Decanii Facultății de Cibernetică Economică de-a lungul anilor

Facultatea de Cibernetică Economică a avut de-a lungul istoriei ei mai multe denumiri precum Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. Din 1967 de lcând a fost înființată, Facultatea de Cibernetică Economică a avut următorii decani:

Edmond NICOLAU, în intervalul 1967 - 1968

Nicolae RACOVEANU, în intervalul 1968 - 1969

Geo VASILESCU, în intervalul 1969 - 1977

Virgil SORA, în intervalul 1077 - 1985

Eugen ȚIGĂNESCU, în intervalul 1985 - 1990

Geo VASILESCU, în intervalul 1990 - 1992

Dumitru MARIN, în intervalul 1992 - 2000

Cosnatntin MITRUȚ, în intervalul 2000 - 2008

Ion SMEUREANU, în intervalul 2008 - 2016

Marian DÂRDALĂ, în intervalul 2016 - 2024

Claudiu HERȚELIU martie 2024 și în prezent.

Istoria este cea care va consemna realizările fiecăruia dintre decanii care s-au perindat la conducerea facultății de Cibernetică Economică, pentru a vedea cum a contribuit fiecare la măreția facultății fondată de Manea MĂNESCU.


(16 martie 2024)

Teza de doctorat de pe vremea mea

N-am să înțeleg cum mama dracului ajunge la comisia de titluri academice o teză de doctorat plagiată. Tot timpul m-am întrebat:
- Ce a păzit conducătorul științific? El nu și-a dat seama că are în față o teză plagiată? Ce fel de conducător științific este acela pe care doctorandul îl duce de nas? Ce au păzit membri comisiei care au întocmit referate în calitate de specialiști în domeniu? Cum specialiștii din domeniu, care se presupune că sunt la zi cu literatura, să nu-și dea seama că au în față o teză plagiată?

Conducătorul științific al stagiului meu doctoral a gestionat până în cel mai mic detaliu:

- structura tezei mele de doctorat,

- modul de elaborare al capitolelor,

- soluțiile originale pe care le-am inclus în teză,

- capitolele tezei,

- pregătirea susținerii tezei.

Conducătorul științific al tezei mele de doctorat nu a lăsat niciun detaliu la voia întâmplării și de la început a condus stagiul doctoral la standarde foarte înalte, căci el era un om extrem de exigent și doctoranzii pe care și i-a ales erau oameni care au acceptat fără comentarii modul său de a lucrat.

Aveam pagini de imprimantă verso pe care scriam capitolele tezei și cu care mă prezentam la discuții cu conducătorul științific. Îmi notam tot ce trebuia să fac pentru viitor și numai după ce el era convins că aveam un capitol bun spunea să trec la următorul capitol. Deși lucram în învățământ, timpul alocat elaborării tezei de doctorat a fost de câțiva ani, zi de zi am rezervat câteva ore. De aceea nu am înțeles cum unii, care nu sunt deloc geniali sunt în stare să traverseze stagii doctorale ca vântul și ca gândul, ceea ce mă face să devin complexat, căci eu am făcut un doctorat î șase ani și am lucrat la teza de doctorat patru ani, de mă consider de cel puțin de 100 de ori mai tâmpit decât mulți dintre genialii dovediți ceva mai târziu în raport cu comparațiile mele, drept plagiatori notorii cu acte în regulă.

Mai am și acum un exemplar al tezei mele de doctorat. Chiar am început s-o scanez cu telefonul și probabil când o voi scana pe toată, o voi pune la mine pe portal, căci sunt tare mândru de ceea ce am realizat eu cu mintea mea de atunci, mai ales că fiecare pagină a tezei este nădușită la greu.


(01 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: George THEILER.

Matematicianul George  THEILER era colaborator al conducătorului meu științific de doctorat, profesorul universitar Ludovic TÖVISSI, cu care publicase împreună articole importante în Revista de Statistică, dar și în alte reviste de specialitate. După ce am prezentat teza mea de doctorat unor specialiști, așa cum dorea profesorul Ludovic TÖVISSI, la un moment dat mi-a întrebat dacă aș fi de acord să fac o prezentare în fața profesorului George  THEILER, a cărui părere cântărea foarte mult pentru profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am fost de acord și mi s-a spus că într-o anumită zi, la amfiteatrul I voi face acea prezentare. Era important să fiu pregătit că profesorul George  THEILER îmi va pune foarte multe întrebări, chiar în timpul prezentării și trebuie să răspund pe loc.

Eu aveam ceva slide-uri pentru retroproiector, aveam și ceva planșe, dar am mai făcut încă vreo câteva, să cuprind cât mai multe aspecte din teză, ca atunci când voi fi întrebat ceva, să nu stau să bâjbâi printre hârtii pentru a căuta răspunsul și mai ales, să nu fie nevoie să scriu ceva pe tablă, căci acolo erau șase table imense unde se scria tot ce doreai, fără a fi nevoie să se șteargă ceva prea des.

Aveam emoții mari, căci profesorul George  THEILER era renumit pentru exigența sa și pentru modul direct de a se adresa interlocutorilor. În ziua și la ora  stabilită am ajuns la amfiteatrul I, am așteptat câteva minute și au venit profesorul George  THEILER și profesorul Ludovic TÖVISSI. Eu am urcat pe scenă, am dat drumul la retroproiector, iar cei doi profesori s-au așezat în primul rând de bănci. Am început să vorbesc. Totul a durat cam trei ore și ceva, căci după câteva slide-uri venea o avalanășă de întrebări, iar eu trebuia să întrerup prezentarea și să răspund. Eram un pic antrenat, căci mai făcusem niște prezentări, dar nu fusesem întrerupt niciodată. 

Profesorul George  THEILER era atent la toate detaliile și dorea să se convingă că tot ceea ce spuneam se susține și că am argumentele necesare pentru a demonstra că este corectă abordarea mea.

Marele meu noroc a fost că învățasem cu ani în urmă de la cercetătorul științific Csaba FABIAN să fac analiză dimensională tuturor ecuațiilor sau inegalităților din modelele pe acre le construisem și profesorul George  THEILER ținea foarte mult la corectitudinea construcțiilor pe care eu le prezentam. 

Nu am avut discuții în contradictoriu și nici concluzii din care să rezulte că mai trebuia să sap câte ecva legat de un slide sau de un model sau de o soluție pe care o prezentam. După fiecare dialog, reluam prezentarea tezei mele de doctorat. 

