Rescrierea istoriei. Teorie și practică.

Istoria ar trebui să fie o știință și ca orice știință, nu ar trebui să fie schimbătoare, căci nici teorema lui Pitagora nu arată într-un fel pe vremea comuniștilor și arată cu totul altfel după 22 Decembrie 1989 în democrația noastră cea originală. Și tottuși istorie este azi într-un fel, mâine altfel, după cum interesele o cer. Istoria României scrisă de Mihai ROLLER este un exemplu, dar nu singurul, căci în perioada comunistă regalitatea nu a existat în cărțile de istorie, decât cel mult într-o formă caricaturală.

Rescrierea istoriei României prin omisiune înseamnă a trece peste evenimente fără a le menționa.

Rescrierea istoriei României prin trunchiere înseamnă a extrage doar acele pasaje din documente care susțin o teză care nu are nimic comun cu realitatea, teză care folosește unui scop politic imediat.

Rescrierea istoriei României prin supradimensionare înseamnă a accentua rolul unui factor neînsemnat atât de mult încât respectivul factor să devină hotărâtor pentru determinarea turnurii evenimentelor în sensul dorit de autorii cărții de istorie, așa cum s-a întâmplat cu roul partidului comunist la derularea evenimentelor de la 23 August 1944.

Rescrierea istoriei României prin trucare înseamnă a falsifica documente pentru a sprijini o idee, așa cum s-a întâmplat cu o fotografie de la o demonstrație de 1 Mai 1939 în care în fruntea demonstranților apărea un puști de parcă partidul comunist nu ar fi avut conducători cu notorietate.

Atât timp cât nu avem o carte de istorie de 400 pagini care să nu se modifice după cum bate vântul, consider că istoria mai are de lucru și istoricii noștri ar trebui să se întrebe dacă au făcut ceea ce trebui ca prin cercetările lor să facă din istorie o știință și nu un instrument de propagandă. Dacă și PATAPIEVICI, un biet fizician s-a apucat să abirdeze chestii de istorie, cu pipi și altele, deja am o imagine despre cum se rescrie istoria și mai ales, de către cine se face această rescriere.


(08 septembrie 2024) 

Antenele în Piața Constituției

Locul este ales cu multiple semnificații.
Ora 15,00 este aleasă și ea cu multiple semnificații.
Ideia de bază este legată de cine va fi pe scenă.
Dacă va fi un spectacol este una, Dacă va fi un miting este altceva, dacă se va lăsa cu violențe este cu totul și cu totul de nedorit.Sunt tare curios să vedem cum va fi relatat ceea ce va fi acolo.
Unii vor zice ca a fost vorba de un eveniment.    Alții nu vor spune nimic.
Alții vor vorbi de câteva sute de manifestanți.
Cu totul alții vor vorbi de 100.000 de participanți.
Unii vor folosi imagini din Madrid și vor spune că acolo a fost un milion. Adversarii vor folosi imagini dintr-o zi ploioasă când acolo erau doar trecători.
Mă aștept ca manipularea să fie de cea mai bună calitate și să se dovedească la înălțime. Din toate părțile va fi manipulare cruntă. Realitatea va fi cu totul alta. Numai că dacă cineva dorește să ție unde este adevărul, trebuie să fie acolo în Piață.
În februarie 1990 în Piața Victoriei am văzut puhoi de oameni. Erau neorganizați, credeam, dar nu era nimic spontan.
Întrebări:
- vor veni autobuze cu susținători?
- va folosi cineva acest prilej pentru viitoarele alegeri?
- cine va deturna semnificația?
- care sunt exagerările?
Oricum, aste numai ora 11,11 și mai sunt puține ore până când Stoiceasca le va mulțumi celor ce vor veni acolo.
Filmul desfășrării este simplu. Se știu ierarhiile de la Antene, se știu vedetele Antenelor și totul va fi adresat unui public captiv lor. Nu i-a numărat nimeni pe cei veniți în piață, dar trebuie spus că niciun sindicat, niciun partid nu a fost în stare să aducă atât popor acolo. Era bine dacă sindicatele ar fi avut capacitatea să adune într-o piață de zece ori mai mult, pentru că ar fi excluse abuzurile oricui la adresa muncitorilor. Nu este însă așa. O televiziune a reușit ceea ce mi-aș fi dorit să facă o confederație sindicală vreodată în fața clădirii guvernului. N-a fost să fie...
Sunt tare curios ce va zice Andrei Pleșu, ce va zice CTV, ce va zice Patapievici, care va fi poziția filosofului Gabriel Liiceanu, ce va gândi poetul Mircea Cătrărescu și mai ales, doresc să aflu opinia distinselor doamne Monica Macovei și Alina Pipidi-Mungiu. Pe durata mitingului posturile realitatea, România tv, B1 tv, TVR1 nu au avut invitați analiști valoroși care să vină cu puncte de vedere interesante. A fost numai o tanti care s-a certat și cu gravida Pelinel, ha analiză nu s-a văzut de la domnia sa.
Pe durata mitingului din Piața Constituției numai analistul Ion Cristoiu a avut o intervenție interesantă, nesusținută bine de moderatorii emisiunii.
Se pregătește lumea de alegeri și acum este doar o încălzire. Este bine de știut cum se poziționează fiecare, pentru că numai cunoscându-i pe fiecare în parte se realizează cele mai bune estimări.

(19 februarie 2016)