Televiziunile ș isteria privind COVID 19

De când a apărut situația aceea serioasă în Italia legată de coronavirus, televiziunile mioritice nu mai contenesc în a discuta despre subiet, dar nu oricum, ci pe o tonalitate de un dramatism ieșit din comun, generând o adevărată isterie în rândul populației prin:

- abordare, 

- texte,

- reportaje,

- montaje,

- voce,

- frecvență.

Acum televiziunile dau măsura lor în a manipula, arătând că sunt arme redutabile și că guvernul este deja în suborinea lor, trebuind să joace cum ele dictează cu vioiciune, în numele unei informări corecte, dar prin exagerare.

Vedem cum coronavirusul este așteptat cu sufletul la gură să vină și la noi. În lipsă de subiecte tari, căci instabilitatea politică prelungită nu mai face rating, aparițiile prezidențiale sunt predictibile, Ludovic ORBAN deja și-a încheiat misiunea, coronavirusul, ca problemă pusă cu măiestrie în format isteristoid, face rating la cote maxime, căci trimiterea doar a unor care de reportaj, fără a mai fi nevoie de moderatori și de invitați incomozi sau de-a dreptul mediocri, se ocupă cu generozitate timpii de emisie, fără a se spune multe, fără a ieși din tiparele limbii de lemn, cu măsurile ce se impun, cu organele abilitate, cu aplicarea de proceduri și tot așa. Vedem deja cum se prcedează când cei puși să-și asume responsabilități se pitesc în spatele unor comitete și comisii, fără să se spună că cetățeanul X răspunde de acțiunea-h sau cetățeanul Y răspunde de implementarea procedurii-t sau cetățeanul Z răspunde de măsura-k, pentru a vedea dacă aceștia fac sau nu fac ceea ce li s-a cerut, iar șeful este cel care în final răspunde și plătește cu funcția dacă lucrurile nu merg bine. Este o lălăială și o bălăceală generalizată, iar manipularea televiziunilor oferă un show total în care vedete sunt exact cei care ar trebui să fie în teren și să muncească, dacă au ce munci. Acele mese la care sunt așezați diverși cu microfoane la gură, care spun de la prezidiu nimicuri, deja s-au banalizat, căci nu așa se comunică. Numai că toți șefușorii își doresc vizibilitate, neacceptând comunicatori așa cum era Christian CIOCAN de la Poliția Capitalei cândva, devenit în scurt timp vedetă, făcându-i pe șefi să sufere iremediabil, drept care un curajos l-a debarcat.
Aștept ca televiziunile să participe efectiv la acțiuni, alături de toți cei implicați, iar emisiunile lor să fie de informare, nu de manipulare și de inducere a unei stări de panică, vecină cu isteria, căci dacă pornesc bulgărele s-o ia la vale, înseși televiziunile nu-l vor mai stăpâni și proverbul că fiecare pasăre pe limba ei piere se va aplica plenar. Avem exemplul unei televiziuni care a dispărut sub greutatea propriei sale dezvoltări, ca proces dialectic marxist-leninist universal valabil, dar uitat de democrații de azi.

(26 februarie 2020)

Televiziunile de știri, mai comuniste decât mă așteptam

După reacția legată de cutremurul din 28 octombrie 2018 de la 3,38 trag concluzia că televiziunile de știri sunt mai comuniste decât mă așteptam, pentru că:

- imediat după cutremur niciuna nu a avut vreo reacție;

- în cursul zilei au avut texte bizare, proaste și banale;

- reporterii s-au comportat lamentabil;

- invitații au fost banali, predictibili și prăfuiți.

A fost mai rău decât în 4 martie 1977 când după cutremur radioul și televiziunea, comuniste desigur, au amuțit, până au primit OK de la CEAUȘESCU cel plecat prin Africa, să prezinte ce s-a întâmplat. Acum, nu mai este CEAUȘESCU, dar televiziunile chiar nu au avut reacție. Sunt prea dominate de profit și au reluări fără posibilitatea de a intra în direct dacă viața o cere. 

Penibil!

(29 octombrie 2018)

Nostalgia vremurilor ceaușiste

Nu mă așteptam ca posturile de televiziune pe care eu le consideram cât de cât serioase să procedeze la manipulările ieftine pe care le făcea regimul ceaușit când folosea statisticile ca instrument eficient de propagandă și de manipulare. Și acum îmi revin în minte congresele și plenarele cu bilanțuri triumfaliste în care se prezentau succesele imense ale economiei socialiste, comparând unele dintre niveluri cu cele din 1939, an considerat ca fiind cel mai bun al României burghezo-moșierești.