Eu aveam exercițiu de vorbire, căci erau seminarii unde trebuia să vorbesc și aveam uneori chiar și cinci seminarii pe zi, deci eram cu experiență de a vorbi fără întrerupere. Vedeam cum se derulează prezentarea mea și vedeam cum profesorul George  THEILER rămâne la fel de concentrat și cu același interes de a-mi pune întrebări. La un moment dat, mi-a cerut să fac un rezumat la tot ceea ce prezentasem. M-am conformat. După aceea, mi-a zis să concluzionez. Am concluzionat. Am discutat după aceea despre bibliografie. Am încheiat. Profesorul George  THEILER mi-a spus că am făcut o treabă bună și ne-am strâns mâinile, fiecare plecând la treaba lui.

Seara, conducătorul meu de doctorat, profesorul Ludovic TÖVISSI mi-a dat telefon și mi-a zis că am făcut o treabă bună și că profesorul George  THEILER a întrebat când e ziua susținerii tezei, dar nu exista fixată acea zi, iar profesorul Ludovic TÖVISSI a spus că a doua zi să ne vedem să stabilim pașii pentru a urgenta susținerea tezei în ședință publică.

Pe mine m-a impresionat profesorul George  THEILER căci de la înălțimea sa, a rezervat câteva ore pentru mine, pentru a-mi prezenta teza de doctorat. Mai mult, a urmărit cu atenție deosebită prezentarea mea, iar analiza pe acre a făcut-o la fiecare pas, era bazată pe principiile pe acre le stăpânea foarte bine și dorea să vadă dacă și eu respect acele principii. tactul său, profunzimea gândirii sale, capacitatea de a se apropia de un subiect pe care eu îl dezvoltam în teză, m-au impresionat teribil de mult și m-au făcut ca mult timp să mă gândesc la acest minunat om de știință și să-i acord respectul meu nețărmurit.

(15 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe CIOBANU

Gheorghe CIOBANU este matematician la bază.
Gheorghe CIOBANU a făcut un doctorat în matematici.
Gheorghe CIOBANU a realizat un produs software de alocare și nivelare a resurselor.
Gheorghe CIOBANU a devenit profesor universitar în Catedra de Cibernetică Economică.
Pe profesorul Gheorghe CIOBANU l-am cunoscut de când am venit în Centrul de calcul al ASE, dar dialogurile cu el le-am avut ceva mai târziu, când am lucrat la disciplina Programe aplicative și foloseam pentru alocarea și nivelarea resurselor produsul software realizat de el.

Gheorghe CIOBANU a scris ca singur autor sau în colaborare, lucrări dintre care enumer aici  Cercetări operaționale cu aplicații în economie : optimizări liniare, realizată împreună cu Eugen ȚIGĂNESCU, publicată în anul 2002 la Editura ASE, Cercetări operaționale : optimizări in rețele : teorie și aplicații economice,  realizată împrenă cu Dorin MITRȚ, Virginia MĂRĂCINE, Floare MUSTAȚĂ și publicată în anul 2002 la Editura Matrix Rom, Cercetări operaționale cu aplicații în economie : Teoria grafurilor. Analiza drumului critic,  realizată împreună cu Floare MUSTAȚĂ și Vasile NICA, publicată în anul 1996 la Editura Matrix Rom, Analiza sistemelor complexe, realizată împreună cu Gheorghe BOLDUR și Ion BĂNCILĂ, publicată la Editura Științifică și Enciclopedică în anul 1982,  dar și multe articole publicate în reviste de specialitate.

Gheorghe CIOBANU m-a impresionat prin disponibilitatea sa de a mă ajuta să înțeleg cum funcționa produsul său software, căci discuțiile cu el erau legate de modul în care a fost scris programul, căci avea o interfață extrem de interesantă și realiza validări care trebuiau analizate distinct. Țin să menționez aici că produsul său software, dacă ar fi reluat ar fi extrem de drăguț căci alocarea și nivelarea de resurse este și acum o problemă de mare interes, mai ales în zona utilizării de roboți, căci rupturile de stoc crează mari probleme în ordonanțarea producției.

(25 februarie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Carmen HARTULARI

Profesoara universitară Carmen HARTULARI este absolventă a facultății de Automatică și Calculatoare din Institutul Politehnic București. Când am ajuns eu în Centrul de Calcul al ASE și am reușit să merg prin laboratoare, am văzut că ea lucra la etajul al VI-lea în birou cu matematicianul Gheorghe CIOBANU. Am stat mult de vorbă cu Carmen căci ea știa că am copiii studenți la facultatea pe care și ea o absolvise. Am discutat și după ce copiii mei au plecat în străinătate. Fiul ei mi-a fost student, dar am aflat cu tristețe că l-a pierdut și de atunci mi-a fost foarte greu să mai discut cu ea despre copii. 
Carmen HARTULARI m-a impresionat pentru puterea ei de a depăși greul prin care a trecut și a rămas un om care și-a văzut de meserie. Ea a publicat în colaborare articole referite prin:
Angela GALUPA, Crișan ALBU, Carmen HARTULARI - Experimental Results concerning the Risk of Pollution in the Air using Data Warehouses, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research Research - revistă cotată ISI încadrată în Q4 după AIS în domeniul Economics (conform JCR 2019), Vol. 45, Nr. 3, pp. 85-100, 2011, ISSN 0424-267X
Carmen HARTULARI, Angela GALUPA -  A Multilevel Cybernetic System to Control the Risk of Environmental Pollution, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research - revistă cotată ISI încadrată în Q4 după AIS în domeniul Economics (conform JCR 2019), Vol. 43, Nr. 3, pag. 155-165, 2009, ISSN 0424-267X, accession number WOS:000268743100011,
Carmen HARTULARI, Angela GALUPA, Silvia SPĂTARU - The Environment Pollution in Terms of System Theory and Multicriterial Decisions, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research - revistă cotată ISI încadrată în Q4 după AIS în domeniul Economics (conform JCR 2019), Vol. 48, Nr. 4, pag. 183-197, 2014, ISSN 0424-267X, accession number WOS:000346684700011
În data de 07 decembrie 2011, lui Carmen HARTULARI i s-a acordat titlul onorific de profesor universitar emerit de către Senatul ASE, ca recunoaștere a meritelor sale la dezvoltarea învățământului superior de cibernetică economică din țara noastră.

