Să mă laud și eu cu ceva...

În 4 august 1987 a venit o carte poștală din Statele Unite ale Americii pe adresa lui Romulus ARHIRE care în vremurile acelea lucra la Biblioteca Națională de Programe - BNP de Institutul de Cercetare în Informatică - ICI, de pe Bd. MICIURIN 8 - 10 sector 1, bicirești, în care cercetătorul Horst ZUSE de la IBM Thomas J. WATSON Research Center din New York solicita autorilor Romulus ARHIRE, Marian MĂCEȘANU și Ion IVAN un exemplar al lucrrii The Comparative Analysis of Complexity of Programs publicată în Applies Cybernetics, Editura Academieie, 1985.

Trebuie să spun aici că în comunism nu existau niciun fel de opreliști în a trikite sau a publica lucrări științifice în străinătate. Trebuia doar să fi fost publicate cumva și în țară, trebuia să nu conțină secrete de stat și trebuia să existe avizul rectorului ASE și o scrisoare către vamă unde se depunea plicul cu articolul ce se trimitea spre publicare, condiții ce nu erau greu de îndeplinit. Nu am avut eu lucrări câte aș fi putut trimite spre publicare în străinătate sau să fie incluse în volumele unor conferințe de specialitate, deci motive să mă vait nu au existat, așa cum s-au văitat unii care nu aveau ce publica, invocând imposibilitatea de a trimite materiale spre publicare. La vremea respectivă i-am trimis materialul solicitat. Interesul cercetătorului american era dat de faptul că publicasem în revista SIGPLAN Notices articolul referit prin:

Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Marian MACESANU - Program Complexity Analysis, Hierarchy, Classification, SIGPLAN NOTICES, vol 22, nr. 4, pp. 94-102., 1984

Și atunci, ca și acum, totul este să vrei să faci ceva, să faci ceva și să prezinți ceea ce ai făcut. În rest sunt doar vorbe, bârfe și minciuni de doi bani.





(18 decembrie 2025)

Istoria informaticii românești sau Istoria informaticii din România?

Acum mulți ani ne-am întâlnit, un număr de inși care lucram sau am lucrat în domeniul informaticii, crezând că suntem în stare, să planificăm munca scrierii unei cărți despre trecutul, despre prezentul și despre viitorul acestui domeniu.

Cum era și firesc, ca oameni serioși ce ne credeam, a trebuit să stabilim ce titlu va avea cartea cu pricina. S-au vehiculat mai multe titluri, pornind de la experiența existentă în zona cărților de istorie, istorie ca atare sau în domeniul istoriilor pentru literatură, pentru matematică, pentru fizică sau pentru alte domenii. După ce am tot filtrat, am ajuns la concluzia că unul din titlurile Istoria informaticii românești sau Istoria informaticii din România, merită o discuție mai aprofundată. S-au vehiculat tot felul de ipoteze în favoarea titlului Istoria informaticii românești, cum tot așa au fost dezbătute foarte aprin multe chestiuni legate de titlul  Istoria informaticii din România. După vreo șase ore de discuții, cu toții am conchis că problemele nu sunt suficient dezbătute și urmează o altă întâlnire până la a bate în cuie titlul cu care vom merge mai departe.

Întâlnirea nu a fost singură, ci au fost vreo trei sau patru, după care eu văzând că nu se ajunge la un numitor comun, am abandonat participarea mea la acele întâlniri, iar după mine, ceva mai târziu au fost și alții care au rărit rândurile, până când în final, proiectul a căzut de tot.

În opinia mea, un nene sau o tanti care vine cu o idee, trebuie să aibe clar ce și cum, adică titlul cărții, conținutul și respectivul sau respectiva, trebuie să posede intuiția de a găsi furnicuțele care să realizeze capitolele cărții exact așa cum nenea sau tanti au gândit-o, căci dacă se aplică metodele democratice cu participarea colectivității și cu acceptarea soluțiilor acceptate de o majoritate, ceea ce va rezulta va fi o donstrucție diformă, neomogenă, mediocră, de tot râsul, exact ceea ce o Istorie a informaticii românești sau Istorie a informaticii din România, nu merită în niciun caz.



