Erorile Inteligenței Artificiale în spațiul mioritic

Am solicitat delalii Inteligenței Artificiale despre Ursul românesc și am primit, mai puțin ceea ce mă interesa pe mine și anume ceva despre poezia lui Mihai BENIUC cu acest titlu. Eraoareaq din răspujs se datorează faptului că nu este digitalizată opera poetului BENIUC. Detaliile legate de În valea Cucului, m-au dus către o baltă de pește și nu către piesa lui Mihai BENIUC, jucată la Teatrul Național, când poetul era pe cai mari.

Am spus și mă repet: vrem ca Inteligența Artificială să ne ajute să rezolvăm problemele noastre românești? Procesul de digitalizare trebuie accelerat, căci fără conținut digital românesc, vomprimi soluții la problemele românești bazate pe conținut digital de aiurea.


(30  iulie 2026)

Inteligența artificială și originalitatea

Acum se bate monedă foarte mare pe originalitatea producțiilor intelectuale, deși inteligența artificială este tot mai prezentă în munca oamenilor care-și desfășoară activitatea în domeniul cercetării.
Cercetătorul științific are posibilitatea să ceară inteligenței artificiale, mai corect produselor software înzestrate cu algoritmi de inteligență artificială:
- cuvintele cheie cele mai folosite dintr-un anumit domeniu,
- titlurile articolelor din ultimul an ce folosesc anumite cuvinte cheie,
- denumirile domeniilor de interes ale ultimelor numere de reviste,
- preocupările autorilor dintr-un anumit domeniu,
- liste obținute indicâd un criteriu de selecție sau șiruri de astfel de criterii.

Acum mulți ani, un profesor celebru din IPB spunea că acum sunt definite toate dispozitivele cu care se poate construi orice. Trebuie doar ca o persoană să definească funcția unui echipament, să aibă ideea novatoare și restul vine de la sine. Tot așa stau lucrurile și în ceea ce privește crearea obiectivului de urmărit original dintr-o teză de doctorat, căci restul vine de la sine, inteligența artificială își va face treaba exemplar, cu condiția ca fundamentul pe care se clădește ceva să fie solid, real și valoros.


(05 iulie 2026)

Inteligența artificială și doctoratele

Până în anul 2000 era un lux utilizarea internetului pentru a identifica similitudinile dintre tezele de doctorat și literatura de specialitate cu lucrări publicate înainte de postarea unei teze de doctorat supuse analizei. Acum oricine dorește să analizeze o teză de doctorat o poate face pentru că:
- teza este în online,
- există produse software de analiză,
- se pot folosi și elemente de inteligență artificială pentru a face verificări mai sofisticate.

Ideea nu este de a verifica teze de doctorat existente, ci de a realiza cu ajutorul mai mult sau mai puțin substanțial al inteligenței artificiale a tezelor de doctorat și mai apoi a vedea aportul autorolor la realizarea tezeelor, pentru a li se acorda sau nu titlul de doctor în oarece domeniu. În noul contxt, exigențele vor fi altele și cred că subiectul acordării titlului de doctor în științe dacă nu va fi reglementat corespunzător, va fi dus în desuetitudine și ridicolul în care vor apărea așa-zișii doctori, va face ca atractivitatea să mai fie de interes doar pentru impostori, exact cum se întâmplă cu falsurile ce se identifică la indivizi care nu au nicio tangență cu valorile autenticeale muncii de cercetare științifică.



(05 iulie 2026)

Magnetul artizanal ca operă de artă semnată

În Lisabona, am găsit un profesionist care realiza magneți artizanali, adevărate opere de artă, pe care după ce am cumpărta un exemplar, am văzut că scoate un pix și îl semnează pe spate, asemeni tablourilor pictate. Este interesant procedeul de multiplicare, procedeu pe care îl întâlnim în multe domenii unde se realizează mai multe exemplare numerotate ale unei lucrări originale, toate exemplarele în număr limitat, fiind recunoscute de autorul lor, ca fiind autentice.

Este deosebit de interesantă această abordare, întrucât un astfel de magnet devine o piesă de colecție specială, așa cum este orice tablou pictat, ceea ce duce aceste obiecte folosite drept suveniruri, într-o cu totul altă direcție, schimbând întregul context.

(18 aprilie 2026)

Ce calități trebuie să ai ca să te înhami la un doctorat?