(19 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ilie NICULESCU

Cu Ilie NICULESCU am fost coleg de catedră dintotdeauna. Am fost amândoi asistenți universitari, am fost amândoi lectori universitari, am fost amândoi conferențiari universitari, am fost amândoi profesori universitari și tot amândoi am ieșit și la pensie, Ilie a ieșit un pic mai devreme decât mine căci este cu câțiva anișori mai mare.

Ilie NICULESCU este absolvent al Secției de Statistică Economică de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

În anul 1985, Ilie NICULESCU a susținut teza de doctorat de 198 pagini intitulată Metode selective pentru estimarea și controlul calității produselor, coordonată de profesorul universitar Ion IVĂNESCU. Eu aveam niște preocupări în a scrie programe FORTRAN de analiză statistică a datelor căci colaboram în prelucrarea de date referitoare la formele rotunde cu o echipă de medici ce dispuneau de o bază de date cu 16.000 de înregistrări. Aveam tot felul de subrograme FORTRAN care implementau algoritmi de analiză dispersională, de analiză a corelațiel și de analiză factorială. Îmi aduc aminte că am discutat cu asistentul Ilie NICULESCU, i-am zis cum să scrie datele pe formularul de programare. Mi-a dat el niște formule pe care să le adaug programelor mele și în final i-am oferit o imprimantă cu rezultate, obținute rapid, fără ca el să mai facă o puzderie de calcule să-și implementeze algoritmii pe care mi i-a explicat. Rezultatele le-a interpretat și m-am bucurat că programele scrise de mine au fost testate în mediul reali, căci eu nu făcusem decât teste simple, cu rezultate pe care le cunoșteam apriori.

Și acum îmi aduc aminte că atunci când doream să stau de vorbă cu anumiți profesori, mergeam la etajul al III-lea din clădirea Ciberneticii și în micuța săliță din fața sălii 2305 îi găseam pe combatanți jucând șah și printre ei era mereu tânărul pe atunci, Ilie NICULESCU, trăgând din țigară cu patos.

Am rămas într-o relație excelentă cu profesorul Ilie NICULESCU și acum ne dăm telefoane din când în când și ne urmărim postările de pe Facebook.

Ilie NICULESCU a elaborat multe cursuri universitare, a scris multe articole, iar cine dorește să vadă despre ce este vorba nu are altceva de făcut decât să intre pe Internet și să dea o căutare după cuvinte cheie adecvate,

(15 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Marin ANDREICA

Pe profesorul Marin ANDREICA îl știu de când lumea. Era un tânăr foarte înalt și-i sclipeau ochii-n cap, semn al inteligenței. Este absolvent al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, Secția de Cibernetică Economică, promoția 1974.
Până a ajunge să lucreze la Catedra de Eficiență Economică a Investițiilor, Marin ANDREICA a lucrat la Institutul pentru Conducere și Informatică - ICI, iar din 1980 a venit prin concurs asistent universitar, după care a devenit lector universitar și după 1990 a devenit conferențiar universitar și apoi profesor universitar, El a susținut în anul 1985 teza de doctorat de 200 pagini intitulată Metode statistice de fundamentare și optimizare a planului de producție în unități industriale, sub conducerea profesorului universitar Ludovic TOVISSI, cel care mi-a fost și mie conducător științific de doctorat.

În vremurile de demult, am discutat de multe ori cu mai tânărul meu coleg, care a scris multe cărți foarte interesante și pe care le-am apreciat în mod deosebit. De câte ori publica o carte, am avut privilegiul să primesc de la el câte un exemplar cu autograf, ceea ce mă făcea să mă simt foarte mândru de mine, din moment ce un tip de talia științifică a lui Marin ANDREICA se gândea la mine și avea așa gânduri alese la adresa persoanei mele.

El a publicat lucrări precum: Metode și modele de planificare, publicată în 1988 la Editura Științifică și Enciclopedică, Studii de caz privind modelarea si simularea proceselor economice in constructii, publicată la Editura ASE în anul 1993,   Leasing - cale de finanțare a investițiilor pentru întreprinderi mici și mijloci, editată la CRIMM în anul 1997 cu ISBN 973980800X, Previziune microeconomică : elemente de gestiune previzională a societăților comerciale,  publicată la Editura Cibernetica MC în anul 2007, ISBN  9789739691697,  Modelarea si simularea proceselor economice, realizată împreună cu profesorul Marcel STOICA și publicată în Editura ASE în anul 1993, dar și multe alte cărți, articole publicate în reviste de specialitate prestigioase, precum și comunicări la conferințe științifice de specialitate, publicate în volumele acestora.

Eu sunt prieten pe rețele de socializare cu profesorul Marin ANDREICA pe care îl consider un adevărat făuritor de școală modernă în domeniul modelării cibernetice a proceselor specifice laturii investiționale bazate pe criterii de eficiență, ceea ce în condițiile de azi face diferența între proiectele de succes și cele doar începute, căci complexitatea vieții economico-sociale de azi impune folosirea instrumentelor de modelare de care profesorul Marin ANDREICA și discipolii lui pe care i-a condus la doctorat, au format o școală de gândire și practicienii trebuie doar să se folosească de ceea ce deja ei au realizat.

Am regretat enorm că o personalitate de talia profesorului Marin ANDREICA nu și-a găsit loc în Catedra de Cibernetică Economică, nou înființată după anul 1990. Viața a corectat această eroare totuși.

(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Bujor MĂNESCU

Au fost multe prilejuri de a-l vedea pe profesorul Bujor MĂNESCU de la Facultatea de Economie a Agriculturii, cum se numea facultatea sa în vremurile de demult. Eu căutam să scriu ceva despre profesorul Manea MĂNESCU - MM cum i se zicea printre colegii mei și discutam în stânga și în dreapta despre interesul meu de a mă documenta. Din întâmplare am vorbit cu un bun prieten care mi-a zis că fratele lui, profesorul Bujor MĂNESCU a scris o carte despre Manea MĂNESCU. L-am rugat să mă pună în legătură cu profesorul Bujor MĂNESCU, lucru pe care prietenul meu l-a făcut. Am stabilit cu nonagenarul profesor  o întâlnire și am avut fericita ocazie să-i fac o vizită. Cu acel prilej, profesorul Bujor MĂNESCU:
- mi-a oferit un exemplar al cărții scrise de el despre marele MM,
- mi-a zis că știa despre preocupările mele de a scrise despre MM,
- mi-a spus că deține arhiva personală a lui MM,
- și-a arătat tristețea că în ASE nu există interes pentru acea arhivă,
- a spus că la Ploiești este o fundație interesată de moștenirea lui MM.