(15 decembrie 2024) 

Temele de campanie ale USR sunt aiuritoare

Cătălin DRULĂ, președintele USR, este un tip care nu are:
- verb,
- carismă,
- dinamică,
- teme.
A apărut la televizor discutând despre BMW-eurile achiziționate de poliție în timpul ministeriatului lui Lucian BODE. Nu știu nimic despre aceste achiziții, dar știu că acele mașini deja sunt date în folosință și BMW este o marcă de mașini fiabile, de calitate, cu care poliția are cum să-și facă datoria. Pe vremuri eu am fost împotriva achiziționării de calculatoare pentru școli, licee și univeristăți, fabricate în bucătării, garaje și closete. Eu am zis IBM, ACES, HP, TOSHIBA, BULL, DELL, LENOVO, FUJITSU.

Acum sunt alte teme deosebit de interesante pe care Cătălin DRULĂ din opoziție are posibilitatea să le atace. Există inițiative legislative pe care opoziția de dreapta le-ar avea de făcut cu care să zguduie din temelii pe guvernanții adormiți și aflați în starea de beție a puterii, vizibilă de la mare distanță.

faptul că președintele de partid Cătălin DRULĂ reîncălzește ciorba de burtă a BMW-urilor de la poliție, evidențiază sărăcia temelor din partidul USR, mai ales că problema acelor mașini este deja pe masa procurorilor DNA și se știe că tot ce se află în stadiul de cercetare n-ar mai trebui discutat ca problemă din moment. ce justiția trebuie să-și facă datoria în independența pe care toată lumea o clamează.

Că vin alegerile, multele alegeri din 2024, Cătălin DRULĂ ar trebui să se preocupe de imaginea partidului, de imaginea sa și chiar dacă el nu este locomotiva partidului, măcar să nu tragă dramatic înapoi partidul cu aparițiile lui neinteresante, monotone, superficiale, predictibile și aiuritoare. Îi trebuie niște consilieri de imagine destoinici de care să asculte cu mare atenție și să le ceară detalii.


(01 noiembrie 2023)

Investitorii serioși nu vin în spațiul mioritic

După mineriadele din anul 1990, după blocarea celor 100 de milioane de dolari în clădirea de lângă Catedrala Sf. Iosif, investitorii serioși evită spațiul mioritic. Acest lucru se vede prin faptul că în spațiul mioritic nu s-au construit:
- cartiere rezidențiale de 5 stele cu circuit închis,
- fabrici care să producă chestii de top,
- rețele de autostrăzi cu 50 de ani recuperare,
- fluxuri financiare ale unor bănci beton.

N-am să uit că acum foarte mulți ani se vorbea de un complex pe care TRUMP vrea să-l facă în București, dar pe care un nene, vopsit milionar, nu miliardar, i-ar fi suflat terenul și proiectul a căzut. Eu știu un tip care și-a dorit să facă o bancă aici. Când a început procedurile și după ce a mituit consistent tot felul de trepăduși, omul s-a retras. Deci, marii investitori nu au venit aici. Firmele care au plasat aici fonduri importante, nu sunt ceea ce par a fi. Dacă se adâncește analiza se va vedea proveniența dubioasă a capitalurilor lor. Nimeni nu investește un euro pentru a scoate jumătate din el, deci pentru a lucra cu pierderi, așa cum visează tot românul. Cine vine aici, dacă la el acasă investește un euro și câștigă 1,5 euro, vrea ca în condițiile de risc ale zonei în care ne aflăm, să investească un euro și să câștige la la 3 euro în sus, altfel nu este investitor serios. Investițiile serioase se fac pe termen foarte lung.



(18 iunie 2023)

Eu în fața calculatorului

Nu voi scrie aici despre faptul că am scris programe pentru calculatoare precum CIFA 101 Economist, NEAC 1280, IBM 260, IBM 270, FELIX C-256, Independent 100, pentru că acestea erau calculatoarele care nu presupun ca eu să fi stat în fața lor. 
Am stat în fața calculatoarelor personale COBRA, JUNIOR, DIGITAL, ACER, IBM, HP, TOSHIBA, MACBOOK.
Mi-am scris programele de care am avut eu nevoie. Nu am jucat jocuri niciodată, căci am zis că un programator nu se joacă pe calculator, ci scrie software. Am realizat câteva programe de grafică pentru un calculator personal să mă conving că sunt în stare să desenez ceva, să fac vreo câteva operații simple și dacă am văzut cum stau lucrurile mi-am zis că este suficient.