Dacă ți-ai propus să faci un stagiu doctoral și să-l finalizezi cu susținerea tezei de doctorat, trebuie să te analizezi să vezi dacă ești o persoană:
- disciplinată,
- perseverentă,

- analitică, 
- onestă,
- exigentă,

- eficientă,

- constructivă,

- pozitivă,

- ambițioasă,
- comunicativă,

- productivă,
- punctuală,
- creativă,
- selectivă,
- deschisă,
- muncitoare,
- realistă, 

- corectă.

Toate aceste calități trebuie să definească profilul unui doctorand de succes, căci stagiul doctoral este valoros dacă se încheie cu susținerea cu succes a tezei de doctorat și cu acordarea titlului de doctor în științe de organismele abilitate ale statului. Toate aceste calități se referă la relațiile doctorandului cu ceilalți, dar mai ales la persoana respectivului, căci degeaba o persoană este exigentă sau corectă cu alții dacă nu esta exigentă, respectiv, corectă, față de ea însăși, de exemplu.




(19 februarie 2025)

Nu te apuca de doctorat dacă...

Nu te apuca de doctorat dacă:

- în toate ciclurile școlare ai fost mereu printre ultimii doi,

- ești certat definitiv cu cărțile de specialitate,

- ai evitat cu obstinație să să dai soluții la probleme noi,

- speri să traversezi stagiul doctoral doar bătând din palme,

- stai rău cu scrisul coerent al ideilor noi pe o coală de hârtie,
- ești obișnuit să începi să faci lucruri și să nu le termini,
- nu-ți place munca adevărată, pe care s-o faci din pasiune,
- te presează alții și nu este dorința sufletului tău,
- nu ți-a plăcut cartea și te-ai strecurat în școală ca gâsca prin apă,
- legătura ta cu biblioteca este absolut inexistentă,
- nevasta ta nu-ți dă voie sau spune că doctoratul nu e de tine,
- te gândești doar să bifezi și tu ceva în CV-ul tău să da bine,
- vezi teza de doctorat ca pe o marfă de cumpărat de pe tarabă,
- timpul tău e limitat de funcția de conducere pe care o ocupi,
- ai copii cu titlul de doctor în știință,
- o faci doar ca să intri și tu în rândul lumii în care te învârtești,
- te bazezi doar pe faptul că-ți aduce bani la salariu,
- sufletul tău spune să faci cu totul altceva,
- apropiații tăi care te cunosc îți spun să n-o faci,
- atunci când îți exprimi intenția, toți râd în hohote de tine.

Desigur, sunt și excepții de la toate înșirate de mine aici, dar voi fi bucuros să știu că în cazul tău nu am avut dreptate și decizia ta mă contrazice și tu ai susținut strălucitor o teză de doctorat valoroasă.


(19 februarie 2025)

Ce nu face Inteligența Artificială - IA (I)

Este mai ușor să enumerăm ceea ce nu face Inteligența Artificială - IA, decât ceea ce face Inteligența Artificială - IA, căci ea face extrem de multe lucruri pentru a ne ușura munca fizică și munca intelectuală.
Inteligența Artificială - IA nu vine cu idei noi și originale, căci actul de creație este specific omului. Numai omul are capacitatea de a crea conținut original, a crea teorii și a crea curente noi în artă. Inteligența Artificială - IA nu ar fi realizat imaginea monumentului Porta Nigra din Trier folosind simboluri de mașini, la un magazin de vânzări de autoturisme.

Artificială - IA nu ar fi realizat imaginea hărții Ungariei folosind bușteni, la Hungaricum Hotel din  Lakitelek - Ungaria.

Artificială - IA nu ar fi realizat niciodată indicarea numărului camerei folosind decupaje din tablă și lumini care proiectează pe perete numerele decupate.

Artificială - IA nu ar fi realizat niciodată o ramă de oglindă folosind calapoate vechi de la întreprinderea GUBAN.

Privind în trecut, ne dăm seama că multe nu realizează Inteligența Artificială - IA, dar nu trebuie să fim dezamăgiți, pentru că din activitățile pe care le prestăm sub 5% reprezintă creații originale, iar restul de 95% sunt activități de rutină, fir munci fizice, fie activități intelectuale și în aceste 95% Inteligența Artificială - IA intervine cu succes, revoluționând societatea în general și ușurându-ne munca în special.

 



(26 octombrie 2024)

Inteligența Artificială - IA și complexitatea

Creșterea complexității este o caracteristică umană. Numai omul are capacitatea de a face lucruri cu complexitate mai ridicată de la o perioadă la alta, căci numai omul are capacitatea de a se autoperfecționa și de a evolua în timp, căci numai el:
- acumulează cunoștințe,
- prelucrează cunoștințe,
- crează noi concepte,
- deosebește binele de rău,
- evoluează în timp.

