O demonstrație a impotenței inteligenței artificiale.

Inteligența artificială depinde de gradul de digitalizare din fiecare țară. Ca să arăt că inteligența artificială este puțin eficiență la noi, din cauză că digitalizarea românească bate pasul pe loc, am solicitat o traducere în limba rusă a versurilor:
Ce-i patria? - E Dunărea albastră,
E Bărăganul, Munții Apuseni,
E lupta de milenii, lupta noastră,
Români sau ne-români, dar pământeni.
Este un fragment dintr-o poezie a lui Mihai BENIUC foarte cunoscut în epoca proletcultistă și tradus, evident și în limba rusă. Înteligența artificială, mi-a oferit soluția:
Что такое родина? Это синий Дунай,
Степь Бэрэган и горы Апусени,
Это тысячелетняя борьба, борьба наша,
Румыны или нет, но все мы — с этой земли.

Dacă digitalizarea românească ar fi fost la nivelul cel mai de sus, evident, ar fi existat și traducerea făcută de un poet a poeziei respective și nu ar fi făcut altceva decât să preia dintr-un fișier strofa cu pricina, care ar fi sunat așa:

Отчизна это синева Дуная,

Бэрэган, цветы долин

Борьба тысячелетняя святая

Pумын и нерумын 

Fără digitalizare la un nivel ridicat inteligența artificială nu n e va da soluții satisfăcătoare.

Era o piesă a aceluiași poet Mihai BENIUC intitulată În Valea Cucului, jucată fără succes la Teatrul Național din București cu o garnitură de mari actori. Cerând detalii inteligenței artificiale, cu informații mai incomplete, am fost trimis către o baltă cu numele Valea Cucului un de am primit detalii pentru un pescar, cu costuri, cu orar și tot așa. Inteligența artificială ne salvează adcă întrebările noastre sunt comune cu cele ale unui englez sau francez sau american, dar dacă vrem ceva de-al nostru mioritic, cu dor, cu Miorița și Făt-Frumos sau altele asemenea, nivelul redus de digitalizare ne izbește nasol în față și rămânem prizonierii neputinței în fața unui destin neiertător.

(30 iulie 2026)

Un proiect de lege care pune botniță protestatarilor

În 1997 eram la Atena și m-a surprins să văd pe stradă un protestatar care mărșăluia pe un bulevard și striga niște lozinci. El avea o pancartă. Era flancat de jandarmi care-l protejau. M-am mirat. Am întrebat un coleg profesor la TEI despre ce este vorba și el mi-a spus că oricine are posibilitatea să protesteze, fie singur, fie în grup, după ce primește aprobare de la primărie, unde spune intervalul de timp și traseul unde vrea să protesteze.

La noi, dreptul de a protesta există, dar am văzut că de multe ori se organizează proteste neautorizate, ceea ce arată că încă administrațiile mai au de lucrat la ele în ogradă. Dacă cineva vrea să-și strige oful, ar trebui să i se dea ocazia să și-l strige. Îmi aduc aminte că un astfel de of, a fost lozinca aceea perfectă:

Ieși afară,

Javră ordinară!

a fost ceva mai ceva decât un poem celebru scris vreodată de vreun poet pe lumea aceasta. Dacă nu era acel miting al polițiștilor în fața palatului Cotroceni, această minunată producție literară nu s-ar fi auzit vreodată și noi am fi fost mult mai săraci ca popor.

Am înțeles că zace în parlament un proiect de lege care are menirea să pună botniță protestatarilor, ceea ce înseamnă un pas înapoi pentru democrația și așa fragilă de la noi. Cred că societatea civilă ar trebui să fie mult mai atentă și să reacționeze vehement la astfel de abordări totalitariste. Parlamentarii nu sunt pedepsiți pentru declarațiile lor politice și este normal ca toți oamenii de rând să aibă dreptul nealterat din constituție la libertatea de expresie, care se manifestă prin texte scrise și prin cuvinte rostite. O țară este liberă când nicio lege nu-i îngrădește cetățeanului dreptul de a manifesta și de a-și striga nemulțumirea în locuri publice, ca vocea lui să fie auzită de ceilalți cetățeni, dar și de politicieni.

(24 iulie 2023)

Tristețea zilei de 10 august

10 august nu este o zi oarecare în istoria noastră recentă, este o zi în care forțele democratice au ieșit în stradă să demonstreze împotriva unui regim anchilozat și corupt care a perpetuat o stare de lucruri care a durat prea mult. Au fost probleme nerezolvate sau a căror rezolvare era greșită.

Au plecat peste graniță 5 milioane de români și nimeni nu s-a întrebat vreodată care au fost cauzele reale ale acestui exod. De fiecare dată, politicienii noștri în superficialitatea lor, doar au constatat plecările, au ridicat din umeri și ei au mers mai departe, burdușindu-și buzunarele, iar țara a rămas în loc.

Am urmărit la televizor desfășurarea manifestației din Piața Victoriei din noaptea de 10 august 2018 și mi-am adus aminte de nopțile Revoluției din Decembrie 1989, de mitingurile din Piața Victoriei din 1990, în care oameni pașnici își strigau disperarea față de regimul aflat la putere, care nu avea soluții la niciuna dintre problemele lor, nici în plan material, nici în planul democrației.

În 10 august 2018, populația a ieșit să demonstreze căci se umpluse paharul deznădejdii, al ineficienței și al imposibilității de a ieși din marasmul imobilismului în care ne-am afundat ca țară. Răspunsul autorităților a fost brutal.

Ca și la Revoluție, ca și la Mineriade, ca și în toate marile momente ale istoriei noastre, au fost întocmite dosare, au fost derulate audieri, dar cum avem corupție fără corupți, crime fără criminali, minciună fără mincinoși, mafie fără mafioți și de această dată avem vină fără vinovați, căci noi știm să le întoarcem pe toate ca la Ploiești și să dezvoltăm concluzii în coadă de pește.

Azi e o zi tristă, căci așa cum trăim într-o continuă mocirleală, totul este vag, incoerent, incomplet și deși există dosare de mii și mii de pagini, deși au fost audiați nenumărați martori, după patru ani, nu există o descriere clară a evenimentelor, nu este nimeni tras la răspundere, care să se afle după gratii. În rest, aceeași politicieni, aceeași atmosferă, aceeași lipsă de performanță, căci arta manipulării este mai puternică decât realitatea însăși, iar elanul tinerilor s-a tocit, căci exportul de revoluție nu funcționează.

Cred că vor mai trece ani buni până când sevele nației române se vor strânge pentru a dezvolta o mișcare de protest de dimensiunea celei din 10 august 2018, dar până atunci lumea tremură de pericolul de la Zaporojie, de scumpirile necontrolate, de tăvălugul crizelor suprapuse și ideea de democrație deși nu s-a stins, a trecut pe un alt plan, o parte din dreapta românească este la putere, iar cealaltă parte e dezbinată.




(10 august 2022)