Rezulta că producția industriei chimice crescuse de câteva mii de ori, că producția de aluminiu crescuse de câteva zeci de mii de ori, că producția agricolă crescuse și ea de câteva sute de ori.

Cu statistica se face fix orice-și dorește fiecare dintre noi. Nu trebuie decât să știm un pic de statistică și tot un pic de tehnică de manipulare. Nu aș fi scris azi acest articol dacă de dimineață postul PRO Tv nu și-ar fi prezentat un bilanț triumfalist în care se făceau comparații între performanțele sale și performanțele unui alt post Tv care erau de 11 ori mai mari decât ale postului de televiziune concurent. Multe histograme prezentau ridicolul cu care televiziunile concurente se acoperiseră, pentru că postul PRO Tv era învingător, zdrobindu-și concurența. Eu am pretenție că mai știu o țîră de statistică și nu prea sunt șanse să fiu dus de nas chiar așa de ușor, mai ales când se lucrează cu serii de date dinamice care sunt neomogene din start și când se procedează la extragerea numai anumitor termeni din acele serii de date, televiziunea lăudăroasă nu a prezentat deloc grafice complete, ci numai filme cu momente extrase.

Și în prezentările posturilor Tv ar fi moral ca performanțele să fie publice, să fie puse la dispoziție toate tabelele și toate graficele, astfel încât să le piară unor cheful de a mai manipula și de a ne mai trimite în trecutul întunecat al epocii ceaușiste cu manipulări grosolane. Nu prea știu eu cum stă treaba cu marea performanță a unor posturi Tv în contextul în care redau cam aceleași rahaturi cu crime, hoți, nulități, divorțuri, răpiri, iar transmisiile live sunt de un penibil strigător la cer. Un pic de modestie n-ar strica nimănui, iar pentru a se spăla de păcare, televiziunile ar trebui să fie cu mult mai decente în a selecta reclamele care sunt de o calitate atât de îndoielnică încât arată cât de leșinate sunt dacă acceptă să dea pe posta aiurelile acelea care nu folosesc nimănui de mincinoase cât sunt.

(05 ianuarie 2018)

Indecența televizunilor de știri

Ieri 10 decembrie 2017 televiziunile de știri România TV și Antena 3 au adus la cunoștința publicului că un mare actor este internat în stare gravă la un spital. S-a spus și numele actorului și spitalul. Una dintre cele două televiziuni la mai multe emisiuni aveau în colțul din dreapta sus o poză cu acel artist în suferință, pe patul de spital cu o perfuzie ți un plasture în partea din dreapta sus.

Tot acea televiziune îl arăta pe artist intrând pe ușa de la intrare a spitalului și o reporteriță nu a pierdut momentul de a-i pune o întrebare mai mult decât penibila, dar cu siguranță  penibilă ca persoana care a pus-o.

Azi 11 decembrie 2017 televiziunile de știri au tot spus despre precedentele intervenții chirurgicale suferite de  artist în ultimii patru ani și au dat detalii despre intervenția de azi, cu detalii atât de mari, de parcă se adresau în exclusivitate cadrelor medicale.

Consider acest mod de a se proceda absolut indecent. Suferința este a omului și ea nu trebuie exploatată de nimeni. În plus, CNA ar trebui sa fie cu mult mai sever în legatură cu astfel de abordări. Să fie permise difuzarea unor astfel de știri numai cu acordul celui în cauza, acord scris, dat prin notariat cu cel puțin doi ani înainte de a fi difuzate astfel de știri și de imagini despre o persoană,  oricare ar fi ea. În cazul nerespectarii acestei condiții televiziunea sa plateasca despagubiri de cel putin 100.000 lei persoanei careia i s-a lezat intimitatea și o amenda de cel putin 10.000 lei către CNA.

Uneori mă întreb, dacă despre așa-zisele vedete Tv s-ar da detalii de o asemenea frecvență și li s-ar lua interviuri când sunt în suferință , daca le-ar fi plăcut, chiar dacă ar face rating exact la televiziunea unde lucrează. Nu cred și am văzut că ei între ei se protejeaza în astfel de situații. Dacă ei își respectă intimitatea, consider normal același lucru să-l facă și cu noi ceilalți, care nu suntem de-ai casei. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, zice un înteleopt proverb românesc.

(11 decembrie 2017)

Ce ne rezervă viitorul?

Dacă ar fi să ne luăm după televiziunile doastre cele dâmbovițene, viitorul ne-ar rezerva:

- geruri năpraznice;

- uragane;

- cataclisme;

- cutremure devastatoare;

- erupții de vulcani;

- carnagii pe șosele;

- tsunami;
- apocalipe;
- nenorociri;

- războaie nucleare.