Omul crează mecanisme, roboți, algoritmi, modele, de o anumită complexitate. Niciuna dintre construcțiile făcute de om nu realizează ceva mai complex decât sunt ele înseși. Nu vor fi roboți care construiesc alți roboți care să fie mai complecși decât roboții care i-au construit. dacă un algoritm construiește modele, acele modele nu vor fi niciodată mai complexe decât motorul care a fost implementat în algoritm. Nu avem a ne teme că mintea omenească va fi vreodată în stare să realizeze o construcție artificială, indiferent care va fi aceasta, care să realizeze la rândul ei alte construcții mai complexe decât ele. Dacă am construit un robot care execută Ț operații de  anumite complexități, din care o operație are complexitatea cea mai mare C, niciodată acel robot nu va construi roboți care să execute operații cu complexitate mai mare decât C.

Este adevărat că roboții construiți de om au capacitatea de a realiza operații mai rapide decât omul, de a asigura repetitivitatea și simultaneitatea operațiunilor, dar și o calitate constantă și de un nivel foarte ridicat a produselor, dar ei nu au capacitatea de a crea nimic nou, căci nu au nici inițiativă, nici personalitate, nici creativitate și nici conștiință.


(21 noiembrie 2023)

Inteligența Artificială - IA și originalitatea

Să zicem că m-a bântuit talentele și m-am apucat să scriu o poezie. Inteligența Artificială - IA mă ajută să văd dacă poezia mea este originală. Sunt accesate fișierele de pe Internet și este comparat conținutul fișierului cu poezia mea cu ceea ce există pe Internet. Rezultatul va fi unul care îmi va conveni dacă mi se va spune că textul meu nu a fost găsit pe Internet, deci poezia mea este originală sau rezultatul mă va dezamăgi dacă altcineva a avut ideea de a scrie același text de care eu pur și simplu nu am știut. Deci, în acest ultim caz, voi fi trist că din întâmplare, nu am fost original, deși intențiile mele au fost nobile. Nu iau în calcul pe cei acre sunt conștienți că au plagiat.

Să zicem că am compus o melodie sau un cântec de muzică populară. Cu Inteligența Artificială - IA am posibilitatea să văd dacă linia melodică este a mea sau altcineva a gândit-o mai înainte. Chiar și versurile cântecului sunt supuse analizei.

Rezultă cu claritate că Inteligența Artificială - IA mă ajută să văd cât de original sunt în demersul meu artistic. Dacă scriu un articol științific, Inteligența Artificială - IA mă va ajuta cu mult mai mult decât o fac produsele software anti-plagiat și-mi va spune dacă articolul meu este sau nu original, dacă articolul meu sare sau nu ipoteze corecte sau dacă are greșeli de calcul, de documentare, de definire a conceptelor sau are erori de construcție ca lucrare științifică.

Concluzionez că Inteligența Artificială - IA va juca un rol decisiv în a cerne talentele, căci nimeni nu-și va mai permite să se dea mare cu lucrări care nu-i aparțin, iar festivalurile vor avea o cu totul altă valoare.

Nu voi uita micuța porcărea cu legoul orașului București sau incidentele de la competiția națională pentru EUROVISION cu acel cântec despre Dracula, care era un plagiat, cum plagiat era și cântecul cu Mariana și cu banana, care din hit s-a transformat în chit. Inteligența Artificială - IA va face ca nimeni să nu mai aibă o scuză că n-a știut, că n-a vrut, din moment ce autorul are posibilitatea de a se verifica singur și nu să arunce în piață un produs pe care alții să-l verifice. O doză de responsabilitate este necesară și auto-validarea cu un instrument de Inteligența Artificială - IA a produsului pentru a vedea dacă e original se impune.

(21 noiembrie 2023)

Inteligența Artificială - IA și eficiența utilizării timpului

De la Inteligența Artificială - IA trebuie să ne așteptăm la beneficii și nu trebuie s-o vedem ca pe o sperietoare. Inteligența Artificială - IA este folosită și va fi folosită cu deosebire în muncile specifice activităților intelectuale. Dacă vom ști să formulăm corect niște solicitări, Inteligența Artificială - IA ne va furniza rapid informațiile cerute, fără a mai fi nevoie ca noi să muncim mult. Voi da câteva exemple.
Dorim să știm care sunt cuvintele cele mai des folosite în poeziile lui Mihail EMINESCU. Inteligența Artificială - IA:

- va accesa fișierele text cu poeziile lui EMINESCU,

- va construi lista cuvintelor diferite găsite,

- va contoriza frecvența aparițiilor,

- va ordona descrescător după frecvență,

- va afișa solicitarea noastră.

