Metode cantitative în creșterea calității sondajelor

Acum de când există baze de date și nu mai sunt restricții la stocarea datelor căci se lucrează lejer cu Tb ca modalități ieftine la îndemâna puștilor de a stoca muzică, imagini și filme, nu se mai lucrează cu eșantioane, ci cu colectivități și calitatea estimărilor a crescut foarte mult. În teoria sondajelor ar trebui folosite metode riguroase de efectuare a corecțiilor pentru datele rezultatele obținute din prelucrarea de eșantioane cu cei care ies de la votare pentru a da un spor de calitate exit-pollurilor.

Este necesar să se studieze comportamentul indivizilor la vot secret și la votul la vedere. Este necesar să se studieze concordanța dintre modul în care s-a votat efectiv și ceea ce declară persoana când este intervievată. Pentru a face astfel de studii, există tehnica, există statistica matematică și mai ales există testele care dau garanția că rezultatele sunt reprezentative. Trebuie doar pus osul la treabă și făcute studii, nu să se taie frunză la câini, cum rău se face acum și se obțin niște rezultate de tot râsul, încât se crează impresia că teoria sondajelor este o anexă a politicului, cu care fix se demonstrează orice, dar și mai rău, se manipulează grosolan.

Se definesc fluxuri complete, neafectate de erori. 

Se lucrează cu colectivitatea, nu cu eșantioane.

Se consemnează pentru fiecare persoană elementul faptic și elementul declarativ.

Se stabilește concordanța dintre elementul faptic și cel declarativ.

Se fac agregări și se ob țin factori de corecție care se transferă spre eșantioane.

Se analizează reprezentativitate folosind teste matematice.

Se analizează stabilitatea rezultatelor, folosind seturi de colectivități.

(17 mai 2025) 

Toată lumea își dă cu părerea

Lipsa bunului simț, lipsa onoarei și lipsa educației elementare, îi face pe unii dintre noi să se considere buricul pământului și să creadă că dețin adevărul absolut. În mod normal, fiecare dintre noi este ceea ce este doar prin faptele și niciodată prin vorbele lui.

Există mai multe modalități de a ne da cu părerea.

Prima modalitate de a ne da cu părerea este aceea că ne trezim vorbind, de parcă noi știm problema despre care se vorbește încă de când eram în burtica mamei. În realitate, noi am auzit de acea problemă acum două minute și fără a ni se cere părerea, ne simțim datori să ne-o exprimăm, deși nu o avem, dar suntem în stare să însăilăm vorbe goale, care din când în când mai conțin și cuvântul cheie esențial al discuției. Este adevărat că nimeni nu ne ascultă sau cei care ne ascultă ne adresează cuvinte grele din care reiese disprețul de care ne bucurăm din partea lor, dar caracterul nostru deficitar nu se simte deloc lezat în amorul propriu și noi doar spunem că am punctat, că suntem prezenți acolo unde toată lumea este curioasă să afle soluții. Dacă au fost furnizate 99 de soluții și noi nu am livrat niciuna, nimeni nu va lua în considerare că acest lucru s-a întâmplat și fiind făcută o evaluare la grămadă, rezultă că ceea ce am spus, mai ales dacă a fost spus fără poticneli, a fost o soluție, deși realitatea este cu totul alta.

A doua modalitate de a ne da cu părerea este aceea prin care folosim de foarte multe ori negația nu pentru a minimaliza ceea ce este luat în discuție și pentru a găsi tot felul de hibe acelui lucru. Faptul că spunem că nu este bine ceea ce s-a realizat, că soluțiile luate în discuție nu sunt bune, nu miră pe nimeni, deși lumea așteaptă cu sufletul la gură să audă soluția mai bună,. soluția salvatoare, care nu va veni în vecii-vecilor de la cel care doar înșiră propoziții în care apare cuvântul nu, fără a veni cu o idee, oricât de mică ar fi aceasta. Faptul că lipsește în sală acel moderator care să impună ca fiecare vorbitor să se prezinte, să spună de la ce unitate economică vine și să-și facă o mică prezentare a realizărilor care-l recomandă să intre în discuție, crează premisele nefaste ca orice individ să se ridice în picioare și să spună orice-i trăznește prin cap, dar mai ales să critice, căci a critica este cel mai simplu lucru.

A treia modalitate de a ne da cu părerea este aceea prin care deși habar nu avem despre subiectul în discuție, începem să folosim chestiuni generale care merg la orice, printre care enumer utilizarea de proverbe din latină, recitarea unor versuri care se apropie de contextul în care ne aflăm sau utilizarea unor nume de persoane cu mare notorietate cu care ne-am întâlnit anterior și care și-au exprimat un punct de vedere referitor la o cu totul altă problemă, dar noi facem eforturi notabile pentru a asigura legătura între acel context și situația de față, pentru a nu părea rupți de realitate, ridicoli și neaveniți.

