Cum era practica agricolă a studenților în comunism?

În fiecare toamnă, preponderent în luna septembrie, studenții mergeau pentru 3 sau chiar și 6 săptămâni la practica agricolă în IAS-uri, care consta în a efectua munci precum:
- culesul porumbului,

- depănușatul porumbului,
- cules de fructe,
- cules de sfeclă,
- culesul viilor,
- culesul de legume, 

- sortare de cartofi.

Se organizau grupe de studenți care erau conduse de un cadru didactic. La practica agricolă trebuia să participe toți studenții și rar se întâmpla ca unii studenți să fie scutiți, la fel și pentru cadrele didactice mai tinere și aici mă refer la asistenții universitari și la lectori.

Se pleca din București ncu trenul. Din gări, studenții însoțiți de cadre didactice plecau spre IAS-uri cu autobuze sau alte mijloace de transport local adaptate pentru transportul de persoane. Bazele de practică aveau dormitoare, sală de mese, bucătărie pentru prepararea mâncării, grupuri sanitare. Se asigurau condiții civilizate de viață, pentru a nu apare probleme dificile de sănătate. La câte practici agricole am participat, condițiile de viață asigurate studenților au fost bune.

Se stabilea o normă pentru fiecare student și trebuie să spun că norma era rezonabilă, chiar mobilizatoare, nefiind cazuri în care un student conștiincios să nu o îndeplinească.

Trezirea studenților se făcea în jur de 6:00 dar nu mai târziu de 6:30. Se servea masa și la 8:00 studenții începeau munca la câmp până la ora 12:00 când se servea masa de prânz. La ora 13:30 se continua munca, până pe la 17:30 sau 18:00 când venea mijlocul de transport și-i ducea pe studenți la bază. Aceștia se pregăt eau pentru cină, care î
ncepea undeva la ora 19:00. După cină era un program de voie, care se încheia la ora 22:00 când studenții mergeau în dormitoare să se odihnească.

Sâmbăta era program scurt, care se încheia la ora 14:00, iar duminica nu se lucra decât în situații excepționale.

După terminarea practicii agricole, în ultima zi, erau IAS-uri care recompensau cu sume simbolice pe studenți, undeva sumele erau de la câteva zeci de lei, până la cel mult 300 de lei, în condițiile în care un asistent universitar debutant primea 1480 lei pe lună.

Unele IAS-uri organizau către finalulm perioadei, într-o duminică o excursie cu un autocar pentru a vizita obioective turistice din județ sau organizau o masă festivă cu un berbec la proțap, cu must și cu muzică.

Unii dintre studenți, dar și unii dintre tinerii asistenți păstrează amintiri frumoase din bazele de practică agricolă, mai ales atunci când cadrul didactic știa să genereze o atmosferă specifică, destinsă și de înțelegere între el și studenți, care pentru câteva săptămâni trebuiau să mucească altceva decât să studieze.


( 08 octombrie 2025)

Retrocedarea pământurilor a dus la distrugerea învățământului românesc

După 1989 s-a procedat la retrocedarea pământurilor, la desființarea CAP - Cooperativelor Agricole de Producție și a IAS - Întreprinderilor Agricole de Stat, cu consecințe imediate asupra fărâmițării terenurilor agricole, limitării folosirii tehnologiilor specifice, a mecanizării, a chimizării, dar și a personalului specializat. Au dispărut livezi, au dispărut viile tradiționale, au dispărut stațiunile de mecanizare, au dispărut fermele de animale de stat sau cooperatiste și cu ele au dispărut liceele agricole, au plecat de la sate inginerii specialiști în pomicultură, horticultură, parte dintre ei reorientându-se spre zone ale agriculturii specifice mediului privat.

Satul românesc s-a îndreptat cu mare viteză spre acea imagine idilică, unde nu tehnologia și nici știința și nici dezvoltarea progresistă au jucat un rol important, căci acolo a fost lupta care pe care, într o populație îmbătrânită și tinerii care s-au reorientat rapid spre a pleca la muncă în străinătate. Învățământul din mediul sătesc depopulat a scăzut vertiginos, cu toate programele investiționale făcute în salturi ale statului, nu a reușit să supraviețuiască la niveluri care să-l plaseze deasupra procesului de distrugere, mai ales că uniim primari au ajuns într-un hal de degradare inimaginabil din moment ce aau făcut inaugurarea de closete în școlile din mediul rural cu tăiere de panglică și cu televiziuni.