Totul va dura extrem de puțin, comparativ cu munca pe care ar fi trebuit s-o facem noi și am fi avut și greșeli la contorizarea de frecvențe.

Dacă dorim să știm volumele și ariile totale ale poliedrelor regulate, doar trebuie să facem o solicitare corectă și vom avea instantaneu formulele cu ariile totale și volumele pentru poliedrele pe care le enumerăm, dar comparativ cu munca de a căuta prin cărți sau de a calcula chiar noi acele elemente, ceea ce Inteligența Artificială - IA oferă scoate în evidență că se face o economie de timp extraordinar de mare. 

Dacă dorim să vedem dacă un compozitor s-a inspirat de la alți compozitori, luăm fragmentul ce ne interesează și Inteligența Artificială - IA va face comparațiile cu toate melodiile existente pe Internet și ne va spune că este ceva nou sau din contră, ne va înșira toate melodiile care sunt considerate identice cu ceea ce am propus noi. Timpul este foarte scurt, iar rezultatul este edificator.

În loc să irosim timpul cu munci de rutină precum căutarea de cuvinte, căutarea de formule sau ascultarea de fragmente de melodii, ne vom ocupa de chestiuni mult mai importante, mai creative, dar și noi trebuie să fim dăruiți de Dumnezeu cu o gândire brici, plină de inventivitate și iscodire spre lucruri originale.

(18 noiembrie 2023)

Cum își pregătește studentul un referat acum când există IA?

Inteligența Artificială a schimbat foarte multe în ultimul timp. În mediul academic este care pe care, adică studentul care știe să folosească instrumente ce au  Inteligența Artificială și profesorul care nu știe să folosească astfel de instrumente, iar studentul se află în avantaj, respectiv, studentul, dar și profesorul știu să folosească instrumente cu Inteligența Artificială și este vorba de un echilibru. Nu discut nici de situația în care niciunul dintre parteneri nu stăpânesc instrumente cu Inteligența Artificială sau situația în care doar profesorul știe să folosească instrumente cu Inteligența Artificială.

Nu discut situația penibilă în care studentul crede că dacă știe să folosească un instrument cu Inteligența Artificială și folosește cuvinte cheie bine alese, instrumentul construiește prin operații de prelucrare și rafinare de conținut digital deja existent, un referat, pe care studentul îl prezintă profesorului, despre care el are o părere proastă, crezând că-l păcălește. Dacă profesorul este păcălit, este problema lui, dar studentul vine la facultate să devină specialist, adică să fie mai bun, nu să-și fure căciula singur.Discut despre situația în care studentul folosește instrumentul cu Inteligența Artificială pentru a-și potența munca sa creativă. 

Dorește definiții ale unor concepte, instrumentul  cu Inteligența Artificială ile va pune la dispoziție. El trebuie să știe că să facă cu ele în așa fel încât referatul său să fie valoros.

Dorește serii de date pe care să le utilizeze, instrumentul  cu Inteligența Artificială ile va pune la dispoziție. El trebuie să știe că să facă cu ele în așa fel încât referatul său să fie valoros. Tot acel instrument îi va desena grafice, îi va calcula tot felul de indicatori. Ideea este ca studentul să aibă în minte un fir conducător ca tot ceea ce Inteligența Artificială îi furnizează să fie integrate de el creativ într-un întreg numit referat.

Profesorul care și el cunoaște virtuțile instrumentelor înzestrate cu componente de Inteligență Artificială va aprecia:

- ideea originală a studentului,

- modul în care studentul folosește Inteligența Artificială în scop creativ,

- calitatea studentului de a gestiona multitudinea de informații,

- cursivitatea conținutului digital.

Rezultă din cele ce am spus eu aici că Inteligența Artificială joacă un rol activ în creșterea calității muncii de documentare, de a realiza sinteze și de a accelera implementarea de noi idei de către student, dar și de verificare a unor ipoteze pe care studentul le face, pentru a vedea dacă munca lui este inovativă sau nu.

Se vede că eu nu discut aici de cei care se cred șmecheri, care folosind un instrument de inteligență artificială vor să-l fenteze pe profesor și să obțină pentru un referat făcut de un automat finit un calificativ cât mai bun. Nu am exclus ca să se producă și așa ceva, numai că viața se răzbună pe un astfel de student, căci în producție el nu va avea niciodată performanța pe care o are colegul lui care folosește Inteligența Artificială pentru a realiza un referat adevărat, cu multe idei noi și de mare profunzime.

