Unde duce lipsa de creier?

Lipsa de creier duce unde duc muștele, adică la hazna și nu la orice hazna, ci la haznaua istoriei, căci a spune în secolul al XXI-lea că nu ai nevoie de autostrăzi, cum spunea zisul  PETROV, nu era nici dovadă de sclipire de inteligență, nici de putere de convingere, ci pur și simplu, era dovada lipsei de creier.

Aducerea minerilor în București în vara anului 1990, dar și aplaudarea lor în incinta Teatrului Național, nu este deloc dovada deciziilor unor minți ascuțite, ci este dovada fricii de care au dat dovadă niște indivizi înainte de a se scăpa în pantaloni că ar pierde puterea sau nu ar avea aliați puternici, căci bărbații în putere cu astfel de neconcordanțe în ale nevoilor fiziologice sunt precis în minus cu materia cenușie, iar lipsa de creier nu se referă la masa de substanță din craniu, ci exact la acea materie cenușie împuținată la ei.

Faptul că nenumărate autocamioane cutreieră șoselele scumpei noastre patrii încărcate cu bușteni din pădurile de pe versanții acum bărbieriți, este rezultatul indeciziei la toate nivelurile, căci profitul imens din ne-muncă, ci din exploatarea de bogății date de Dumnezeu, este rezultatul unei abordări primitive a realității imediate, ceea ce caracterizează pe oamenii cu lipsă majoră de creier, căci nimeni nu trebuie judecat de rea intenție, din moment ce faptele arată altceva. Un om cu rea intenție are decizii rafinate, sofisticate și greu de urmărit și de evaluat, care sunt exclusiv în beneficiul său, fără a fi descoperit vreodată, căci trăiește într-un anonimat desăvârșit și el și familia lui. Numai cei fără creier sunt zgomotoși.

Lipsa de creier duce la subdezvoltare, la sărăcie, la regres, la vrajbă și la stagnare.


(20 decembrie 2023)

17 greșeli pe care le-a făcut Emil CONSTANTINESCU

01. S-a închipuit lider regional.

02. A apărut la televizor sâmbăta la ore de maximă audiență, enervând.
03. A inventat niște structuri ineficiente pentru combaterea corupției precum COCOPA.

04. A mințit că are 20.000 de specialiști cu care transformă România în 200 de zile.

05. În timpul lui s-u derulat niște afaceri cu numele de Țigareta 1, Țigareta 2 ș.a.m.d.
06. Nu a avut mână bună la colaboratori.
07. S-a făcu de râs când a vrut și el să aate că joacă fotbal.
08. A fost confuz în ceea ce privește lucrul său la Sasca Montană.
09. A zis că vrea colaborare cu Taiwanul.
10. A zis că a fost învins de sistem și de aceea nu mai candidează.
11. A apărut în poze pe covorul roșu la niște vizite reamintind de tovarășul și de tovarășa.
12. Nu a făcut dovada că vorbește limbi străine, deși era profesor universitar.
13. S-a lăsat ademenit cu scrisul unor volume pe care le-a intitula ceva cu Timpul zidirii.
14. A vrut să pară popular ieșind la o cafea în târg, dar era flancat de oameni de protecție și pază.
15. Nu a fost eficient în ceea ce privește aderarea la UE și la NATO.
16. A propus premieri persoane absolut ineficiente.
17. S-a comportat neadecvat pe durata ultimei mineriade încheiată cu Pacea de la Cozia.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac 

17 greșeli pe care le-a făcut Traian BĂSESCU  

Românul care a schimbat România: Miron COZMA

Miron COZMA este un personaj enigmatic în istoria postdecembristă a României. El a schimbat România, aruncând-o în negura trecutului cu cel puțin 200 de ani. Numele lui Miron COZMA este legat de mineriadele care au distrus această țară, nu ca pământ, nu ca recolte, nu ca bogății materiale, ci ca democrație.

La prima mineriadă, când au descins minerii în București, ieșeam de la metrou la stația Piața Romană ca să merg la ASE, la muncă pentru că aveam niște examene. Atunci am văzut cum niște bărbați băteau tineri și tinere, la indicațiile unei gospodine revoltate probabil de cum erau aceștia îmbrăcați și ce frizuri aveau. Am scăpat ca prin urechile acului căci cu o zi înainte frecventasem o frizerie și mă tunesem perie de scândură, adică scurt, scurt de tot, iar de îmbrăcat, nu știu cum s-a făcxut în acea zi că nu-mi luasem blugii, ci niște pantalon banali, căci blugii se ponosiseră și mi-i băgase soția în mașina de spălat.