Atât timp cât nu există o diviziune a muncii, nu există proceduri clare pentru a derula o dezbatere, ne vom găsi în situația în care printre noi se vor afla și indivizi care doresc să se remarce, vorbind despre lucruri pe care nu le stăpânesc, dar pentru care doresc să pozeze în specialiști cu mare notorietate. Eu am întâlnit foarte mulți indivizi care vorbesc pentru a se afla în treabă și care chiar încercau să-și dea cu părerea, dar de fiecare dată am avut intervenții brutale, adresându-le rugămintea ca înainte de a critica soluția altuia să spună că au soluție mai bună și s-o prezinte scoțând în evidență avantajele, critica soluției altuia reieșind din avantajele soluției mai bune pe care o prezintă. În 99,99999% din cazuri, oamenii se așezau, căci doar știau să critice, fără a avea soluție. Atât timp cât nu ai soluție mai bună, taci, căci fără acea soluție mai bună, soluția slabă va fi implementată și punct.



(05 septembrie 2023) 

Eu și modelarea

Cine crede că modelarea, de orice tip ar fi, rezolvă ceva, are o mare problemă. Modelarea nu rezolvă mai nimic dacă omul care o face nu este un bun profesionist, iar omul care folosește soluția oferită de model, nu este un decident veritabil, cu toate țiglele pe casă. În opinia mea, un model, este o construcție. Este o reflectare a realității bazată pe o serie de ipoteze de lucru. dacă ipotezele sunt simplificatoare, modelul va fi o reflectare simplificată a realității. Modelarea există prin modele. Cine face modelare, trebuie să vorbească de produsul acesteia care este modelul. Modelul este simplist dacă ipotezele simplificatoare sunt duse le extrem pentru a ușura obținerea soluției modelului. Modelul devine liniar, deși realitatea nu este deloc liniară, modelul devine determinist, deși realitatea arată cu totul altfel.

În opinia mea, cine face modelare trebuie:

- să spună ce urmărește,

- să enumere ipotezele de lucru,

- să specifice de ce a ales tipul de model pe care-l folosește,

- să prezinte seriile de date utilizate,

- să descrie algoritmul de estimare a coeficienților,

- să analizeze soluțiile oferite de model,

- să enumere riscurile pe care le generează folosirea modelului,

- să-și exprime rezervele față de calitatea și de valoarea modelului.

Mulți dintre cei care fac modelare sunt atât de tâmpiți încât nici nu știu pe ce lume se află și ies în piață și prezintă așa-zisele lor soluții alarmiste care chipurile arată că în anul 6000 e.n. pământul va deveni cub, că populația României în anul 2050 va fi de 10 milioane de locuitori și alte și alte tâmpenii de același fel. Ei nu spun care sunt:

- modelele folosite,

- ipotezele pe care se bazează,

- algoritmii de soluționare,

- seriile de date întrebuințate.

Mie îmi este și milă de acești pseudo-savanți care habar nu au pe ce lume se află și care fac din modele și din modelare niște arme de manipulare a maselor, în sensul de a-i înfricoșa pe oameni fără vreun fundament, dar cu obiectiv bine țintit. Am văzut estimările aberante ale unui nene din pandemie, plimbat ca sfintele moaște prin televiziuni. Numai că arunca în piață cifre rotunde ca 10.000 sau 20.000 sau 40.000 îmi arăta că omul e dus cu pluta. Niciun model nu oferă așa ceva.




(16 mai 2023)

A extrapola, a estima, a prognoza... (II)

Dacă la școală nu se mai învață multe, nimeni nu are vreo scuză că nu intră pe Internet să caute articole care se ocupă cu termeni și care explică și exemplifică foarte frumos orice termen ne-ar interesa. Dar e mai ușor să ne comportăm ca intervievații lui GAIȚĂ de odinioară, care se dădeau intelectuali fini, dar în realitate erau niște mari ignoranți, deși după haine, îi credeai altfel.

Lumea crede că o estimare este ceva în care trebuie musai să avem încredere. Când vorbim despre estimare, vorbim de metode de estimare. Ceea ce se estimează este rezultatul unor calcule. Este de fapt vorba de niște convenții. 

