365 împotriva României: Doru ȚULUȘ ca dimensiune a opulenței

N-aș fi scris nici picat cu ceară despre Doru ȚULUȘ aici dacă accidental, nu aș fi privit interviul acela de la el de acasă, imediat ce a fost revocat de la DNA.

Nici nu m-a interesat ce a zis, ci unde a zis. Mi-am adus aminte de situația în care Adrian NĂSTASE a lăsat prea să-i vadă harababura de ceea ce el numea opere de artă, iar exagerând presa a numit opere de artă valoroasă. Nu mă dădeam eu ăl cunoscător fin de opera de artă, dar acolo nu erau 5 piese mai răsătite. Am văzut eu în apartamente de bloc adevărate opere de artă și gazdele nu făceau praf de niciun fel. Avea el acolo un ANDREESCU. Mă îndoiesc și asta spune totul.

La Doru ȚULUȘ se vedea că nu era prezentă o mână de femeie la la A la Z, adică de la poiectarea acelei hardughii căci casă nu avea cum să fie. Supradimensionarea spațiului arată setea luio Doru ȚULUȘ de a arăta celor care0-incalcă pragul că el este cineva. Mobilele m-au făcut să plând, căci nu am văzut o alcătuire ami bizară ca acolo. Era ca și cum între două picturi de RAFAEL se află tabloul cu țiganca cu luleaua-n gură și cu o țâță revărsându-se parcă în afara tabloului. Nu mi-a plăcut și am avut o stare de disconfort, trebuind să beau zeama de la o lămâie ca să-mi revin, deși nu mâncasem ceva deosebit de greu sau stricat.
El este posibil să fie om bun, dar fără capacitatea de a stăvili elanul unor arhitecți și designeri care au mirosit că clientul lor ale mălai și nici nu spune nu ideilor megalomane și trăsnite. Nu am de unde să știu. Probabil în timp când va rafina el acolo, se va vedea ce fel de om este. Acum iau ce văd. Atât.

În rest, nu mai îmi trebuie nimic să știu despre Doru ȚULUȘ. O poză face cât 10.000 de cuvinte.

(17 octombrie 2018)

Înregistrările audio din DNA

Din întâmplare am auzit înregistrărilemfăcute ilegal în DNA-ul central din care se auzea vocea lui Laura Codruța KÖVESI care zicea ceva de decapat, de domnul premier, de stat cu poponelul pe dosare, adică un vocabular ceva mai colorat. Toată lumea a fost siderată de ceea ce a auzit, fără ca fiecare dintre noi să-și pună problema de cum vorbim zilnic cu colegii de serviciu, chiar în cadru instituțional fiind. 

Noi i-am acuzat pe comuniști că utilizau o limbă, pe care am numit-o lima de lemn, caracterizată prin formulări convenționale, care nu spuneau nimic, care plictiseau și care, mai rău, enervau la culme prin banal, platitudine, monotonie și redundanță.

Tare aș vrea să mi se propună de către deontologii zilei:

- vocabularul procurorului DNA,

- procedurile DNA de a derula un rechizitoriu,

- standardul de dialog cu inculpații la DNA,

- formule de adresare a procurorilor DNA către infractori,

- normele de cheltuieli cu protocolul la DNA pentru inculpați,

- codul manierelor elegante în DNA.

Televiziunile fac caz de limbajul ceva mai colorat al unora, dar aș vrea să văd cum ar decurge preluarea unui denunț după un formular tipizat, folosind o procedură din managementul calității activității procurorului și mai ales aș vrea să văd cum ar decurge un proces dacă s-ar realiza după dorința televiziunilor. Sunt sigur că asemeni ceea ce se întâmplă la casa a I-a, ar fi urcați pe podiumul de premiere toți cei implicați și li s-ar așeza pe frunte coronițele de premianți în aplauzele asistenței. În toate trebuie să fie un echilibru. Fiecare are meseria lui și trebuie respectată, cât de cât.

(15 martie 2018)