Tot la prima mineriadă, dar cred că era când ieșea fum de la sediul poliției capitalei, am plecat spre casă cu ARO 244D, dar am luat-o prin spatele Inter-ului. Atunci am văzut cum zburau bucăți de caldarâm și doar puțin a lipsit să nu-mi facă parbrizul țăndări. 

Ceea ce am văzut la Tv a fost îngrozitor. Eu aveam prieteni buni care stăteau în Piața Universității cu săptămânile și nu erau nici lepre, nici drogați și nici vânduți. Erau oameni cu scaun la cap, care vedeau altfel decât ceilalți mersul țării noastre. Eu fiind programator, lucrez cu chestii concrete și pentru mine a mă descurca excelent nu ținea de guvern sau de forma de guvernare, ci exclusiv de munca mea și atât.

Drumul sinuos al lui Miron COZMA de după 1989 îmi dovedește că el a fost, este și va fi un personaj dintr-o piesă de teatru și nimic altceva. El nu este o pereche de șosete care după ce a fost folosită este aruncată la coș. El nu este nici o vedetă pentru care reflectoarele înseamnă totul. Miron COZMA nu a fost nici servitorul care duce tava în piesa de teatru bulevardier. El este personajul Miron COZMA care joacă exact cum i se cântă, căci fazele prin care a trecut mi-l arată proaspăt, plin de vervă și gata să dea noi replici, căci rolul lui încă nu este epuizat, deși dramaturgul e bătrân și s-a cam ramolit.

(09 martie 2020)

Uitarea de la 30 de ani

13-15 iunie 1990 reprezintă o pagină de Ev Mediu pentru istoria noastră, căci mineriada aceea ne-a aruncat 200 de ani în urmă, arătând cât de barbari suntem și cât de needucați am ajuns. Știu cu exactitate ce era atunci, căci m-a prins în București și numai întâmplarea a făcut să nu iau și eu ciomege de la minerii înfierbântați și bine struniți de cei ce doreau să-și conserve privilegiile în societarea care se înfiripa.

Observ că azi este cu mult mai important să discutăm despre lucruri mărunte, despre personaje insignifiante, despre evenimente de alcov și despre banalități absolut neinteresante, decât despre mineriada aceea cumplită, în care Bucureștiul a fost violat de forțe primare, bine dirijate și incitate adecvat de persoane deloc întâmplător aflate în anumite locuri, căci executau și ele misiuni, chiar dacă înfățișarea de gospodine sau de banali trecători îi induceau în eroare și pe cei mai avizați experți în studiul manipulărilor perfecte.

Nu vreau să discut aici despre ceea ce s-a întâmplat atunci, căci și acum după 30 de ani plutește un mister suspect asupra mineriadei, tratată ca eveniment și despre care se sugerează că istoricii ar trebui să se ocupe. Imprescriptibilitatea crimelor face ca mineriada să stea sub lupa justițției, dar tare teamă îmi este că tătărgănarea va face ca toate crimele să fie prescrise din lipsă de criminali și istoria să analizeze ce și cum a fost atunci, totul devenind o poveste tristă și nu o sentință care să genereze irepetabilitatea acelor fapte, prin consecințele care le-ar urma.

Societatea românească este de o superficialitate teribilă, iar legislația de aici are atât de multe lacume încât permite ca:

- albul să devină negru prin interpretare,

- doi adunat cu doi să facă oricât vrea mușchiul nostru,

- lunile anului să fie 13 în loc de 12,

- ceea ce vedem să fie numai efecte iluzorii.

Așa că, după 30 de ani de la mineriade, suntem tot atât de neștiutori exact ca în acele zile și ne privm, unii pe alții cu aceeași blândețe nepermisă, căci prin votul nostru am trimis în Parlament mediocrități consacrate și am adus turnătoria și lipsa de onoare la rangul de repere de urmat pentru a reuși în viață.

(15 iunie 2019)