(12 octombrie 2023)

Lucrarea mea de licență are soluții proprii?

Fiecare dintre noi face lucrarea de licență care să-l definească și pentru care obține o notă pe care și-o dorește cât mai mare. Există situații în care lucrarea de licență conține soluții proprii. Este vorba de o problemă enunțată și bine definită de studentul care-și scrie lucrarea de licență, problemă la care el oferă o soluție proprie. Soluția proprie constă în:
- construirea unui model, altul decât cele existente în literatură,
- construirea sau modificarea unui algoritm de rezolvare a problemei,
- realizarea unei generalizări pentru soluțiile deja existente,
- implementarea de modele existente și analiza lor comparată,
- schimbarea criterului de performanță și interpretarea rezultatelor,
- definirea unei arhitecturi care soluționează mult mai performant,
- includerea unei interfețe cu mult mai prietenoase,
- atașarea de noi funcționalități la o aplicație existentă,
- schimbarea ipotezelor de lucru în procedurile de execuție,
- creșterea flexibilității în orientarea utilizatorului,
- eliminarea unor erori deja identificate în literatură.
Există nenumărate locuri unde cel care elaborează o lucrare de licență are posibilitatea să intervină cu contribuții proprii și să crească valoarea lucrării pe care o elaborează. Este deosebit de important ca entuziasmul și frenezia de a introduce elemente proprii să fie dublată de perseverența de a verifica faptul că tot ceea ce este realizat are fundamente reale, că rezultatele sunt corecte și nu există nicio fisură care să dea peste cap întreg demersul. Uneori lucrurile sunt prea frumoase pentru a fi adevărate și numai perseverența noastră ne permite să identificăm eroarea făcută involuntar, care ducea la un rezultat perfect, dar fals, rezultat pe care dacă nu-l reverificam, conducea la compromiterea soluției, deși cu o mică modificare totul se aducea pe făgașul normal, cel de succes. Numai că noi înșine trebuie să fim cei care fac verificările și care numai după multă muncă de control și verificare vom conchide că rezultatul muncii noastre este bun. Și dacă am pus o virgulă acolo unde trebuie, virgulă care lipsea, este o contribuție la ceva realizat și care crește valoarea acelui text, care fără acea virgulă era ambiguu, adică nevaloros.

Nu există domeniu de activitate care să nu permită identificarea de soluții proprii, mai ales în cazul lucrărilor de licență, unde documentarea în condițiile digitalizării scoate la iveală mii și mii de elemente care dacă sunt analizate și puse cap la cap, permit interpretări.

Vreau să amintesc aici un text din Cronica optimistului al lui George CĂLINESCU, în care marele critic și istoric literar recunoștea faptul că nu a văzut că bătălia de la Nicopole nu precedase bătălia de la Rovine și o elevă de clasa a VIII-a a semnalat acest lucru, iar Scrisoarea a III-a a lui Mihail EMINESCU arăta cu totul altceva când Baiazid zice: La Nicopole văzut-ai..., iar domnitorul scrie: De din vale de Rovine, grăim Doamnă către tine... Bine a zis Napoleon BONAPARTE că în ranița fiecărui soldat se află bastonul de mareșal. Și în tastatura fiecărui student se află o mare descoperire care se lasă așteptată.

(10 octombrie 2023)

Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!

Îmi aduc aminte că acum ceva timp, discutam cu cineva și-mi explica procesul de scriere a unui articol, iar citările și referirile nu existau, în timp ce copy-paste era la acesta parte integrantă a procesului de scriere a articolului. Omul așa învățase și așa făcea. Nici nu auzise de plagiat și de scrierea unui articol original. Era important la el să i se spună în câte zile să scrie articolul și câte pagini să aibă articolul.

Faptul c ă o tanti își angajează sora la același loc de muncă unde era și ea, nu i s-a părut nimic neobișnuit. Faptul că șoferul lui tanti gestiona grozăvii, nu era ceva neobișnuit, căci nu știa, deși doar asocierea cu ea îi deschisese insului toate ușile posibile și imposibile.

Faptul că sunt persoane cu acte de nevăzători, dar conduc autoturisme, că există persoane cu grave probleme, dar nu le întreabă nimeni de nimic, totul pare a fi normal. Este vorba de o normalitate strâmbă, deformată din mintea celor care nu au niciun reper, pentru că s-au format într-o lume gelatinoasă, unde nu există onoare, proceduri, etică și fiecare face ce-i bubuie prin cap, crezând că lumea este orânduită după cum gândesc ei. Nu spun decât atât:

- Iartă-i Doamne, că nu știu de fac!


