365 împotriva României: Alexandru PALEOLOGU și recunoașterea păcatului capital

Liberalul Alexandru PALEOLOGU a fost licențiat în drept la Universitatea București. În mintea mea, eu aș fi văzut un Alexandru PALEOLOGU avocat sau un Alexandru PALEOLOGU procuror sau un Alexandru PALEOLOGU judecător. Se scrie despre el că a fost scriitor, eseist, critic literar și om politic. A publicat lucrări precum Spiritul și litera: încercări de pseudocritică, Bunul-simț ca paradox , Simțul practic. Eseuri și polemici, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu și Ipoteze de lucru. Studii și eseuri literare. Toate au fost publicate în editura Cartea Românească, unde și lucra ca secretar literar. Un răutăcios ar zică că publicarea în editura unde lucrezi este un semn rău. E o chestie de calitatea scrisului și de subiectivismul existent între autor și editură. Ce au aceste lucrări cu baroul sau cu sala de judecată, nu știu și nici nu mă apuc acum să văd ce și cum, din moment ce realitatea este aceasta.

L-am inclus pe Alexandru PALEOLOGU în listă nu pentru că n-a făcut avocatură sau magistratură, ci pentru faptul că a fost turnător al securității. Săracul Alexandru PALEOLOGU, a recunoscut el prin 1990 că a fost turnător. Unii l-au arătat cu degetul, alții l-au admirat. Alții au creat mii de argumente prin care să-i motiveze circumstanțele prin care el a fost racolat. Este foarte ușor de a judeca, de a arăta cu degetul pe cineva. Nici nu este corect să spunem că a greșit că a fost turnător. Nu este corect nici să spunem că o greșeală mărturisită este pe jumătate iertată. Nu este iertată, ci acceptată, evaluată și așezată la sertarul memoriei pentru a decanta informația să vedem dacă persoana cu pricina știe să aibă demnitatea de a munci din greu pentru a-și face operă. Dacă o ia razna și iese ca păduchele în frunte, înseamnă că acea mărturisire este vax-albina, frecție la un picior de lemn. Alexandru PALEOLOGU s-a dus glonț în politică, ultimul loc ce i s-ar fi potrivit, căci politica exemplară cere oameni exemplari, nu inși slabi care caută orice mijloace pentru a se lepăda de trecut și pentru a găsi noi nișe unde să stea comod. I s-a acordat în anul 2000  premiul național  de excelență în cultura română, un premiu oferit sporadic, pentru că societatea nu prea are obiceiul de a recunoaște ceva explicit.

În opinia mea numai oamenii puternici trebuie să ia atitudine, să facă afirmații și mai ales să conștientizeze care sunt consecințele la acre se expun prin ceea ce fac și ceea ce vorbesc. Ca să vină cineva să-mi spună că a făcut ceva sub presiune, înseamnă că nu a gândit corect înainte de a face ceva care avea să-l ducă în fața acelor presiuni. Cândva, un colec mi-a făcut o propunere. Eu am gândit și am decis: nu. Eram cu familie, cu copii și nimeni nu-mi dădea dreptul să dau curs solicitării, ca să-mi las familia fără vreun sprijin. În plus, după 1989 aș pozat eu în erou, ca să ce? Chestia cu turnătoria chiar recunoscută nu este ceea trebuia eu să aflu, de la un bărbat. Eu vreau politicieni adevărați bărbați rezistenți, verticali și puternici. L-am inclus în lista celor 365 pentru că Alexandru PALEOLOGU n-a servit ca model tinerilor, deși a venit cu citate moralizatoare, căci nu de tânguieli are nevoie societatea, nu de scuze și nici de mărturisiri, ci fapte, de lucruri concrete, de acțiuni concrete, de operă, căci opera dă exemplul și nu vorbele goale spuse cu lacrimi în ochi.
Cred că valoarea mărturisirii lui PALEOLOGU va deveni valoroasă peste ani, după ce se va publica lista integrală a turnătorilor și se va vedea care sunt cei care au stat cu capul la cutie, lăsându-l aproape singur pe conu Alecu în zona celor care au recunoscut păcatul capital, acela de a fi turnător la securitate. Separând omul de ceea ce a publicat, probabil prin ceea ce a scris, Alexandru PALEOLOGU va fi un eseist valoros, interesant. Am citit ceva scris, dar nu am fost convins. Probabil nu era ceva reprezentativ din opera lui.

(28 iulie 2018)