Presupunem serii de date suficient de lungi, pentru a nu cădea în capcana aberațiilor conform căreia dacă tu ai mâncat doi pui și eu niciunul, în medie noi am mâncat câte un pui căci media = ( 2 + 0)/2 = 1. Dacă avem serii de date suficient de lungi și dacă stăpânim metode de estimare, vom construi modele de estimare și folosind metodele, estimăm coeficienții modelelor. Pentru aceleași serii de date, în funcție de cât de șmecheri suntem, de câte metode de estimare cunoaștem, de câți fraieri cască gura la ceea ce spunem, evident, vom estima o puzderie de coeficienți de nici noi nu mai știm pe ce lume suntem.

Cea mai folosită metodă de estimare este metoda celor mai mici pătrate, cu care se estimează coeficienții modelelor liniare. Pentru detalii, luați orice carte de statistică și veți găsi la capitolul legat de modele de regresie liniară toate explicațiile și exemplificări. Ceea ce este important se leagă de faptul că aceste metode de estimare, oricare ar fi ele, sunt doar convenții care dau niște date calculate și noi suntem acei indivizi care trebuie să le interpretăm și mai ales să tragem semnale de alarmă asupra limitelor pe care le au metodele de estimare, ipotezele privind construirea modelelor de regresie și mai ales, ignoranței noastre care chiar ne împinge de la spate să credem că am apucat pe Dumnezeu de picior, în loc să fim ceva mai reținuți și să spunem că ceea ce am obținut este doar ceva care reflectă cât de puțin documentați suntem și cât de grăbiți în a obține ceva, un fel de praf de aruncat în ochii neinițiaților...

(30 decembrie 2022)

O problemă foarte, foarte simplă

Eu am mers duminica trecută și am cumpărat 5 găini.

Luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbătă voi cumăra zi de zi câte 3 găini. Duminica viitoare voi cumpăra 7 găini.

Câte găini voi avea în curte luni dimineața?

Atenția! Problema nu este deloc simplă.

(12 martie 2019)

Manipularea prin statistică II

Am găsit pe un  site  articolul Cifre ULUITOARE despre SRI: bate FBI la număr de angajați și pondere din bugetul național, unde sunt prezentate niște date statistice cu caracter vădit de a manipula, fără a fi o analiză științifică a problemei, lucru pe care îl voi demonstra în continuare.

Articolul 3 are următorul conținut: Bugetul SRI are cea mai mare pondere în cheltuielile publice: jumătate de procent, de cinci ori mai mult decât media celor 10 state este de o zecime de procent. FBI se descurcă cu doar o şeptime de procent din cheltuielile publice totale ale SUA. Şi în termeni absoluţi, SRI reuşeşte să cheltuiască mai mult decât serviciile omoloage din Germania, Franţa, Italia sau Polonia. Totuşi, bugetul raportat oficial de serviciul francez DGRI, de doar 41 de milioane de euro, pare subevaluat în raport cu necesarul.

Cel care face așa-zisa analiză omite cu bună știință să spună că indicatorul GDP - Gross Domestic Product al țării noastre este de 474 miliarde USD, iar 0,1% reprezintă 474 milioane USD, în timp ce același indicator GDP al USA este 20.199 ,iliarde USD, iar 0,7% din acesta înseamnă 141,393 miliarde USD, adică FBI primește o sumă de 300 de ori mai mare decât se alocă la noi pentru SRI. Este dovada unei manipulări duse la extrem prezentarea doar a datelor relative, fără a face o analiză a nivelurilor absolute pentru sumele alocate.

Materialul conține un tabel în care pe o coloană apare cucântul AGENȚI și unde în dreptul celor 10 țări USA, Germania, Turcua, Franța, UK, Italia, Spania, Polonia, Canada și România sunt trecute o serie de cifre, acceptându-se din start neomogenitatea lor la articolele 4 și 5 unde se vorbește despre date secrete sau date aproximative, entități care în niciun caz nu formează inputuri pentru o analiză științifică folosind aparatul statistic, aparat care impune reguli precise legate de calitatea datelor. În zona informaticii există o formulare garbage in, garbage out, adică dacă datele de intrare sunt eronate, un calculator scoate tot rezultate eronate.

Numărul de agenți FBI de 35.344 reprezintă doar o parte, căci multe dintre filmele americane prezintă diferiți eroi care sunt funcționari guvernamentali, care tot un fel de agenți sunt, alții decât cei bob-numărați și prezentați în statisticile oficiale. Cei 12.000 de agenți ai SRI, estimați nu se știe cum, este o proiecție pornită din niște calcule bazate pe ipoteze care duc cu aceeași lejeritate spre un număr de 5.000 sau de 100.000 sau 500.000 de agenți, căci indicii statistici folosiți neștiințific duc spre orice direcție, dacă sunt folosiți tendențios. În plus, hârtia suportă fix orice, mai ales în calculele statistice.

