1 Mai muncitoresc

Îmi aduc aminte de ziua de 1 Mai pe care o sărbătoream în copilăria mea. Se mergea la defilare, după care se mergea la Ștrand, căci așa i se zicea parcului de pe strada Râurilor din Pitești, unde venea multă lume. Se mâncau mmititei, se bea bere, se mergea cu trenulețul și se participa la tot felul de spectacole. Era zi de sărbătoare.

Noi elevii, ne întâlneam la școală cam de la 07:30 și plecam încolonați îmbrăcați în uniforme și cu cravata de pionier la gât, spre centrul orașului. Ne strângeam  elevii de la  toate școlile generale din Pitești pe o anumită stradă și undeva după ora 10:)) ne venea rândul să trecem prin fața tribunei, unde deasupra erau portretele mari ale lui MARX, ENGELS, LENIN. Se scandau lozinci. După ce defilam prin fața tribunei, plecam spre casele noastre. Defilarea continua cu muncitorii de la Fabrica de Tanin, cu Fabrica Textila, cu Fabrica de încălțăminte, cu Fabrica de Tabliere, cu Fabrica de la Mioveni. Lumea se bucura în felul ei, căci comunismul îi adusese pe toți oamenii la același nivel. Se auzea cântecul care avea primul vers Râde iarăți primăvara, cântec pe care-l cântam la cor. 

Se transmitea la radio demonstrația oamenilor muncii și crainicul făcea descrieri detaliate despre coloanele de oameni ai muncii care treceau prin fața tribunei, unde în prezidiu erau Gheorghe GHEORGHIU DEJ, Ion GHEORGHE MAURER, Chivu STOICA, Ștefan VOITEC, Emil BODNĂRAȘ, Gheorghe APOSTOL, Leonte RĂUTU, Alexandru DRĂGHICI, Petre BORILĂ, Alexandru MOGHIOROȘ. A diua zi în ziarele care apăreau, Scânteia, România Liberă și Scânteia Tineretului apăreau fotografii de la tribuna demonstrației de 1 Mai și instantanee cu participanții le defilare. Erau în fotografii:

- chipuri zâmbitoare, 

- care alegorice,

- pancarte cu texte dedicate partidului,

- copii ținuți pe umeri de către părinții lor.

În acele vremuri, ziua de 1 Mai avea o anume semnificație, dată de propaganda de partid, iar oamenii de bucurau în felul lor. Ziua de 2 Mai era dedicată tineretului. Se organizau serbări, erau spectacole ale brigăzilor artistice din întreprinderi. Pe scene improvizate se produceau artiști amatori. Spre seara erau focuri de artificii.

Anii au trecut. Este aceeași scenă. Sunt alți spectatori. Este o altă  piesă și se mănâncă mici. La televizor se proiectează și imagini din vremurile comuniste, imagini care nu-și găsesc rostul, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce, iar istoria scrisă de amatori nu este istorie ci este ceva caricatural, care nu servește nimănui, din moment ce inflația este de 10% și austeritatea este vecină cu catastrofa.

(01 Mai 2026)

365 împotriva României: Leonte RĂUTU rectorul de la Fane BABANU

Prin mafie am aflat că Leonte RĂUTU a avut și el niște favoriți, pe care i-a propulsat cu viteza luminii. Unul pe care l-am cunoscut și eu a devenit profesor universitar la 28 de ani, căci publicase niște cărți înțesate cu citate din Gheorghe GEORGHIU-DEJ în care făcea praf pe niște tipi reprezentanți ai culturii burgheze decadente, în putrefacție. I-am arătat peste ani opera și s-a șocat. Se rușinase deja de prostiile pe care le scrisese.

Dar să revin la Leonte RĂUTU, care era rector la Academia Ștefan GHEORGHIU, care avea sediul la LEU, adică la o statuie cu un leu, animal nu monedă.

Scriu despre acest Leonte RĂUTU pentru că la Academia Ștefan GHEORGHIU s-au cultivat politrucii care și după Revoluția din 1989 au ocupat locurile din față., dar niciunul nu recunoaște să fi făcut cursurile pe acolo.
Când am fost la un examen de ocupare a unui post de asistent universitar la facultatea de Jurnalism care era taman în clădirea defunctei Academii Ștefan GHEORGHIU, era scoase pe holuri producțiile absolvenților, printre care am regăsit tot felul de gunoaie care se dau azi exponenții democrației pure. În lucrările lor practicau prostituția rafinată, dusă la cele mai abjecte extreme, căci în acele lucrări erau peste 50% citate din tovarășul, textele de completare erau cele care arătau declarativ cât de grozave sunt tezele enunțate în niște fraze stupide, ale cârmaciului.

Toată decăderea s-a datorat lui Leonte RĂUTU căci el ținea frâiele foarte strâns în mâini și pentru nimic în lume nu ar fi lăsat să scape nici cea mai mică undă de liberalism sau de preluare de idei din politologia modernă, nedogmatică din spațiul nostru cel mioritic.

Era și un banc despre un student care a căzut la Academia Ștefan GHEORGHIU. Era întrebarea care dădea spre examene. Dar de fapt se recunoștea că acolo căzuse un student la cantină cu tava căci se împiedicase. În rest, acolo ploua cu note de 9 și de 10. Dar notele de 9 erau flori rare, căci politrucii erau mai mult ca perfecți, aveau note de 10. Rețin că l-am întâlnit pe un tip care terminase penultimul în seria lui. Mi-a râs în nas căci era deja doctor în științe politice la Ștegan GHEORGHIU. Eu trudeam de vreo 5 ani într-un stagiu doctoral. M-am rușinat și m-am declarat învins.

Fane BABANU i se zicea lui  Ștefan GHEORGHIU, nu știu de ce, dar așa i se zicea.

(25 august 2018)