Moderator sau inchizitor

Am văzut filme despre Inchiziție, am văzut filme cu judecarea unor eretici de către tribunale ale Inchiziției. Când am vizitat Franța, am vizitat Rouen am văzut multe dintre cele ce i s-au întâmplat Ioanei d'Arc. Urmărind la televiziunile noastre de cacao, văd cum ușor-ușor se nasc mici inchizitori printre moderatorii tv. Ei au:

- idei fixe;

- lipsă de imaginație;

- teme date;

- vocabular limitat;

- obiectve unice;

- tonalitate impunătoare;

- brutalitate în abordări;

- lipsă de respect;

- ideia de superioritate;

- multă nesimțire.

De aceea:

- vorbesc peste invitați;

- întrerup interlocuriorii;

- repetă obsesiv;

- schimbă subiectul;

- jignesc direct;

- gesticulează aiurea;

- insistă rânjind;

- fac pe deștepții;

- sunt neinteresanți;

- folosesc  acesta și derivate;

- implementează politici;

- vorbesc 75% din timp.

Sunt prea puțini moderatorii spirituali, cu tact, care au abilitățile necesare pentru a purta un dialog civilizat. Am urmărit tema cu falsificarea alegerilor din 2009 și acolo unde este vorba de software mi-am dat seama că abordările sunt varză 100%. Dacă așa stau lucrurile și în alte zone abordate ca subiecte fierbinți, înseamnă că totul este clădit pe:

- diletantism;

- neprofesionalism;

- superficialitate;

- innexactități;

- frânturi;

- selectivitate;

- părtinire;

- direcționare;

- subiectivism;

- rating.
Moderator sau inchizitor este dilema peste care au trecut majoritatea televiziunilor, devenind enervante, căci au ales a doua opțiune. Așa s-a dus dracului presa scrisă, prin lipsa imparțialitatății. Nu trebuie să privești o emisiune mai mult de 30 de secunde să vezi că politica postului este chitită pe o direcție dictată de stăpânul real.

Am văzut că și la case mai mari se practică abordările strict de partid, ale finanțatorilor, dar lucru se vede când jocurile nu mai ies chiar așa cum au fost programate, așa cum s-a procedat la CNN în timpul alegerilor. Așa cum văd că se întâmplă la noi în televiziunile care cred că Donald Trump este încă în campanie electrorală și candidat fiind, se continuă a i se zice tot felul de ziceri, neelegante și mai ales nejurnalistice, că totuși el este prezident de peste 100 de zile. Dar să revin la moderatori. De la un timp, în loc să privesc spre talk show-uri politice mai ales că sunt teme interesant, mă uit la emisiuni despre super-obezii de la TLC și atât, căci sunt cuprins de scârbă față de prea mulții moderatori care se comportă ca inchizitorii cu unii dintre fraierii de invitați ai lor. Am și o listă cu aceste specimene, argumentată. O vreți?

(02 iunie 2017)

Spectacole de folclor și etc...

Despre spectacolele de folclor voi vorbi despre ele ca despre șușanele, adică șușe, pentru că:
- nu sunt organizate pe principii economice;
- au la bază cheltuieli din banul public;
- sunt pline de improvizații;
- au participări dintre cele mai pompoase;
- reproduc lucruri prăfuite și uzate moral;
- textele sunt stupide și trăncănite;
- se face playback la greu;
- arată nonperformanță;
- preiau la nesfîrșit niște chestii de joasă calitate;
- nu au rol educativ;
- sunt repetări ale unor rețete răsuflate.
Acum sunt câteva zone unde sunt bani și acolo:
- este plătită o structură orchestrala în care cuvântul MAȚIONAL este obligatoriu;
- musai este organizat și un festival;
- apar aceiași artiști ca invitați cu microrecitaluri vechi;
- se apelează la sentimente nobile folosind cântece patriotice;
- pe durata a mai multor zile se cântă și se dansează;
- intrarea este liberă.
Decorurile sunt cu:
- fundal rozaliu sau vernil și cerul este bleu;
- tăpșane, podețe și un râuțor;
- pomii sunt infloriți ca în picturile naive;
- apare și un gărduleț și obligatoriu mesteceni;
- pe scenă în afara decorului este o fântână de lemn cu roată și ciutură;
- mai atârnă nișe fâșii de material;
- în centru pe un disc scrie despre ce eveniment este vorba.
E prea multă lipsă de imaginație.
Să scriu și câteva vorbe despre prezentatoare.
Ele au niște rochii lungi și vulgare.
Ele au costume naționale prea încărcate.
Ele au niște texte lungi, plictisitoare, plate și enervante.
Ele ocupă cam 25% din timp cu prostiile pe acre le debitează.
A fosy un spectacol oferit de primăria sector 3 la Sala Palatului prezentat de una Iuliana teodor sau Toader sau Tudor. A vorbit și a vorbit și a vorbit. Pe scenă era o nuntă. O hărmălaie cu mulți tineri care cântau de-a valma. Adică a fost ecva jalnic, banal, aiuritor și enervant. Din când în când câte un cântăreț sau o cântăreață mai ca lumea se produceau acolo și mai scotea sala din amorteală. Este timpul ca spectacolele să redevină ceea ce era în anii 1960, adică:
- decorurile so fie foarte speciale, cu motive naționale și nekitschoase;
- prezentatorul să anunte cine cântă și ce cântă, sec, fără texte tâmpite;
- orchestra să cânte sobru;
- să nu existe sub nicio formă playback;
- cântăreții să vină cu folclor autentic, nu cu făcături de doi bani de-ale lor;
- costumele tuturora să fie autentice, nedeformate;
- să lipsească chiuituri sau sintagme cu o lume, măi tată su alte prostii suprapuse pe orchestră.
Omul când pleacă de acolo să plece bogat nu enervat și gol, regretând că a pierdut timpul, că bani n-a dat din moment ce multe dintre spectacole sunt pomeni ușor electorale.
Spectacolele de folclor organizate pe principii economice, de plătit biletele sunt foarte rare.
Eu la toate spectacolele de folcor la acre am fost prezent erau organizate de primării, dar n-am zăbovit că erau slabe su organizate de sindicate prin relații în momente în acre nu sunt nunți și cântăreții cam șomeazp și prestează la tarife modeste mai ales când știu că se vad la televizor cateva zile mai târziu.
Acum că este campanie electorala în mai, sunt sigur că vor înflori șușele și toată lumea va fi fericită, mai puțin folclorul autentic, nemanelizat.

(6 martie 2016)