Am tatonat și eu prin catedra de Informatică și Cibernetică Economică să vedem care este atmosfera, dar nu am avut senzația că lumea să fie interesată de ceea ce a făcut MM, căci oamenii din ziua de azi, în micimea lor sunt interesați să arate cât de mari, de grozavi, de sublimi sunt ei în ridicolul absolut în care se plasează fără voie, dar cu certitudine și cu grație.

M-a impresionat Bujor MĂNESCU pentru forța pe care a avut-o să scrie acea carte, pentru tenacitatea cu care după o strălucită carieră didactică, s-a așezat la masa de scris pentru a arăta lumii cine a fost Manea MĂNESCU, cel față de care contemporanii mei nu prea au respect, dar după care mănâncă o pâine albă, căci fără MM nu ar fi fost o Facultate de Calcul Economic și Cibernetică Economică înființată în 1967, nu ar fi fost Centrul de calcul al ASE, nu ar fi existat o revistă ISI cu vechime de peste 60 de ani, nu ar fi existat p Școală de Cibernetică economică românească. Cine nu are istorie, nu merită să existe și punct. L-am apreciat pe profesorul Bujor MĂNESCU că este tenace, că trăiește cu speranța că va veni o zi în care cei din zona ciberneticii să recunoască meritele lui MM și înainte de a se pune ei în frunte și să-și aroge merite nemeritate, să vorbească cu respect și cu pioșenie despre ctitorul Manea MĂNESCU.


(03 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Elena BIJI

Elena BIJI mi-a fost profesoară de statistică în anul al III-lea de facultate. dacă am înțeles ceva din statistica economică, de la profesoara mea Elena BIJI am înțeles și ei îi datorez foarte mult. La cursuri vorbea rar și clar, pe înțelesul meu. În carnetul meu de note se află o notă de 10(zece) și în partea dreaptă este semnătura distinsei mele profesoare Elena BIJI. Examenul a avut loc în data de 3 februarie 1968, iar exact peste 10 de ani am susținut, tot într-o zi de 3 februarie 1978,  teza de doctorat. 3 și 4 februarie sunt zilele mele norocoase.

Trebuie să spun că prin anii 1992 sau 1993, la un examen de admitere eram în holul de la intrarea în clădirea veche a ASE mai multe cadre didactice. Așteptam vizita cuiva de la minister. Tot așteptând, am început noi să vorbim, ba de una, ba de alta. Eu am zis că dacă cei din ministerul curentului electric au gratuitate la curent, dacă cei din abatoare au dreptul de a pleca săptămânal cu câteva kile de carne, dacă cei care lucrează la fabricile de încălțăminte au drept să plece o dată pe an cu câte o pereche de ghete, să avem și noi dreptul de a ocupa câte un loc la admitere și fiecare cadru didactic să facă ce vrea cu el. Adică să-l vândă sau să-și aducă acolo copilul lui sau să fie dăruit cadou unui copil al unor prieteni. Atunci am văzut-o pe doamna profesoară Elena BIJI, care avea o părere bună despre mine, cre eu, că se uită la mine mirată și m-a dezaprobat cu argumente morale foarte convingătoare. Văzând cum mergea societatea, la un moment dat, peste mulți ani, când ne-am întâlnit, mi-a reamintit de treaba cu locurile de la admitere și mi-a zis că n-ar fi exclus să vadă o asemenea abordare implementată, deși nu este de acord cu așa ceva, dar la nivelul de corupție din societate, așa cum totul e de vânzare, chiar și locurile de la admitere se va ajunge să fie marfă în economia de piață aiuritoare care există acum aici și acum.


(01 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion CAPANU

Despre profesorul Ion CAPANU am auzit tot felul de legende de la colegii mei de studenție care erau studenți la Secția de Statistică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

Ion CAPANU a fost asistent universitar la 23 de ani.

Ion CAPANU a fost lector universitar la 26 de ani.

Ion CAPANU a fost conferențiar universitar la 39 de ani.

Ion CAPANU a devenit profesor universitar la 46 de ani.

Așa erau vremurile atunci, în anii '50 și imediat după.

Se zicea că profesorul Ion CAPANU când îți începea cursul vorbea că în lumea aceasta există apa, aerul și statistica.

Mai circula legenda că dacă la examen venea un student netuns, îi dădea doi lei să meargă la frizer și numai după aceea îl primea la examen. Tot așa se zicea despre studenții care veneau cu botinele nefăcute la examen. Le dădea doi lei să-și cumpere ghete, să le lustruiască și abia după aceea îi primea la examen.

Se zicea că Ion CAPANU era corectitudinea întruchipată. Că o dată când i s-a dat o primă, s-ar fi ridicat în ședință și a spus că nu o merită, căci nu a muncit atât de mult încât să merite prima.

Eu nu relatez decât ceea ce se discuta ca povești, că deși am discutat cu profesorul Ion CAPANU mult, niciodată nu l-am întrebat ca el să-mi zică adică așa stau lucrurile sau sunt numai snoave.

Am stat de mai multe ori de vorbă cu profesorul Ion CAPANU, care era din județul Argeș ca și mine.

Prin 1978 când s-a organizat un concurs de lector în Catedra de Cibernetică Economică și s-a văzut că eu cu doctoratul luat am pierdut în fața unui contracandidat care trăsese niște sfori, neavând decât un examen promovat din stagiul de doctorat, am aflat că singurul care și-a exprimat nemulțumirea în consiliul profesoral din facultate, a fost profesorul Ion CAPANU. Am fost sfătuit să fac un memoriu spre senatul ASE și să contest rezultatul concursului. Am stat de vorbă cu profesorul care mi-a fost conducător științific și acesta mi-a zis:

- Dragă, tu ai pierdut o bătălie, dar ai câștigat războiul.

Mare dreptate a avut conducătorul meu științific, pentru că nefăcând zgomot aiurea, am fost chemat unde trebuie și am fost pus să arăt cu degetul postul pe care vreau să mi să scoată la concurs. Era semnul clar că lăsasem oamenii să-și facă mendrele, dar se recunoștea tacit că ce era al meu se găsea pus deoparte și așa a fost după aceea tot timpul, până m-am pensionat.