În meseria de programator, comparativ cu alte meserii, calculatorul este acela care te judecă, te validează și numai dacă scrii programe, le rulezi, îți dai seama că acele programe sunt bune căci oferă rezultatele corecte în procesul de testare și de utilizare curentă, atunci zici că faci programare, adică ești programator. Programele nu se povestesc. Ele se scriu, se rulează, se testează și sunt sau nu sunt bune, iar cel care le-a scris este sau nu este programator și punct.

Acum, m-a interesat un anumit limbaj de programare, dar în ideea de a vedea dacă pornind de la lucruri deja cunoscute, sunt în stare să pricep particularitățile și să aprofundez niște aspecte, astfel încât să rezolv probleme considerate interesante pentru acel limbaj. După ce mi-am dat seama că este OK, m-am gândit că trebuie să mă îndrept spre un alt domeniu și de câteva zile sap spre acea direcție.



(11 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Alexandru ȘTEFĂNESCU

În catedra de Informatică de GESTIUNE, profesorul  Alexandru ȘTEFĂNESCU era un nume. Eu l-am cunoscut în acel an în care un grup de colegi din zona programării, de la catedra de Cibernetică Economică, din lipsă de ore, am migrat la Catedra de Informatică de Gestiune pentru un semestru. Alexandru ȘTEFĂNESCU a știut să ne arate că este un foarte bun coleg și cu tact ne-a explicat cum stau lucrurile cu programarea calculatoarelor pentru studenții de la Facultatea de Contabilitate.
În anul 1978 Alexandru ȘTEFĂNESCU a susținut teza de doctorat de 207 pagini intitulată  Conceptul unui sistem automat de informare economica pentru conducerea marilor magazine universale și coordonată de profesorul universitar Victor PUCHIȚĂ.
El a publicat numeroase lucrări dintre care eu enumer aici  Limbajul de programare COBOL : aplicații financiar-contabile pe microcalculatoare PC realizată împreună cu Gheorghe POPA, Ion CUMPĂNAȘU - 1996,  Contasin : joc financiar-contabil realizată împreună cu Ioan ROȘCA, Dorin ZAHARIE - 1984, dar și multe altele.

Profesorul Alexandru ȘTEFĂNESCU m-a impresionat prin profesionalismul său și prin nivelul de detaliere la acre a ajuns în studierea unor produse software. Îmi aduc aminte de un seminar la acre un specialist de la ICI a venit să prezinte un fel de ERP din ziua de azi, dar atunci se numeau sisteme informatice de conducere a producției și respectivul a intrat în detalii tehnice privind  modul de stocare a informațiilor și regăsirea înregistrărilor asociate reperelor și sub-ansamblelor care formau structura arborescentă asociată unui produs. respectivul vorbea de implozie și de explozie când era vorba de a face calculul de necesar și planificarea producției. M-a impresionat dialogul lui Alexandru ȘTEFĂNESCU cu specialistul de la ICI și vreau să spun că în primul meu an de stagiatură, studiasem sistemul BOMP de la IBM și-mi dădeam seama că dialogul ce se purta era între doi oameni care știau foarte bine problema. 

(13 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Cornel BĂRBULESCU

Cornel BĂRBULESCU este absolvent al Secției de Informatică din facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, promoția 1997. El a urmat și un curs de masterat pe care l-a absolvit în anul 2002. După terminarea facultății, Cornel BĂRBULESCU a lucrat numai în domeniul dezvoltării de software la companii foarte mari. El are acum o serie de certificări în domeniul bazelor de date relaționale, în domeniul soluțiilor moderne de guvernanță. A participat la conferințe și seminarii științifice unde a prezentat lucrări pe probleme de proiectarea de arhitecturi dezvoltate pentru aplicații interconectate. El are rezultate valoroase în elaborarea de soluții pentru a dezvolta aplicații informatice complexe, care corespund cerințelor generației actuale de software orientat spre cetățean.

Cornel BĂRBULESCU a prezentat la a XXI-a Conferință Internațională de Informatică Economică din 2022, lucrarea  Micro-Services as Key Enabler of a Cloud-Native Architecture. lucrare prezentată în data de 26 mai 2022, în intervalul 14:30 - 18:00 la sala 2013B.

Lucrarea a avut succes, întrucât profesorii Gheorghe SILAGHI și Paul POCATILU care asigurau conducerea secțiunii Cloud, Distributed and Parallel Computing Mobile Embedded and Multimedia Solutions cu care am discutat câteva zile mai târziu au avut cuvinte de laudă la adresa lui autorului.

