Din nou despre optimizare și practică

Este la modă acum să se folosească cuvântul optimizare. Unii optimizează decizii. Altii optimizează rețete de fabricație. Sunt unii care optimizează rute de transport. Se optimizează în consecință orice. Realitatea este un pic altfel. Cel ce vrea să optimizeze ceva trebuie să facă în prealabil câțiva pași și anume:
- să definească un obiectiv de urmat,
- să specifice restricțiile în care se desfășoară,
- să spună la ce se așteaptă, deci care este soluția,
- să fie în stare că a găsit un algoritm,
- să știe să arate că soluția găsită este unică.
Viața nu este deloc simplă și multe, chiar prea multe dintre restricțiile pe care noi le dorim, nu se exprimă așa de ușor folosind formulele matematice, mai ales dacă ne trăsnește nouă prin cap un ceva care se exprimă frumos în cuvinte, dar pentru care nu dispunem de operatori matematici.
Să mai zic ceva: orice model vizează niște condiții ideale, pe care noi de teamă, nici nu le exprimăm, căci dacă le-am exprima, ar fugi lumea de modele, de algoritmi, de soluții, ca dracul de tămâie.
Modelele și algoritmii de optimizare de care ne-am îndrăgostit și pe care-i vedem implementați, iau în considerare condiții ideale, în care:
- nu apar abateri,
- nu se schimbă nimic,
- ce nu e în model, nu există.

Să ne imaginăm o problemă de transport. Există posibilitatea ca pe durata efectuării transporturilor să apară necesitatea de a schimba rutele. Deci problema care se pune este de a face o nouă optimizare, în noile condiții. Există riscul ca după mai multe astfel de optimizări, când tragem linie să obținem un rezultat cu mult mai prost decât s-ar fi lucrat cum se lucra înainte fără nicio optimizare.

(27 februarie 2025)

Calitățile pe care trebuie să le aibă un colaborator destoinic

Cine nu dorește să-și plângă de milă, trebuie să-și aleagă colaboratorii. Cine nu-și alege colaboratorii și acceptă să-i fie impusă echipa cu care lucrează, va avea nenumărate surprize, dintre care multe vor fi neplăcute, căci oamenii nu sunt la fel, exact așa cum degetele de la o mână nu seamănă unul cu altul.
Colaboratorul trebuie să fie educat. El trebuie să aibă cei 7 sau mai nou 6 ani de acasă. El trebuie să știe să se comporte cu colegii, să vorbească, să pună întrebări și să aștepte răspunsuri.
Colaboratorul trebuie să fie punctual. Nu este deloc greu să vedem dacă omul din fața noastră este sau nu punctual. Stabilim vreo câteva întâlniri nevinovate și vedem exact cum stau lucrurile.
Colaboratorul trebuie să fie de cuvânt. Dacă a promis că face ceva, el trebuie să vină și să arate că a făcut ceea ce a promis. Când începe să solicite amânări înseamnă că nu este de cuvânt.
Colaboratorul trebuie să fie realist. El trebuie să facă estimări riguroase asupra efortului pe care trebuie să-l facă. Abordările lipsite de realism înseamnă termene scurte, irealizabile, angajamente de a face lucrări în condițiile în care el singur este imposibil să le respecte.
Colaboratorul trebuie să fie modest. Aspectul se vede din câteva fraze, căci el nu folosește cuvântul eu, pentru a sublinia importanța spuselor sale și apartenența ideilor propuse discuției.
Colaboratorul trebuie să fie profesionist. Se vede de la o poștă dacă un om știe meserie. El nu vorbește, ci face treabă. Vine cu soluții. Se implică fără să fie zgomotos.
Colaboratorul trebuie să fie eficient. El execută sarcinile primite fără a face eforturi inutile, dovedind că știe proceduri și le aplică, iar ceea ce rezultă din munca sa este exact ceea ce se cere, fără a fi fost nevoie de resurse mult prea mari în raport cu ceea ce s-a estimat.
Colaboratorul trebuie să fie muncitor. Înseamnă că nu este selectiv, în ideea de a face doar ceea ce-i convine. Sunt și munci mai puțin plăcute. Faptul că repsectivul face foarte bine tot ceea ce implică realizarea activităților specifice postului său dintr-un proiect, arată că el știe să parcurgă silențios toți pașii.
Colaboratorul trebuie să fie temeinic. El nu lansează idei neverificate. El nu vine cu soluții pe care nu le-a documentat și nu le-a verificat, pentru că el are argumente pentru a impune soluțiile cu care vine. Numai așa își dovedește nivelul de experiență și se impune ca specialist în fața colegilor.
Colaboratorul trebuie să fie bun coleg. Ceea ce se vede din contribuțiile sale la crearea unei atmosfere lipsită de tensiunile generate de cei care mută vorba de colo-colo sau care vin cu tot felul de intrigi.
Nimeni nu s-a născut învățat. De aceea un viitor colaborator debutant trebuie preluat și pus să execute sarcini simple, normale, care să scoată în evidență calități și nu defecte ale sale. este important să se vadă dacă el are capacitatea de a se adapta la noile condiții și de a învăța noile proceduri de lucru. Am văzut debutanți care au solicitat sarcini de mare complexitate. Norocul managerului de proiect căci a dublat acele sarcini cu persoane de mare valoare și experiență, căci dacă se lăsa în seama debutantului compromitea înscrierea în termene a realizării proiectului.

(25 decembrie 2021)