Bibliotecile, încontro?

U Acum toată lumea se lamentează că se închid bibliotecile. Procesul este natural din moment ce s-au produs mutații semnificative în societate. Unii spun că tinerii nu mai citesc, de parcă tinerii ar fi de vină.  Acum lumea nu mai citește cărți tipărite pentru că:

- Internetul este plin de informații,

- produsele multimedia au invadat piața,

- cititul e înlocuit de jocurile pe calculator,

- cărțile în format electronic sunt importante,

- operele literare sunt înlocuite de rezumate,

- filmele ca ecranizări ale unor opere domină.

În acest context, bibliotecile în format clasic trec pe un plan secundar. Am văzut biblioteci unde cărțile se iau de către cititori direct de la raft, iar predarea lor se face în sistem automatizat. Biblioteca în care vine cetățeanul să citească acolo când digitalizarea îi oferă o altă soluție, capătă o cu totul altă dimensiune. În opinia mea, biblioteca trebuie să se schimbe radical pentru a fi ceea ce trebuie să fie, adică să dispună de echipamente pe care omul acasă nu le are și să realizeze funcțiuni pe care omul acasă nu are cum să le realizeze. dacă se va bate monedă pe biblioteca de acum 50 de ani, cu arfturi de cărți, cu cititori care vin să citească acele cărți sau să le împrumute, deja lupta este pierdută. Acum biblioteca va trebui să reprezente cu totul altceva. Să zicem că o bibliotecă are o stație muzicală de un milion de euro, pe care nimeni dintre noi nu și-o permite, stație pe care să se realizeze holograme cu spectacole de operă sau de teatru, este clar că omul va frecventa o astfel de sală nu de lectură, ci de spectacol recreat cu holograme.

Digitalizarea încurcă și mai mult lucrurile pentru biblioteci, căci dacă se invoca accesul lilmitat la manuscrise, acum această problemă nu mai este valabilă și sala de lectură în niciun caz nu mai presupune un cititor și un teanc de cărți, din moment ce respectivul are acces la acele cărți în format electronic de acasă și în depozitele bibliotecii nu mai sunt cărți nedigitalizate.


(11 decembrie 2023)

Digitalizarea manuscriselor

Digitalizarea manuscriselor este pentru noi o mare problemă pentru că trebuie să răspundem la o serie de întrebări, mai ales când este vorba de manuscrise foarte vechi. Trebuie să spun că la ora actuală există:
- scanere foarte puternice, cu rezoluție de excepție,
- software care ameliorează calitatea imaginii scanate,
- proceduri de manipulare atentă a manuscriselor,
- experiență de arhivare cu chei multiple a manuscriselor.
Este deosebit de important să se treacă la digitalizare într-un mod științific și sistematic. Cred că mai întâi trebuie făcută o listă a categoriilor de manuscrise și numai după aceea trebuie definite criterii clare de ierarhizare a manuscriselor. După ce se clarifică multe dintre aspecte, se va trece la derularea procesului de digitalizare.

Așa cum a fost ambiția de a avea operele complete ale lui Mihail EMINESCU, trebuie ca procesul de digitalizare să înceapă cu manuscrisele eminesciene, astfel încât să fie incluse toate aceste manuscrise, chiar dacă ele se află dispersate în diferite puncte. După scanare, fișierele cu imaginile manuscriselor se centralizează într-o singură bază de date multimedia.

Existența unei strategii coerente destinată procesului de digitalizare a manuscriselor va asigura completitudinea procesului, pentru a nu exista manuscrise ne-digitalizate.

Nu vreau să amintesc aici avantajele digitalizării manuscriselor. Există cercetători care se vaită că nu au acces la manuscrise și plângăreților li se taie argumentul din care ei justifică imposibilitatea de a realiza capodoperele, căci e mai ușor să cauți scuze decât să muncești, exact cum a fost și cu literatura de sertar, care nici în ziua de azi nu a apărut, că de fapt nu a existat, ci era doar o scuză a ne-muncii și ne-talentului.

Dacă manuscrisele sunt digitalizate devin accesibile și nici nu se mai uzează prin manipularea repetată, ca să nu mai vorbim de posibilitatea de sustragere a lor de către unii cercetători cleptomani.


(22 noiembrie 2023)