(17 iulie 2023)

Anul 2024 este anul dispariției plagiatorilor dacă

Anul 2024 este anul dispariției plagiatorilor de pe plaiurile mioritice, ale legendelor despre crima celor doi ciobani asasini, ciobanul muntean și ciobanul ungurean, căci zic versurile:

Iar cel ungurean

Şi cu ce-l vrâncean,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovan,

sau despre sinuciderea meșterului care s-a aruncat de pe o clădire după ce și-a făcut aripi de șindrilă, cum zic versurile:

Și de pe grindiș,
De pe-acoperiș,
Mort bietul cădea!

Aplicațiile de verificare a plagiatului deja existente acum, în anul 2024 vor fi floare la ureche în raport cu ce va da orice aplicație înzestrată cu Inteligența Artificială - IA tuturor celor obligați s-o folosească înainte de a-și pune iscălitura pe un referat aspra unei lucrări, cu care girează calitatea și originalitatea lucrării. Anul 2024 va fi anul dispariției plagiatorilor dacă și numai dacă atât plagiatorii cât și cei care au girat plagiatul vor fi pedepsiți, unii pentru furt calificat, iar ceilalți pentru complicitate la furt calificat, iar pedepsele vor fi privative de libertate de o zi pentru unii și de 6 ore pentru ceilalți, dar vor fi scrise în cazier și nu va exista reabilitare vreodată.

(26 iunie 2023)

Dispariția plagiatorilor

Este clar că plagiatorii nu sunt atât de măreți încât să preia texte din documente de arhivă, din manuscrise, din picturi, toate neajunse în procesul de digitalizare, pentru a nu fi depistați. Plagiatorii sunt cei care din ignoranța care-i caracterizează, folosesc conținut digital brut. Dacă ar fi măreți, adică profesioniști, ar prelucra conținutul digital existent, pentru a nu fi depistați ca plagiatori. 

Indicatorul productivitatea muncii W este dat de rlația:

W = VP / NM

unde:

VP - valoarea producției,

NM - numărul de muncitori.

Un tip cu ceva creier ar scrie în loc de productivitatea muncii, termenul rodnicia muncii RM și formula ar fi:

RM = NLSE / NPE

unde:

NLSE - număr linii sursă echivalent,

NPE - număr programatori echivalent.

Un software înzestrat cu componente de Inteligență Artificială - IA ar comenta o astfel de formulă, dar știința este bântuită de astfel de formule și normal ar trebui să continue analiza pentru a vedea dacă autorul a revenit la productivitate sau continuă cu rodnicia muncii și chiar vine cu puncte de vedere pe care produsul de Inteligență Artificială - IA nu le identifică prin conținutul digital existent.

Oricum, existența aplicațiilor de largă circulație înzestrate cu Inteligență Artificială - IA face ca plagiatorii să dispară și o dată cu ei să dispară și furturile intelectuale girate de tot felul de comisii, din moment ce aplicațiile cu Inteligență Artificială - IA le spun de la obraz diferiților pseudo-profesioniști din comisii, că au în față un plagiat și nu le permite continuarea demersului de a face referatul. Dacă se impune ca referatul să fie întocmit obligatoriu de un nene asistat de un produs cu Inteligență Artificială - IA și respectivul vine cu altceva, este clar că referatul acela nu va fi acceptat decât de niște corupți. Numai într-un mediu corupt plagiatorii nu vor dispărea. Cum stau lucrurile la noi, pun sub semnul întrebării dispariție speciei plagiatorilor de la noi, pentru că mediul este propice ca oamenii fără onoare să ocupe poziții nemeritate, prin furt, minciună, omisiuni și dezinformare.

(26 iunie 2023)

Faceți bre, un logo ca lumea pentru România!

Eu zic că a trecut timpul glumelor nereușite și că trebuie trecut la lucruri serioase. Un lucru serios este realizarea unui logo de țară. Frunza lui UDREA a fost ceva comic, acum a venit un logo marca Charlie OTTLEY, care nici el nu este ceea ce trebuie din 1215 motive bine întemeiate.
Pentru un logo adevărat trebuie:
- lucrat transparent,
- definit obiectivul,
- spusă suma de premiu,
- stabilit procesul de alegere,
- impuse criterii valorice,
- desemnat responsabilul,
- dat termenul.