Cred că profesorul Ion CAPANU a avut foarte mulți dușmani, din moment ce în zilele Revoluției din Decembrie 1989 când s-au produs mari schimbări în mediul universitar, s-au plătit și multe polițe, iar profesorul Ion CAPANU a fost una dintre victimele inocente ale acelor zile imposibile.


(30 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugen ȚIGĂNESCU

Prima întâlnire cu profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a fost în anul al IV-lea de studenție, când titularul cursului de Calcul economic și prorector al ASE în același timp, era plecat din București și a trimis să-i țină cursul pe tânărul său coleg, conferențiarul Eugen ȚIGĂNESCU. M-a impresionat calmul său și dorința de a transmite informații corecte, așa cum făcea titularul de curs. Eugen ȚIGĂNESCU vorbea cam încet și noi simțeam nevoia să amplifice vocea, dar ne-am dat seama că acesta era modul său de a comunica. Chestiunea era că noi aveam cursul într-o sală din clădirea ASE din Căderea Bastiliei, care avea geamurile care dădeau spre strada circulată de autobuzul 131 care era extrem de zgomotos.

În comisia de doctorat trebuie să fie 5 membri. Unul este președintele, decanul facultății, profesorul Virgil SORA,  al doilea este conducătorul de doctorat profesorul Ludovic TOVIISSI, iar ceilalți trei trebuiau să fie propuși de conducătorul de doctorat. Aici erau mai multe opțiuni. O opțiune era ca toți să fie profesori din ASE, ceea ce nu prea dădea bine în exterior. A doua era să fie toți din afara ASE, care tot așa nu dădea bine, iar a treia opțiune era ca un membru al comisiei să fie din ASE și ceilalți doi să fie din afara ASE. Aceasta a fost și structura comisiei agreată de conducătorul meu științific. Din ASE, a fost nominalizat de conducătorul meu de doctorat, profesorul Eugen ȚIGĂNESCU și m-am bucurat foarte mult căci fiind și eu în catedră de vreo 7 ani, deja îi știam pe cei care predau bine cursurile, care publicau articole și care scriseseră cărți, deci erau niște prezențe științifice în catedră și nu numai. Mai era ceva și anume, relația dintre respectivul profesor și Manea MĂNESCU, pentru că un om apreciat de Manea MĂNESCU pentru rezultatele sale științifice, avea un alt statut decât un profesor care trecea neobservat și Manea MĂNESCU nu avea cuvinte de apreciere. trebuie să spun că Eugen ȚIGĂNESCU a avut conducător de doctorat chiar pe Manea MĂNESCU și dacă în anul 1972 a susținut cu succes teza de doctorat intitulată  Folosirea metodei balanței legăturilor dintre ramuri în analiza statistico-economică și stabilirea planului de producție optim al unei ramuri, înseamnă că Manea MĂNESCU apreciase rezultatele originale obținute de cercetătorul științific Eugen ȚIGĂNESCU la cei 36 de ani ai lui.

După ce componența comisiei a fost aprobată, profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a primit un exemplar și foarte repede a scris un referat în care își exprima acordul ca mie să-mi fie atribuit titlul științific de doctor în științe. Într-o zi, când m-a întâlnit, profesorul Eugen ȚIGĂNESCU mi-a spus cuvinte deosebit de frumoase referitoare la ceea ce scrisesem eu acolo în teză.

Peste ani, am reușit să-l cunosc mai bine pe profesorul Eugen ȚIGĂNESCU de pe poziția sa de decan al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică și de pe poziția de șef al noi înființate de după 1990 catedră de Cibernetică Economică. A fost extrem de fericit să-l fi cunoscut pe Eugen ȚIGĂNESCU, un om cu calități excelente de cercetător științific în domeniul metodelor cantitative.

(17 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Virgil SORA

Despre profesorul Virgil SORA aș scrie foarte multe, căci mi-a fost decan pe când eram asistent universitar, o perioadă îndelungată de timp.

Voi scrie doar despre un moment din viața mea. Venise sorocul să susțin teza de doctorat și am mers la decan, la profesorul Virgil SORA să-i adresez rugămintea să accepte să fie președintele de comisie de la susținerea în ședință publică a tezei și mai mult, să fie prezent și să conducă lucrările, nu să-și trimită un prodecan care să-l reprezinte cum se mai obișnuia și cum se mai obișnuiește și azi. profesorul Virgil SORA a acceptat, că mă cunoștea din vremea când eram student chiar, dar mi0a zis:

- Măi, IVANUȘCA, ce i-ai făcut șefului tău, că s-a supărat foc pe tine?

- Nu i-am făcut nimic. Dar și bunicul s-a supărat!

- Și ce-a făcut bunicul tău, IVANUȘCA?

- Ce să facă, domn'profesor? A pus mâinile pe piept și a murit.

Profesorul Virgil SORA s-a uitat la mine și a zâmbit. În realitate, eu aveam o relație nu proastă, ci foarte proastă cu șeful meu de catedră și nu l-am invitat la susținerea tezei mele de doctorat și nu i-am dat rezumat să facă și el un referat. De aceea se supărase. Susținerea tezei de doctorat era momentul meu și nu doream ca un nefericit să mi-l strice prin simpla lui prezență.

(17 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Leonard BADEA

Leonard BADEA era doctor inginer în chimie, cu doctorat luat în URSS. Un amic mi-a vorbit despre inginerul Leonard BADEA și mi-a zis că dacă doresc să am în comisia de doctorat un specialist în procese discontinue de producție, acesta este numai inginerul Leonard BADEA. Când l-am întâlnit pe profesorul meu, conducătorul științific Ludovic TOVISSI și i-am zis, despre inginerul doctor Leonard BADEA de la ICECHIM, mi-a zis că-l știa, tot așa de la niște examene de doctorat din Politehnică și m-a întrebat dacă sunt sigur că-mi doresc să fie în comisie, știind nivelul său de exigență. Răspunsul meu a fost afirmativ.

Conducătorul meu științific a luat legătura cu doctorul inginer Leonard BADEA și acesta a fost de acord să fie în comisia mea de doctorat, mai ales că auzise de cineva care făcea un contract la CIPA Rm. Vâlcea pe probleme de optimizare a producției de PVC la o secție nouă și numele de Ion IVAN i se părea cunoscut. 

