiembrie 2021)

A investi și a învesti

Foarte mulți politicieni când vorbesc despre trecerea unui guvern prin parlament folosesc greșit verbul a investi. Se știe că a investi îmseamnă a avea bani de către cineva și a-i cheltui pentru a face ceva, în vederea obținerii de profit. Acel cineva se numește investitor.

Numai politicienii inteligenți, culți, cu vocabular, folosesc pentru trecerea unui guvern verbul a învesti. Deci, parlamentarii care votează un guvern cu un premier desemnat pentru deveni un guvern cu puteri depline, înseamnă că au votat pentru învestirea guvernului.

Cei ce zic că investesc un guvern, nu știu ce vorbesc, pentru că sunt proști. Ei nu fac distincția între a investi când înseamnă să bagi banul într-o afacere și a învesti, când un guvern merge să primească votul prin care devine guvern cu puteri depline.







(29 octombrie 2021)