Luându-și măsuri de precauție, știriștii dar și moderatorii prezinttă lucruri dezgustătoare pentru a băga lumea în sperieți. Inexactitățile lor sunt crase și mă mir că CNA nu închide televiziunile care seamănă panică și care îngrozesc populația prin felul lor nefast de a se face ascultați. Este foarte simplu de făcut acest lucru. Se ia așa-zisa știre și în câteva zile se verifică sau nu. În cazul în care nu se verifică, evident trebuie luate măsuri severe, care să-i facă pe știști dar și pe moderatori să nu mai arunce știri de doi lei, doar-doar cineva îi ia în serios.

(30 noiembrie 2017)

Jiji băgăciosul

Observ acum că de când generalul Gabriel OPREA, cel cu doctoranzii și cu doctoratele și cu dosarele și cu cina din 6 decembrie 2009, este într-o situație nu prea plăcută, Jiji s-a băgat și el în vorbă. S-a mai băgat Jiji în vorbă și când cu ANRP cu cCrenguța și când a văzu că e groasă, a dat-o cotită. Nu am habar cine îl sfătuiește acum pe Jiji, dar îl sfătuiește greșit. La el în colimator a intrat și judecătoarea de la CCR, despre care zice vrute și nevrute. În opinia mea, acest Jiji se crede deținătorul unor adevăruri, dar de fapt se bagă în vorbă că suferă de televizită, care este o gravă maladie a unora care nu suportă să nu se audă vorbind pe tosturi de televiziune în direct și la ore de maximă audiență. El nu-și dă seama că umple spațiile unor emisiuni cu banalitățile lui nesemnificative și se lansează în afirmații care sunt sigur că nu-i vor face bine. 

Pe mine acest Jiji mă plictisește, pentru că nu spune nimic și este un primitiv, care nu are o meserie, nu vorbește corect românește și niciun talent nu a dovedit că are. Se știe că el nu are studii juridice solide și tocmai de aceea trebuie să se ferească, mai ales că a pățit-o mai anii trecuți când a stat la pârnaie și a scris și a scris de a dat talentul afară din el de scientis ce se afla., deși la palat a poleit cu aur pe oriunde a fost sau nu necesar.

(25 aprilie 2017)

Sebi GHIȚĂ face pipi

Toate televiziunile se crem din toți rărunchii să-și umple spațiile de emisie cu niște banalități care depășesc limitele penibilului Acum dacă s-ar transmite știrea despre Sebi GHIȚĂ cam ceea ce face el acolo la Belgrad, reporterul ar cam zice așa:

- Bună ziua doamnelor și domnilor. Aici la belgrad timpul se scurge ca peste tot. este joi, ca și la noi în țară. Nu avem nicio veste de la ofocialii sârbi și nici de la avocații lui Sebastian GHIȚĂ. Vă reamintim că acesta a dispărut din țară pe adta de 19 decembrie anul trecut. Aici la Belgrad a fost depistat într-o cafenea cu acte false de Slovenia și a fost reținut. Acum Sebastian GHIȚĂ este posibil să se gândească dacă va cere sau nu azil politic. Cert este că Sebastian GHIȚĂ merge în toaleta unde este reținut și face pipi cel puțin o dată pe zi. Nu știm dacă Sebastian GHIȚĂ se gândește la dosarele lui de la DNA Ploiești, cum nici nu avem de unde ști dacă se gândește să numere caloriile meselor de aici de la sediul unde este reținut în capitala Serbiei Belgrad. Așa cum vă spuneam, doamnelor și domnilor, este posibil ca Sebastian GHIȚĂ să peargă și să facă pipi cel puțin o dată pe zi. Presupunem că Sebastian GHIȚĂ nu a uitat reclama binefăcătoare de la televiziunea noastră că pentru sănătate trebuie să bea cel puțin doi litri de lichide pe zi. Presupunem că aici, în arestul de la Belgrad, din fața căruia vă transmit, i se dau cei doi litri de lichide. Nici avocatul lui și nici vreun oficial nu a confirmat dar nici nu a infirmat, doamnelor și domnilor detalii legate despre aceste aspecte. Aici închei, doamnelor și doamnelor transmisia mea de la Belgrad, din fața sediului poliției unde cred că este reținut cel mai căutat român, Sebastian GHIȚĂ.

.....