Am mers la cabinetul său de la ICECHIM, i-am prezentat preocupările mele, i-am arătat materialele pe care le prezentasem pe la conferințe. Mi-a zis că atunci când va fi vremea, să-i aduc teza de doctorat. Vremea aceea a venit și am mers spre ICECHIM să-i aduc teza de doctorat doctorului inginer Leonard BADEA. Eu am luat o rută mai ocolitoare și am ajuns pe o stradă care ducea spre Splai de la Gara de Nord. Acolo, întâmplarea a făcut ca o fetiță să iasă în fugă dintr-o curte și o mașină s-o lovească. Șoferul a oprit. Fetița era mai mult speriată decât accidentată. Am luat-o în brațe, m-am uitat la ea. Nu era izbită. Nu avea răni. Din curte a ieșit o femeie mai mult adormită decât vioaie, care era mama fetiței. I-am zis să se urce în mașina șoferului și să meargă cu copila la spitalul care era la două sute de metri de acel loc, pe stânga. Mi se pare că strada era Ștefan Furtună, dar n-aș băga mâna-n foc. Eu am tratat totul ca pe un semn venit de Sus.

Am ajuns la sediul ICECHIM, am urcat la cabinetul doctorului inginer Leonard BADEA. I-am dat teza și după câteva săptămâni am fost anunțat că mi-a făcut referat prin care își exprima acordul să mi de ofere titlul de doctor în științe. În acea zi, am simțit că L-am apucat pe Dumnezeu de picior.

După ce am susținut teza de doctorat, doctorul inginer Leonard BADEA mi-a sugerat să scriu un articol pe care să-l public în Revista de Chimie, lucru pe care l-am făcut și articolul s-a publicat acolo în numărul din august 1978 al revistei.


(17 ianuarie 2023)

Referatele comisiei de doctorat

Comisia de doctorat era  formată din cinci membrii și anume:
- președinte, în persoana decanului facultății, profesorul Virgil SORA,
- conducătorul de doctorat, profesorul universitar doctor Ludovic TOVISSI,
- profesorul universitar doctor  Eugeniu NICULESCU-MIZIL, membru,
- doctorul inginer Leonard BADEA, membru,
- conferențiarul universitar doctor Eugen ȚIGĂNESCU, membru.

Și acum comisia de doctorat tot 5 membrii are și președinte este acum tot decanul facultății unde se susține doctoratul.

Tezele de doctorat le-au parvenit membrilor comisiei în plicuri sigilate, cu ștampila ASE, iar referatele au fost trimise către ASE tot în plicuri sigilate de către membrii comisiei. Știam că referatele erau favorabile, din moment ce am fost chemat să mi se spună data, ziua, luna ora la care are loc susținerea tezei de doctorat  și locul unde se desfășoară evenimentul.

După susținere am reușit să obțin câte un exemplar din cele patru referate, căci președintele comisiei nu întocmește referat și am fost foarte fericit că munca mea de 6 ani a fost apreciată de oameni deosebit de valoroși, dintre care profesorul universitar doctor  Eugeniu NICULESCU-MIZIL și doctorul inginer Leonard BADEA erau din afara ASE, deși în acele vremuri nu era regula ca în comisia de doctorat să fie cel puțin două persoane care nu lucrează în instituția unde se susține teza.

Și acum mă emoționez când răsfoiesc dosarul legat de doctoratul meu și trec cu privirea peste referatele membrilor comisiei mele de doctorat. Ce vremuri!



(23 noiembrie 2022)

CSIE'50 - studenții ciberneticieni la simpozioane naționale

Studenții Facultății de Cibernetică Economică au participat dintotdeauna la sesiunile științifice

studențești la nivel național, organizate în diferite centre universitare. Cum istoria se scrie folosind dovezi, am acum la dispoziție un document din 1976. Este vorba de A XIII-a ediție a Conferinței Naționale a Cercurilor Științifice Studențești, desfășurată la Timișoara în zilele 20 și 21 martie 1976.

Printre studenții care au prezentat lucrări s-a numărat Vergil VOINEAGU, pe atunci student în anul al V-lea, cel care avea să devină profesor universitar, șef de catedră și care avea să fie și președinte al Institutului Național de Statistică. Erau studenții coordonați de profesorii Ludovic TOVISSI, Eugen ȚIGĂNESCU, Ion CAPANU, Gheorghe DODESCU și Ion IVAN, adică eu, pe acea vreme asistent universitar. Printre studenții ciberneticieni enumăr pe Nicolae LĂUDATU, Nicolae STANCIU, Gelu Cristian ION, Vasile GIULEA, Maria STANCU, Manuela ZAIȚ, Bogdan TEODORESCU, Mircea MARTIȘ, Gheorghe SOLOMON, Constantin CUCU și Duțu CRĂCIUN. Lucrările au fost prezentate sâmbătă 20 martie 1976 la sala A1.3, secțiunea a V-a de Statistică și cibernetică economică. Toți studenții participanți prezentaseră lucrările în secțiunile sesiunii cercurilor studențești din Academia de Studii Economice și primiseră premii, ceea ce le dădea dreptul de a participa la o sesiune națională.

Lucrările care au numărul într-un cerc roșu sunt cele ale studenților ciberneticieni.

(27 mai 2017)

CSIE'50 - Maître de Cybernétique Eugen ȚIGĂNESCU

Despre maître de cybernétique Eugen ȚIGĂNESCU am luat decizia abia azi 12 mai 2017, după ce am discutat cu profesorul Ion SMEUREANU când am vorbit despre ziua de joi 04 mai 2017, când s-au aniversat cei 50 de ani ai Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică și el mi-a vorbit despre cel pe care eu îl consider maître de cybernétique, adică despre profesorul Eugen ȚIGĂNESCU, pentru care cuvintele mele sunt prea sărace, pentru a reda ceea ce trebuie despre el.

prima întâlnire cu profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a fost în anul al IV-lea al studenției mele când a venit să-l înlocuiască pe profesorul Ludovic TÖVISSI la un curs de Calcul economic. El era un tânăr cadru didactic în Catedra de Cibernetică Economică și doctorand al lui Manea MĂNESCU. În anul

