Cum am ajuns aici?

Mulți se întreabă cum s-a ajuns aici? 
Cum  a fost vândut ROMTELECO?
Cum  a fost vândut PETROM?
Cum  a fost vândut BCR?
Cum  au fost vândute mii și mii de hectare la străini?
Cum  au fost vândute multe dintre bogății?
Cum  au fost vândute fabrici și combinate?

Cum  au fost vândute clădiri monumentale?

Cum  au fost vândute gazele?

Cum  a fost vândută distribuția apei?

Cum  a fost vândută distribuția curentului electric?

Unde a dispărut industria siderurgică?

Unde a dispărut industria construirii utilajelor petroliere?

Unde a dispărut industria producerii de utilaje grele?

Unde a dispărut industria constructoare de tractoare?

Ar fi foarte bine dacă am lua fiecare dintre noi câte un lighean cu apă rece, am băga picioarele în apa rece și am rememora cum a decurs procesul de privatizare, cine l-a gestionat și se va vedea că cei care azi se vaită că bogățiile au ajuns în mâinile străinilor, ei sau părinții lor au fost cei care au vândut acele bogății, s-au bucurat de bănuții primiți, i-au cheltuit și acum de pe poziția de slujbașii străinilor, fluieră a pagubă și se vaită că pământurile nu mai sunt ale lor, că uzinele nu mai sunt ale lor, că băncile nu mai sunt ale lor, că institutele de cercetare au devenit săli de fitness, care săli nu mai sunt ale lor, că hale industriale au devenit depozite de mărfuri sau supermarketuri în mâinile străinilor, care au plătit bani, nu mulți, dar au plătit și acum se bucură de ele pentru totdeauna sau pentru multe zeci de ani.

Cu multă ușurință spunem că statul nu este bun administrator, dar nu este bun administrator căci este bântuit de corupție și corupții de la stat fac ei ce fac și falimentează toate organizațiile în care activează, pentru că statul, prin oamenii lui, nu a definit mecanisme specifice perfoemanței, ori oamenii mediocri au soluții mediocre și acestea sunt drumul sigur spre faliment și spre penetrarea capitalului străin nu ca partener, ci ca element dominator. Deci s-a ajuns aici, datorită fiecăruia dintre noi, care a asistat pasiv la derularea de afaceri oneroase cu bunurile statului, care nu erau nici ale mele, nici ale tale și de care nu ne-a păsat. Azi un pic, mâine un pic, iar catastrofa înstrăinării bogățiilor s-a produs pur și simplu.

(02 martie 2025)  

Fabrica

Când eram student în anul al III-lea, profesorul meu Constantin PINTILE, la disciplina de management, mi-a spus că fabrica este:
- o structură de producție,
- înzestrată cu linii de producție,
- orientată spre a realiza produse,
- definită printr-o tehnologie,
- cea care urmărește calitatea produselor,
- caracterizată prin productivitate constantă,
- cea care are muncitori calificați,
- o costrucție profitabilă,
- conducă de un director sau de un patron.
Ne așteptăm să întâlnim fabrici de salam, fabrici de încălțăminte, fabrici de mobilă, fabrici de confecții, fabrici de jucării, fabrici de ceasuri, fabrici de creioane, fabrici de filtre automobil, fabrici de hârtie, fabrici de zahăr, fabrici de produse lactate, fabrici de pâine, fabrici de ciorapi, fabrici de vopsele și multe alte tipuri de fabrici. Produsele lor se disting prin etichete, prin ambalaj, prin calitate și prin preț. Îmi aduc aminte că urmăream pantofi de la fabrica CLUJANA. Ceream pantofi Clujana, spuneam numărul, verificam cutia, plăteam și plecam. Erau excepționali. Era fabrica BRAICONF de cămăși bărbătești. Mergeam în magazin, spuneam numărul, alegeam modelul, plăteam, purtam și totul era perfect. Era fabrica FLARO din Sibiu. Mergeam. Cumpăram stiloul după culoare. Îl foloseam de mă plictiseam. Era bun, foarte bun chiar. Se spunea că marca fabricii făcea toți banii. Acum lucrurile stau altfel. Reclama face toți banii, chiar dacă produsele lasă de dorit din punct de vedere al calității și valorii de întrebuințare.

(02 decembrie 2021)