Și pentru un logo trebuie un creator de geniu, nu un meseriaș, nu un specialist, nu un oarecare, ci o scânteie care să impună într-o construcție unitară exact ceea ce definește măreția spiritului românesc, ceva cum a făcut Constantin BRÂNCUȘI când a sculptat Coloana infinitului în care a cuprins totul despre poporul său, în linii simple care au definit volume unice ale eternității noastre. Orice altă abordare este o eroare drăgălașă, o pierdere de timp, căci un logo pentru România este o sclipire de geniu, pe care o are sau nu o are creatorul lui. Aștept provincia, ca la mica publicitate.

(15 iunie 2023)

Conținut digital rostogolit

 Am umblat zilele trecute căutând fie informații despre genii, fie informații despre laureații premiului NOBEL și am avut surpriza să găsesc la diferite adrese de Internet exact același conținut. Mă face să cred că este și pe Internet un fel de folclor. Ne Gheorghe aude un cântec. Se screme să-l memoreze. Îl cântă la clacă. Îl aude lelea Floare, îl memorează și ea cât reușește, mai schimbă ceva și-l cântă și ea. Îl aude o cântăreață de duzină care mai apare pe bani plătiți de ea pe la vreun post leșinat de folclor, îl cântă, pune un acompaniament de clape și-l înregistrează ca fiind cântecul ei.
Cam așa e și pe Internet. Cineva scrie. Altcineva face copy de acolo și paste la el pe domeniu și rostogolește conținutul digital. Acum, oamenii care întră în online își asumă toate riscurile dacă nu-și înregistrează oficial conținutul digital. Sunt mulți indivizi care nu au:
- cultură,
- talent,
- inteligență,
- putere,

- onoare,

- profunzime,

- timp,
să genereze conținut digital:
- documentat,
- original,
- de calitate,
- complet,
drept care se pretează la copy-paste, ceea ce nu mi se pare o mare porcărie, dacă respectivii ar indica sursa, ceea ce nu se întâmplă.

(12 iunie 2022)

Doctoratul ca învățământ de masă

Așa cum fiecare dintre noi purtăm pe dedesubt chiloți, tanga, budigăi, izmene, pamperși, slip sau alte asemenea, tot așa fiecare vrea să-și atârne pe peretele de la closet o diplomă de doctor în ceva acolo, n-are importanță, numai diplomă de doctor să fie.
După anul 2000 doctoratul a fost considerat ca învățământ de masă și s-a dat drumul la:
- creșterea numărului de conducători de doctorat,
- relaxarea condițiilor de admitere la doctorat,
- lejeritatea derulării stagiului doctoral,
- explozia domeniilor de doctorat,
- înmulțirea școlilor doctorale,
- torente de susțineri de teze de doctorat.
Este bine ca într-o țară cu 40% analfabetism, restul de 60% să fie doctori în ceva și dintre aceștia 50% să fie analfabeți funcționali în sensul că au diplomă de doctor fără a profesa o secundă în domeniul pentru care și-au căpătat supra-calificarea. A apărut fenomenul de inflație a tezelor de doctorat, chiar dacă s-au înăsprit condițiile legate de originalitatea conținutului științific al tezelor. O analiză onestă a fenomenului PhD ar trebui să aducă o serie de condiționări care să facă din stagiile doctorale chiar trepte ale perfecționării maxime din punct de vedere al calificării și să determine atingerea acelui nivel calitativ care să redea titlului de doctor exact valoarea pe care acesta trebuie s-o aibă, eliminându-se aspectele caricaturale care au condus la decăderea conceptului ca atare.

Doctoratul nu a fost cândva și nici în viitorul apropiat nu mai trebuie să fie învățământ de masă, lucru care se rezolvă extrem de simplu, prin:

- limitarea numărului de conducători de doctorat,

- restricționarea existenței școlilor doctorale,

- reducerea numărului de locuri la admitere,

- restructurarea stagiului de doctorat,

- introducerea de condiționări la admitere.

Așa cum la teatrul de opera și balet pe poziția de balerin nu se acceptă o persoană care nu are abilități fizice, dar nici pe post de tenor nu se acceptă cineva fără ureche muzicală și fără voce, tot așa trebuie să existe criterii foarte clare de selecție a celor care devin doctoranzi, pentru a reduce rata celor care nu finalizează prin susținerea tezei de doctorat a stagiului și sunt exmatriculați.


(17 octombrie 2021)

PhD: doar 150 și...

Așa cum stă bine unui proces complex cum este doctoratul, totul este direcționat printr-un act guvernamental în care sunt date toate detaliile ce privesc:

• admiterea la doctorat;
• stagiul doctoral;
• elaborarea tezei;
• susținerea tezei;
• acordarea titlului științific de doctor;
• confirmarea titlului;
• conducătorii ștințifici;
• ceva despre originalitate.