M-a impresionat faptul că un absolvent din 1997 al facultății, cu o experiență și cu realizări importante dorește să deruleze cicluri complete de cercetare științifică într-un mediu instituționalizat cum ar fi un stagiu doctoral, lucru pe care el dorește să-l pregătească temeinic.




(16 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Radu GAROFEANU

Radu GAROFEANU a fost studentul meu la Secția de Informatică Economică la seral. Am lucrat împreună la lucrarea de licență și mi-am dat seama că el este un om înzestrat cu calități necesare unui programator eficient. Am continuat să ne vedem și după terminarea facultății. Sunt mulți ani de la terminarea facultății. Radu este stabilit în Timișoara, dar când trece prin București, ne auzim la un telefon și ne vedem. Este realmente o plăcere să văd cu acest tânăr a evoluat în timp și acum, ajuns la maturitate, este exact acolo unde și-a dorit, prin munca lui și prin talentul lui.
Am apreciat la Radu GAROFEANU punctuașlitatea, perseverența și un lucru care mi s-a părut esențial este legat de faptul că nu lasă nimic neverificat, astfel încât atunci când apeși pe butonul ENTER să pornească rularea programului și să se obțină rezultate complete și corecte, fără a exista riscul unor întreruperi accidentale.
Cine stă de vorbă cu Radu GAROFEANU va fi impresionat de seriozitatea și claritatea  explicațiilor lui, astfel încât nu trece la pasul următor până nu s-a convins că persoana din fața lui a înțeles despre ce este vorba și va executa operații independent de cel care a scris programul, fără a avea riscul întreruperii fluxului de prelucrare. Numai oamenii speciali au această mentalitate.


(16 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan MUSTĂȚEA

Ștefan MUSTĂȚEA a fost asistentul nostru pe când eram în anul al IV-lea de studenție și învățam să programăm calculatoarele electronice CIFA 101 Economist și NEAC 1290, primul folosind cod mașină și al doilea, folosind un limbaj numit COPCODER. De la profesorul meu Ștefan MUSTĂȚEA am învățat să gândesc programele.
Ștefan MUSTĂȚEA nu vorbea mult.
Ștefan MUSTĂȚEA explica pas cu pas ce trebuie făcut.
Ștefan MUSTĂȚEA construia scheme logice excepționale.
Ștefan MUSTĂȚEA știa să transforme algoritmii în cheme logice cu cea mai mare ușurință.
Ștefan MUSTĂȚEA explica așa de frumos, căci toți am înțeles și învățat ceea ce trebuia.
Dacă știu programarea pe care o știu și dacă gândesc programele, totul datorez lui Ștefan MUSTĂȚEA, căci el, asemeni unui învățător care-ți pune creionul în mână, mi-a pus în mână creionul, foaia de hârtie și tastatura pentru a fi în stare să scriu un program, pornind de la enunțul problemei, oricare ar fi ea. Am avut senzația că Ștefan MUSTĂȚEA nu știe să zâmbească, dar așa cu seriozitatea și cu economia lui de cuvinte, asemeni profesorului meu de fizică din liceu Eugen BOIA, Ștefan MUSTĂȚEA făcea, nu vorbea. Avea vorba măsurată, căci programele nu se comentează, ele se construiesc, iar la schemele logice, exactitatea este esențială, căc la ele se aplică toate proverbele românești. O variabilă nu se utilizează înainte de a fi inițializată, căci nici carul nu se pune înaintea boilor.


(13 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Robert ENYEDI

Robert ENYEDI a fost unul dintre cei mai buni studenți ai mei. Am colaborat și într-un stagiu doctoral, unde el a realizat o teză de doctorat de 199 de pagini, intitulată  Tehnici si metode de translatare a aplicațiilor informatice, pe care a susținut-o în anul 2006. 

Tema aceasta ne-a pasionat încă din vremea în care Robert ENYEDI era student. Chiar am vrut să scriem un articol și bine am făcut că nu am finalizat tema, căci ar fi apărut o situație neplăcută, dacă cineva ar fi preluat ideea și ar fi mers înaintea lui Robert cu finalizarea ei.

Pe atunci, ne gândeam să ne ocupăm de transalatarea schemelor logice. Adică, dacă cineva ne dădea o schemă logică oarecare, se punea problema să realizăm o schemă logică structuartă. Adică să scriem un program care la intrare are scheme logice oarecare și la ieșire desenează schema logică structuartă.