Nu se spune nimic interesant, transmisia are loc la telejurnalul de la ora 22,00 și se zice că este în direct, deși acolo este zi, lumină naturală și în spate este un gard cu sârmă ghimpată. Doar se macină vorbe și totul cel mult este un descriptivism oribil, de a comenta niște grafice sau poze, până la cea mai adâncă epuizare obsesivă, pe care copilașii pe gratis o dau perfect cu acele întrebări năucitoare și interminabile cu de ce?

(201 aprilie 2017)

Fragilitatea stabilității

Până mai acum 10 sau 15 ani ne-am tot văitat că am rămas în urmă:

- ba că au venit turcii peste noi;

- ba că popoarele migratoare ne-au prăduit;

- ba că rușii ne-au încălecat când au avut chef;

- ba că occidentul ne-a supt de vlagă.

Niciodată n-am scos o vorbă că suntem prea inventivi și lucrăm fără proceduri, că începem prea multe și nu terminăm nimic sau și mai rău, că avem cultul demolorării, adică ce fac unii, când se schimbă puterea, zicem că nu a fost bine și schimbăm totul, luând-o de la capăt ca maimuța cu toiagul la spinare pe scara evoluției, vai de capul nostru.

Uite, că din 2004, când am intrat în NATO și din 2007 de când suntem membri UE, nu prea mai suntem de capul nostru și altții ne arată că fiind la răscruce de imperii, suntem cei importanți, adică cei mai importanți, drept care nu mai trebuie:

- să ne certăm ca chiorii pe sărăcia noastră;

- să punem mâna pe treabă care se vede;

- să lucrăm numai li numai după proceduri;

- să scăpăm de acel ghinion cu merge și așa;

- să jucăm după cum alții cântă sau ne dictează.

Aici în zonă trebuie stabilitate, mai ales că foarte aproape de granița noastră este una dintre marile puteri nucleare ale lumii,  Federația Rusă, mai ales că Marea Neagră întotdeauna a fost sursă de conflicte. S-a văzut de la o poștă predilecția noastră spre bârfă, micime, mahalagisme, miștocăreală, ambiții mărunte, dat la geoale, tras de preș de sub picioare, manifestarea de ambiții mărunte, lipsă de strategie. Cred că nu a uitat nimeni cum la ora 14 era primit gabriel Oprea să depună jurământul ca ministru de interne, iar la ora 19 întregul guvern Ponta depunea jurământul. Cine crede că a fost o străfulgerare  și nu o copită dată drept în față cui trebuie, de cine trebuie, se înșeală. Și în ianuarie, lucrurile o luaseră razna rău de tot cu mișcări dintre cele mai distructive. S-a văzut de la o poștă că după o anumită vizită, s-a așternut liniștea. Și acum pe 29 martie 2017, un ghiduș vroia el să se dea în bărci, iar vizite succesive l-au potolit. Văd că nu prea se înțelege că totul trebuie făcut altfel.Aici în regiune trebuie stabilitate și aici în regiune stabilitatea este fragilă. Ea se menține cu luciditate, rațiune și cu măsuri pozitive, în armonie. Cui îi place să fie umilit și să primească palme peste ochi, n-are decât, le va primi, căci din 2004 și din 2007 nimeni nu mai are chef să stea nepăsător să vadă niște puști care își aruncă unul altuia nisip în ochi, după care demolează castelele de nisip, vor să-și ia jucăriile și strigă fiecare la mamele lor cum că au fost înghiontiți sau îmbrânciți.

(01 aprilie 2017)

N-ar fi mai bine niște conferințe?

Pe când era prezident, Traian Băsescu glăsuia seara la ora 18 și începuse chiar să glăsuiască și duminica, molipsindu-se de la președintele venezuelean Hugo Rafael Chávez Frías. Al nostru nu avea însă chitară și nu ocupa micul ecran cu exagerări și talente. După ce și-a terminat mandatul, seară de seară fostul președinte  Traian Băsescu se plimbă din televiziune în televiziune și le crește  nesperat. Istoria zice că un fost președinte are multe de spus, iar cel mai interesant lucru este fie să scrie memorii fie să iasă în public. O echipă bună ar organiza fostului președinte  Traian Băsescu posibilitatea să țină conferințe așa cum fac marile personalitățile. Se știe că fostul președinte al USA Bill Clinton a conferențiat în ziua de  11 iulie 1997 în București. Și fostul șef al Departamentului de Stal al USA Henry Kissinger a fost la București în decembrie 2007. Există modele. Totul este ca fostul președinte Traian Băsescu să schimbe modul de abordare al problemelor, împărtășind într-un alt mod experiența sa politică.

(16 iunie 2016)