Toate concluziile din respectivul tabel sunt lovite de nulitate din moment ce nu este asigurată omogenitatea numărului de agenți căci se compară mere cu pere, lucru inadmisibil, pe care autorii materialului l-au învățat în clasa a I-a elementară, dar pentru o manipulare, ar merge dacă nu ar depăși limitele ducând-o spre neverosimil.

Concluzie: iată un exemplu de utilizare a unei științe inocente cum este statistica, în manipularea vulgară pe care o exersează unii cu scopuri precise, dar nedeclarate.

(22 martie 2018)

Manipularea prin statistică

Statistica este una dintre științele folosite foarte frecvent de a manipula mase cu puterea cifrelor aiurea construite, aiurea îmbinate, aiurea interpretate și tot aiurea prezentate.

Pentru ca datele statistice să fie reprezentative, trebuie:

- culese după proceduri clar stabilite și acceptate,

- prelucrate științific folosind indicatori adecvați,

- stabilite ipoteze de lucru spuse transparent,

- lucrat cu precizie, onestitate și competență,

- asigurată calitatea datelor și a proceselor,

- interpretate rezultatele în integralitatea lor.

Dacă datele sunt neomogene, prelucrările sunt trunchiate, iar ipotezele de lucru nu sunt prezentate în clar, rezultatele sunt dintre cele mai halucinante și permit lansarea de teorii fantasmagorice ca să nu spun absurde, nerealiste și bizare, doar în scopul unor manipulări grosolane. Se mizează pe faptul că populațiile largi nu stau să facă analize profunde pentru rezultate agregate finale și le iau de bune la pachet cu concluziile ce decurg din ele, care sunt de fapt de un fals revoltător, dar care e acceptat.

Afirmația: producția de tractoare a țării X a crescut cu 100% anul trecut, față de producția de tractoare a țării W care acrescut cu doar 20% față de aceeași perioadă.

Această afirmație are darul de a scoate în evidență puterea economică deosebită a țării X în comparație cu țara W.

În realitate lucrurile stau astfel:

- țara X a produs anul trecut 10 tractoare, iar anul acesta a aprodus 20 de tractoare;

- în țara X, producția de tractoare a crescut cu 100%, dar fizic s-au produs în plus 10 tractoare;

- țara W a produs anul trecut un milion tractoare, iar anul acesta a aprodus 200 de mii de tractoare;

- în țara W, producția de tractoare a crescut cu 20%, dar fizic s-au produs în plus 200 mii tractoare.

În acest context, prezentarea doar a valorilor relative echivalează cu prezentarea trunchiată a realității, căci într-un fel se pune problema dublării producției de la 10 tractoare, la 20 de tractoare și cu totul altfel s-ar pune problema dublării de la un milion la două milioane de tractoare.

O condiție esențială a analizei statistice este prezentarea de indicatori atât în valoare absolută, cât și de indicatori în valori relative, fără a urmări tragerea de concluzii eronate, propagandistice, manipulatorii, simpliste, fără fundament științific, adică altfel spus, aberante.

(22 martie 2018)

Alegeri, alegeri și ezitări metafizice

Actualitatea românească a fost, este și va fi dinamică, interesantă și deosebit de complexă.
Actualitatea culturală este caracterizată prin absența sălilor spațioase în care să se desfășoare concerte cu peste 10.000 de spectatori.
Actualitatea sportivă are caracteristici dâmbovițene prin încurcăturile create echipei Steaua și prin imposibilitatea utilizării Național Arena din lipsă de avize ISU.

Actualitatea politică are caracter pur mioritic, definit prin scurgerea timpului, prin inițiative și mai ales prin moduri fluide de abordare.
Actualitatea din media este bântultă de fantomele trecutului apropiat, în care stilul pamfletar, ușor jalnic, este la niveluri inacceptabile.
Actualitatea economică are trăsăturile împietrite ale dogmelor din care de peste douăzeci și șase de ani nu se mai iese, indiferent de eforturile făcute.
Actualitatea întrebărilor câștigă teren pentru că se caută răspunsuri la întrebări precum:
- de ce noi nu avem statui?
- de ce după aâțea ani există clădiri cu bulină roșie?
- de ce crește numărul analfabeților?
- de ce o alocație pentru un copil este mică, mică, mică?
- de ce asociațiile iubitoare de câini sunt prezente în viața publică doar când oficialitățile vor să ia
  decizii legate de nefericitele patrupede?
În rest, vorbe, vorbe să nu zic paalvre măcinate fără jenă de promteriști, politicieni și alte forme de  manifestare a materiei vii despre acre istoricii spun că sunt purtătoare de conștiință.

(22 ianuarie 2016)