(04 septembrie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: studentul orgolios

Povestioara aceasta este tot dintr-o bază de practică agricolă. Când studenții lucrau foarte bine, unele ferme le dădeau ceva bănuți. Într-un an s-a întâmplat acest eveniment. De regulă eu aveam studenți foarte muncitori. Grupa mea de studenți era micuță, dar erau foarte buni, disciplinați, respectuoși și așa cum am zis, vrednici. La plecare, studenții mei au primit ceva bănuți, nu mulți, dar erau ceva bănuți. Ei au semnat ștatul de plată. A venit un student la mine să mâ întrebe ce am avut eu cu el de a primit cu un leu mai puțin decât colegii lui. Am mers la contabila care întocmise statul de plkată și femeia mi-a zis că suma nu se împărțea exact la toți și a fost un caz în care un student a primit cu un leu mai puțin.

I-am zis studentului explicația primită de mine și el nu a fost deloc mulțumit. Era tare supărat. Fusese lovit crunt în orgoliul lui, căci el se considera mai puțin bun în raport cu toți ceilalți colegi ai lui. Nicio explicație, nicio consolare, nici faptul că dacă leul acela este foarte important, i-l dau eu de la mine din buzunar, nu au reușit să domolească tensiunea din sufletul acelui tânăr. Am chemat pe studenți, le-am explicat de unde vedea acea diferență de un leu. Studentul a rămas în continuare foarte supărat, cred supărat pe mine, dar statul de plată s-a făcut fără să fiu eu consultat. Au trecut anii și ori de câte ori l-am revăzut pe acel tânăr, tot aveam senzația că bănuia că eu avusesem ceva cu el. Trist, dar adevărat.

(31 martie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Florian BELU

În anii crunți ai comunismului, pe când mergeam în practicile agricole de toamnă cu studenții, l-am cunoscut pe Florian BELU, care era student la Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică. Eram în baza de practică de la IAS Nazarcea, unde mersesem cu studenții la cules de struguri. Programul era structurat astfel:
- se lucra de luni până sâmbătă,
- zilnic programul era de la ora 8,00 până la 17,00,
- se serveau trei mese pe zi,
- studenților li se asigura cazarea, masa și transportul.
Seara după muncă era destul de dificil de făcut altceva decât odihnă sau un pic de mișcare. Eu preferam să fac mișcare, drept care făceam jogging în afara bazei de practică, spre drumul care ducea la Smârdioasa și era un drum bun, asfaltat, fără denivelări. Am observat că mai doreau și alții să facă mișcare. printre cei care doreau așa ceva s-a numărat și tânărul Florian BELU. Am alergat cu el în multe rânduri și am văzut că are rezistență, am văzut că și atunci când ne-am propus să alergăm desculți a îmbrățișat ideea. Când alergam, mai discutam ba de una, ba de alta, reușind să cunosc mai bine opiniile lui despre diferite aspecte pe care eu le consideram importante. După ce s-a terminat practica agricolă am ținut legătura cu Florian BELU, iar acum de când există Facebook, am devenit prieteni și ori de câte ori am avut ocazia am discutat despre diferite subiecte.

Mi-am adus aminte de vremurile de demult, când el era student și eu eram fie asistent universitar, fie lector universitar, dar amândoi eram tineri și vedeam lumea cu alți ochi decât o vedem acum. Atunci, doream să alerg cei 42,195 Km cât este un maraton, lucru pe care l-am făcut de câteva ori, dar visul meu era ca finalul să fie sub forma unui sprint, ceea ce mi-a reușit o singură dată. Eu am impresia că am capacitatea să-i citesc pe oameni și în cazul lui Florian BELU, zic eu, l-am citit bine. Eticheta pe care i-am pus-o la Zimnicea de om puternic, hotărât, dinamic, ferm, determinat, deschis, cu idei clare, s-a dovedit a fi corectă și toate acestea le-am văzut în momentele când ieșeam de pe poarta fermei viticole din cadrul IAS Zimnicea și o luam să alergăm cei 18 Km și vremea era prielnică pentru a face ceea ce ne doream,

(11 februarie 2023)