1972 și-a susținut cu succes în ședință publică teza de doctorat intitulată  FOLOSIREA BALANȚEI LEGĂTURILOR DINTRE RAMURI ÎN ANAIZA STATISTICO-ECONOMICĂȘI STABILIREA PLANULUI DE PRODUCȚIE OPTIM AL UNEI RAMURI. Pe aceeași temă, maître de cybernétique Eugen ȚIGĂNESCU a scris și cartea BALANȚA ELGĂTURILOR DINTRE RAMURI împreună cu profesorul Ludovic TOVISSI, fostul meu conducător de doctorat, un adevărat titan al modelării cantitative în  economie. Această carte am folosit-o intens atunci când am scris mai multe proceduri FORTRAN de lucru cu matrice rare de mari dimensiuni, pentru a-mi ușura lucrul ori de câte ori aveam de rezolvat probleme pe la contractele de cercetare. Împreună ei au mai publicat în 1976 în Editura științifică și enciclopedică lucrarea ANALIZĂ ECONOMICĂ MULTISECTORIALĂ, pe care am citit-o cu mare interes. Pentru mine, Ioan Eugen ȚIGĂNESCU, căci acesta este numele complet profesorului, a însemnat foarte mult atitudinea sa când a fost numit membru în comisia de sisținere a tezei mele de doctorat în 1977, teză pe care am susținut-o în 03 februarie 1978. Datorită unor aspecte extrem de bizare, generate de șeful meu de colectiv, dar și de alți factori tot așa de bizari, forte multă lume din Catedra de Cibernetică Economică avea rețineri de a accepta să fie membru în acea comisie. El a fost unul dintre marii curajoși, lucru pe care l-am admirat foarte mult, deși teza fusese validată în DCS și în ICI de specialiști adevărați ăn seminarii științifice, dar și prin nenumărate articole publicate în volumele unor conferințe beton. Referatul său a fost foarte favorabil, iar cuvântul său din ședință a fost extraordinat de important pentru mine și pentru cariera mea viitoare, căci în cuvinte alese și convingătoare a scos în evidență unele lucruri de care aveam mare nevoie în acea perioadă de restriște a vieții mele.

Maître de cybernétique Eugen ȚIGĂNESCU a urmat o carieră universitară specială, devenind începând cu anul 1985 decan al Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, fiind primul decan din istoria facultății ales de Adunarea Generală a cadrelor didactice. Modul absolut corect și neafectat politic de a lucra, exact opusul unuia dintre prodecanii cu care a colaborat, a făcut la în zilele Revoluției din Decembrie 1989 decanul ȚIGĂNESCU să nu fie alungat, ci a lucrat cot la cot cu revoluționarii, în timp ce prodecanul politruc s-a evaporat în neant, ca să reapare după vro șase luni spășit și să-și pună cenușă-n cap. Fostul decan ȚIGĂNESCU s-a implicat activ în tot ce a urmat în zilele fierbinți ale Revoluției, fiind respectat atât de studenții revoluționari, de profesorii revoluționari, dar mai ales de mine, care în ziua de 25 decembrie 1989, taman când fusese împușcat Ceaușescu aveam interzus de a mai intra în clădirea Ciberneticii. Un coleg binevoitor, a zis că eu cel cu un ARO 244D am număr de la contrainformații, deoarece era 2-B-9016 și numerele care încep cu doi și au patru cifre, musai de acolo sunt. Nimeni nu dorea să dezlege misterul acelei interdicții. Numai profesorul Eugen ȚIGĂNESCU a spus adevărul, iar studentul revoluționar chemat a arătat cu degetul spre nemernicul meu coleg, fie-i numele de ocară în vecii-vecilor! Am admirat curajul profesorului Eugen ȚIGĂNESCU, curaj izvorât din caracterul și din educația sa de om drept, cu fruntea sus, așa cum era și cum a rămas tot timpul. Despre marele profesor Eugen ȚIGĂNESCU am scris destul de mult pe acest blog. Trebuie dată o simplă căutare după numele său și vor apare toate articolele unde am numai cuvinte de prețuire.
Mai multe date se află la pagina 25, în volumul intitulat FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ și INFORMATICĂ ECONOMICĂ la SEMICENTENAR apărut la Editura ASE în primăvara acestui an, adică exact în 04  mai 2017, când a avea loc ediția a XVI-a a Conferinței Internaționale de Informatică Economică, el fiind una dintre personalitățile care au slujit acestă Facultate în cei 50 de ani de existență efervescentă, de succes și creatoare de valori autentice.
 Vreau să scriu aici și ceva despre Eugen ȚIGĂNESCU, ca șahist, căci făcea parte din echipa de profesori alcătuită din Geo VASILESCU, Tavi ZAHARIA, Cornel CUȘA care în mica chițimie din fața sălii 2305 se întâlneau și încingeau partide de șah pe care le trăiau ciu pasiune de mari maeștri în liniște și zic eu într-o rezistență față de un regim care încătușease toate energiile creatora prin numeroasele restricții de cercetare, de publicare și mai ales de promovare pe funcții didactice superioare, cum ar fi cea de profesor universitar, neaprobată vreodată de cabinetul doi.
Mi-a plăcut atitudinea sa de schimbare a titlului unei lucrări care conținea sintagma cibernetică economică rezervată de Manea MĂNESCU, ceea ce a permis publicarea acelei lucrări, de a cărui titlu inițial fugeau tăți care știau că unele sintagme nu are dreptul să le folosească decât el, sfinxul, profesorul și academicianul, cel al cărui nume când era rostit, toată lumea îndrepta privirea spre cer.
Am amintiri cu totul speciale legate de profesorul Eugen ȚIGĂNESCU, despre bancurile excelente pe care el le spunea cu un anume tâlc, despre cum am fost împreună în 1988 să cumpărăm un porc de la un nene în apropiere de Fundeni și despre transporturile mele de legume din comune aflate în jurul Bucureștiului, din care numai dacă primeam de la clienții mei unele fără îngrășeminte, o punguță îi reveneau lui, pentru micuțul Vlăduț.
Să ne trăiești profesor, Eugen ȚIGĂNESCU!