În stagiul doctoral, ideea era de a gândi un instrument software care primește la intrare un program scris într-un limbaj, să zicem C și trebuie rescris automat sub forma unui program C++ cu utilizare de clase, deci să se treacă de la programarea clasică, la programarea orientată obiect, dar automat.Translatarea ar fi mers un pic mai departe, să zicem dacă avem o bază de date realizată cu un SGBD oarecare de acum 20 de ani și dorim să lucrăm cu ea într-un sistem care este conceput cu module care lucrează sub sistemul ORACLE, translatorul ar trebui să primească la intrare baza de date veche și să scoată la ieșire o bază de date compatibilă cu sistemul ORACLE.

M-am bucurat enorm când Robert ENYEDI mi-a zis că acolo în USA unde este stabilit, a folosit din plin ceea ce a făcut la doctorat. Să nu uităm că Robert ENYEDI a lucrat în cercetare la IBM, dar și la alte companii de software. Ori de câte ori merg în California îi scriu lui Robert și este o plăcere imensă să ne vedem să discutăm și eu să mă bucur că  unul dintre doctoranzii mei a reușit să ajungă foarte sus în industria de software, ceea ce nu este deloc puțin lucru.


(27 ianuarie 2023)

O scrisoare din 4 august 1987

 Cine spune că în vremurile comuniste era imposibil să publici în străinătate, mănâncă c-c-t. Nu am avut eu ce publica pe cât aș fi putut publica oriunde în Occident. Nimeni nu punea nicio opreliște dacă soluțiile originale erau publicate mai întâi în România. Nimeni nu interzicea nimic, dacă solicitai aprobări. Am avut 3 rectori și niciunul nu a condiționat în vreun fel publicarea de materiale în străinătate.

Și solicitările de a trimite articolele noastre erau rezolvate foarte lejer. Condiția era să avem plicul deschis sau tăiat la un colț și să ne plătim timbrele cu care se făcea trimiterea.

(13 noiembrie 2022)

Semn rău: pentru prima dată industria IT...

Dacă în crizele economice de până acum industria IT trecea fluierând prin toate încercările, iată că acum nu mai este așa.
Acțiunile companiilor de IT au scăzut.
Mari companii de It disponibilizează personal.

Moneda virtuală s-a depreciat scandalos de repede.

Miliardari în bitcoini s-au ruinat.

Se vede treaba că industria IT este și ea o componentă oarecare, nu una privilegiată cum se credea, a economiei globale, pentru că ea s-a integrat în economia globală în mod natural, fără să se protejeze prin particularitățile pe care le are:

- are la bază inteligența ca motor,

- salariile sunt esențiale,

- produsele sunt necorporale,

- produsele nu au uzură fizică,

- multiplicarea are costuri zero,

- tehnologiile revoluționare se produc instantaneu.

Este un semn rău faptul că au loc disponibilizări de personal talentat așa cum menționează cei de la META, iar lecția companiilor aeriene văd că nu este luată în considerare. În pandemie, marile companii aeriene au disponibilizat personal și acum, după reluarea zborurilor, chițăie să angajeze și iată, au trecut luni bune și ele nu și-au revenit căci nenumărate zboruri sun amânate sau anulate.

În industria IT lucrurile vor fi și mai dramatice, căci mulți dintre lucrătorii din acest domeniu vor identifica rapid soluții, iar câștigurile lor vor fi cu mult mai mari decât la vechile lor locuri de muncă. Atunci când își vor reveni, marile companii IT vor înregistra pierderi uriașe din lipsa personalului pe care l-au disponibilizat, căci a relua activitatea cu persoane pe care trebuie să le formeze și să le instruiască este marea provocare cu costuri uriașe și cu randamente deprimant de mici. 




(10 noiembrie 2022)

CSIE'50 - Istoria informaticii românești

Sunt multe cărți de istorie a informaticii. Există în numeroase oașe din lume muzee ale tehnicii de calcul. Și la noi există câte ceva, dar mult mai mult la nivel de intenții. Eu am văzut disprețul cu care sunt privite etapele mai vechi ale informaticii, indiferența față de mari personalități acare au activat în informatică. Este mult mai ușor de a se complimenta contemporanii între ei pentru tot felul de mărunțișuri, decât să fie apreciate marile personalități ale trecutului. 

Am văzut numeroase lucruri care mă fac să cred că încă va mai trece timp până când se vor pune lucrurile în matca lor firească.