Lucrurile nu sunt clare nici în lege și nici în documentul cu pricina în cazul în care nu sunt respectate regulile jocului. De aceea au apărut și atâtea ciudățenii legate de plagiat și de slaba calitate a tezelor care uneori sunt de un descriptivism vecin cu vulgaritatea.

Regula zice că o teză ar trebui să aibe cam 150 de pagini fără anexe, iar unii mai șmecheri pun în anexe cam 100 de pagini. O teză de informatică n-ar trebui să depășească 250-300 pagini. Am auzit de unii de pe la computer science că aveau teze de 600 de pagini. Cred că spuneau acolo și ce au supt de la mămicuța lor. Prin Finlanda o teză are cam 40 pagini dar la ea se adaugă unul sau două articole cu soluții originale publicate de autor în reviste de top, adevărate, nu cum este Metalurgica unde se publică pe bani, cum zic bârfitorii și gurile rele, eu neavând cum să verific așa ceva și deci nu cred în minciuni.

La susținere, autorul tezei scrie cu mânuța lui proprietate personală o declarație pe proprie răspundere în două exemplare pe care o semnează dar o semnează și conducătorul științific în care se spune că tot ce este în teză este original și nu este furat. Banuiesc și că în situația puțin probabilă că autori care au plagiat dar au dat o astfel de declarație nu sunt sancționați pentru fals în declarații publice cum nici parlamentarii colaboratori dovediți ai securității chiar dacă au zis că nu au fost, tot nu li s-a întâmplat nimic. Așa-i în teatru. Toată lumea joacă roluri și nimic nu e adevărat, că ce ar fi dacă Julieta ar bea otravă de-a devărateleasau Carmen ar fi înjunghiată de-a devăratelea în ultimul act de Don Jose... Joacă de copii, că dacă n-ar fi nici molimă de plagiat n-ar fi.

(15 octombrie 2016)

PhD și sintezele documentare

Se zice că orice doctorand începe cu începutul, adică face o documentare asupra domeniului de care vrea să se ocupe, și merge în biblioteci pentru a citi:

• cărți;
• articole din reviste;
• proceedings;
• teze de doctorat; 
• studii ale unor laboratoare;
• rezultate ale unor grupuri de lucru;
• bloguri.

Doctoranzii află cam ce este deja făcut, ce lipsește și îți dă seama cam ce ar trebui să facă el în continuare. Sunt situații în care documentarea se prelungește nepermis de mult și coordonatorul nu reușește să-l desprindă pe doctorand de această etapă. Doctorandul consideră ca dacă:

• citește foarte mult,
• sistematizează informația,
• omogenizează formulele,
• clarifică,
• pune față-n față concepte și abordări,
• face descrieri complete și corecte

și scrie toate acestea în 150 de pagini frumos structurate, a realizat o teză de doctorat, ceea ce nu prea este adevărat pentru că:

• teza presupune soluții originale;
• poziționarea rezultatelor față de alte rezultate ale atora;
• numai prin diseminare se va face diferența;
• compararea soluțiilor cu a altora;
• documentarea este numai un capitol de început.

Sintezele sunt necesare și se fac undeva în partea a doua a carierei unui cercetător, când există acumulări foarte important și așezate astfel încât acestea să fie rafinate și puse fiecare la locul lor, fără subiectivism de nicio natură. Ori, un doctorand restricționat de timp și de loc de mișcare nu reușește să acopere zone semnificative și nici nu are instrumente de analiză care să permită obținerea de rezultate de mare profunzime.

Consider că o lucrare de sinteză oricât de bună este, nu se încadrează în standardele tezelor de doctorat, căci este puțin probabil ca soluțiile originale ale doctorandului care ocupă cel mult  1/20 dintr-o lucrare de sinteză să permită unei comisii o evaluare ce să fundamenteze acordarea titlului de doctorat pentru soluții originale puse pe 8 pagini. Este adevărat că în unele locuri se acordă titlul de doctor pentru 20 de pagini, numai că în teză se anexează vreo două sau trei articole publicate de autor în reviste de mare notorietate, ceea ce este cu totul altceva decât o sinteză. Valoarea soluțiilor originale este dată de revistele care au publicat articolele anexate.

Concluzie: o lucrare de sinteză nu este teză de doctorat. dacă greșesc, iertare zic vouă celor care faceți sinteze.

(12 septembrie 2016)