Cred că dacă mă străduiesc, voi fi în stare să spun care este primul spectacol de teatru pe care l-am văzut în viața mea. A fost spectacolul cu piesa Bărbierul din Sevilla de BEAUMARCHAIS, pe când eram în clasa a VII-a, deci era undeva în anul 1961, la Teatrul Al. DAVILA din Pitești. Se zice că teatrul are rol educativ. Da, sunt de acord. În acea piesă era o replică din care rezulta ceva de forma: o femeie dacă vrei s-o faci hoață, închide-o în casă. M-a urmărit toată viața această replică și dacă am fost de acord ca femeia să fie absolut liberă, această replică a jucat un rol determinant.
Am mai văzut piese de teatru în Pitești pe când eram elev, dar am uitat despre ce era vorba, căci parcă erau din repertoriu dramaturgiei sovietice, cu MAKARENKO, cu chestii despre tineri comsomoliști și altele la fel de piese cu mesaj forțat din realismul socialist, tras de păr.
Când am devenit student, piesele de teatru la acre am fost u fost extrem de puține căci eram preocupat cu învățătura, să nu pierd bursa, căci aveam această obsesie a lucrului neterminat.
Abia după ce m-am căsătorit, soția m-a scos la culturalizare și am văzut piese de la BULANDRA, Național, Teatrul de Comedie, Teatrul NOTTARA și am văzut și ceva revistă la TĂNASE.
AM în minte jocul unor actori mari precum BELIGAN, BERTOLA, MIHUȚ, RĂCHIȚEANU-ȘIRIANU, DINICĂ, MATEI, SECIU, IORDACHE, BĂLĂNUȚĂ, VASILIU-BIRLIC, BUCIUCEANU, CARAGIU, BĂNICĂ, CIUBOTĂRAȘU, COTESCU, COZORICI, DAFINESCU, DIACONU, RĂDULESCU, DARIE, OGĂȘANU, PITTIȘ, POPESCU, STANA-IONESCU, TOMOROVEANU, TUDORACHE, NEGREA, PATRICHI, RUSU și cam atât.
Mie nu mi-au plăcut actorii care urlă pe scenă, care se zbuciumă ca bezmeticii aiurea și care nu transmit nimic. Eu iubesc teatrul acela în care oamenii vorbesc normal, aproape șoptesc și care transmit ceea ce trebuie să transmită personajele pe care le întruchipează, nimic altceva.
(24 mai 2023)
(24 mai 2023)