În primul rând, este vorba de titlul pe care ar trebui să-l aibă o astfel de lucrare. Opțiunile sunt Istoria informaticii românești, Istoria informaticii din România, Personalități ale informaticii românești, Învățământul de informatică românesc, Informatica româneasc, trecut, prezent și viitor sau Istoria producției de calculatoare românești. Am ieșit dintr-o sală unde discuția se împotmolise la titlul care era în două variante: Istoria informaticii din Româina, respectiv, Istoria informaticii românești. Au trecut de atunci cam 15 ani și progrese vizibile sau nevizibile nu s-au făcut.

În al doilea rând, cu trecerea timpului se risipesc până la distrugere acele mărturii atât de necesare reconstituirii perioadelor esențiale care privesc dinamica unui fenomen. În zona tehnicii de calcul, uzura morală este extrem de accelerată. Înlocuirea de echipamente nu s-a făcut decât în foarte rare cazuri cu conservarea undeva a echipamentelor scoase din funcțiune. de cele mai multe ori calculatoarele din generațiile vechi au fost scoase din uz, au fost date ca materiale reciclabile, în aplauze furtunoase, iar acum prezentarea lor ca material arheologic este imposibilă.

În al treilea rând, chiar conservarea unor detalii privind înaintașii care au activat în domeniul informaticii, lasă foarte mult de dorit. dacă la Universitatea București amfiteatrele poartă numele unor mari savanți, iar catedrele au pe pereți tablouri cu portretele unor mari profesori, nu același lucru s-a întâmplat acolo unde au lucrat informaticieni de vază. S-a părut normal ca marile personalități din informatica unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat să vină, să plece și apoi să cadă în uitare. O astfel de abordare este păguboasă, căci o istorie eliminată de subiectivism și de pasiuni sterile, se construiește pe documente și pe materiale palpabile. Singura condiție este ca și documentele și echipamentele dar și mărturiile să existe, pur și simplu.

În al patrulea rând, este necesar ca orice istorie a informaticii românești să fie realizată de un grup de lucru, în mai multe etape, cu condiția ca din start să se accpete caracterul iterativ al definitivării acestui demers. Consider esențiale demersurile făcute descentralizat de diferite persoane care au lucrat în informatică sau care au avut pasiune pentru acest domeniu, contribuind cu articole, memorii, interviuri, donații, documente originale, manuscrise, echipamente, fotografii sau filme la strângerea de mărturii mai mult sau mai puțin sistematizate, ca materie primă pentru cei ce vor scrie lucrări monumentale.

În al cincilea rând, prezintă importanță capitală utilizarea de modele de astfel istorii în alte țări, pentru a vedea structuri ale acestor tipuri de lucrări, nivelul de detaliere și în egală măsură dimensiune și structura grupului țintă. Fără a lua în considerare modele deja existente se crează premisa de a lua totul de la zero cu tot ce presupune un nou început, care ar corespunde redescoperirea la București a apei calde. Pornind de la ceva existent se va produce o perfecționare și se va reuși prin comparație să se vadă similitudini, dar și diferențele specifice, fără a exista suprapuneri și utilizarea de șabloane, mai ales că mult timp unele aspecte s-au derulat independent, căci Internetul a apărut foarte târziu în raport cu zorii informaticii.

Acum că se împlinesc 50 de ani de cibernetică economică, trebuie înlăturată confuzia conform căreia cibernetica înghite informatica, pentru că o astfel de abordare este sortită eșecului prin tot ce s-a întâmplat cu adevărat în cele două zone ale științei contemporane. Unii se plâng că nu există fonduri pentru a trece la realizarea unui demers complet. Nimeni nu va ieși în stradă cu un sac de bani pentru a-l pune în mijlocul carosabilului ca oricine să vină să se înfrupte după cum îl taie capul. Local, fiecare are șansa de a pune o cărămidă la un edificiu, iar dacă devine convingător, cu siguranță, vfor parae și banii, pentru că elaborarea unei cărți de Istorie a informaticii românești de 500 de pagini, deja este o investiție importantă. Se atribuie realizarea unei autostrăzi de 200km unei companii care a realizat deja o autostradă de 100km. Așa și cu o lucrare științifică de amploare. Cine o realizează va fi răsplătit. E ca la frizer. Mai întâi mă tunzi după aceea te plătesc și-ți bag bacșișul în buzunar. Înainte, nu o fac niciodata, să fie clar!

(29 martie 2017)