(12 mai 2017) 

CSIE'50 - șefii catedrei de Cibernetică Economică

Acum că se fac în acest an 2017 cei 50 de ani ai facultății de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică, trebuie spus cu claritate că a existat și o catedră de Cibernetică Ecpnomică, de care nu s-a atins nici Nicolae CEAUȘESCU, nici Ion ILIESCU, nici Emil CONSTANTINESCU, dar s-au atins indirect, prin oameni de bună credință, slugile lui Traian BĂSESCU. Așa că, în primăvara lui 2011, Catedra de Cibernetică Econolică, a fost absorbită de catedra de Informatică Economică, devenind astfel Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică-DICE. Pentru prima dată, la denumirea unei facultăți, nu corespunde o catedră care să preia din acea denumire, mai ales că într-o enumerare este obligatorie virgula, iar și-ul din denumirea departamentului întărește forțarea cu care s-a produs acea înghițire a unui pește mare de un alt pește ceva mai mare, dar nu îngrozitor de mare. Deplând acel moment nefericit și nu-mi reproșez nico clipă că nu am mers să discut despre găsirea unei soluții în care cred și acum.

Aici nu este vorba că mortul de la groapă nu se mai întoarce. Era bine ca ciberneticienii, în acești 5 ani de la înghițire să facă ei un anume ceva ca să elimine exact acel criteriu care a stat la derularea acelui proces dezastruos de dispariție. Nu numai că nu s-a făcut prea mare lucru, ci unele aspecte s-au adâncit, pentru că managementul din DICE este favorabil tinerilor, tocmai cei care sunt majoritari și care în niciun caz nu doresc revenirea la metehne dictatoriale păstrate din vremurile de demult când șef era un profesor pe ușa căruia sclavii i-au scris măscări, de bun ce era...

Voi scrie în continuare câteva cuvinte despre șefii care au condus Catedra de Cibernetică Economică de la înființare de dinainte de 1967 și până la dispariția din 2011.

Primul șef de cateră a fost Manea NĂNESCU, mai mult cu numele și cu coordonarea din umbră, căci datorită funcțiilor importante în stat nu avea el timp să se ocupe la nivel de detaliu și de management de catedră, dar principii și linii directoare dădea acesta la greu și nimeni nu-i ieșea din cuvânt mai mult de frică, decât din convingere. Dar tot în numele lui se făceau abuzuri, căci fiecare ce visa noaptea venea și zicea că așa s-a găndint tovarășul academician, mai ales dacă acestea erau zise de oamenii ce asigurau legătura între el și mase. Pe acel interval, Catedra de Cibernetică Economică a cunoscut cea mai mare înflorire.

Următorul șef de catedră a fost unul Mircea BULGARU sau Mircea BULGARIU, despre care nu scriu dimic, pentru că, deși a stat în fruntea catedrei ani buni, dar a stat și ca director al Centrului de Calcul al ASE.

După acesta a devenit șef de catedră profesorul Virgil SORA, care a fost ani buni decan al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică. El preda disciplina numită Demografie și-și trăsese partea leului ca fond de timp, căci natalitatea ca problemă de partid și de stat  îi dădea apă la moară. N-am să uit momentele penibile când într-o sală din clădirea veche, ne-am strâns noi niște bărbați oarecare să ne punem cenușă în cap, unii de ce nu au copii și alții de ce nu au patru su mai mulți decât atât. Am văzut atunci ce înseamnă politrucul ordinar și cum caută să iasă basma curată. Sștiu numai că în anul 1990 pe mandatul său, datorită marilor discrepanțe de gândire și de evoluție, noi cei de la subcolectivul de informatică economică, ne-am desprins și am format Catedra de Informatică Economică și am evoluat cu o dinamică spectaculoasă de i-am lăsat pe mulți cu gura căscată, căci șeful nostru de catedră, lectorul Ion Gh. ROȘCA știa ce vrea și noi eram în consonanță cu el.

Șeful de catedră Geo VASILESCU, marele profesor și decan al Facultății de Cibernetică, deși a căutat să evite, inevitabilul s-a produs și subcolectivul de cibernetică economică s-a desprins și el, construind Catedra de Cibernetică Economică, cea nouă, plecând deci cu brandul, lăsând subcolectivul de statistică într-o situație delicată.

Cel care și-a luat misiunea de a refonda catedra de Cibernetică Economică din temelii, a fost profesorul Emil SCARLAT, despre care știam că a terminat strălucitor facultatea de 5 ani, chiar Secția de Cibernetică Economică, mă refer la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică de pe vremuri, când învățământul superior însemna ceva.

Au urmat la cârma Catedrei de Cibernetică Economică profesorii  Eugen Țigănescu și Marin DUMITRU, dar despre ei vreau am scris și în continuarevreau să scriu articole diferite, cu mult mai multe detalii.

Ca membru al catedrei de Cibernetică Economică, amintirile mele nu au fost dintre cele frumoase pentru că:

- am asistat la abuzuri;

- nu s-au făcut promovări pe merit;

- au fost atitudini discreționare;

- pozițiile subiective erau prea frecvente;

- șefii nu înțelegeau rostul informaticii;

- caracterizările pentru calificative mi le-am făcut singur;

- era prea multă tristețe;

- se cam pilărea.

Mă limitez la a spune că per global, nu mi s-au pus tălpi în a mă dezvolta, în a publica, dar o anumită ostilitate am înregistrat, căci mulți confundau roul lor de conducători cu cel de vătafi pe o moșie. La ceas aniversar se cuvine să fim veseli. Ca să fie apoteotică acea veselie am scris acest articol mai nuanțat, căci vorba proverbului, cine râde la urmă, râde cu folos, Voi mai scrie despre vechea Catedră de Cibernetică Economică. Merită din plin.
Șefii catedrei de Cibernetică Economică reprezintă miezul problemei ce revine la creșterea și descreșterea ciberneticii economice de la noi, pentru că fanionul cât flutură lupta se duce. Când drapelul este la pământ moralul oștirii se prăbușește. Cine vrea să plângă, să plângă. Cine vrea să reclădească trebuia s-o facă imediat după 2011. Nu spun că acum este târziu. Numai că momentul aoptim a fost ratat. Unii spun că acum, când ASE este pe cai mari, a venit momentul reclădirii Departamentului de Cibernetică Economică. La vremuri mari, trebuie oameni mari. Napoleon oricum ar fi fost inventat, zice teoria modernă a făuririi istoriei. Unde este Napoleonul ciberneticii economice, că nu-l văd pe cal alb sau măcar cu un rucsac unde să încapă bastonul de mareșal?

(26 ianuarie 2017)